2ra-1158/24 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului moral

La 27 ianuarie 2023, Alexei Dimitrov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii a indicat că, la 23 septembrie 2018, a efectuat apel telefonic la serviciul unic de urgență 112 în legătură cu tulburarea liniștii publice de către S.R.L. ,,CAPITOLES PARK”, fapt manifestat prin difuzarea muzicii la nivel sporit după ora 22:00. Informația respectivă a fost înregistrată în registrul R-2 al Inspectoratului de Poliție Botanica sub nr. 17664 din 23 septembrie 2018.

La 01 octombrie 2018, agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție, Alexandru Lisnic, a întocmit încheiere pe rezultatul examinării materialului REI-II nr. 17664 din 23 septembrie 2018, cu propunere de a înceta precăutarea cazului dat, materialul în REI-II cu nr. 17664 din 23 septembrie 2018 de remis în rebut.

Nefiind de acord cu legalitatea și temeinicia actului, la 8 octombrie 2018, l-a contestat în ordinea art. 448 alin. (1) din Codul contravențional, solicitând anularea încheierii de încetare a examinării și obligarea agentului constatator să reexamineze cazul, cu respectarea procedurii legale.

Prin hotărârea din 4 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a admis contestația și s-a constatat că agentul constatator nu a verificat în mod eficient plângerea, nu a fost audiat petiționarul, iar acțiunile Inspectoratului de Poliție Botanica sunt neîntemeiate, iar prin aceasta nu și-au îndeplinit obligațiile, prin ce a fost încălcat art. 6 par.1 din CEDO, adică nu au asigurat dreptul la un proces echitabil. S-a concluzionat că agentul constatator nu și-a exercitat în mod deplin atribuțiile de serviciu. Contrar obligațiilor legale prescrise de Codul contravențional organul constatator al Inspectoratului de Poliție Botanica nu a inițiat un control suplimentar al circumstanțelor cazului deplîns, or agentul constatator, nu a citat pentru audieri, nu a ridicat probele, nu a identificat martorii și nu a audiat făptuitorul, iar vreo decizie în sensul art. 4471 alin. (2), (3) din Codul contravențional până la moment nu există. În așa fel indicațiile instanței de fond au rămas neexecutate, fiind sfidat cu desăvîrșire actul judecătoresc ce a obținut forță juridică.

Reclamantul a menționat că, asupra neexecutării actului judecătoresc indică și mențiunea din răspunsul Inspectoratului de Poliție Botanica nr. 1 34/20/4-23754 din 8 noiembrie 2022, potrivit căreia hotărârea a parvenit pentru „informare”.

Astfel, autoritatea publică însărcinată cu competența de executare a actului judecătoresc nu a luat în serios sarcinile încredințate, limitându-se doar la informare după recepționarea actului judecătoresc, în continuare ne întreprinzând măsurile ce erau obligatorii conform procedurii contravenționale.

Reclamantul a specificat că termenul în care nu a fost executată hotărârea la momentul depunerii prezentei acțiuni constituie circa 3,5 ani.

La fel, Dimitrov Alexei a indicat că miza urmărită în calitate de reclamant la executarea hotărîrii a fost de obținere o elucidare a circumstanțelor deplânse, iar în acest sens organul constatator urma să întreprindă toate măsurile de aflare a adevărului (identificarea făptuitorului, a martorilor, audierea acestora, ridicarea și anexarea, cercetarea probelor, audierea victimei etc.) și în final să se pronunțe asupra vinovăției făptuitorului, prin emiterea unei decizii legale și întemeiate, chestiune care la rîndul său ar face posibilă valorificarea drepturilor prin prisma art. 45 din Codul contravențional, în cazul eventualei constatări a vinovăției persoanei.

Întrucât organul constatator nu a purces la îndeplinirea sarcinilor și obligațiilor, precum și a competențelor cu care este investit conform legii, hotărârea judecătorească a rămas neexecutată, pierzându-și orice utilitate.

Faptul că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești, la caz, Inspectoratul de Poliție Botanica, în pofida unor obligații pozitive, nu a întreprins măsuri în vederea realizării indicațiilor date de instanța de judecată, deci nu s-a conformat actului judecătoresc, a condus, la rândul său, la imposibilitatea soluționării aspectului civil, cu referire la contravenția ce nu a fost investigată, constatată și sancționată.

Este important de remarcat că, Alexei Dimitrov, în calitate de petiționar, nu a obstrucționat executarea hotărârii din 4 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, prin urmare nu i se pot fi imputa acțiuni ce ar duce la tergiversarea îndeplinirii actului judecătoresc.

A menționat că nu a putut beneficia de efectele admiterii contestației promovate, chestiune ce demonstrează că în mod evident au fost aruncate în derizoriu dreptul de acces liber la justiție prevăzut în art. 20 din Constituția R. Moldova, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, fapta ce urma a fi investigată de organul constatator prin prisma legislației contravenționale a avut loc pe 5 august 2018, iar hotărârea instanței de judecată din 4 martie 2019 prin care se instituia obligația de a reexamina incidentul a fost ignorată. Astfel, hotărîrea nu a fost pusă în executare, or, dovezi ale faptului invers nu există până în prezent.

Reclamantul a opinat că împrejurările descrise au determinat o evidentă insatisfacție și frustrare, stări nefaste provocate și de neputința de a obține realizarea drepturilor chiar și în prezența unui act judecătoresc favorabil și au spulberat încrederea în sistemul de drept, anihilând orice expectații privind utilitatea procedurii de contestare a actului. 2

Astfel, Alexei Dimitrov a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 4 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău și încasarea din contul pârâtului Ministerul Justiției a prejudiciului moral în mărime de 15000 de lei, cauzat prin încălcarea enunțată, precum și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 972 de lei (cheltuieli de transport), iar în total suma de 15972 de lei.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că Alexei Dimitrov pretinde încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 4 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, irevocabilă din 20 august 2019, prin care a fost admisă contestația depusă de ultimul și s-a dispus anularea încheierii emise la 2 octombrie 2018 în baza materialelor înregistrate în REI-2 cu nr. 17664 de agentul constatator Alexandru Lisnic, obligând Inspectoratul de Poliție Botanica mun. Chișinău să lichideze lacunele stabilite.

Instanța de apel a notat că, prin hotărârea din 4 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, irevocabilă din 20 august 2019, nu a fost soluționat fondul plângerii depuse de Alexei Dimitrov la Inspectoratul de Poliție Botanica, prin care a solicitat constatarea vinovăției și tragerea la răspundere contravențională a persoanei juridice S.R.L. „CAPITOLES PARK” în baza art. 357 din Codul contravențional, astfel, acesta poate invoca încălcarea dreptului printr-o durată nerezonabilă a procedurilor de executare numai cu privire la o hotărâre, prin care s-ar fi soluționat fondul acuzației aduse persoanei juridice S.R.L. „CAPITOLES PARK”

În acest context, instanța de apel a reținut că instanța de fond întemeiat a constatat că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, or, pentru a opera normele Legii menționate în partea neexecutării unei hotărâri judecătorești, aceasta trebuie să fie pasibilă unei executări silite și să 3 justifice un beneficiu efectiv persoanei care pretinde încălcarea termenului rezonabil de executare.

Instanța de apel a notat că, odată ce Alexei Dimitrov nu poate pretinde încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii, nu consideră necesar să se expună asupra argumentelor apelului acestuia privind necesitatea încasării prejudiciului moral, or, acesta este subsecvent încălcării dreptului respectiv.

Instanța de apel a constatat că argumentele invocate în cererea de apel, în esența lor, sunt similare argumentelor invocate în instanța de fond, care au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de către instanța de fond prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de apel, iar actele normative vizate au fost interpretate și aplicate elocvent de instanța de fond prin prisma circumstanțelor importante ale cauzei.

Recurentul Alexei Dimitrov consideră că instanța de apel în mod eronat și abuziv a redus aplicabilitatea Legii nr.87/2011, excluzând din șirul de hotărâri pasibile executării hotărârile judecătorești emise pe cauzele contravenționale.

La 18 aprilie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului. 4

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, recursul declarat de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Termizan, la 26 noiembrie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Terziman, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, în apel care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. 6

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la practica judiciară invocată în cererea de recurs, Completul de judecată menționează că nu poate fi apreciată ca fiind o practică uniformă a Curții Supreme de Justiție, întrucât acestea au fost pronunțate în perioada anterioară modificării orientării jurisprudențiale în materia interpretării normelor legale aplicabile spețelor ce vizează aceeași problematică.

Completul de judecată notează că, în prezent, practica Curții Supreme de Justiție a evoluat, iar soluțiile recente pe marginea unei astfel de categorii de litigii oferă o interpretare distinctă (a se vedea hot. nr. 2ra-983/23 din 21 februarie 2024, nr. 2ra-832/24 din 06 septembrie 2024, nr. 2ra-807/23 din 07 decembrie 2023, 2ra-1504/23 din 11 decembrie 2024, 2ra-119/24 din 26 februarie 2025). 7

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Terziman, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Terziman, împotriva deciziei din 21 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Oxana Parfeni 8