2ra-489/23 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- nerespectarea obligatiei de a determina corect legea aplicabila si natura raportului material litigios in fazele procesuale de fond si apel reprezinta o eroare judiciara, care nu poate fi corectata in recurs
2ra-489/23 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului
în cauza civilă
SA „SMA-Fertilitate” împotriva Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și
Mediului și Ministerului Finanțelor, intervenienți accesorii Consiliul local Fălești,
Ministerul Afacerilor Interne, Întreprinderea de Stat „Servicii Paza”, Ministerul
Apărării, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Instituția Publică „EMP
Management Durabil POP”
(încasarea datoriei)
împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-489/23
NR. PIGD 2-18122077-01-2ra-01012023)
Nerespectarea obligației de a determina corect legea aplicabilă și natura raportului material
litigios în fazele procesuale de fond și de apel reprezintă o eroare judiciară, care nu poate fi
corectată în recurs.
Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Ionașcu)
Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malîi, V. Cotorobai, A. Onu)
20 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Societatea pe Acțiuni
„SMA-Fertilitate,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 decembrie 2017, SA „SMA-Fertilitate” a depus împotriva Ministerului
Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului (în continuare – „MADRM”) și
Ministerului Finanțelor (în continuare – „Min. Fin.”), intervenienți accesorii
Consiliul local Fălești, Ministerul Afacerilor Interne, Întreprinderea de Stat „Servicii
Paza”, o cerere de chemare în judecată privind încasarea datoriei, prin care a solicitat:
a. încasarea datoriei pentru serviciile de păstrare a chimicalelor și deșeurilor la
depozitele SA „SMA-Fertilitate” în sumă de 209 205,50 lei, inclusiv TVA –
pentru anul 2015, 209 205,50 lei, inclusiv TVA – pentru anul 2016 și 21 898,46
lei, inclusiv TVA – pentru anul 2017.
b. încasarea datoriei pentru serviciile de pază a depozitelor cu chimicale și
deșeuri în mărime de 100 062 lei – pentru anul 2015, 111 996 lei – pentru anul
2016 și 125 949,60 lei – pentru anul 2017.
c. compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a menționat că la 29 noiembrie 2002,
Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 1543 privind măsurile
suplimentare pentru depozitarea centralizată și neutralizarea pesticidelor inutilizabile
și interzise. Conform punctului 1 din această hotărâre, autoritățile administrației
publice locale aveau obligația de a selecta un depozit pentru stocarea acestor
substanțe și, în colaborare cu Ministerul Apărării și Departamentul Situații
Excepționale al MAI, să asigure reambalarea, transportarea și păstrarea acestora până
la nimicire.
În baza deciziilor și actelor autorităților locale din Fălești, fără acordul
societății, în perioada 2006–2007, în două depozite a SA „SMA-Fertilitate” au fost
plasate aproximativ 199 tone de pesticide pe o suprafață de 972 m², deși spațiul
preconizat era de doar 108 m².
Din 2006 până la depunerea acțiunii, o parte din deșeuri au fost evacuate, însă
aproximativ 1500 kg încă se mai aflau în depozit. Între 2006 și 2014, Consiliul
raional Fălești a încheiat contracte anuale cu reclamanta pentru depozitare. Ultimul
1
contract, semnat în martie 2014, a fost valabil până la 31 ianuarie 2015. După
expirarea acestuia, deși deșeurile au rămas în depozit, nu au mai fost semnate alte
contracte.
SA „SMA-Fertilitate” a informat autoritățile despre necesitatea reînnoirii
contractului și a emis somații, însă fără rezultat. Societatea susține că, pentru
perioada 2015–2017, a prestat în continuare serviciile de depozitare și pază,
suportând cheltuieli proprii.
Valoarea totală solicitată este de 974.817,06 lei, reprezentând plata pentru
serviciile de depozitare și pază aferente anilor 2015, 2016 și 2017.
La 21 noiembrie 2020, reclamantul a depus o cerere ajustată în baza art. 60,
62 din Codul de procedură civilă prin care a solicitat atragerea în calitate de copârât
și Consiliul Raional Fălești pe marginea pretențiilor formulate în acțiune.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 2 iunie 2021,
acțiunea a fost respinsă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 28 iunie 2021, SA „SMA-Fertilitate” a depus o cerere de apel împotriva
hotărârii din 2 iunie 2021 prin care a solicitat casarea integrală a hotărârii și emitere
a unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2022 s-a respins apelul
și s-a menținut hotărârea din 2 iunie 2021.
În motivarea soluției, instanța de apel, în principal, a stabilit că atât timp cât
în actul privind transmiterea la păstrare către SA „Fertilitate” a substanțelor
fitosanitare, întocmit la 22 iunie 2007, se atestă semnătura președintelui SA
„Fertilitate”, dl Boico G.P., la caz nu poate fi invocat nici refuzul, nici necunoașterea
sau lipsa acceptului din partea SA „Fertilitate referitor la depozitarea produselor de
uz fitosanitar.
Mai mult, Decizia nr. 8 din 20 decembrie 2006 și Ordinul nr. 12 din 31 mai
2006, emise de Comisia Situații Excepționale a Administrației Publice Locale a r-lui
Fălești, nu a fost contestată în instanța de judecată de către SA „Fertilitate”, iar atât
timp cât aceste acte nu au fost anulate, acestea produc efecte juridice, sunt în vigoare
și executorii.
Curtea de Apel Chișinău a reținut că art. 499 alin. (1) din Codul civil în
redacția până la 1 martie 2019 definește că dreptul real asupra bunului imobil pentru
2
dobânditor apare din momentul înregistrării dreptului în registrul cadastral al
bunurilor imobile. Opozabilitatea dobândirii dreptului de proprietate se face de
asemenea din momentul înregistrării dreptului real în registrul bunului imobil.
Astfel, atât timp cât SA „SMA-Fertilitate” a înscris bunurile imobile vizate în
Registrul Bunurilor Imobile la 16 septembrie 2016, se concluzionează că reclamantul
dispune de depozitele în care au fost păstrate produse fitosanitare începând din data
de 16 septembrie 2016 și nicidecum din momentul privatizării. Instanța de apel a mai
reținut că până la momentul privatizării în anul 2009, SA „SMA-Fertilitate” a
aparținut Statului, fapt confirmat și de Hotărârea Guvernului al RM nr. 720 din 13
iunie 2003 privind aprobarea Graficului de privatizare a patrimoniului statului și a
unităților administrativ-teritoriale pentru anul 2003. Iar odată cu privatizarea în 2009
a persoanei juridice noului proprietar/proprietari i s-a transmis prin acte toate
bunurile acesteia. Respectiv, anume la acel moment conducerea SA „SMA-
Fertilitate” urma să ridice întrebarea referitor la depozitarea în continuare sau
evacuarea produselor de uz fitosanitar din depozit. Însă, atâta timp cât noul proprietar
a acceptat să primească prin acte bunurile în starea în care erau, se prezumă că a
acceptat să primească, prin moștenire, și produsele de uz fitosanitar existente la acel
moment în depozit.
Instanța de apel a considerat corectă soluția instanței de fond de respingere a
cerinței de încasare din contul pârâților și a datoriei ce constituie plata pentru
serviciile de pază a depozitelor cu chimicale și deșeuri în perioada 2015-2017, or, în
conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1543 din 29 noiembrie 2002, a
fost stabilit expres că paza depozitelor centralizate se va asigura de ÎS „Servicii
Pază”, nefiind implicat și reclamantul SA „SMA-Fertilitate” la prestarea acestui
serviciu.
În raport de cele analizate instanța de apel a reținut că nici pârâtul Ministerul
Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului și nici pârâtul Ministerul Finanțelor
nu au emis sau încheiat vre-un act în consecința căruia s-ar fi născut obligații
pecuniare față de apelant.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 martie 2023, SA „SMA-Fertilitate” (în proces de insolvabilitate) a
depus o cerere de recurs împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani
din 2 iunie 2021 și Deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2022 prin care
a solicitat casarea integrală a acestora și emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a cererii de chemare în judecată.
În susținerea poziției sale, recurenta a indicat că pârâții urmează să suporte
cheltuielile ce țin de depozitare a bunurilor, invocând prevederile art. 1086 din Codul
civil în vigoare până la 1 septembrie 2019. În acest sens, indică că obiect al
3
contractului nr. 48 din 11 martie 2014 era păstrarea bunului depozitat în vederea
restituirii lui în natură la cererea deponentului.
Recurentul susține că a avut încheiat contract de depozit pe o perioadă
determinată, adică până la 31 ianuarie 2015, însă, contrar art. 1097 din Codul civil în
vigoare până la 1 martie 2019, nu a ridicat pesticidele din depozit.
Recurentul a indicat că în temeiul art. 208 din Codul civil în vigoare până la
1 martie 2019, a avut loc prelungirea contractului de depozit din motiv că la somațiile
sale, Consiliul raional Fălești nu a răspuns, adică a acceptat tacit prelungirea
contractului.
Referitor la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, anterior înregistrării
în registrul bunurilor imobile, Recurentul a invocat aplicabilitatea art. 320 alin. (3),
321 alin. (1) din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019 și art. 371 din Legea nr.
1543 din 25 ianuarie 1998 privind cadastrul bunurilor imobile.
Recurentul indică faptul că concluzia instanțelor inferioare că depozitele ar fi
fost predate și din partea sa nu ar fi existat pretenții ar fi inventate, or un act de
primire-predare de către recurent nu a fost semnat și până la data depunerii recursului
cheile de la depozit nu ar fi fost returnate.
SA „SMA-Fertilitate” mai indică că instanțele inferioare nu au elucidat
legătura și interacțiunea societății recurente, a statului și autorității publice. Prin
urmare, a indicat că instanțele inferioare au atribuit calități inexistente situației
deduse judecării.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de 5 Justiție) au fost
operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01
septembrie 2023.
Art. XI alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra
în vigoare la 1 septembrie 2023.”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative, prevede că:
„(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în
vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data
depunerii recursului.”
4
Din sensul normei de drept citate supra rezultă că, legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de
Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare la data depunerii
recursului):
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 431 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție.
(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la
examinarea recursului în cauză.”
Art. 432 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă (în vigoare la data
depunerii recursului):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în
care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material
sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
5
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul
în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu.”
Art. 4 din Codul de procedură civilă:
„Sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a
cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăților și a intereselor
legitime ale persoanelor fizice și juridice și asociațiilor lor, ale autorităților publice
și ale altor persoane care sînt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale, de
muncă și ale altor raporturi juridice, precum și în apărarea intereselor statului și ale
societății, în consolidarea legalității și a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de
încălcare a legii”.
Art. 9 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanței judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea
procesului, ale cărui limite și al cărui conținut sînt stabilite de prezentul cod și de alte
legi.
(2) Instanța judecătorească explică participanților la proces drepturile și obligațiile
lor procesuale, preîntîmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau
neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă,
la solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de probe care să
contribuie la adoptarea unei hotărîri legale și întemeiate, conduce dezbaterile
judiciare, informează părțile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere și ia
orice alte măsuri necesare bunei desfășurări a procesului, pune în discuția părților și
altor participanți la proces orice împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte
acțiuni prevăzute de lege”
Art. 183 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă:
„(1) După ce primește cererea de chemare în judecată, judecătorul pregătește
cauza pentru dezbateri judiciare, pentru a asigura judecarea ei justă și promptă.
(2) Pregătirea pentru dezbatere judiciară este obligatorie pentru orice cauză civilă
și are ca scop:
a) precizarea legii care urmează a fi aplicată și determinarea raporturilor juridice
dintre părți”.
Art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel
o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
6
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință
publică la 17 noiembrie 2022 (Vol. III, f.d. 160-162).
Totodată, la 2 februarie 2023, în adresa participanților la proces a fost
expediată decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2022 (Vol.
III, f.d. 184).
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat la 20 martie 2023 de către SA „SMA-Fertilitate” (în proces de
insolvabilitate) a fost declarat în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură
civilă.
Una din principalele problematici pe care o ridică recurentul vizează
calificarea raportului juridic dintre părțile în prezenta cauză în contextul primirii la
păstrare a produselor de uz fitosanitar începând cu 2006 la depozitele SA „SMA-
Fertilitate”. În acest sens, recurentul consideră că a avut cu Consiliul raional Fălești
constituit un raport juridic de depozit. Pe de altă parte, instanțele inferioare au
constatat că între reclamant și pârâți nu a existat vreun act, contract de depozit a
chimicalelor sau prestări servicii pază, încheiat în modul stabilit de lege, ce ar da
dreptul reclamantului să pretindă o plată pentru prestație, iar la materialele cauzei nu
ar exista înscrisuri ce ar dovedi contrariul. În susținerea acestui fapt instanțele
inferioare au indicat că actele normative prevedeau că paza depozitelor urma a fi
asigurată cu pază paramilitară, iar reclamantul nu ar fi demonstrat apariția obligațiilor
pârâților în coraport cu acțiunea de asigurare din propria inițiativă a pazei unor
depozite proprii.
În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va analiza
dacă instanțele inferioare au examinat multiaspectual cauza și dacă au răspuns
motivat la pretențiile formulate de reclamant, în coroborare cu probele administrate.
În primul rând, instanța de recurs observă că deși instanțele inferioare au
menționat mai multe date cantitative referitor la transmiterea spre păstrare a
produselor de uz fitosanitar și referitoare la evacuarea lor în cadrul proiectelor din
2014 și 2016, instanțele au omis cu certitudine să stabilească ce cantitate de produse
au fost transmise spre păstrare și ce cantitate a fost evacuată în total. La fel, instanțele
inferioare au rămase tăcute la critica SA „SMA-Fertilitate” că procesul verbal din
2016 (Vol. I, f.d. 205) nu ar conține semnătura SA „SMA Fertilitate” care ar confirma
faptul că lucrările de evacuare ar fi fost executate în volum deplin.
În conformitate cu art. 9 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța
judecătorească explică participanților la proces drepturile și obligațiile lor
procesuale, preîntâmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau
neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă,
7
la solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de probe care să
contribuie la adoptarea unei hotărîri legale și întemeiate, conduce dezbaterile
judiciare, informează părțile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere și ia
orice alte măsuri necesare bunei desfășurări a procesului, pune în discuția părților și
altor participanți la proces orice împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte
acțiuni prevăzute de lege.
Conform jurisprudenței CtEDO, principiul egalității armelor semnifică
tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal,
fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces. Acest
principiu este unul din elementele noțiunii mai largi de ”proces echitabil”, ce impune
fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa, în condiții
care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei (cauza
Ankerl contra Suediei, hotărârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost -Huler contra
Suediei, hotărârea 1997- 1/24 noiembrie 1997).
Or, la materialele dosarului există mai multe acte care operează cu diferite
cantități în raport cu depozitarea produselor: 188019 tone (Vol. I, f.d. 185), 188,041
tone (Vol. I, f.d. 200), 198,997 tone (Vol. I, f.d. 19). Pe de altă parte, instanța de apel
a constatat că evacuarea produselor din 2016 s-a făcut în volum de 187,002 tone, iar
în 2014 în cantități mai mici – 8525 kg fracție lichidă, 844,5 kg fracție solidă, 1604
kg ambalaj contaminat. Un simplu calcul matematic al cantităților indicate denotă o
diferență dintre volumul de produse transmise spre păstrare și volumul produselor
evacuate.
Prin urmare, în raport cu constatarea faptului că în procesul de evacuare a
produselor din depozit în anul 2016 „au fost depistate suplimentar butoaie de metal
cu produse de proveniență necunoscută”, instanța de judecată urma să determine care
este proveniența lor și dacă se referă la obiectul acțiunii sau nu. Această constatare
era importantă mai ales în situația în care instanțele inferioare au constatat că în
butoaiele rămase au fost descoperite cantități nesemnificative de „2,4-D acid”,
„pirimicarb”, „dicamba”.
Chestiunea provenienței butoaielor rămase și conținutului acestora este
esențială pentru calificarea responsabilității. Fără a lămuri dacă aceste bunuri
aparțineau statului, unei autorități publice locale sau SA „SMA-Fertilitate”, făceau
parte din cantitatea de produse transmise spre depozitare sau au fost suplinite ulterior,
de către cine și în contextul cărui raport juridic, nu se poate concluziona nici dacă
acestea trebuiau evacuate, nici cine trebuia să suporte costurile pentru depozitare.
Din actele de dispoziție a instanțelor inferioare este de înțeles că au considerat
că produsele rămase și care fac obiectul pretențiilor SA „SAM-Fertilitate” ar face
parte din cantitățile transmise spre păstrare. Totuși, în acest context instanțele
8
inferioare au constatat în mod anticipat asupra faptului că păstrarea lor ar fi în afara
unui raport juridic cu vreunul dintre pârâți.
În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că
deși instanțele inferioare fac referire la Ordinul Președintelui Comisiei Situației
Excepționale a raionului Fălești nr. 4 din 13 februarie 2007 (Vol. I, f.d. 185), acestea
omit să elucideze ce raport juridic s-a constituit în contextul primirii spre păstrare de
către SA „SMA-Fertilitate” a produselor de uz fitosanitar. Or, potrivit pct. 2 al acestui
ordin este indicat că „Președintelui SA „Fertilitate” – Boico G.P. să primească
produsele fitosanitare la păstrare și să asigure păstrarea lor în conformitate cu
Contractul și Instrucțiunea.
Dintr-o astfel de formulare, rezultă că în continuare, raportul juridic dintre
Consiliul raional Fălești și SA „SMA-Fertilitate” urma a fi realizat pe o bază
contractuală.
La materialele dosarului există un singur contract încheiat între SA „SMA-
Fertilitate” și Consiliul Raional Fălești care are ca obiect serviciile de protecție
împotriva substanțelor toxice – servicii de depozitare a chimicalelor cu termen
expirat – Contractul nr. 48 din 11 martie 2014 (Vol. I, f.d. 30-35). Totuși, potrivit
actului de confirmare a stării decontărilor la situația din 30 noiembrie 2016 (Vol. I,
f.d. 36-37) contrasemnată de SA „SMA-Fertilitate” și Consiliul raional Fălești,
denotă plăți anuale pentru „servicii de păstrare a chimicatelor”, „susținere financiară
la achitarea salariului cu contribuții a paznicilor și plata abonament post-telefon”
pentru perioada 2008-2014.
Astfel, instanțele inferioare au omis să elucideze dacă depozitarea produselor
fitosanitare în perioada 2008-2014, până la încheierea contractului nr. 48 din 11
martie 2014, a fost realizată, dacă a fost guvernată de vreun contract sau vreo lege,
și care a fost conținutul raportului juridic constituit, adică ce drepturi și obligații
incumbă părților pe parcursul raportului juridic și după încetarea acestuia.
În jurisprudența sa (decizia nr. 2rac-32/23, pct. §48), Curtea Supremă de
Justiție a stabilit că lacunele în probatoriu nu pot fi înlocuite cu presupuneri
referitoare la conținutul și întinderea drepturilor și obligațiilor într-un raport juridic
dintre părți.
Instanța de recurs reține că în motivarea sa, instanțele inferioare au făcut
referire la prevederi generale care guvernează obligațiile civile (art. 513, 510, 531
din Codul civil până la 1 septembrie 2019).
În situația în care din materialele dosarului rezultă indicii clare că între părți a
existat un raport juridic contractual, instanța nu poate să se limiteze la invocarea
abstractă a normelor generale privind obligațiile civile, ci are obligația de a califica
în mod concret raportul juridic și de a aplica normele speciale corespunzătoare naturii
acelui contract.
9
Această obligație derivă din prevederile art. 183 alin. (2) lit. a) din Codul de
procedură civilă care indică că unul din principalele scopuri ale pregătirii cauzei
pentru dezbaterile judiciare este precizarea legii care urmează a fi aplicată și
determinarea raporturilor juridice dintre părți (a se vedea și decizia nr. 2rac-269/22,
-55).
În special, nu a fost elucidat dacă SA „SMA-Fertilitate” asigura doar păstrarea
produselor sau și paza acestora, mai ales în contextul în care instanțele inferioare au
constatat că paza depozitelor urma asigurată cu pază paramilitară. Pentru
soluționarea justă a cauzei nu este suficientă analiza reglementărilor raportului
material litigios, ci instanțele urmează să cerceteze starea de fapt și să elucideze cine
de facto a realizat paza bunurilor.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, aspectele
reținute mai sus conduc la concluzia că procedura desfășurată în instanța de apel nu
corespunde exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar
modalitatea în care a fost examinată cauza în ordine de apel nu poate echivala cu
soluționare efectivă a cauzei.
Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost
analizate cu atenție, și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe
care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format
convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă,
concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare
necorespunzătoare atrage casarea ei.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că,
întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica
în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și
de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în
diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van
den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), iar pentru a răspunde
cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a
examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva
României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19
februarie 1997, paragraful 60).
Concluzia instanței de apel în prezenta cauză, care a menținut hotărârea primei
instanțe, nu conține o apreciere care ar determina definitiv și incontestabil
corectitudinea și plenitudinea examinării cauzei. Respectiv, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție este în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar
asupra unei asemenea hotărâri.
Pe de altă parte, Curtea Supremă de Justiție nu poate purcede la corectarea
omisiunilor instanței de apel, or în acest caz instanța de recurs ar putea fi impusă să
10
înlocuiască circumstanțele de drept indicate anterior în actele de dispoziții contestate,
cu cele proprii, ceea ce ar reprezenta o substituire în analiza multiaspectuală a cauzei
și ar fi pusă în situația să examineze cauza ca și cum aceasta nu ar fi fost examinată
în prima instanță și în apel (a se vedea decizia nr. 2ra-727/24, §51-55)
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că decizia Curții de Apel Chișinău este pasibilă de casare, în temeiul art.
432 alin. (4) din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul declarării
recursului, cu trimiterea spre rejudecare a cauzei în alt complet de judecată din motiv
că instanța de apel nu a cercetat multiaspectual cauza, ceea ce a determinat
soluționarea greșită a cauzei.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit.
c) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul Societății pe Acțiuni „SMA-Fertilitate”.
Casează decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2022 în cauza civilă
la cererea de chemare în judecată depusă Societatea pe Acțiuni ,,SMA-Fertilitate”
împotriva Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare a Republicii Moldova,
Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova și Consiliului raional Fălești,
intervenienți accesorii Consiliul local Fălești, Întreprinderea de Stat ,,Servicii Pază”
a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerul Apărării al
Republicii Moldova, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Instituția
Publică ,,EMP Management Durabil POP” cu privire la încasarea datoriei și a
cheltuielilor de judecată și transmite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Centru
în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
11