2ra-983/23 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen a hotarii judecatoresti, repararea prejudiciului moral

2ra-983/23 — constatarea incalcarii dreptului la executare in termen a hotarii judecatoresti, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-983/23

2-22034927-01-2ra-14072023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Moldovanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, A. Bostan, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

21 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexei Dimitrov, reprezentat

de avocatul Terziman Alexandru,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Alexei

Dimitrov împotriva Ministrului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului

la executare în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 06 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Ministerul Justiției, casată hotărârea instanței de fond,

cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 14 martie 2022, Alexei Dimitrov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești și repararea prejudiciului moral.

În motivarea reclamantul a indicat că, prezenta acțiune este depusă în legătură

cu încălcarea de către Inspectoratul de Poliție Botanica a dreptului său la executarea

în termenul rezonabil a următoarelor hotărâri judecătorești: hotărârea din 11 iulie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și hotărârea din 11 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

A relatat că, la 23 iunie 2018, în R-2 al IP Botanica sub nr.11012 a fost

înregistrată informația telefonică parvenită de la reclamant privind faptul tulburării

liniștii publice în parcul Valea Trandafirilor de către SRL „Capitoles Park”, fiind în

preajma domiciliului reclamantului. La 26 iunie 2018, la sectorul de poliție nr. 2 al

IP Botanica a depus plângere, solicitând atragerea persoanei juridice SRL „Capitoles

Park” la răspundere în baza art. 357 Cod contravențional. La 28 iunie 2018, agentul

constatator al IP Botanica, Alexandru Lisnic a emis încheierea pe rezultatul

examinării materialului R-2 nr.11012 din 23 iunie 2018, prin care fost încetată pre

căutarea cazului și materialul remis în rebut, pe motiv că în acțiunile administrației

SRL „Capitoles Park” nu au fost constatate elementele constitutive ale contravenției

prevăzute de art. 357 Cod contravențional.

1

Nefiind de acord cu soluția emisă de IP Botanica, imediat după recepționarea

actului, la 22 august 2018, a înaintat o contestație a deciziei de refuz.

Prin hotărârea din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a fost

admisă contestația, anulată încheierea agentului constatator, iar materialul a fost

remis în adresa organului constatator pentru efectuarea unui control suplimentar. În

textul hotărârii, judecătorul a menționat că agentul constatator nu a audiat

petiționarul, nu a elucidat sub toate aspectele circumstanțele cauzei, dând o decizie

prematură. Totodată, a remarcat că agentul nu și-a motivat soluția, nefiind clar care

element al contravenției lipsește, și de ce fapta nu constituie contravenție. Hotărârea

emisă a fost expediată pentru executare la 24 septembrie 2020, iar în cancelaria IP

Botanica a fost înregistrată la 06 octombrie 2020, fiind înregistrat materialul R-2

nr.19926 din 07 octombrie 2020.

A invocat reclamantul că, fără a fi întreprinse acțiuni procesuale întru

executarea hotărârii, la 30 octombrie 2020, agentul constatator al IP Botanica,

Vladislav Șpac, a întocmit încheierea privind reexaminarea materialului R-2

nr.11012 din 23 iunie 2018, reînregistrat sub nr.19926 din 07 octombrie 2020, prin

care a propus încetarea pre căutării materialului și remiterea acestuia la arhivă.

Totodată, a emis răspunsul nr.34/20/4-19406 din 02 noiembrie 2020 prin care a

declarat că, „decizia agentului constatator Lisnic Alexandru se consideră a fi legală,

iar învinuirea adusă SRL „Capitoles Park” nu a putut fi probată cu dovezi admisibile

și pertinente în confirmarea faptei incriminate”.

Nefiind de acord cu soluția de refuz emisă repetat, și avându-se în vedere că,

acțiuni concrete întru executarea actului judecătoresc nu au fost întreprinse, la 18

noiembrie 2020 reclamantul a înaintat contestație asupra deciziei agentului

constatator al IP Botanica, Vladislav Șpac.

Prin hotărârea din 11 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

a fost admisă contestația, anulată încheierea din 30 octombrie 2020, fiind constatat

faptul că, agentul constatator nu a desfășurat efectiv nici o acțiune procesuală, nu l-

a audiat pe petiționar, iar omisiunile notificate în hotărârea din 11 iulie 2019 nu au

fost înlăturate, prin urmare, agentul constatator a examinat materialul superficial și

pripit. Hotărîrea emisă a fost expediată pentru executare la 25 ianuarie 2022, iar în

cancelaria IP Botanica a fost înregistrată la 01 februarie 2022, fiind înregistrat

materialul R-2 nr.1813 din 02 februarie 2022.

A mai invocat reclamantul că, la 17 februarie 2022 agentul constatator Tudor

Taruș la informat despre obligația impusă de către instanța de judecată de a continua

examinarea cauzei. Astfel, în scris reclamantul a solicitat realizarea acțiunilor

procesuale de audiere, de ridicare a probelor în conformitate cu prevede legislației,

însă ulterior așa și nu a mai fost citat. La 10 martie 2022 în incinta IP Botanica,

reclamantului i-a fost înmânat răspunsul din 09 martie 2020 cu nr.„34/20/4-R2-1813,

nr.34/20/4-1419 din 01 februarie 2022 la r.5551” din conținutul căruia se deduce că

procesul contravențional nu poate fi pornit, iar dacă a fost pornit nu poate fi efectuat

și va fi încetat în cazurile în care nu există faptul contravenției. S-a declarat de

asemenea că în rezultatul examinării suplimentare, aferent acțiunilor incriminate

SRL „Capitoles Park” nu a fost posibil de dovedit vinovăția în comiterea

contravenției prevăzute de art. 357 alin. (1) Cod contravențional, din motivul

imposibilității administrării unor probe concludente, pertinente și utile.

2

A susținut reclamantul că, dreptul la executarea actelor judecătorești în termen

rezonabil reprezintă un drept de o importanță majoră, care se regăsește atât în cadrul

legal intern, cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest drept

reprezintă o garanție pentru justițiabilii care au obținut anumite beneficii printr-o

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, în așa mod încât procedurile

judiciare să aibă o anumită finalitate și să nu rămână fără efecte, ceea ce ar duce la

scăderea eficienței actului de înfăptuire a justiției. Încălcarea dreptului la executarea

în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești are impact atât la nivel individual, cât

și la nivel global, afectând nu doar persoana care a fost privată de beneficiile unei

hotărâri judecătorești, ci și întreg sistemul justiției.

Reclamantul a subliniat că, conform art. 2 alin. (1) din Legea Nr.87 din 21

aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, rezultă că, orice persoană fizică sau

juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate

adresa în instanța de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea

unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în

condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

Totodată, conform alin. (4) al aceluiași articol, prejudiciul cauzat de o autoritate

publică sau o autoritate căreia statul i-a delegat atribuții de autoritate publică prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară de către stat.

Reparația prejudiciului se face de la bugetul de stat. În urma constatării faptului că

a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil sau dreptul la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de judecată decide asupra

acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în contul reparării

prejudiciului material, moral, precum și a costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a adăugat că, conform art. 2 alin. (6) din Legea nr.87 din 21 aprilie

2011, mărimea reparării prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se stabilește de instanța de judecată în

fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă

încălcarea, precum și de comportamentul reclamantului, de conduita organului de

urmărire penală, a instanței de judecată și a autorităților relevante, de durata

încălcării și de importanța procesului pentru reclamant.

A susținut, reclamantul că, în calitatea sa de petiționar, a efectuat prompt și în

termeni restrânși toate actele de procedură, a manifestat sistematic eforturi și un

interes viu pentru soarta cauzei, a înaintat cereri, demersuri, astfel, nu-i pot fi

imputate acțiuni ce ar împiedica executarea în termenul rezonabil a actelor

judecătorești. Nu a obstrucționat executarea hotărârilor judecătorești menționate,

prin urmare nu i se pot imputa acțiuni ce ar duce la tergiversarea îndeplinirii actului

judecătoresc. Dimpotrivă, autoritatea publică investită cu competența de a executa

hotărârile, la caz IP Botanica, a manifestat un pasivism total, și urmare a emiterii

consecutiv a două acte judecătorești de impunere a unor obligații pozitive, nu a

întreprins măsuri reale și concrete în vederea conformării actelor judecătorești.

Reclamantul a adăugat că, nu a putut beneficia de efectele admiterii

contestațiilor promovate, chestiune ce demonstrează că în mod evident a fost aruncat

3

în derizoriu dreptul de acces liber la justiție prevăzut în art. 20 din Constituția R.

Moldova, art. 100 Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 pct. 1) din

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, art. 6 pct. 1) din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu referire la aprecierea prejudiciului moral, reclamantul a menționat că,

CEDO a specificat criteriile-cheie pentru verificarea caracterului efectiv al măsurilor

reparatorii de despăgubire cu privire la durata excesivă a procedurii judiciare. În

cazul în care despăgubirea este considerată o măsură reparatorie, instanțele trebuie

să evite formalismul excesiv, în special cu privire demonstrarea prejudiciului.

Formalismul excesiv (o interpretare riguroasă a normelor de procedură) poate priva

reclamanții de dreptul de acces la instanță. Or, potrivit standardelor CEDO,

compensațiile acordate la nivel național cu titlu de prejudiciu moral trebuie să nu fie

nerezonabile în raport cu compensațiile acordate de ea în cauze comparabile, adică

în cauzele în care a fost constatată o violare comparabilă de către același stat sau de

către un alt stat cu nivel de dezvoltare economică similar.

Or, consideră reclamantul că, acordarea prejudiciilor morale și nu simpla

constatare a violării trebuie să fie regulă în cazul neexecutării hotărîrilor

judecătorești. În ceea ce privește criteriile luate în calcul la cuantificarea

prejudiciului moral, în hotărîrea Burdov nr.2 citată mai sus CEDO a menționat

următoarele: ,,154. Curtea reamintește că ea determină mărimea sumelor cu titlu de

prejudiciu moral, luând în considerație astfel de factori ca vârsta reclamantului,

venitul personal, natura sumelor acordate de instanțele judecătorești naționale,

durata procedurilor de executare și alte aspecte relevante (a se vedea Plotnikovy,

citata mai sus, §34). Sănătatea reclamantului de asemenea se ia în considerație,

precum și numărul hotărîrilor care nu au fost executate în mod corespunzător și/sau

la timp. Toți acești factori ar putea influența într-o măsură diferită suma acordată de

Curte cu titlu de prejudiciu moral și chiar să aibă ca rezultat, în mod excepțional,

neacordarea unei sume cu acest titlu. În același timp, s-a dovedit destul de clar în

jurisprudența Curții că astfel de sume sunt, în principiu, direct proporționale cu

perioada în care o hotărâre judecătorească obligatorie și executorie a rămas

neexecutată.”

A menționat că, cazul deplâns de reclamant, ce urma a fi investigat de organul

constatator, a avut loc pe 23 iunie 2018. Hotărîrea instanței din 11 iulie 2019 prin

care se instituia obligația de a reexamina plângerea a fost emisă în adresa IP Botanica

abia la 24 septembrie 2020. La 30 octombrie 2020 a fost emis un nou refuz al

organului constatator, iar hotărârea prin care a fost casată decizia de refuz a organului

constatator a fost emisă la 11 octombrie 2021, expediată pentru executare la 25

ianuarie 2022, însă instituția nu s-a conformat obligației impuse repetat și în luna

martie 2022 a înștiințat reclamantul despre imposibilitatea continuării controlului.

A indicat reclamantul că, indicațiile date de judecător în hotărârile emise au fost

ignorate de organul constatator, iar hotărârile definitive nu au produs nici un efect

juridic, neaducând rezultatele așteptate în pofida scurgerii per total a unei perioade

de 3,5 ani. Aceste împrejurări au determinat o evidentă insatisfacție și frustrare, stări

nefaste provocate de neputința de a obține realizarea drepturilor chiar și în prezența

a două acte judecătorești irevocabile.

Ținându-se cont de cele relatate, reclamantul a evaluat cuantumul prejudiciului

moral la suma de 20 000 de lei, pe care o consideră justă, rațională și neexcesivă,

4

întemeiată în corespundere cu prevederile Recomandării nr.6 privind satisfacția

echitabilă, care prevede că potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele judecătorești din

țara noastră la constatarea violării drepturilor și libertăților fundamentale, și anume

art.6 CEDO ar putea să acorde suma de 1000-7000 euro, echivalentul în lei

moldovenești. Așadar, suma de 20 000 lei, constituie plafonul minim în acest sistem

de referință.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Alexei Dimitrov

împotriva Ministerului Justiției.

S-a constatat faptul încălcării dreptului lui Alexei Dimitrov la executarea în

termen rezonabil a hotărârilor Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) nr. 5r-172/19

din 11 iulie 2019 și nr. 5r-4539/20 din 11 octombrie 2021.

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Alexei Dimitrov prejudiciul moral, în mărime de 3 000 de lei pentru

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești.

În rest, au fost respinse pretențiile cu privire la compensarea prejudiciului moral

în partea ce excedă suma încasată, ca neîntemeiate.

La 06 decembrie 2022, Ministerului Justiției a depus apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 noiembrie 2022, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii instanței de fond în partea admiterii acțiuni și în această

parte emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ministerul Justiției, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, din 29 noiembrie 2022, în partea admisă, și în această partea adoptă o nouă

hotărâre, prin care, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată

înaintată de Alexei Dimitrov împotriva Ministerului Justiției privind constatarea

încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești și

repararea prejudiciului moral.

În rest hotărârea din 29 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost menținută fără modificări.

Prin opina separată, judecătorul Nălea Budăi, și-a expus dezacordul cu soluția

adoptată prin decizia din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Pentru decide astfel instanța de apel a reținut că, din conținutul raportului din

15 aprilie 2022 parvenit de la IP Botanica, s-a constatat că comportamentul părților

în proces au fost adecvate, fără careva presiuni, însă din partea cet. Alexei Dimitrov

erau dezacorduri verbale cu deciziile primite anterior. Astfel, cauza a fost soluționată

prin prisma comportamentului reclamantului și al autorităților naționale (cauza

CEDO Gușovschi c.Moldovei, cererea nr.35967/03, hotărîrea din 13.11.2007,

pct.34).

Curtea de Apel Chișinău a menționat că, la caz, nu a stabilit încălcarea dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești invocate, or, din

dispozițiile hotărârilor Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, din 11 iulie 2019 și 11

octombrie 2021, rezultă că instanța a hotărât remiterea în adresa IP Botanica a

actelor pentru efectuarea uni control suplimentar, iar ca urmare organul de constatare

a emis încheierile respective, care au fost contestate de parte. Or, dezacordul

intimatului cu încheierile emise nu constituie temei de admitere a acțiunii prin

prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului

5

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

Prin urmare, Alexei Dimitrov nu poate invoca tergiversarea executării hotărârii

judecătorești nr. 5r-172/19 și nr. 5r-4539/20, în condițiile în care, reieșind din cererea

de chemare în judecată hotărârea ce ține de efectuarea unui control suplimentar a

fost executată de către IP Botanica, prin efectuarea unui control. Mai mult, Dimitrov

Alexei nu s-a adresat cu cereri către un executor judecătoresc cu solicitarea de a

intenta proceduri de executare silită în baza hotărârilor menționate deși pretinde că

nu ar fi fost executate în modul prescris și în termen rezonabil.

Totodată, conform art. 11 lit. c, c1 ) din Codul de executare, sânt documente

executorii și se execută conform normelor stabilite de prezentul cod: c) deciziile

(hotărârile) contravenționale, inclusiv cele emise de agenții constatatori în limitele

competenței atribuite lor prin lege, titlurile executorii emise pe cauze penale și

sentințele pe cauzele penale, în partea încasării amenzii, precum și în partea acțiunii

civile; c1) încheierile judecătorului de instrucție privind efectuarea anumitor acte

obligatorii legate de remiterea/transmiterea/restituirea unor bunuri. Însă, intimatul a

invocat neexecutarea unei hotărâri judecătorești emise în baza prevederilor art. 448,

460, 462 ale Codului contravențional, care au fost executate de către organul

competent, cauzele fiind remise pentru efectuarea unui control suplimentar, iar deși

invocă cauzarea unui prejudiciu nu a făcut uz de prevederile art. 10 Cod de

executare.

De asemenea, instanța de apel a mai reținut că din materialele anexate la dosar

nu rezultă că Alexei Dimitrov ar avea calitatea de contravenient sau victimă a

contravenției care a înaintat o acțiune civilă în corespundere cu art. 45 alin. (1) Cod

contravențional, inclusiv conform art. 30 alin. (11) lit. c) Cod contravențional, adică

situația când procesul contravențional a încetat, iar în speță pre căutarea cazului

contravențional a încetat prin încheierile IP Botanica din 04 martie 2022 (f.d. 45), ce

i-ar permite să înainteze prezenta acțiune în judecată în baza Legii nr.87 din

21.04.2011, dar este petiționar care s-a adresat cu plângere la poliție și nefiind de

acord cu actul emis l-a contestat în judecată, fiind emise hotărârile Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana nr. 5r172/19 din 11 iulie 2019 și nr. 5r-4539/20 din 11

octombrie 2021, care nu conțin clauze executorii în sensul art. 11 Cod de executare.

A mai indicat instanța de apel că, potrivit art. 5 al Legii nr. 87 din 21 aprilie

2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, în urma constatării faptului că a fost încălcat

dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de judecată decide asupra acordării unei

satisfacții echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral,

material, precum și a costurilor și a cheltuielilor de judecată. La constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de judecată poate

decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral.

Astfel, instanța de judecată nu poate dispune încasarea sumei creanței ca

urmare a constatării faptului că a fost încălcat dreptul la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești.

6

La 07 iulie 2023, Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Terziman

Alexandru, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu menținerea în

vigoare a hotărârii instanței de fond, în partea pretenției admise.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a admis încălcări prin

admiterea/formularea unor concluzii contradictorii cu circumstanțele cauzei și prin

neaplicarea legislației naționale, dar în mod special a celei internaționale în materie

de apărare a dreptului la executarea în termen rezonabil a cauzei, dar și cu prioritate

a dreptului la o satisfacție echitabilă.

A notat recurentul că, prin hotărârile Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, 5r-

172/19 si 5r-4539/20 s-au scos la iveală un șir de încălcări și deficiențe admise de

agentul constatator la examinarea plângerii depuse de Dimitrov Alexei la IP

Botanica la 26 iunie 2018, ce urmau a fi înlăturate într-un termen rezonabil. Deci, la

caz nu se poate de vorbit despre inexistența unor obligații ce ar fi puse în sarcina

autorității publice însărcinate cu competenta de executare a hotărârii. Astfel, instanța

de apel în mod eronat și abuziv a redus aplicabilitatea Legii nr. 87/2011, înlăturând

din șirul de hotărâri pasibile executării hotărârile judecătorești de natură

contravențională.

A mai invocat recurentul că concluzia instanței de apel referitor la faptul că

hotărârile Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, nr. 5r-172/19 $i 5r-4539/20 nu

constituie document executoriu și nu cade sub incidența Legii nr. 87/2011 este una

eronată și este în contradicție atât cu prevederile art. 120 din Constituție, cât si cu

prevederile art. 2 al Legii 87/2011.

Consideră că, instanța de apel nejustificat l-a privat pe reclamant de

mecanismul legal de revendicare a pretenției sale ce rezultă din încălcarea dreptului

acestuia la executarea în termenul rezonabil a hotărârii judecătorești. Or, în speță

cazul deplâns de recurent care, urma a fi investigat de organul constatator, a avut loc

pe 23 iunie 2018. hotărârea instanței din 11 iulie 2019 prin care se instituia obligația

de a reexamina plângerea a fost emisă în adresa IP Botanica abia la 24 septembrie

iar hotărârea prin care a fost casată decizia de refuz a organului constatator a fost

emisă la 11 octombrie 2021, expediată spre executare la 25 ianuarie 2022 însă

instituția nu s-a conformat obligației impuse repetat și în luna martie 2022 a înștiințat

reclamantul despre imposibilitatea continuării controlului.

A menționat recurentul că, dreptul la executarea actelor judecătorești în termen

rezonabil a hotărârilor judecătorești reprezintă un drept de o importantă majoră, care

se regăsește atât în cadrul legal intern, cât și în Convenția Europeană a Drepturilor

Omului. Acest drept reprezintă o garanție pentru justițiabilii care au obținut anumite

beneficii printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, în așa mod încât

procedurile judiciare să aibă o anumită finalitate și să nu rămână fără efecte, ceea ce

ar duce la scăderea eficienței actului de înfăptuire a justiției. Încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești are impact atât la nivel

individual, cât și la nivel global, afectând nu doar persoana care a fost privată de

beneficiile unei hotărâri judecătorești, ci și întreg sistem al justiției.

A susținut recurentul că, încasarea prejudiciului moral este parte componentă a

dreptului la un proces echitabil, în situația în care s-a produs o violare a dreptului

reclamantului, iar la determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să se

7

respecte criteriul echității care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral

cauzat trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel

încât să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciul moral cauzat, ca astfel

să fie menținut echilibrul între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 06 aprilie 2023.

La 11 mai 2023, copia deciziei din 06 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău a

fost expediată în adresa participanților la proces, fapt confirmat prin scrisoarea de

expediere a actului judecătoresc, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc (f.d.

181).

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul

declarat de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Terziman Alexandru, la 07

iulie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Curtea Supremă de Justiție, la 14 iulie 2023, a expediat în adresa intimaților

copia recursului declarat de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Terziman

Alexandru, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire, anexată la materialele dosarului (f.d. 195).

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul declarat

de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Terziman Alexandru, a fost depus până

la data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

8

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de

fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a

Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Alexei Dimitrov,

reprezentat de avocatul Terziman Alexandru, nu se încadrează în temeiurile

9

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Alexei Dimitrov, reprezentat de

avocatul Terziman Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

10