2ra-1448/23 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral cauzat prin aceasta incalcare.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral cauzat prin aceasta incalcare.
- Temei legal
- recursul depus cu omiterea termenului de declarare prevazut la art.434 alin.1 CPC.
2ra-1448/23 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral cauzat prin aceasta incalcare. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ministerul
Justiției al Republicii Moldova,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Serjant Ana împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu
privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil
a cauzei civile și repararea prejudiciului moral cauzat prin această
încălcare,
împotriva deciziei din 11 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova și menținută hotărârea din 01 noiembrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru,
(Dosarul nr.2ra-1448/23
NR. PIGD 2-22100724-01-2ra-18092023)
Recursul considerat inadmisibil din motiv că a fost depus cu omiterea termenului de
declarare prevăzut la art.434 alin.(1) CPC.
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: N. Moldovanu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: I. Secrieru, V. Cotorobai, M. Anton)
03 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de Ministerul
Justiției al Republicii Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 13 iulie 2022, Serjant Ana a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului
la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile și repararea prejudiciului moral
cauzat prin această încălcare.
În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că este proprietara bunului
imobil, amplasat pe str.*****.
La 21 iulie 2005, s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune civilă
privind apărarea dreptului de proprietate, solicitând înlăturarea încălcărilor
dreptului de proprietate, prin obligarea pârâților, vecinilor săi - S. Goncear și I.
Goncear, să demoleze din cont propriu construcțiile nelegitime, neautorizate din
str.***** și împreună cu SRL „Chișinău-Gaz” să reproiecteze și să reinstaleze din
contul propriu conducta de gaze naturale care alimentează bunul imobil
nominalizat, exclusiv pe terenul său în așa fel încât să nu creeze impedimente în
folosința proprietății sale; repararea prejudiciului pentru acapararea a 12,5 m.p.
de teren cu acoperișul pârâților; compensarea prejudiciului cauzat de conducta de
gaze naturale care trece peste acoperișul saraiului a Anei Serjant; adjudecarea
rentei anuale în legătură cu extinderea picăturii streșinii pe terenul imobilului ei;
repararea prejudiciului moral în mărime de 150.000 de lei.
Cauza civilă (dosarul nr. 2-1467/2014, 20-2-12047-1710201317) a
fost examinată de către Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, iar la 14 august
2020, acțiunea sa a fost respinsă. Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărârea
primei instanțe prin decizia din 24.06.2021, iar prin încheierea din 19.01.2022,
Curtea Supremă de Justiție a declarat recursul său, al N. Sîrghi și al avocatului V.
Caisîn, ca fiind inadmisibil.
Astfel, dosarul civil a fost examinat de instanțele de judecată
naționale timp de 16 ani și 5 luni, în perioada din 21.07.2005 - până la 19.01.2022.
Reclamanta consideră că a avut loc încălcarea dreptului său la
judecarea cauzei civile în termen rezonabil.
În calitate de reclamantă a demonstrat interesul său pentru realizarea
dreptului la judecare a cauzei civile într-un termen rezonabil, s-a prezentat la
instanțele de judecată la prima chemare, activ a participat la procedura examinării
cauzei în toate instanțele alături de avocații săi prin cereri, demersuri, propuneri,
prezentarea rapoartelor de expertiză legale, atunci când instanțele de judecată au
demonstrat simularea activității.
1
Referitor la conduita părților, reclamanta a menționat că în decurs de
16,5 ani instanțele de judecată nu au dat nicio apreciere constatărilor din
Rapoartele de expertiza legale anexate la dosar, care au stabilit: falsificarea
documentelor eliberate de Primăria mun.Chișinău și înregistrate de ÎS „Cadastru”,
Agenția Servicii Publice, care au constatat că construcțiile edificate de pârâtul S.
Goncear pe str.*****, sunt nelegitime, neautorizate; considerabil prejudiciind
proprietatea sa; nu au examinat cererea sa și a avocatului său de declarare a
probelor ca fiind false, depusă în conformitate cu prevederile art.227 CPC;
instanțele de judecată au ignorat că examinarea cererii sale în ordinea prevăzută
art.227 CPC este obligatorie, iar instanța este obligată să excludă probele false
drept mijloace de probațiune; nu au fost îndeplinite indicațiile Curții Supreme de
Justiție din decizia din 04.06.2008 privind examinarea cauzei civile în baza
probelor originale.
Privitor la durata încălcării, reclamanta a remarcat că cauza civilă a
fost judecată în decurs de 16,5 ani (21 iulie 2005 - până la 19.01.2022); indicațiile
Curții Supreme de Justiție din decizia 04.06.2008, au fost totalmente ignorate și
neîndeplinite, și anume: instanța de recurs a indicat despre necesitatea efectuării
expertizei judiciare în construcție repetată, bazată pe originalele documentelor în
coraport cu alte probe administrate în cauză și prevederile legii materiale; la
materialele dosarului lipsea expertiza judiciară în construcție bazată pe originalele
documentelor.
Referitor la importanța procesului în cauza civilă, reclamanta a
indicat că aceasta era important pentru ea, dat fiind faptul că se referă la
locuința/proprietatea sa, care se distruge în continuu, având asupra sa influența
majoră prejudiciabilă, din partea construcțiilor nelegitime, neautorizate, edificate
de vecinii săi familia Goncear.
Reclamanta apreciază mărimea prejudiciului moral cauzat dânsei în
sumă de 100 000 de lei.
La acest aspect, reclamanta a notat că la determinarea cuantumului
de despăgubire urmează să fie luate în considerare faptul că avea speranța legitimă
că hotărârile instanțelor de judecată nu vor fi formale, vor fi examinate toate
demersurile înaintate; litigiul va fi examinat în baza probelor veridice, dar nu în
baza celor falsificate, că vor fi luate în considerare și îndeplinite cele constate de
instanța ierarhic superioara, Curtea Supremă de Justiție în decizia din 04.06.2008.
În contextul enunțat Serjant Ana a solicitat admiterea acțiunii,
constatarea încălcării dreptului său la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile
nr.2-1467/2014 (NR.PIGD 20-2-12047-1710201317) și încasarea din bugetul de
stat în beneficiul său a sumei de 100.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin hotărârea din 01 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru a fost admisă parțial acțiunea civilă depusă de Serjant Ana. S-a constatat
încălcarea dreptului Anei Serjant la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile
2
nr.2-1467/2014 (NR.PIGD 20-2-12047-1710201317). S-a încasat din bugetul de
stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul Anei Serjant suma
de 70.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea civilă depusă de Ana
Serjant, a fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 07 noiembrie 2022, Ministerul Justiției al RM a declarat apel
(nemotivat), iar la 02 martie 2023 și 03 martie 2023, a prezentat motivarea
apelului, solicitând casarea hotărârii din 01 noiembrie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, în partea admiterii parțiale a acțiunii depuse de Serjant
Ana, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi, prin care acțiunea civilă să
fie respinsă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 11 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de Ministerul Justiției al RM și s-a menținut hotărârea din 01
noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
La 15 septembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, și ulterior
la 18 septembrie 2023, Ministerul Justiției al RM a depus recurs, solicitând
casarea deciziei din 11 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 01
noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri
noi de respingere integrală a acțiunii civile depuse de Serjant Ana sau după caz
modificarea deciziei instanței de apel în sensul diminuării mărimii prejudiciului
moral dispus spre încasare.
SOLICITĂRILE RECURENTULUI:
În susținerea recursului Ministerul Justiției (referitor la termenul
recursului) a indicat că a luat cunoștință cu decizia integrală (motivată) a instanței
de apel la 17 iulie 2023, accesând Portalul Național al Instanțelor de Judecată.
În drept, Ministerul Justiției al RM și-a întemeiat recursul pe
prevederile art.432 alin.(1) lit.a), b) și c) din Codul de procedură civilă (în redacția
legii după modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare
01.09.2023), potrivit cărora, recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din
hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de
Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența
Curții Supreme de Justiție; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în
mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
3
La 13 noiembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în
adresa Anei Serjant copia recursului declarat Ministerul Justiției al RM, cu
înștiințarea despre necesitatea depunerii a referinței, cu toate acestea, intimata nu
și-a valorificat acest drept procedural și nu a depus referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 433 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă statuează
că:
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este depus
cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434.
Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă prevede că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă indică că:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
Articolul 110 din Codul de procedură civilă stipulează că:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte.”
Articolul 111 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă prevede că:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu
este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.
(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei
comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și
cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii
perioade.”
Articolul 113 din Codul de procedură relevă că:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut
de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea
din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Articolul 100 alin.(1) din Codul de procedură civilă indică că:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților
la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite,
prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului
executorului judecătoresc, la adresa electronică în cererea de chemare în judecată sau
înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte
mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum
și prin delegație judiciară.”
Articolul 102 alin.(6) din Codul de procedură civilă indică că:
„(6) Citația sau înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt
participant la proces.”
4
Articolul 105 alin.(11) din Codul de procedură civilă statuează că:
„(11) Citația sau înștiințarea se expediază autorităților publice, persoanelor juridice de
drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor sau
prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte. La
solicitarea persoanelor fizice, citația sau înștiințarea poate fi transmisă acestora prin mijloace
de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte sau prin poșta
electronică în cadrul Programului integrat de gestionare a dosarelor.”
Articolul 47 alin.(1)-(3) din Legea nr.124 din 19.05.2022 privind
identificarea electronică și serviciile de încredere prevede că:
„(1) Documentul electronic poate fi expediat și recepționat cu ajutorul sistemelor
informaționale și de comunicații electronice și/sau al purtătorilor materiali.
(2) Documentul electronic se expediază într-un mod ce permite păstrarea și utilizarea
acestuia de către destinatar.
(3) În cazul în care semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul
documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră expediat
dacă: a) este expediat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către un
intermediar în circulația electronică a documentelor, care acționează în numele semnatarului
sau al creatorul sigiliului electronic, sau prin sistemul informațional utilizat de către semnatar
sau creatorul sigiliului electronic; b) este adresat în mod corespunzător sau este direcționat în
sistemul informațional indicat de destinatar; c) este redat într-o formă ce permite prelucrarea
acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar; d) intră într-un sistem informațional ce
nu este controlat de către semnatar sau de către creatorul sigiliului electronic ori de către
intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în
numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic.”
Articolul 48 alin.(2) din Legea privind identificarea electronică și
serviciile de încredere reglementează că:
„(2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului
electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se
consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar.”
Articolul 13 alin.(1)-(3), alin.(5) din Legea privind identificarea
electronică și serviciile de încredere stipulează că:
„(1) La crearea certificatului cheii publice, prestatorul de servicii de încredere este obligat
să verifice unicitatea cheii publice.
(2) Certificatul cheii publice trebuie să conțină: a) numărul unic de înregistrare a
certificatului cheii publice; b) datele de identificare ale prestatorului de servicii de încredere
care a eliberat certificatul cheii publice; c) datele de identificare și alte date ale titularului
certificatului cheii publice, în funcție de scopul pentru care se eliberează certificatul, precum și
informațiile necesare pentru comunicarea cu acesta; d) cheia publică; e) data și ora la care
începe să curgă termenul de valabilitate a certificatului cheii publice și data și ora la care acest
termen încetează; f) date despre algoritmul criptografic utilizat; g) restricțiile privind utilizarea
certificatului cheii publice și/sau limitele valorii operațiunilor în care acesta poate fi utilizat,
dacă acestea se aplică; h) alte informații prevăzute de legislație.
(3) Certificatul calificat al cheii publice se emite de către prestatorul de servicii de
încredere calificat și, suplimentar, trebuie să conțină: a) mențiunea despre faptul că certificatul
este eliberat ca certificat calificat al cheii publice; b) datele de verificare a semnăturii electronice
sau a sigiliului electronic care corespund datelor de creare a semnăturii electronice sau a
sigiliului electronic, controlate de titularul certificatului cheii publice, în cazul în care
certificatul este eliberat pentru semnături electronice sau sigilii electronice.
(5) Certificatului cheii publice i se aplică semnătura electronică sau sigiliul electronic al
prestatorului de servicii de încredere corespunzătoare tipului certificatului solicitat.”
5
Articolul 21 alin.(2) din Legea nr.124 din 19.05.2022 privind
identificarea electronică și serviciile de încredere menționează că:
„(2) Semnătura electronică calificată are aceeași valoare juridică ca și semnătura
olografă.”
Articolul 23 lit.a) și b) din Legea privind identificarea electronică și
serviciile de încredere menționează că:
„Semnăturile electronice avansate și sigiliile electronice avansate întrunesc cumulativ
următoarele cerințe: a) fac trimitere exclusiv la titular; b) permit identificarea titularului.”
Articolul 24 din Legea privind identificarea electronică și serviciile
de încredere indică că:
„Semnăturile electronice calificate și sigiliile electronice calificate întrunesc toate
cerințele semnăturilor electronice sau, respectiv, a sigiliilor electronice avansate, precum și,
suplimentar: a) se bazează pe un certificat calificat al cheii publice emis de un prestator de
servicii de încredere calificat; b) se creează prin intermediul dispozitivului de creare a
semnăturilor electronice sau a sigiliilor electronice și se verifică cu ajutorul dispozitivului de
verificare a semnăturilor electronice sau a sigiliilor electronice și/sau al produsului, care dispun
de confirmarea corespunderii cu cerințele prevăzute de prezenta lege.”
Articolul 28 alin.(1)-(3) din Legea privind identificarea electronică
și serviciile de încredere prevede:
„(1) Verificarea autenticității semnăturii electronice sau a sigiliului electronic se
efectuează prin intermediul dispozitivului de verificare a semnăturilor electronice sau a
sigiliilor electronice și/sau al produsului, cu utilizarea datelor de verificare a semnăturii
electronice sau a sigiliului electronic.
(2) La verificarea semnăturii electronice avansate sau a sigiliului electronic avansat,
precum și a semnăturii electronice calificate sau a sigiliului electronic calificat, dispozitivul de
verificare a semnăturilor electronice sau a sigiliilor electronice și/sau produsul trebuie: a) să
ofere posibilitatea afișării conținutului documentului electronic sau să facă referință irevocabilă
la documentul respectiv; b) să afișeze faptul modificării documentului electronic; c) să facă
referință la semnatar sau la creatorul sigiliului electronic.
(3) La verificarea semnăturii electronice avansate sau a sigiliului electronic avansat,
precum și a semnăturii electronice calificate sau a sigiliului electronic calificat trebuie să se
garanteze, cu o siguranță suficientă, că: a) datele de verificare a semnăturii electronice sau a
sigiliului electronic corespund datelor afișate persoanei care verifică semnătura electronică sau
sigiliul electronic; b) semnătura electronică sau sigiliul electronic este verificat cu certitudine,
iar rezultatul verificării și identitatea semnatarului sau a creatorului sigiliului electronic sunt
afișate corect; c) autenticitatea și valabilitatea certificatului cheii publice solicitat în momentul
verificării semnăturii electronice sau a sigiliului electronic sunt verificate cu certitudine; d)
conținutul certificatului cheii publice este redat clar; e) modificările care pot influența
securitatea semnăturii electronice sau a sigiliului electronic pot fi detectate.”
Articolul 389 alin.(4) din Codul de procedură civilă învederează că:
„(4) Decizia integrală se întocmește în termen de 45 de zile lucrătoare de la pronunțarea
dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a instanței judecătorești.”
Articolul 56 alin.(3) din Codul de procedură civilă menționează că:
„(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile
lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor
procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”
Articolul 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă statuează că:
„(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile
lor procedurale.”
Articolul 10 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că:
6
„(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire
sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă
a unui drept procedural.”
MOTIVAREA INSTANȚEI:
Completul de judecată remarcă că potrivit art.434 din Codul de
procedură civilă termenul de declarare a recursului de 2 luni, de la data
comunicării deciziei integrale dacă legea nu prevede altfel, este un termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Din materialele dosarului rezultă că la 11 mai 2023, Curtea de Apel
Chișinău a pronunțat, în ședință publică, decizia contestată.
După cum rezultă din art.389 alin.(4) din Codul de procedură civilă
precitat supra, decizia integrală a instanței de apel se întocmește în termen de 45
de zile lucrătoare, de la pronunțarea dispozitivului deciziei, și se publică pe pagina
web a instanței judecătorești.
Potrivit informației de pe Portalul Național al Instanțelor
Judecătorești, la 17 iulie 2023, Curtea de Apel Chișinău a publicat decizia
integrală pronunțată la 11 mai 2023.
Totodată, din actele cauzei rezultă că la 13 iulie 2023, Curtea de
Apel Chișinău a notificat decizia integrală (motivată) din 11 mai 2023, la adresa
electronică a recurentului Ministerul Justiției al Republicii Moldova (e-mail:
secretariat@justice.gov.md), indicată în cererea de apel, inclusiv se regăsește în
cererea de recurs și alte lucrări ale dosarului (f.d.81-82, 114, 125, 144, 149, 180,
187-215).
Respectiv termenul-limită de 2 luni pentru depunerea recursului
împotriva deciziei instanței de apel, în conformitate cu prevederile art.434 alin.(1)
CPC, a început să curgă din data de 14 iulie 2023, ziua imediat următoare de la
data notificării a deciziei instanței de apel la poșta electronică a recurentului
Ministerul Justiției al RM, care a expirat la 14 septembrie 2023 (joi) inclusiv.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Ministerul Justiției al
RM, contrar prevederilor imperative stipulate la art.434 alin.(1) din Codul de
procedură civilă, abia la 15 septembrie 2023, la adresa electronică a Curții
Supreme de Justiție (e-mail: colegiul.civil@csj.md), a depus cererea de recurs
împotriva deciziei din 11 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, înregistrată în
Secția Documentare Procesuală a Cauzelor Civile cu nr.2845 la data de 18
septembrie 2023, care însă potrivit extrasului de pe portalul Serviciului
guvernamental de semnătură electronică MSing (https://msign.gov.md), la data
depunerii recursului în format electronic (15.09.2023), acesta nu conținea
semnături electronice după cum prevede legislația în vigoare (f.d.187-194, 195,
215). Suplimentar, la 18 septembrie 2023, Ministerul Justiției al RM a depus la
Curtea Supremă de Justiție cerere de recurs, în original, semnată cu semnătura
olografă (f.d.197-212).
7
În circumstanțele stabilite, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție constată că cererea de recurs a fost depusă de Ministerul Justiției al RM
cu omiterea evidentă a termenului de 2 luni de declarare a recursului prevăzut la
art.434 alin.(1) CPC, care este un termen de decădere din drepturi și nesusceptibil
restabilirii de către instanța de recurs, ceea ce condiționează declararea acestuia
ca fiind inadmisibil.
Deși în cererea de recurs Ministerul Justiției al RM (referitor la
termenul recursului) a indicat că a luat cunoștință cu decizia integrală (motivată)
a instanței de apel la 17 iulie 2023, accesând Portalul Național al Instanțelor de
Judecată, totuși acesta nu poate fi reținut drept justificativ în situația în care vine
în contradicție cu actele cauzei, din care cert rezultă că decizia contestată a fost
notificată recurentului anume la data de 13 iulie 2023 (f.d.180, 187, 195).
De altfel, recurentul Ministerul Justiției al RM, începând cu 14 iulie
2023 – până la 14 septembrie 2023 inclusiv, a dispus de suficient timp de a-și
valorifica dreptul de a depune recursul în interiorul termenului legal prevăzut la
art.434 alin.(1) CPC, din momentul notificării la adresa electronică a autorității
publice respective a deciziei integrale (motivate) a instanței de apel.
Completul de judecată reține că notificarea prin poștă electronica este
echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.
La acest capitol, se remarcă că Curtea de Apel Chișinău din toate
mijloacele de comunicare indicate în lucrările dosarului, a ales cel mai eficient,
rapid, și sigur mijloc de comunicare, cum ar fi poșta electronică, prin care ambele
instituții publice au comunicat, chiar și până la expedierea actului judecătoresc
contestat.
La caz, Curtea de Apel Chișinău a comunicat decizia (motivată) din
11 mai 2023, la adresa electronică a Ministerului Justiției al RM, care potrivit legii
se consideră recepționat de către parte.
Aici, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea
interesată prin poșta electronică se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul
poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a
poștei electronice a expeditorului și a destinatarului, data calendaristică, anul, ora
expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în
caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul
menționat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități, cu alte cuvinte,
expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul
dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia
operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către
expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost
posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.
În speță, astfel de mențiuni de eroare tehnică, odată cu expedierea
actului de procedură judecătoresc, la adresa electronică a recurentului Ministerul
Justiției al RM (e-mail: secretariat@justice.gov.md), la data de 13 iulie 2023, ora
13:56, lipsesc (f.d.180).
8
Prin urmare, la caz, cert se atestă faptul că decizia din 11 mai 2023 a
Curții de Apel Chișinău a fost comunicată Ministerului Justiției al RM anume în
ziua de 13 iulie 2023, ora 13:56, la adresa electronică a ultimului, întrucât
confirmarea recepției notificării a fost emisă în mod automatizat de sistemul
informațional, care a livrat corespondența prin poșta electronică. Or, fiind cert
faptul că actul de procedură transmis destinatarului Ministerul Justiției al RM,
prin poșta electronică, se consideră recepționat în ziua expedierii.
Cele nominalizate denotă că Ministerul Justiției al RM, fiind interesat
de soluționarea prezentei cauze în ordine de recurs, trebuia să depună maximă
diligență și să se intereseze de soarta dosarului respectiv, inclusiv, să-și verifice
poșta electronică pentru a nu omite termenul legal prevăzut la art.434 alin.(1)
CPC.
Astfel, omiterea efectuării actului de procedură (depunerea
recursului) în interiorul termenului legal (2 luni de la data comunicării deciziei
integrale), se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentului
Ministerul Justiției al RM, care urma să dea dovadă de responsabilitate și atitudine
activă la folosirea cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale.
Or, admiterea spre examinare a unui recurs depus peste termenul legal prevăzut
la art.434 alin.(1) CPC, care este unul de decădere, poate duce la încălcarea
principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din CțEDO.
În susținerea opiniei enunțate, Completul de judecată remarcă
hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra
Ucrainei din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, potrivit căreia
deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive
și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor
circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în
termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui
termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge
principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale
extraordinară de atac.
La acest aspect se reține și jurisprudența CEDO (cauza Bodiu v.
Republica Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), unde
Curtea a notat că sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea
extinderii termenului limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens.
În același timp, dacă termenul limită pentru un recurs este extins după o perioadă
considerabilă de timp și pentru motive care nu par să fie persuasive, această
decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice. Curtea a
recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale să decidă în
privința extinderii termenului limită pentru declararea unui recurs, însă această
discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă motive. Unul din motive
poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a informa părțile despre decizia
adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci, totuși, posibilitatea extinderii
nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale
rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre
9
care aceștia cunosc. În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă
motivele privind extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice
ingerința în principiul res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează
discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului
limită. Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a împiedicat
să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle despre
progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a
considerat că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade
considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-
o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie
definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata.
La fel, este relevantă jurisprudența CțEDO (Bacev vs. fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg; Diaz Ochoa vs Spania)
în care s-a reiterat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează
accesul la justiție.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul
împotriva deciziei instanței de apel a fost depus cu omiterea evidentă a termenului
legal prevăzut la art.434 alin.(1) CPC, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție concluzionează de a considera recursul declarat de Ministerul Justițiie
al Republicii Moldova, drept inadmisibil.
În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.b) și 440 alin.(1) și (2) din
Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
10