2ra-119/24 — Repararea prejudiciului cauzat prin încalcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotarîrii judecaroresti

La 12 decembrie 2022, Alexei Dimitrov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu IP Botanica mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești (f. d. 2-4).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Alexei Dimitrov a indicat că a înaintat prezenta acțiune în judecată în legătură cu încălcarea de Inspectoratul de Poliție Botanica, mun. Chișinău a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii nr.5r-242/2018 din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care organul constatator a fost obligat să efectueze control suplimentar, în temeiul plângerii înregistrate în REI-II, cu nr.10953, din 22 iunie 2018.

Reclamantul Alexei Dimitrov a menționat că la 22 iunie 2018, a efectuat apel telefonic la serviciul unic de urgență 112, în legătură cu tulburarea liniștii publice de SRL „Capitoles Park”, prin difuzarea muzicii la nivel sporit, după ora 22:00. Informația respectivă a fost înregistrată în registrul R-2 al IP Botanica, sub nr.10953, din 22 iunie 2018.

La 26 august 2018, a depus și plângere în formă scrisă la poliție, prin care a solicitat ridicarea probelor video ce confirmă acțiunile deplânse, cu citarea reclamantului Alexei Dimitrov.

A menționat că, în urma examinării materialului REI-II nr.10953 din 22 iunie 2018, prin încheierea din 28 iunie 2018, agentul constatator Lisnic Alexandru din cadrul IP Botanica a propus încetarea precăutării cazului, iar materialul de remis în rebut.

Nefiind de acord cu încheierea din 28 iunie 2018 a agentului constatator, Lisnic Alexandru, din cadrul IP Botanica, la 22 august 2018, a 1 depus contestație, în temeiul art. 448 alin. (1) din Codul contravențional, prin care a solicitat anularea acesteia și reexaminarea cazului.

Prin hotărârea nr.5r-242/2018 din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani contestația a fost admisă. S-a constatat că agentul constatator a ignorat prevederile Codului contravențional, nu a întreprins măsuri pentru verificarea sesizării, iar concluziile sunt pripite. S-a remarcat că agentul constatator are obligația de a stopa abuzurile de drept din partea terților persoane, ceea ce nu a realizat în cadrul examinării materialului nr.10953 din 22 iunie 2018. Hotărârea instanței de judecată a devenit irevocabilă la 18 martie 2019, iar la 13 mai 2019, a fost expediată spre executare organului constatator.

În opinia reclamantului, organul constatator al IP Botanica nu a inițiat un control suplimentar al circumstanțelor cazului deplâns, indicând în acest sens că agentul constatator nu l-a citat pentru audieri, nu a ridicat probele, nu a identificat martorii și nu a audiat făptuitorul, nu a emis o decizie în conformitate cu art. 4471 alin. (2), (3) din Codul contravențional. Astfel, indicațiile instanței de judecată au rămas neexecutate.

A indicat că din conținutul răspunsului nr. 34/20/4-23757 din 08 noiembrie 2022 a IP Botanica rezultă neexecutarea actului judecătoresc, potrivit căruia hotărârea judecătorească a fost expediată organului constatator pentru „informare”.

Astfel, consideră că autoritatea publică competentă de executarea actului judecătoresc, reținându-l cu titlu informativ, nu își exercită atribuțiile și nu a întreprins măsurile ce erau obligatorii, conform procedurii contravenționale.

A menționat reclamantul că, la momentul înaintării prezentei cereri de chemare în judecată, termenul de neexecutare a hotărârii judecătorești pre- citate constituie circa 3,5 ani, astfel, în susținerea solicitărilor, a invocat Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 și jurisprudența Curții Europene.

Concretizează că, prin executarea hotărârii judecătorești, urmărește miza de a obține o elucidare a circumstanțelor deplânse, iar, în acest sens, organul constatator urma să întreprindă toate măsurile de aflare a adevărului (identificarea făptuitorului, martorilor, audierea acestora, ridicarea, anexarea și cercetarea probelor, audierea victimei etc) și în final, să se pronunțe asupra vinovăției făptuitorului, prin emiterea unei decizii, iar în cazul eventualei constatări a vinovăției acestuia, ar face posibilă valorificarea drepturilor prin prisma art. 45 din Codul contravențional.

Opinează că organul constatator nu s-a conformat actului judecătoresc, nu și-a îndeplinit obligațiile legale, iar hotărârea judecătorească 2 a rămas neexecutată, pierzându-și orice utilitate, prin ce i-a fost încălcat dreptul de acces liber la justiție prevăzut de art. 20 din Constituția RM, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14, pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, art. 6, pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest context, a indicat că, în calitatea sa de petiționar, nu a obstrucționat executarea hotărârii judecătorești pre-citate, respectiv nu i se poate imputa tergiversarea îndeplinirii actului judecătoresc.

Reclamantul a invocat jurisprudența Curții Europene potrivit căreia acordarea prejudiciilor morale și nu simpla constatare a violării trebuie să fie regula în cazul neexecutării hotărârilor judecătorești. A menționat că, la caz, contravenția ce urma a fi investigată de organul constatator a avut loc la 22 iunie 2018.

A indicat că neexecutarea hotărârii din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani i-a provocat insatisfacție și frustrare, i- a spulberat încrederea în sistemul de drept, stări nefaste provocate de neputința realizării drepturilor, chiar și în prezența unui act judecătoresc favorabil.

Ținându-se cont de aceste aspecte, evaluează cuantumul prejudiciului moral în sumă de 15 000 lei, pe care o consideră justă, rațională și neexcesivă, întemeiată în corespundere cu Recomandarea nr. 6 privind satisfacția echitabilă, care prevede că potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele judecătorești din țara noastră ar putea să acorde satisfacție morală la violarea art.6 CEDO, în mărime de 1000-7000 euro, echivalentul în lei moldovenești.

Reclamantul solicită și încasarea cheltuielilor de judecată, suportate în legătură cu întocmirea cererii de chemare în judecată, pentru participarea în ședințele de judecată, pentru efectuarea actelor de procedură (ridicarea referinței, raportului motivat, depunerea unor note, studierea dosarului etc.), pentru cheltuielile de transport legate de achiziționarea abonamentului în transportul public, pentru lunile octombrie-decembrie 2022.

Solicită reclamantul Dimitrov Alexei constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii nr. 5r-242/2018 din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, încasarea prejudiciul moral în sumă de 15 000 lei și a cheltuielilor de judecată suportate în sumă de 594 lei.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 166, 167 din Codul de procedură civilă, art. 2, 4, 5 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. 3

Prin încheierea din 16 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Inspectoratul de Poliție Botanica mun. Chișinău (f.d. 10).

Întru argumentarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că Alexei Dimitrov, în calitate de petiționar, a contestat actul agentului constatator, fiind emisă hotărârea nr.5r-242/2018 din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, astfel, acesta nu are calitatea de contravenient sau victimă, pentru a înainta o acțiune în judecată în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Instanța de fond a punctat că nefiind constatate circumstanțele menționate la pct. 31 din Ghidul practic de aplicare a jurisprudenței Curții Europene în materia neexecutării și/sau duratei excesive a procedurilor, reclamantul nu face parte din categoria subiecților cu drept de a solicita, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii nr. 5r-242/2018 din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Referitor la solicitarea reclamantului din cererea de chemare în judecată cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei, instanța de fond a respins-o, ca neîntemeiată, aceasta fiind subsecventă pretenției cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Pe cale de consecință, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost respinsă, instanța de fond a concluzionat necesar de a respinge și pretenția din acțiune cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a apreciat, ca fiind eronată, soluția instanței de fond care a constatat că Dimitrov Alexei nu face parte din categoria subiecților cu drept de a înainta acțiune în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Iar în aceste condiții prima instanță a aplicat eronat normele de drept material circumstanțelor cauzei.

Instanța de apel a notat că prin hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, irevocabilă din 18 martie 2019, nu a fost soluționat fondul plângerii depuse de Dimitrov Alexei la Inspectoratul de Poliție Botanica, astfel, acesta poate invoca încălcarea dreptului print-o durată nerezonabilă a procedurilor de executare numai cu privire la o hotărâre, prin care s-ar fi soluționat fondul acuzației aduse persoanei juridice „Capitoles Park” S.R.L.

În această ordine de idei, având în vedere că prin hotărârea din 28 februarie 2019 Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost soluționat numai un demers a lui Dimitrov Alexei înaintat în cadrul unei proceduri judiciare, instanța de apel a conchis că ultimul nu poate pretinde încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii menționate.

Subsecvent, având în vedere constatarea netemeiniciei pretenției de bază a reclamantului privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de apel a concluzionat și asupra respingerii pretenției subsidiare privind repararea prejudiciului moral cauzat.

Recurentul Alexei Dimitrov consideră că instanța de apel în mod eronat și abuziv a redus aplicabilitatea Legii nr.87/2011, excluzând din șirul de hotărâri pasibile executării hotărârile judecătorești emise pe cauzele contravenționale.

Completul de judecată conchide că recurentul s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa recurentului Alexei Dimitrov, la 01 decembrie 2023, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică (f. d. 80), iar cererea de recurs a fost depusă la 30 ianuarie 2024 (f. d. 86-89).

În adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului de Poliție Botanica, mun. Chișinău a fost expediată copia recursului declarat de Alexei Dimitrov, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f. d. 107).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, 6 Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului de Poliție Botanica, mun. Chișinău nu au făcut uz de dreptul procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul 7 nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Terziman Alexandru, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, în apel care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea 8 pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la cauza nr. 2ra-883/22 anexată de Alexei Dimitrov în suplimentul la recurs, cu titlu de practică unitară, Completul de judecată menționează că nu poate fi apreciată ca fiind o practică uniformă a Curții Supreme de Justiție, întrucât aceasta a fost pronunțată în perioada anterioară modificării orientării jurisprudențiale în materia interpretării normelor legale aplicabile spețelor ce vizează aceeași problematică.

Completul de judecată notează că, în prezent, practica Curții Supreme de Justiție a evoluat, iar soluțiile recente pe marginea unei astfel de categorii de litigii oferă o interpretare distinctă (a se vedea hot. nr. 2ra-983/23 din 21 9 februarie 2024, nr. 2ra-832/24 din 06 septembrie 2024, nr. 2ra-807/23 din 07 decembrie 2023, 2ra-1504/23 din 11 decembrie 2024).

Prin urmare, hotărârea invocată de recurent nu poate fi considerată relevantă acestei categorii de cauze și nu corespunde liniei jurisprudențiale actuale a Curții Supreme de Justiție.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de avocatul Terziman Alexandru, în interesele lui Alexei Dimitrov, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Terziman Alexandru, în interesele lui Alexei Dimitrov, împotriva deciziei din 26 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Oxana Parfeni 10