2ra-703/24 — repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei

La 07 iunie 2023, Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Terziman, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Inspectoratul de Poliție Centru al Direcției de Poliție mun. Chișinău al Inspectoratului General al Poliției al MAI, cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei contravenționale.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, Igor Hlopețchi s-a adresat cu plângere la Inspectoratul de Poliție Centru, reclamând fapte de imixtiune din partea lui Alexei Dimitrov și Dumitru Caterev în procesul contravențional pe marginea documentării de către angajații Inspectoratului Național de Securitate Publică a unei contravenții rutiere săvârșite de Igor Hlopețchi la data de 04 mai 2021.

Plângerea dată a fost înregistrată în R-2 nr. 6898, fiind pornită procedura contravențională RAP01454692 din 25 iunie 2021, în cadrul căreia Alexei Dimitrov a fost audiat la sectorul de poliție nr. 1.

Reclamantul a menționat că, la 30 iulie 2021 și 22 martie 2022 a depus cereri privind accesul la materialul procedurii contravenționale, însă prin răspunsurile Inspectoratului de Poliție Centru nr. 34/20/1-11461 din 26 august 2021 și nr. 34/20/1-6699 din 18 aprilie 2022 a fost informat că procedura este în derulare, fără a fi finalizată.

Ulterior, la 11 octombrie 2022, a adresat Inspectoratului de Poliție Centru o nouă cerere privind asigurarea accesului la materialul în care este vizat, cu eliberarea deciziei emise și a copiei înscrisurilor, prin răspunsul primit la 31 octombrie 2022 i s-a refuzat accesul la materiale, din pe motiv că cererea depusă are un caracter repetitiv și abuziv, comunicându-i-se, totodată, că nu are nicio 1 calitate procesuală. Mai mult ca atât, procedura este în derulare și nu a fost finalizată, deși termenul de soluționare a materialului privind procesul contravențional, pornit în temeiul art. 3361 din Codul contravențional, a expirat.

Deopotrivă, la interpelarea avocatului Alexandru Terziman din 12 aprilie 2023, Inspectoratul de Poliție Centru a refuzat furnizarea informației despre statutul care-l deține Alexei Dimitrov pe marginea materialului RAP01454692.

Din răspunsul Inspectoratului de Poliție Centru rezultă că, pe materialul contravențional nr. RAP01454692 din 25 iunie 2021, au fost încălcate prevederile legale de examinare, or, după scurgerea a 23 de luni din momentul pornirii procesului încă nu există nicio soluție. În opinia reclamantului, această circumstanță naște incertitudini în privința finalității dosarului contravențional intentat în privința sa, dacă este sau nu stabilită vinovăția/nevinovăția.

Reclamantul a indicat că, dosarul contravențional în care este vizat nu este de o complexitate ridicată. Respectiv, durata de timp de examinarea a materialului contravențional este una excesivă, fiind chiar expirat termenul de prescripție a răspunderii contravenționale, care constituie pe această cauză 1 an. Totodată, reclamantul a menționat că a avut un comportament diligent, solicitând chiar soluționarea cauzei contravenționale în termen cât mai restrâns. Deopotrivă, miza pentru el este una ridicată, deoarece urmărește obținerea cât mai curând a unei soluții de constatare a nevinovăției sale, de a se considera reabilitat și de a nu mai fi suspectat de comiterea contravenției.

Reclamantul a invocat că, drept urmare a duratei excesive a procesului contravențional și a lipsei unei decizii cu privire la vinovăția/nevinovăția sa, a suportat și suportă suferințe morale. Or, incertitudinea cu privire la finalitatea cazului, unde este suspectat de comiterea unei contravenții constituie un factor distructiv care influențează nefast nivelul de viață. Prin urmare, lipsa unei finalități pe marginea procesului contravențional îl menține într-o poziție nefavorabilă, fiind plasat într-o lumină proastă în fața autorităților publice, dar și a instanțelor de judecată, iar această stare creează un climat nefavorabil al imaginii publice, cât și stimei de sine, apreciind valoarea prejudiciului moral adus ca fiind în mărime de 10 000 MDL.

Reclamantul Alexei Dimitrov a solicitat prin cererea de chemare în judecată încasarea din contul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul său încasarea sumei de 10 000 MDL cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei contravenționale. 2

În consolidarea soluției, instanța de apel a notat că, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se face doar în măsura în care se constată o atare încălcare, precum și exclusiv în cazul în care persoana este îndreptățită de a înainta o astfel de acțiune.

Instanța de apel a reținut că, drept temei ce ar îndreptăți reclamantul să înainteze o cerere de chemare în judecată în condițiile Legii nr. 87/2011 ar servi existența unei cauze penale și deținerea de către acesta a calității de acuzat (bănuit, învinuit, inculpat) sau de victimă, în cel din urmă caz doar în situația examinării excesiv de lungi a acțiunii sale civile în cadrul procedurilor penale.

Curtea de Apel Chișinău a remarcat că nu a constatat nicio situație ce ar justifica aplicarea prevederilor Legii nr. 87/2011, or, potrivit răspunsurilor Inspectoratului de Poliție Centru, în materialul R-2 nr. 6898 (RAP01454692) reclamantul nu are nicio calitate procesuală (f.d. 8, 9, 10).

Astfel, instanța de apel a conchis că, reclamantul nu poate invoca tergiversarea examinării cauzei și existența unor repercusiuni sau consecințe 3 importante asupra situației sale în rezultatul unor acțiuni procesuale întreprinse de organele poliției.

În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a notat că nu poate reține argumentele lui Alexei Dimitrov cu referire la faptul că lipsa unei finalități pe marginea procesului contravențional îl menține într-o poziție nefavorabilă, iar incertitudinea cu privire la finalitatea procesului unde este suspectat de comiterea unei contravenții constituie un factor distructiv care influențează nefast nivelul de viață. Or, la caz, a trecut o perioadă de peste doi ani de zile și din acest considerent, chiar și în cazul în care, eventual, ar exista un proces contravențional, este previzibilă soluția și finalitatea procesului contravențional, nefiind posibilă sancționarea persoanei, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Succesiv, în privința pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral, instanța de apel a notat că această pretenție este subsecventă capătului de cerere privind constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a procesului contravențional. Respectiv, în cazul în care s-a ajuns la concluzia că este neîntemeiată pretenția principală privind constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei contravenționale, nu poate fi admisă nici pretenția subsecventă de reparare a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea acestui drept.

Recurentul a menționat că, prin prisma art. 6 CEDO și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de acuzație în materie penală trebuie înțeleasă drept notificare oficială, venită din partea unei autorități competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale. Jurisprudența CtEDO nu se operează cu noțiunea de bănuit sau învinuit, dar cu cea de acuzat. Respectiv, la interpretarea noțiunii de acuzație în materie penală, dobândirea calității de suspect intervine ex lege atunci când sunt îndeplinite condițiile ce impun organul judiciar să constate existența unei acuzații în materie penală, să dispună efectuarea în continuare a urmării penale față de suspect și să- i aducă la cunoștință drepturile.

În speță, Alexei Dimitrov a fost subiect în privința căruia a fost pornit un proces contravențional, iar potrivit jurisprudenței CtEDO, procedura contravențională cade sub incidența caracterului penal al procedurilor. Iar, în perioada instrumentării cauzei contravenționale, în privința lui Alexei Dimitrov a planat suspiciunea că acesta ar fi comis contravenția prevăzută de art. 3361 din Codul contravențional. Procesul contravențional a fost încheiat abia la 04 decembrie 2022, iar despre această soluție a aflat abia după înaintarea prezentei acțiuni în judecată, când a luat cunoștință cu raportul din 12 iulie 2023 întocmit de reprezentantul Inspectoratului de Poliție Centru. Mai mult decât atât, în cadrul acestui proces contravențional, Alexei Dimitrov a fost audiat, astfel fiind întreprinse acțiuni procesuale în privința acestuia, fapt ce denotă calitate de acuzat a acestuia în materie contravențională.

Subsecvent, recurentul a considerat că instanțele ierarhic inferioare în mod eronat au apreciat că lipsa unei finalități pe marginea procesului contravențional nu i-a creat suferințe morale, or, el s-a aflat într-o stare de suspans și incertitudine în legătură cu imposibilitatea de a afla care va fi soarta sa și dacă va fi sancționat contravențional sau nu.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.” 5

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 6

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului și reprezentantului acestuia cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 7

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel Chișinău și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder contra Regatului Unit, § 38; Stanev contra Bulgariei (MC), § 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa 8 necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo contra Italiei, § 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services contra Franței, § 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten contra Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers contra Suediei, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul lui Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Terziman, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul lui Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Terziman. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9