2ra-727/24 — constatarea incalcarii dreptului la libertate, la un proces echitabil, la un remediu efectiv, la protectia proprietatii, repararea prejudiciului material si moral

2ra-727/24 — constatarea incalcarii dreptului la libertate, la un proces echitabil, la un remediu efectiv, la protectia proprietatii, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Chirill Jelezov,

reprezentat de avocatul Adrian Istrati,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Chirill

Jelezov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, privind constatarea

încălcării dreptului la libertate, la un proces echitabil, la un remediu efectiv, la

protecția proprietății, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 20 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-727/24

NR. PIGD 2-23125891-01-2ra-03072024)

Recursul declarat după 1 septembrie 2023.

Nerespectarea obligației de a determina corect legea aplicabilă în fazele

procesuale de fond și de apel reprezintă o eroare judiciară, care nu poate fi

corectată în recurs. Sarcina identificării cadrului legal nu aparține exclusiv părții

reclamante, dar în principal, instanțelor de judecată.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mazur)

Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, V. Cotorobai, V. Mihaila)

25 iulie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de Chirill Jelezov,

reprezentat de avocatul Adrian Istrati,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

încălcării dreptului la libertate, dreptului la un proces echitabil, dreptul la un

remediu efectiv, dreptul la protecția împotriva proprietății, repararea prejudiciului

material și moral.

a fost pornită o cauză penală în baza infracțiunii prevăzută la art. 220 alin. (2) lit.

A) și c) din Codul penal. În contextul acestei cauze penale, Chirill Jelezov a fost

reținut la 13 aprilie 2018, a fost pus sub învinuire la 14 aprilie 2018 fiindu-i

incriminată comiterea infracțiunii prevăzută la art. 220 alin. (2) lit. A) și c) din

Codul penal și i-a fost aplicată măsura preventivă – arestul la domiciliu pe un

termen de 30 zile începând cu 14 aprilie 2018. Măsura preventivă a fost prelungită

pentru încă 30 zile prin Încheierea judecătorului de instrucție din 10 mai 2018 și 8

iunie 2018, 2 iulie 2018. Prin încheierea judecătorului de instrucție din 10 august

2018 a fost înlocuită măsura preventivă arestul la domiciliu cu măsura preventivă

– liberarea provizorie sub control judiciar pe un termen de 60 zile. Prin Încheierea

judecătorului de instrucție, măsura preventivă liberarea provizorie sub control

judiciar a fost prelungită pe un termen de 60 zile, până la 9 decembrie 2018.

pretinsa comitere a infracțiunii prevăzută la art. 220 alin. (3) din Codul penal.

formulate de partea apărării în vederea scoaterii de sub urmărire penală a lui Chirill

Jelezov și clasarea procesului penal, fiind toate respinse. În susținerea lor, Chirill

Jelezov invoca faptul că pretinsa faptă imputată constituie contravenție și nu

infracțiune.

fost încetat procesul penal de învinuire a lui Chirill Jelezov în comiterea

infracțiunii prevăzută la art. 220 alin. (3) din Codul penal, pe motiv că fapta

constituie contravenție. Prin aceeași sentință a fost încetat procesul contravențional

în privința lui Chirill Jelezov din motivul expirării termenului de prescripție a

răspunderii contravenționale. Apelul declarat de către procuror a fost respins ca

1

nefondat prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 august

2020 a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror și casată decizia Curții

de apel Chișinău din 20 august 2019, fiind dispusă rejudecarea cauzei. Prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2021 a fost respins

ca nefondat recursul declarat de procuror, admis din alte motive apelul declarat de

avocatul Adrian Istrati în interesele inculpatului Chirill Jelezov și apelul declarat

de Jelezov (Bogdanova) Olesea și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță și încetat procesul contravențional în privința lui

Jelezov Chirill, în baza art. 90 din Codul contravențional, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție. Decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2021

nu a fost contestată de nimeni, devenind irevocabilă la 28 octombrie 2021.

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și ale instanțelor

judecătorești, i-au fost grav încălcate drepturile fundamentale prevăzute la art. 43

din Constituție – dreptul la muncă și la protecția muncii, fiind în imposibilitate de

a se angaja în câmpul muncii în perioada de timp 13 aprilie 2018 – 10 august 2018,

perioadă în care s-a aflat în stare de arest la domiciliu. În acest sens, a solicitat

constatarea de către instanța de judecată a încălcării drepturilor garantate de art. 1

al Protocolului Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, iar suma prejudiciului material cauzat

constituie 24 600 lei. În susținerea acestei pretenții, Chirill Jelezov a făcut referire

la art. 3, 5, 6, 8, 131 din Legea nr. 1545-XIII/1998, Hotărârea Curții Constituționale

privind interpretarea unor prevederi ale art. 4 din Constituție nr. 55 din 14

octombrie 1999, cauza CEDO Rasmussen c. Poloniei din 28 aprilie 2009.

constatarea de către instanța de judecată a încălcării drepturilor garantate de art. 1

al Protocolului Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale, coroborat cu art. 13 din Convenția pentru

apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 6 § 1 din

Convenție. În această ordine de idei, luând în considerațiune pretinsele suferințe

psihice suportate de către Chirill Jelezov, gradul trăirilor negative și disconforul

suportat odată cu supunerea acestor pretinse încălcări și consecințe produse vieții

familiale și sociale, ultimul consideră că solicitarea sumei de 100 000 lei, cu titlu

de compensație, pentru prejudiciul moral suferit poate fi considerată o satisfacție

echitabilă și proporțională cu sumele acordate de Curtea Europeană în cauze

similare.

constituit o contravenție care la acea etapă prevedea ca pedeapsă doar amenda

contravențională. Astfel, a indicat că acestuia nu-i puteau fi aplicate măsuri

2

preventive, or Codul contravențional nu prevede aplicarea unor măsuri preventive

pentru persoanele bănuite de comiterea unor contravenții.

și calculat din cauza emoțiilor negative în urma privării ilegale de libertate, fiind

permanent stresat pe o perioadă de 120 zile, timp în care s-ar fi aflat în arest și arest

la domiciliu. Acesta a făcut referire la cauzele Scozzari și Giunta împotriva Italiei

din 13 iulie 2000, Ciorap nr. 2 împotriva Moldovei, Mașaev împotriva Moldovei,

Ganea împotriva Moldovei, Cristina Boicenco împotriva Moldovei, Cristina

Boicenco împotriva Moldovei, Mătăsaru și Savițchi împotriva Moldovei, Brega

împotriva Moldovei. În susținerea pretențiilor sale a făcut referire la art. 2036,

2037 din Codul civil, Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, art. 9 al Pactului

internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966 și art.

5 din Convenție Europeană pentru Drepturile Omului.

morale, pentru încălcarea art. 5 din CEDO, să aibă loc prin aplicarea directă a

Convenției în cazul său și respectiv să-i fie admisă spre încasare suma de 240 000

lei. Pentru prejudiciul moral suferit de acesta, ar urma să se țină cont de hotărârile

CtEDO în care pentru violarea art. 5 din Convenție, Curtea a acordat compensații

de aproximativ 2000 lei pentru fiecare zi de detenție ilegală.

libera circulație, întruniri și altele, fiindu-i aplicată în cadrul cauzei penale și

măsura preventivă liberarea provizorie sub control judiciar pe un termen de 116

zile. Pentru aceste zile, de asemenea susține că are dreptul la o compensare a

prejudiciului moral în mărime de 58 000 lei, câte 500 lei pentru fiecare zi de

măsură preventivă liberarea provizorie sub control judiciar. În acest sens a invocat

aplicarea art. 12 alin. (4) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998.

garantate de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul

la libertate și la siguranță), din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale (dreptul la un remediu efectiv) și art.

6 § 1 (dreptul la un proces echitabil);

în beneficiul reclamantului Jelezov Chirill pentru încălcarea drepturilor

garantate de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul

la libertate și la siguranță), din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale (dreptul la un remediu efectiv) și art.

6 § 1 (dreptul la un proces echitabil), cu titlul de prejudiciu moral suma de

298 000 (două sute nouăzeci și opt mii) lei.

garantate de art. 1 al Protocolului Adițional la Convenția Europeană pentru

3

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (protecția

proprietății).

în beneficiul reclamantului Jelezov Chirill încălcarea drepturilor garantate

de art. 1 al Protocolului Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (protecția proprietății) cu

titlul de prejudiciu moral suma de 100 000,00 (una suta mii) lei.

în beneficiul reclamantului Jelezov Chirill încălcarea drepturilor garantate

de art. 1 al Protocolului Adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (protecția proprietății) cu

titlul de prejudiciu material suma de 24 600 (douăzeci și patru mii șase sute

lei cu titlu de câștig mediu lunar.

Chirill pentru acordarea asistenței juridice în cadrul prezentei cauze.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

sunt aplicabile prevederile art. 3 și 6 a Legii 1545/2018 din motiv că cauza penală

în privința lui Chirill Jelezov nu a încetat pe temeiuri de reabilitare. La fel, a

motivat că este important și necesar să se constate ilegalitatea actului procedural

emis de către organele de drept, ceea ce nu se regăsește în speță. Astfel, nici temei

legal de admitere a cererii de bază de constatare a încălcării drepturilor

reclamantului, cât și a celor subsidiare: de încasare a prejudiciului material și

moral, cheltuielilor de judecată nu ar fi.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Istrati, a depus apel împotriva hotărârii din 15 decembrie 2023, solicitând casarea

integrală a acesteia și pronunțarea unei decizii noi potrivit modului prevăzut pentru

prima instanță prin care acțiunea va fi admisă în modul formulat.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Chirill Jelezov, prin intermediul reprezentantului său, Adrian

4

Istrati și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 15

decembrie 2023.

determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor

prezentate le-a fost dată o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar

hotărârea ar fi legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor

legale a participanților la proces.

prevederilor Legii nr. 1545 din 15 februarie 1998, drept efect, instanța de apel a

considerat neîntemeiată pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de drept.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

depus o cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 martie

2024 prin care a solicitat casarea integrală a deciziei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță prin care acțiunea va fi

admisă în modul solicitat.

și în susținerea cererii de apel, subliniind că situația sa este similară cauzei

Litshauer c. Republicii Moldova, în care deja s-a constatat încălcarea drepturilor,

în modul în care o solicită recurentul.

alin. (1) lit. a), b), e) din Codul de procedură civilă,

„a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu

poate fi restabilit.”

5

,,(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție”.

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

,,(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept:

c) să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza

spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.”

„(1) După ce primește cererea de chemare în judecată, judecătorul pregătește cauza

pentru dezbateri judiciare pentru a asigura judecarea ei justă și promptă.

(2) Pregătirea pentru dezbatere judiciară este obligatorie pentru orice cauză civilă și

are ca scop:

a) precizarea legii care urmează a fi aplicată și determinarea raporturilor juridice dintre

părți;

b) constatarea circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei;

c) stabilirea componenței participanților la proces și implicarea în proces a altor

persoane;

d) prezentarea tuturor probelor;

e) evaluarea oportunităților de soluționare a litigiului prin mediere;

f) examinarea și deciderea în privința cererilor depuse și neexaminate de instanța de

judecată privind efectuarea expertizei, numirea/recuzarea expertului, reclamarea

probelor, asigurarea acțiunii;

g) stabilirea termenelor pentru efectuarea actelor procedurale;

h) stabilirea locului, a datei, a orei și a duratei ședinței de judecată;

i) stabilirea ordinii și timpului necesar pentru audierea martorilor, a experților sau a

altor persoane, pentru efectuarea altor acte procedurale.”

6

„(1) Judecătorul, în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, îndeplinește

următoarele acte:

a) soluționează problema intervenirii în proces a coreclamanților, copîrîților și

intervenienților;

a1) concretizează dacă reclamantul a prezentat toate probele, oferind, la solicitare, un

termen suficient pentru prezentarea sau reclamarea probelor;

b) expediază pîrîtului și, după caz, intervenientului copiile de pe cererea de chemare

în judecată și de pe înscrisurile anexate la ea întru confirmarea pretențiilor reclamantului

și stabilește data pînă la care pîrîtul și, după caz, intervenientul urmează să prezinte o

referință scrisă privind acțiunea reclamantului și toate probele necesare;

c) remite reclamantului și, după caz, intervenientului copiile de pe referință și de pe

înscrisurile anexate la ea și stabilește data pînă la care urmează să fie prezentate toate

probele suplimentare;

c1) remite pîrîtului și, după caz, intervenientului principal copiile de pe înscrisurile

prezentate suplimentar de către reclamant sau intervenientul principal după studierea

referinței;

d) ia măsuri pentru concilierea părților, explică părților dreptul de a recurge la mediere,

le informează despre esența, avantajele și efectele medierii sau le propune să participe la

o ședință de informare cu privire la soluționarea litigiilor prin mediere;

e) explică părților dreptul de a recurge la arbitraj pentru soluționarea litigiului și

efectele unui astfel de act;

f) soluționează problema citării în ședință de judecată a martorilor sau îi interoghează

la locul aflării lor, conform art.136 alin.(1);

g) în condițiile prevăzute de lege, reclamă organizațiilor și persoanelor fizice probele

necesare;

h) la solicitarea părților sau în cazurile prevăzute de lege, dispune din oficiu efectuarea

expertizei;

i) rezolvă problema introducerii în proces a specialistului sau interpretului;

j) în caz de urgență, la cererea părților, cercetează la fața locului înscrisurile și probele

materiale, cu înștiințarea participanților la proces;

k) trimite delegații judecătorești;

l) soluționează problema asigurării acțiunii;

m) soluționează, la cerere sau din oficiu, problema strămutării cauzei la o altă instanță

judecătorească;

n) la cerere, soluționează excepția de tardivitate a pretențiilor;

o) soluționează primirea cererii de modificare a cererii de chemare în judecată sau,

după caz, a cererii reconvenționale, în condițiile art. 60 alin. (21) și (3) sau, respectiv, art.

173;

p) explică participanților la proces consecințele încălcării termenelor de efectuare a

actelor de procedură;

q) soluționează cererile participanților la proces privind încetarea procesului sau

scoaterea cererii de pe rol;

r) coordonează cu părțile stabilirea datei ședinței de judecată, inclusiv prin intermediul

Programului integrat de gestionare a dosarelor;

7

s) stabilește ordinea și durata necesară pentru audierea martorilor, a experților, a

specialiștilor, precum și pentru efectuarea altor acte procedurale;

t) stabilește locul, data, ora și durata ședinței de judecată;

u) efectuează alte acte procedurale.”

„Sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor

de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăților și a intereselor legitime ale

persoanelor fizice și juridice și asociațiilor lor, ale autorităților publice și ale altor

persoane care sînt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă și ale altor

raporturi juridice, precum și în apărarea intereselor statului și ale societății, în

consolidarea legalității și a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.”

„(2) În cererea de chemare în judecată se indică: e) circumstanțele de fapt și de drept

pe care reclamantul își întemeiază pretențiile și toate probele de care acesta dispune în

momentul depunerii cererii.”

„1. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de

libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale:

a. dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent;

b. dacă a făcut obiectul unei arestări sau dețineri legale pentru nerespectarea unei hotărâri

pronunțate de un tribunal, conform legii, ori în vederea garantării executării unei obligații

prevăzute de lege;

c. dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare

competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune

sau când există motive temeinice ale necesității de a-l împiedica să săvârșească o

infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia;

d. dacă este vorba de detenția legală a unui minor, hotărâtă pentru educația sa sub

supraveghere sau despre detenția sa legală, în vederea aducerii sale în fața autorității

competente;

e. dacă este vorba despre detenția legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală

contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f. dacă este vorba despre arestarea sau detenția legală unei persoane în scopul împiedicării

pătrunderii ilegale pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de

expulzare ori de extrădare.

pe care o înțelege, asupra motivelor arestării sale și asupra oricărei acuzații aduse

împotriva sa.

prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat

împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată

într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi

subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

8

recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra

legalității detenției sale și să dispună eliberarea sa dacă detenția este ilegală.

acestui articol, are dreptul la reparații.”

„1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și

în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care

va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie

să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și

publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul

moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică,

atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun,

sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță când, în împrejurări speciale,

publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.”

Omului:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu

poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile

prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le

consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau

pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în

ședință publică la 20 martie 2024 (Vol. II, f.d. 85-86).

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2024 (Vol. II, f.d. 96).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul

declarat la 17 iunie 2024 de către Chirill Jelezov, reprezentat de avocatul Adrian

Istrati, se consideră depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură

civilă.

Justiție consideră recursul întemeiat, iar decizia Curții de Apel Chișinău din 20

martie 2024 pasibilă de casare integrală, reieșind din umătoarele considerațiuni.

examinat litigiul multiaspectual, ținând cont de toate aspectele juridice invocate de

reclamant. În cererea sa de chemare în judecată, Chirill Jelezov a făcut trimitere

9

expresă și la Legea nr. 1545/1998, însă, prin pretențiile formulate, a solicitat

constatarea încălcării prevederilor art. 5 a Convenției Europene a Drepturilor

Omului prin aplicarea directă și repararea, în acest sens, a prejudiciului cauzat. Cu

toate acestea, instanțele inferioare au analizat cauza exclusiv prin prisma

aplicabilității Legii nr. 1545, respingând cererea pe motiv că această lege nu s-ar

aplica situației sale (a se vedea pct. 14, 18 din prezenta decizie), fără a se pronunța

asupra eventualelor încălcări ale drepturilor garantate de Convenție, art.5, pretenție

formulată de reclamant în acțiune și care a rămas fără examinare.

inadmisibilitate a sesizării nr. 139g/2022 privind excepția de neconstituționalitate

a articolelor 1, 3 și 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești (repararea prejudiciului

provocat prin acțiunile ilegale ale agentului constatator) a fost statuat că:

„27. (...) legea contestată nu reprezintă singurul mecanism care reglementează

răspunderea patrimonială a autorităților statului în acest sens. (...)

Constituție nu reclamă în mod expres ca răspunderea patrimonială a statului

pentru erorile provocate de către organele de anchetă și instanțele judecătorești

să fie reglementată doar de Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998. Dispozițiile

legale trebuie citite în coroborare cu celelalte dispoziții incidente ca făcând parte

dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea HCC nr. 37 din 7 decembrie 2021, §

55).

subliniat că Legea nr. 1545/1998 nu constituie singurul mecanism juridic prin care

o persoană poate pretinde repararea prejudiciului cauzat de acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale instanțelor sau ale altor autorități publice.

instanțele inferioare s-au limitat la a verifica dacă Legea 1545 este aplicabilă

situației sale și, constatând că nu este, au respins cererea fără a examina cauza prin

prisma pretențiilor formulate, anume aplicarea directă a CEDO și repararea

prejudiciului cauzat prin, prin aplicarea art.5.

a reținut că articolul 53 din Constituție nu impune reglementarea exclusivă a

răspunderii patrimoniale a statului prin Legea 1545, iar textele legale incidente

trebuie interpretate ca parte a unui sistem juridic coerent. În acest sens, Curtea a

oferit exemplul articolelor 383 și 384 din Codul contravențional, care prevăd

posibilitatea despăgubirii în cazul constatării caracterului ilicit al acțiunilor

autorităților contravenționale. Însă, normele generale ale răspunderii delictuale din

Codul civil rămân oricând aplicabile.

10

că hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel contestate denotă o

interpretare a legii care este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de

Justiție.

la aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale Convenției

Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a fost

statuat că „Convenția Europeană și Protocoalele adiționale la ea (nr.

1,2,3,4,5,6,7,8 și 11) constituie tratate internaționale la care Republica Moldova

este parte, la aplicarea cărora instanțele judecătorești urmează să țină cont de

prevederile art. 4 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, de prevederile

hotărîrii Curții Constituționale nr. 55 din 14 octombrie 1999 „Privind

interpretarea unor prevederi ale art. 4 din Constituția Republicii Moldova” din

care rezultă că, Convenția Europeană constituie o parte integrantă a sistemului

legal intern și, respectiv, prevederile ei trebuie aplicate direct ca o oricare altă

lege a Republicii Moldova, ultima avînd prioritate față de restul legilor interne

care îi contravin.

Acest fapt rezultă și din conținutul art. 53 din Convenția Europeană, potrivit

căruia nici o dispoziție din prezenta Convenție nu va fi interpretată ca limitînd sau

aducînd atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale, care ar putea fi

recunoscute conform legilor oricărei părți contractante sau oricărei alte convenții

la care această parte contractantă este parte.

În același timp, atît Codul de procedură civilă, cît și Codul de procedură penală

prevăd că tratatele internaționale au prioritate față de legislația internă și cer

judecătorilor să aplice direct prevederile tratatelor internaționale.

În acest sens, sarcina primordială cu privire la aplicarea prevederilor Convenției

Europene revine instanțelor naționale. Astfel, la judecarea cauzelor, instanțele de

judecată trebuie să verifice dacă legea sau actul, care urmează a fi aplicate și care

prevede drepturi și libertăți proclamate de Convenția Europeană, sînt compatibile

cu prevederile acesteia.

În caz de incompatibilitate, instanțele judecătorești vor aplica direct prevederile

Convenției Europene, despre acest fapt fiind menționat în actele judecătorești de

dispoziție pronunțate”.

a accentuat că „din moment ce preeminența dreptului constituie un principiu

fundamental al democrației și al Convenției, nu putea exista nicio așteptare, în

baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia Curtea Supremă trebuia să

ignore sau să nu aibă în vedere nereguli procedurale evidente. (...)

Astfel, respectând principiile dreptului procesual civil, instanței de apel îi

revenea obligația de a determina toate componentele acțiunii civile, și în special

obiectul acțiunii civile și temeiurile acesteia. Obiectul acțiunii civile îl formează

11

pretențiile reclamantului față de pârât, adresate instanței de judecată în scopul

apărării propriilor drepturi și care reies din raportul material-litigios și în

privința cărora instanța de judecată urmează să se expună prin hotărâre.

Prin urmare, instanța de judecată și de apel trebuie să determine raportul

material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului obiectului

acțiunii civile și temeiului acesteia. Subsecvent identificării raporturilor dintre

părți, instanța de judecată urmează să stabilească obiectul probațiunii în cauza

dedusă judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice

prin care se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă

soluționarea justă a litigiului. (...)

Judecând recursul, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar să menționeze că,

Constituția Republicii Moldova proclamă valori supreme, drepturile și libertățile

omului constituind o valoare fundamentală, și impune statului îndatorirea

primordială de a respecta și ocroti persoana. (...)

Astfel, dreptul persoanei de a se adresa justiției este o condiție sine qua non

în asigurarea eficienței exercitării drepturilor și libertăților sale. Pentru a

concretiza și a conferi plenitudine dreptului de acces liber la justiție, legiuitorul

dezvoltă normele constituționale în legile organice.

Principiile generale și normele dreptului internațional și ale tratatelor

internaționale la care Republica Moldova este parte, constituie elemente ale

dreptului procesual civil și dau naștere nemijlocit drepturilor și libertăților omului

în procesul civil.

Normele care reglementează accesul liber la justiție în condiții egale la

nivel de principiu sînt prevăzute în art. 5 și art. 22 din Codul de procedură civilă.

(...)

Nici unei persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv de

inexistență a legislației, de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în

vigoare.

Colegiul învederează că, dreptul accesului liber la justiție este unul

fundamental, fiind mai mult decât un simplu drept, asigurând respectarea și

realizarea tuturor celorlalte drepturi și garanții procedurale ale reclamantului.

Prin formula expusă în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

legiuitorul garantează reclamantului accesul liber la justiție, indiferent de

existența sau inexistența cadrului normativ, astfel fiind exclus refuzul în realizarea

dreptului reclamantului la instanță pe motiv de inexistență a unor prevederi legale

exprese, care ar reglementa raportul social supus cercetării judiciare sau în caz

de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare. Prin această

formulă legiuitorul a exclus orice formă de limitare a accesului reclamantului la

instanță în baza temeiului legat de materia diferită examinării.

12

În acest sens și având în vedere art. 13 din Convenție, Colegiul evidențiază

că în cazul în care acțiunea privind compensarea prejudiciilor pentru violarea art.

5 din Convenție nu cade sub incidența nici unei Legi naționale, judecătorii vor

soluționa cauza aplicând direct prevederile Convenției și jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului.

La examinarea cauzelor în care se invocă violarea prevederilor Convenției,

se va ține cont de jurisprudența Curții Europene atât în cauzele examinate

împotriva Republicii Moldova, cît și în alte cauze adresate împotriva altor state.

Examinând acțiunea privind constatarea încălcării art. 5 §1 din Convenție,

se va stabili dacă a avut loc o violare a Convenției (aspectul cu privire la fondul

cauzei) și, în cazul în care se constată că a avut loc o violare, se vor acorda

compensațiile justificate în raport cu circumstanțele individuale în speță (aspectul

reparației echitabile).”

echivoc că instanțele naționale nu pot respinge pretențiile unei persoane doar pe

motivul că norma juridică invocată de reclamant în textul acțiunii nu este aplicabilă

litigiului.

fondul raportului material dedus judecății și să identifice temeiurile juridice

relevante pentru soluționarea cauzei, inclusiv prin recurgerea la alte mecanisme

legale disponibile, fie că este vorba de aplicarea analogiei legii, a principiilor

generale ale dreptului, fie de aplicarea directă a Convenției Europene a Drepturilor

Omului și a jurisprudenței Curții Europene.

judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

chemată să se limiteze la o simplă verificare a cadrului legal indicat de reclamant,

respectiv la a răspunde întrebării dacă prevederile legale invocate în cererea de

chemare în judecată permit sau nu satisfacerea pretențiilor formulate. Judecarea

cauzei nu se reduce la o analiză formală a normei selectate de reclamant, ci

presupune parcurgerea pretențiilor formulate și identificarea de către instanța de

judecată a cadrului legal aplicabil raportului dedus judecății, mai ales în situația în

care constată că cel indicat de reclamant este inaplicabil.

stabilite de art. 4 din Codul de procedură civilă, aceasta este obligată să soluționeze

litigiul în mod just, ceea ce implică o examinare de fond a raportului material

litigios și, dacă este cazul, recalificarea temeiului juridic în unul legal aplicabil.

sa de apel a făcut sau nu trimitere la texte de lege inaplicabile situației sale, întrucât

potrivit art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, niciunei persoane nu i se

poate refuza apărarea judiciară din motivul inexistenței, imperfecțiunii, coliziunii

13

sau obscurității legislației aplicabile. Acest principiu exclude orice refuz de

examinare a fondului doar că norma invocată nu se aplică.

cererea de chemare în judecată și în cererea de apel a solicitat și aplicarea directă

a Convenției Europene pentru Drepturile Omului. Atât prima instanță, cât și

instanța de apel au rămas tăcute la acest subiect. În absența unui răspuns specific

și expres, este imposibil de determinat dacă instanțele inferioare au neglijat acest

argument invocat sau dacă au intenționat să-l respingă și, în această ultimă ipoteză,

care puteau fi motivele acestei decizii.

de către instanțele inferioare a precizării legii care urmează a fi aplicată și

determinarea raporturilor juridice dintre părți reprezintă o eroare judiciară ce nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

cauza Covalenco v. Republica Moldova nr. 72164/14 din 16 iunie 2020, Curtea

Europeană pentru Drepturile Omului a constatat că Curtea Supremă de Justiție a

examinat cauza chiar de la început, înlocuind aprecierile date anterior

circumstanțelor de fapt și de drept de către instanțele inferioare cu cele proprii,

acționând ca și cum cauza nu ar fi fost examinată de către aceste instanțe (§ 25).

cele mai esențiale scopuri al etapei de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare,

așa cum rezultă din art. 183 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă. De

această determinare corectă depind toate celelalte acțiuni ale instanței prevăzute la

art. 183 alin. (2) și art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă și o îndeplinire

corespunzătoare a acestei obligații îndeplinește standardul analizei multiaspectuale

a cauzei.

să determine legea aplicabilă litigiului fără a risca să substituie complet instanțele

inferioare. În plus, dacă instanța de recurs ar înlocui circumstanțele de drept

indicate anterior în actele de dispoziție contestate ale instanțelor ierarhic inferioare

cu cele proprii, aceasta s-ar substitui instanțelor inferioare în analiza

multiaspectuală a cauzei și ar fi pusă în situația să examineze cauza ca și cum

aceasta nu ar fi fost examinată în prima instanță și în apel.

inferioare reprezintă o eroare judiciară, care nu poate fi corectată în recurs. Sarcina

identificării cadrului legal nu aparține exclusiv părții reclamante, ci și, în principal,

instanțelor de judecată.

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și de a casa integral decizia Curții

de Apel Chișinău din 20 martie 2024 și de a transmite cauza spre rejudecare în

instanța de apel în alt complet de judecată.

14

(1) lit. c) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul avocatului Adrian Istrati, în interesele lui Chirill Jelezov.

Casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2024 și

transmite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Centru în alt complet de

judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Gheorghe Stratulat

15