2ra-832/24 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti

La 03 ianuarie 2023, Alexei Dimitrov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu , prin care a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că la 30 iunie 2018, a efectuat un apel telefonic la serviciul unic de urgență 112 în legătură cu tulburarea liniștii publice de Societatea cu Răspundere Limitată „Capitoles Park” prin reproducerea muzicii la volum ridicat după ora 22:00, informația fiind înregistrată în registrul R-2 al IP Botanica sub nr. 11463 din 30 iunie 2018.

La data de 09 iulie 2018, agentul constatator – Alexandru Lisnic din cadrul IP Botanica, a întocmit încheiere pe rezultatul examinării materialului REI-II nr. 11463 din 30 iunie 2018, prin care a propus încetarea cazului, iar materialul de remis în rebut.

Nefiind de acord cu acest act, reclamantul l-a contestat la 01 august 2018, în temeiul art. 448 alin. (1) din Codul contravențional, solicitând să fie anulat, iar cazul să fie reexaminat. Prin hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (devenită irevocabilă la 18 martie 2019), contestația a fost admisă; s-a constatat că agentul constatator nu a soluționat plângerea în fond, neelucidând sub toate aspectele circumstanțele cauzei, dând o decizie prematură, nu a audiat victima pe marginea plângerii telefonice, nu a ridicat înregistrările audio și video, nu a audiat făptuitorul, deși are obligația de a investiga toate circumstanțele invocate în cadrul unei plângeri și a stopa abuzurile de drept din partea terților persoane, lucruri pe care nu le-a realizat în cadrul examinării materialului nr. 11463 din 30 iunie 2018. 1

Hotărârea notată a fost expediată organului constatator, ceea ce rezultă din răspunsul Inspectoratului de Poliție Botanica nr. 34/20/4-23753 din 08 noiembrie 2022.

În opinia reclamantului, contrar obligațiilor legale prescrise în Codul contravențional, organul constatator al Inspectoratului de Poliție Botanica nu a inițiat un control suplimentar al circumstanțelor cazului deplâns, or, agentul constatator nu l-a citat pe reclamant pentru audieri, nu a ridicat probele, nu a identificat martorii și nu a audiat făptuitorul, iar vreo decizie la moment nu există în sensul art. 4471 alin. (2), (3) din Codul contravențional. Astfel, indicațiile instanței de judecată au rămas neexecutate. La fel, neexecutarea actului judecătoresc rezultă și din răspunsul Inspectoratului de Poliție Botanica nr. 34/20/4-23753 din 08 noiembrie 2022, unde se menționează că hotărârea judecătorească a parvenit pentru „informare”. Astfel, autoritatea publică împuternicită cu executarea actului judecătoresc nu și-a exercitat atribuțiile și nu a întreprins măsurile ce erau obligatorii conform procedurii contravenționale, limitându-se doar la informare după recepționarea actului judecătoresc, astfel termenul de neexecutare a hotărârii judecătorești citate, constituie la momentul înaintării prezentei acțiuni în judecată circa 4 ani.

Miza pe care o urmărește reclamantul cu privire la executarea hotărârii judecătorești, este de a obține o elucidare a circumstanțelor deplânse, iar în acest sens organul constatator urma să întreprindă toate măsurile de aflare a adevărului (identificarea făptuitorului, martorilor, audierea acestora, ridicarea, anexarea și cercetarea probelor, audierea victimei etc) și în final să se pronunțe asupra vinovăției făptuitorului prin emiterea unei decizii legale și întemeiate, chestiune care ar face posibilă valorificarea drepturilor prin prisma art. 45 din Codul contravențional, în cazul eventualei constatări a vinovăției persoanei. Or, organul constatator nu și-a îndeplinit obligațiile legale, hotărârea judecătorească a rămas neexecutată, pierzându-și orice utilitate. Faptul că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești, la caz Inspectoratul de Poliție Botanica, în pofida unor obligații pozitive nu a întreprins măsuri în vederea realizării indicațiilor date de instanța de judecată, rezultă că nu s-a conformat actului judecătoresc, ceea ce a dus la imposibilitatea soluționării aspectului civil cu referire la contravenția ce nu a fost investigată, constatată și sancționată.

Reclamantul în calitatea sa de petiționar nu a obstrucționat executarea hotărârii judecătorești, respectiv nu i se poate imputa acțiuni ce ar duce la tergiversarea îndeplinirii actului judecătoresc. Cu toate acestea, nu a putut beneficia de efectele admiterii contestației promovate, chestiune ce demonstrează că i-a fost încălcat dreptul de acces liber la justiție prevăzut la art. 20 din Constituția RM, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor 2 Omului, art. 14 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În concluzie, cu referire la jurisprudența Curții Europene din care rezultă că acordarea prejudiciilor morale și nu simpla constatare a violării trebuie să fie regula în cazul neexecutării hotărârilor judecătorești, reclamantul subliniază că la caz contravenția deplânsă ce urma a fi investigată de organul constatator a avut loc la 05 august 2018.

Totodată, hotărârea instanței de judecată prin care s-a instituit obligația de a reexamina incidentul nu a fost executată, ceea ce i-a provocat insatisfacție și frustrare urmare neputinței de a obține realizarea drepturilor chiar și în prezența a unui act judecătoresc favorabil și i-a spulberat încrederea în sistemul de drept, anihilând orice expectații privind utilitatea procedurii de contestare a actului, respectiv ținând cont de cele relatate 3 reclamantul consideră că prejudiciul moral solicitat în speță în mărime de 15 000 lei, este o sumă justă, rațională și neexcesivă.

Suplimentar, reclamantul a susținut că la caz urmează a fi încasate și cheltuielile de judecată suportate cu pregătirea cererii de chemare în judecată ce includ acumularea probelor, participarea în ședințele de judecată, nefiind excluse și deplasările pentru efectuarea actelor de procedură, ridicarea referinței, raportului motivat, depunerea unor note, studierea dosarului etc., ceea ce implică cheltuieli de transport. În context, reclamantul a notat că cheltuielile de transport constituie suma de 972 de lei, privind costul abonamentului în transportul public pentru lunile ianuarie-iunie 2022.

Reclamantul a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care organul constatator a fost obligat să efectueze control suplimentar referitor la plângerea reclamantului înregistrată în REI- II cu nr. 11463 din 30 iunie 2018, și încasarea prejudiciului moral în cuantum de 15 000 de lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 972 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că deși reclamantul/apelant, atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, a susținut că sunt premise pentru a constata încălcarea drepturilor sale prin tergiversarea executării hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 28 februarie 2019, acestea nu pot fi reținute, deoarece, reieșind din explicațiile Ghidului practic de aplicare a jurisprudenței Curții Europene în materia neexecutării și/sau duratei excesive a procedurilor, făcute în scop de uniformizare a practicii judiciare la examinarea cauzelor civile înaintate în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, fiind asimilate cu cauzele penale, în procedura cauzelor contravenționale, prin prisma prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, acțiunile cu privire la constarea încălcării principiului executării hotărârii în termen rezonabil, pot fi înaintate doar de bănuit, învinuit sau inculpat și partea vătămată, care a înaintat acțiune civilă în cadrul cauzei penale/contravenționale.

Instanța de apel a menționat că cu toate acestea, după cum rezultă din materialele cauzei, în cadrul examinării contestației lui Alexei Dimitrov împotriva încheierii pe rezultatul examinării materialului înregistrat în REI- II nr. 11463 din 30 iunie 2018 privind încetarea precăutării materialului, reclamantul/apelant nu avea calitatea de contravenient sau victimă a contravenției. De altfel, după cum corect a reținut prima instanță, Alexei Dimitrov doar a sesizat organul de poliție despre evenimentele de perturbare a liniștii publice, iar nefiind de acord cu încheierea IP Botanica pe rezultatul examinării materialului REI-II nr. 11463 din 30 iunie 2018, prin care s-a propus încetarea cazului și remiterea materialului în rebut, l-a contestat în instanța de judecată.

Instanța ierarhic inferioară a concluzionat că fiind stabilit că în cadrul examinării contestației împotriva încheierii pe rezultatul examinării materialului înregistrat în REI-II nr. 11463 din 30 iunie 2018, Alexei Dimitrov nu avea o calitate procesuală din categoria subiectelor cu drept de a înainta o acțiune în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, soluția primei 4 instanțe este întemeiată și legală, iar în consecință, argumentele apelantului cu referire la aspectul constatării încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 28 februarie 2019, sunt neîntemeiate.

În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 432 alin.(1) lit. a), b) și e), 436, 445 alin. (1) lit. b) și art. 239 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 octombrie 2023 și a expediat-o participanților la proces la 22 decembrie 2023 (161), însă date privind recepționarea acesteia la materialele cauzei lipsesc. Astfel, recursul declarat la data de 08 iulie 2024 de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Terziman, este în termen.

Art. 433 alin. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1)” 28.

Art. 431 alin. 1, 2 din Codul de procedură civilă reglementează că: „ Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră oportun de a învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 318-321 art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de procedură civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de dispoziție ale curților de apel.

În această consecvență, se deduce că admisibilitatea recursului depus de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Terziman, împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele 6 invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

Din analiza recursului declarat de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Terziman rezultă că, drept temei de declararea a recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

De asemenea, motivele menționate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel, s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației (redată în cererea de apel), nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică din oficiu sub aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această 7 privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Terziman, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), b), e), urmează a fi considerat inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a), b), e), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de către Alexei Dimitrov, reprezentat de avocatul Alexandru Terziman, împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Mariana Ursachi 8