2ra-1504/23 — constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului moral

La 12 noiembrie 2021, Alexei Dimitrov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului moral (f. d. 2-5, vol. I).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Alexei Dimitrov a indicat că prezenta acțiune a fost depusă în legătură cu încălcarea dreptului la executarea în termenul rezonabil a următoarelor hotărârii din 25 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (Judecător C. Cheptea, nr.5r-3047/19); din 18 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (Judecător V. Chihai, nr. 5r-3716/20); din 08 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (Judecător V. Martînenco, nr. 5r- 1046/21. La 03 septembrie 2019, a depus la Inspectoratul de Poliție Centru sub nr.de înregistrare D-1466/19 o plângere prin care a solicitat atragerea cet. Maria Mutu, născută la 13 februarie 1992 la răspundere pentru faptele de injurie și huliganism pe care le-a săvârșit în raport cu reclamant pe 15 august 2019, concomitent a solicitat preluarea de la el a probelor video ce dovedesc circumstanțele expuse.

La 02 octombrie 2019, IP Centru a întocmit scrisoarea nr. 34/20/1 D-1466/19 prin care a declarat că nu au fost stabilite probe pertinente, concludente și utile ce ar demonstra vinovăția cet. Maria Mutu, și dimpotrivă, reclamantul ar fi avut un comportament neadecvat față de aceasta, și i-a fost sugerat să nu inducă în eroare organele de drept. A menționat că până la emiterea acestei decizii nu a fost citat în legătură cu examinarea plângerii și nu s-au desfășurat acțiunile procesuale solicitate de el. 1

Nefiind de acord cu soluția emisă de IP Centru, la 08 octombrie 2019 a înaintat o contestație împotriva deciziei de refuz, pe care ulterior a motivat-o, după anexarea de către agentul constatator Sergiu Vicol în ședința judiciară a actului de dispoziție, impus a fi prezentat de către instanță. Prin hotărârea din 25 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (Dos. 5r-3047/19, Judecătorul C. Cheptea) a fost admisă contestația, anulată încheierea din 02 octombrie 2019, cu obligarea agentului constatator să inițieze examinarea plângerii D-1466/19 cu respectarea legislației contravenționale.

La 08 aprilie 2020, prin intermediul poștei electronice a depus cerere ce a fost înregistrată sub nr. D-688/20 prin care a solicitat să fie informat despre neexecutarea hotărârii din 25 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana.

La 08 mai 2020 a fost semnată scrisoarea IP Centru nr. 34/20/1 D-688/20 prin care a fost declarat că sunt întreprinse măsuri de constatare a acțiunilor invocate și a fost invocat că nu a fost posibil de adoptat o decizie definitivă în legătură cu situația epidemică provocată de Covid-19. A fost adăugat că termenul general în care o procedură administrativă trebuie finalizată se prelungește cu 60 de zile. Spre sfârșitul lunii iunie 2020, urmare a multiplelor insistențe telefonice, a fost acceptat să fie invitat la IP Centru pentru inițierea acțiunilor de reexaminare a plângerii D-1466/19. Fiind însă informat că materialul contravențional este în gestiunea agentului Sergiu Vicol, la 02 iulie 2020 i-a fost depusă cerere de recuzare. Cererea de recuzare a fost admisă, iar cauza a fost repartiză agentului Natalia Balacci.

Fiind citat pentru 10 iulie 2020 la sediul sectorului de poliție nr. 3 al IP Centru, a depus cerere de reluare a procesului contravențional în temeiul art. 380 alin. (1) din Codul Contravențional, având-se în vedere că decizia anterioară a fost afectată de viciu. La data de 15 iulie 2020 a fost semnată scrisoarea IP Centru nr. 34/20/1 8560 prin care a fost informat că lipsesc temeiuri pentru atragerea la răspundere a cet. Mutu Maria.

Nefiind de acord cu soluția administrată, fără să aștepte eliberarea copiei deciziei propriu zise, a înaintat în acord cu art. 448 al. (1) Cod Contravențional contestație scurtă, pe care a depus-o la 17 iulie 2020 la cancelaria IP Centru, fiind înregistrată sub nr. D-1363/20. Drept rezultat la data de 10 august 2020 a fost semnată scrisoarea IP Centru nr. 34/20/1 2 D-1363/20 cu conținut identic cu cel al scrisorii nr. 34/20/18560. În această situație, la data de 03 august 2020 sub nr. D-1492/20 a înaintat plângere șefului IP Centru prin care a solicitat să fie informat despre motivul încălcării prevederilor art. 448 al. (4) Cod Contravențional, ce stabilește că contestația depusă asupra deciziei agentului constatator se expediază în adresa instanței judecătorești în termen de 3 zile.

La 10 august 2020 a fost semnată scrisoarea nr. 34/20-1D-1492/20 elaborată de același agent constatator Natalia Balacci prin care se informa că, conform art. 60 al. (1) din Cod administrativ termenul general în care o procedură administrativă trebuie finalizată este de 30 de zile și că răspuns la petiția D-1363/20 a fost expediat prin poștă.

La 19 august 2020 a înaintat IP Centru cerere de eliberare a copiei deciziei/încheierii emise de agentul Natalia Balacci pe materialul R-2 nr. 9406 din 02 iulie 2020 de asigurare a accesului la materialul original pentru luare de cunoștință. Astfel, încheierea respectivă i-a fost livrată prin scrisoarea nr. 34/20/1 D-1637/20 din 09 septembrie 2020, fiind totodată informat că realizarea accesului la material nu este posibilă pe motiv că acesta este la verificare în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Centru.

Astfel, la 17 septembrie 2020 a depus prin intermediul cancelariei IP Centru sub nr. D1857/20 contestație împotriva încheierii din 15 iulie 2020. Urmare a examinării, a fost adoptată hotărârea din 18 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sed. Ciocana (Dosar: 5r-3716/20) prin care s-a constatat lezarea drepturilor și libertăților sale prin prisma art. 6 și 13 CEDO, fiind declarată nulitatea încheierii și recunoscut faptul că agentul nu a efectuat toate acțiunile posibile pentru stabilirea adevărului, iar actul contestat nu reflectă toate aspectele ce urmau a fi elucidate. Astfel, agentul constatator a fost obligat să lichideze încălcările depistate și să adopte o hotărâre în condițiile legii.

Abia la 19 februarie 2021 a fost semnată scrisoarea IP Centru nr. 34/20/12154 la care a fost atașată încheierea din 28 decembrie 2020 de încetare a reexaminării materialului R-2 nr. 9406 din 22 iulie 2020.

Nefiind de acord cu decizia repetată de refuz, a înaintat la 25 februarie 2021 sub nr. de înregistrare 1427 contestație împotriva încheierii din 28 decembrie 2020. Prin hotărârea din 08 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, 3 sediul Ciocana (Dosar: 5r- 1046/21) a fost admisă contestația, casată încheierea din 28 decembrie 2020 și constatat faptul că cazul sesizat a fost examinat contrar prevederilor art. 440 din Codul Contravențional, iar decizia este neîntemeiată atât după formă cât și după conținut. Judecătorul a mai subliniat că agentul constatator nu a întreprins măsuri în vederea stabilirii existenței sau lipsei componenței contravenționale.

La 30 iulie 2021 a înaintat IP Centru cerere, înregistrată sub nr. 5909, prin care a solicitat eliberarea deciziei adoptate urmare a reexaminării cazului de agentul constatator conform obligației impuse repetat, dar și eliberarea copiilor materialelor acumulate suplimentar.

La 12 august 2021 a fost semnată scrisoarea IP Centru nr. 34/20/1-10800 prin care a fost eliberată copia încheierii din 05 august 2021 și a fost informat că materialele acumulate suplimentar celor existente nu sunt, chestiune care l-a determinat să depună la 26 august 2021, sub nr. D-1729/21 o nouă contestație împotriva deciziei agentului constatator, însă IP Centru iarăși nu a expediat-o în adresa instanței judecătorești, ci în adresa Direcției de Poliție, încâlcind prevederile art. 448 alin. (4) din Codul Contravențional.

La rândul său, Direcția de Poliție mun. Chișinău a restituit contestația către IP Centru, menționând că aceasta a fost remisă eronat. Astfel, abia la 28 septembrie 2021 contestația a fost expediată în adresa instanței de judecată. Până la etapa actuală, nu a fost emisă nicio hotărâre pe marginea contestației respective.

Astfel, motiv al adresării cu prezenta acțiune îl constituie încălcarea termenului rezonabil de executare a următoarelor hotărâri judecătorești: Hotărârea din 25 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (Dos. 5r- 3047/19, judecător Cristina Cheptea); Hotărârea din 18 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (Dos. 5r-3716/20 judecător Veniamin Chihai); Hotărârea din 08 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana (Dos. 5r-1046/21 judecător Veaceslav Martînenco).

Din analiza conținutului și formei actelor anexate se deduce o conduită absolut nesatisfăcătoare a autorității publice investite cu competențe de executare. IP Centru, Organul de poliție nu a întreprins măsuri de executare a hotărârilor judecătorești, emițând repetat încheieri identice de 4 încetare a examinării plângerii, ce au fost anulate consecutiv prin câteva hotărâri judecătorești. Neexecutarea obligației instanței de judecată de a desfășura în mod legal și eficient procesul contravențional și ignorarea indicațiilor date de judecători au aruncat în derizoriu dreptul de acces liber la justiție prevăzut în art. 20 din Constituția RM, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14, pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, art. 6, pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamantul a menționat cu referire la complexitatea cauzei, că în prezenta cauză nu s-au atestat dificultăți esențiale de executare de către organul de poliție, deoarece agentul constatator a fost informat de nenumărate ori despre deținerea de către reclamant a probatoriului, dispunea de datele de contact ale făptuitorului, iar natura contravenției deplânse nu conținea elemente de extraneitate și nu a implicat necesitatea efectuării unor investigații suplimentare, expertize căutării de martori și a altor măsuri speciale caracteristice unor cauze complexe.

Cu referire la comportamentul reclamantului, se menționează că prin multiplele cereri și demersuri a contribuit la facilitarea elucidării de organul constatator a tuturor circumstanțelor, iar toate actele de procedură de către acesta au fost efectuate în termeni considerabil mai mici decât cele prevăzute de lege.

Cu referire la comportamentul autorității, IP Centru recurgea abuziv la depășirea tuturor termenelor, invocând-se prevederi de drept neaplicabile, omiterea efectuării unor acte de procedură obligatorii sau efectuarea acestora cu încălcarea termenelor legale. Totodată, organul cu rol de executare a sfidat categoric indicațiile formulate în actele judecătorești, deoarece nu a întreprins măsurile procesuale necesare soluționării legale a plângerii.

Cu referire la miza urmărită de reclamant, a indicat că are o mare importanță soluționarea legală și în termen a plângerii sale. Nu a putut beneficia de efectele admiterii contestațiilor înaintate, organul de constatare neîndeplinindu-și obligația pozitivă de a se conforma hotărârilor judecătorești prin punerea acestora în aplicare.

Mai mult decât atât, urmare a neîndeplinirii consecutive a acestora, s- a scurs termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere 5 contravențională a făptuitorului chestiune ce face imposibilă în prezent înaintarea unei acțiuni de reparare a prejudiciului moral cauzat prin contravenție.

Reclamantul a mai indicat că, urmare a acțiunilor imputabile autorității publice investite cu rol de executare, a suferit sentimente negative și stări de stres, neliniște, tulburare, tensiune emoțională și suprasolicitare morală, unde se adaugă stările defavorabile generate de consumul continuu de timp și efort necesare implicării permanente în procedurile judiciare, fiind privat de posibilitățile de a se bucura de timpul liber personal, ce în mod normal urma să fie destinat altor activități cotidiene, în special a celor ce presupun dezvoltarea personalității.

Ținându-se cont de aceste aspecte, evaluează cuantumul prejudiciului moral la suma de 20 000 de lei, pe care o consideră justă, rațională și neexcesivă, întemeiată în corespundere cu prevederile din Recomandarea nr. 6 privind satisfacția echitabilă, care prevede că potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele judecătorești din țara noastră ar putea să acorde satisfacție morală la violarea art.6 CEDO -1000-7000 euro, echivalentul în lei moldovenești, fiind astfel ales plafonul cel de jos echivalentul sumei de o mie de euro.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 166, 167 din Codul de procedură civilă, art. 2, 4, 5 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Reclamantul Alexei Dimitrov a solicitat recunoașterea lezării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 25 februarie 2020 nr. 5r-3047/19, din 18 noiembrie 2020 nr. 5r-3716/20, din 08 iunie 2021 nr. 5r-1046/21, precum și încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul său suma de 20 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin încheierea protocolară din 28 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii 6 Inspectoratul de Poliție Centru și agenții constatatori ai IP Centru, Sergiu Vicol și Natalia Balacci.

Întru argumentarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că hotărârile din 18 noiembrie 2020, 25 februarie 2020 și 08 iunie 2021 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, prin care s-au admis contestațiile împotriva deciziilor agentului constatator, s-au anulat încheierile pe marginea reexaminării plângerii contravenționale și s-a remis materialul contravențional pentru efectuarea unui control suplimentar, în mod repetat nu au fost executate de către IP Centru, mun. Chișinău, fiind invocat faptul înlăturării neajunsurilor și încetate, cu toate că prin hotărârile nominalizate au fost anulate aceste încheieri de încetări.

Prin urmare, prima instanță a ajuns la concluzia admiterii parțiale a acțiunii, în lipsa probelor din dosar ce ar confirma că hotărârile judecătorești din 18 noiembrie 2020, 25 februarie 2020 și 08 iunie 2021 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, ar fi fost executate de către organul de poliție (agentul constatator), fiind pronunțate la contestațiile reclamantului împotriva actelor emise de organul de poliție în legătură cu plângerea reclamantului.

Cu referire la cuantumul prejudiciului moral revendicat de reclamant, la caz – în mărime de 20 000 de lei, instanța de fond a considerat că este o sumă nejustificată, reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor de ordin moral suportate de reclamant, deoarece această sumă vine în contradicție cu principiul compensării echitabile și al unei juste despăgubiri. 7

Corespunzător, pentru a nu știrbi din principiul satisfacției echitabile a despăgubirilor acordate și a nu devia de la scopul legal, instanța de judecată a estimat că prejudiciul moral în mărime de 3 000 de lei reprezintă în speță o satisfacție echitabilă pentru reclamant.

Prin încheierea din 13 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost corectată greșeala mecanică comisă în hotărârea din 03 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și anume din sintagma „prejudiciul moral în mărime de 3 000 de lei” în sintagma „prejudiciul moral în mărime de 2 000 de lei”.

La 05 mai 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a declarat apel nemotivat (f. d. 224, vol. I), împotriva hotărârii din 03 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 25 august 2022 a declarat apel motivat (f. d. 249-252, vol. I), solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a calificat drept eronată concluzia instanței privitor la temeinicia pretențiilor formulate de reclamantul Alexei Dimitrov în cererea de chemare în judecată, or, hotărârea a cărei neexecutare se invocă, se referă la remiterea materialelor cauzei 8 Inspectoratului de Poliție Centru pentru înlăturarea omisiunilor admise, cu inițierea examinării plângerii depuse de Alexei Dimitrov, fapt ce se rezumă la inițierea unui control repetat.

Totodată, instanța de apel a notat că esența acțiunilor în baza Legii nr. 87/2011 constă în faptul de a aprecia dacă organele abilitate cu executarea hotărârii judecătorești au întreprins toate măsurile suficiente, adecvate și posibile întru executarea documentului, or, la caz, documentul executoriu nu a fost înaintat organului abilitat de executare, și anume instituției executorului judecătoresc, pentru a putea da apreciere dacă au fost întreprinse toate măsurile care puteau fi în mod rațional întreprinse pentru executarea acestui document executoriu sau nu.

Subsecvent, având în vedere constatarea netemeiniciei pretenției de bază a reclamantului privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de apel a concluzionat și asupra respingerii pretenției subsidiare privind repararea prejudiciului moral cauzat.

Completul de judecată conchide că recurentul s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa recurentului Alexei Dimitrov, la 01 august 2023, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică (f. d. 112, vol. II), iar cererea de recurs a fost depusă la 02 octombrie 2023 (f. d. 117-119-verso, vol. II).

La 19 octombrie 2023, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova a fost expediat copia recursului declarat de Alexei Dimitrov, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f. d. 127, vol. II),

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: 10 „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Alexei Dimitrov conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, în apel care au fost 11 analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 12 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la cauzele anexate de către Alexei Dimitrov în suplimentul la recurs, cu titlu de practică unitară (cauzele nr. 2ra-1803/22, nr. 2ra-883/22, nr. 2ra-89/23), Completul de judecată menționează că acestea nu pot fi apreciate ca fiind o practică uniformă a Curții Supreme de Justiție, întrucât hotărârile respective au fost pronunțate în perioada anterioară modificării orientării jurisprudențiale în materia interpretării normelor legale aplicabile spețelor ce vizează aceeași problematică.

Completul de judecată notează că, în prezent, practica Curții Supreme de Justiție a evoluat, iar soluțiile recente pe marginea unei astfel de categorii de litigii oferă o interpretare distinctă (a se vedea hot. nr. 2ra-983/23 din 21 februarie 2024, nr. 2ra-832/24 din 06 septembrie 2024, nr. 2ra-807/23 din 07 decembrie 2023).

Prin urmare, hotărârile invocate de către recurent nu mai pot fi considerate relevante acestei categorii de cauze și nu mai corespund liniei jurisprudențiale actuale a Curții Supreme de Justiție.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Alexei Dimitrov, ca fiind inadmisibil. 13

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Alexei Dimitrov, împotriva deciziei din 06 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 14