2ra-457/24 — privind repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-457/24 — privind repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției
al Republicii Moldova,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Focșa
Anatolie împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient
accesoriu Consiliul orășenesc Căușeni privind constatarea încălcării dreptului
la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea
prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen
rezonabil a hotărârii judecătorești,
împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
și s-a menținut hotărârea din 02 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru,
(Dosarul nr. 2ra-457/24
Nr. PIGD 2-22076640-01-2ra-18042024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recurs vădit neîntemeiat, conform art. 433
(1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel
nu constituie temei de casare a ei.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (Garri Bivol)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Nelea Budăi, Iurie Cotruță, Ion Țurcan)
02 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de către
Ministerul Justiției al RM,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 31 mai 2022, Focșa Anatolie s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu
Consiliul orășenesc Căușeni privind constatarea încălcării dreptului la
executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului
moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a
hotărârii judecătorești.
În motivarea acțiunii a indicat că prin hotărârea din 01 decembrie 2011 a
Judecătoriei Căușeni, Consiliul orășenesc Căușeni, prin intermediul Comisiei
de licitație funciară, s-a obligat să petreacă licitația funciară anunțată pentru
data de 20 iunie 2011, orele 14:00, conform Comunicatului Informativ din
Monitorul Oficial al RM nr.91-94 din 03 iunie 2011, cu participanții
înregistrați la data respectivă pentru procurarea terenului cu suprafața de
0,0125 ha din or. XXXX, șos. XXXX nr.X/X, cu prețul inițial de expunere la
vânzare de 16 147,00 de lei cu încasarea din contul bugetului orășenesc
Căușeni, prin intermediul Primăriei or. Căușeni, în beneficiul său a sumei de
1000,00 de lei cu titlu de prejudiciu moral, hotărâre care a devenit definitivă la
data de 21 decembrie 2011, specificând că, pe parcursul a peste 10,5 ani de zile
este supus chinurilor psihice, stresului și frustrărilor de neimaginat atât din
partea Consiliul or. Căușeni, cât și a statului Republica Moldova.
A susținut că deși a remis Consiliului orășenesc Căușeni hotărârea
nominalizată pentru executare, ultimul nu a executat-o benevol, fiind executată
parțial în mod silit prin intermediul executorului judecătoresc, doar în partea
încasării prejudiciului moral în sumă de 1000,00 de lei.
Astfel, la 03 martie 2012 s-a adresat cu solicitarea nr.02/1-2-463 către
Consiliul orășenesc Căușeni privind petrecerea licitații funciare, care până la
momentul de față a rămas fără răspuns.
A precizat că la 17 aprilie 2012 s-a adresat către executorul judecătoresc
Iulia Bălan (Danu) pentru intentarea procedurii de executare silită în baza
titlului nominalizat, iar prin încheierea din 20 aprilie 2012 s-a dispus primirea
spre executare a titlului executoriu cu acordarea termenului de 15 zile de
executare benevolă, termen în care documentul executoriu nu a fost executat,
iar la 18 august 2014, s-a adresat cu solicitarea nr.02/1-23-1077 către Consiliul
orășenesc Căușeni privind petrecere licitații funciare pentru data de 20 iunie
2011, ora 14:00, conform comunicatului informativ, specificând că la data de
1
26 ianuarie 2017 s-a adresat cu solicitarea nr.02/1-25-54 către Consiliul
orășenesc Căușeni privind petrecere licitații funciare pentru data de 20 iunie
2011 ora 14:00, conform comunicatului informativ, iar la data de 23 februarie
2017 s-a adresat cu solicitarea nr.02/1-23-1077 către Consiliul orășenesc
Căușeni privind petrecere licitații funciare pentru data de 20 iunie 2011, ora
14:00, conform comunicatului informativ.
A indicat că la data de 02 mai 2018 s-a adresat cu solicitarea nr.02/1-25-
469 către Consiliul orășenesc Căușeni privind petrecere licitații funciare pentru
data de 20 iunie 2011, ora 14:00, conform comunicatului informativ, iar la data
de 02 mai 2018 s-a adresat cu solicitarea nr.02/1-25-469 către Consiliul
orășenesc Căușeni privind petrecere licitații funciare pentru data de 20 iunie
2011 ora 14:00, conform comunicatului informativ, specificând că prin decizia
Consiliului orășenesc Căușeni cu privire la cererea de executare nr.6/19 din 29
iunie 2018 s-a decis să i-a act de informația și solicitarea nr.02/1-25-469 din
02 mai 2018.
A menționat că la 04 iunie 2018, s-a adresat la executorul judecătoresc
Bezede Vladimir pentru executarea silită a hotărârii din 01 noiembrie 2011 a
Judecătoriei Căușeni. Astfel, prin încheierea nr.009-2646/18 din 02 iulie 2018,
s-a dispus intentarea procedurii de executare în baza documentului executoriu
nominalizat, iar prin încheierea nr.009-2646/18 din 01 august 2018, s-a dispus
continuarea procedurii de executare, specificând că prin somația nr.009-
2646/18 din 10 septembrie 2018 emisă de executorul judecătoresc Bezede
Vladimir s-au atenționat consilierii orășenești despre obligativitatea executării
documentului executoriu nominalizat.
În contextul celor enunțate mai sus și reieșind din prevederile art.1, 6
CEDO, art.1, 2 din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către
stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești, art.70 din Codul de executare al RM, art.120 din Constituția RM,
a solicitat admiterea pretențiilor din acțiunii, deoarece până la data adresări cu
prezenta cerere de chemare în judecată autoritatea publică nu execută titlul
executoriu emis în temeiul hotărârii din 01 noiembrie 2011 a Judecătoriei
Căușeni, care nu necesită suport financiar din partea statului.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 02 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Focșa Anatolie.
S-a constatat încălcarea dreptului lui Focșa Anatolie la executarea în termen
rezonabil a hotărârii judecătorești nr.2-1058/2011 din 01 decembrie 2011
emisă de Judecătoria Căușeni, pentru perioada 21 decembrie 2011-31 mai
S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului
Justiție al Republicii Moldova în beneficiul lui Focșa Anatolie suma de
15000,00 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, pretenția cu privire la
încasarea prejudiciului moral în partea ce excede suma încasată s-a respins, ca
fiind neîntemeiată (f.d. 203; 212/228, Vol.I).
2
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 16 mai 2023, Ministerul Justiției al RM a declarat apel nemotivat
împotriva hotărârii din 02 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond, cu
emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii (f.d.206, vol.I), iar,
la 12 septembrie 2023, prin intermediul poștei electronice (f.d.8, vol.II), a
prezentat motivarea apelului (f.d. 9/12, vol.II).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de Ministerul Justiției al RM și s-a menținut hotărârea
din 02 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 50; 51/64, vol.II).
Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea hotărârii
contestate în raport cu prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în cererea
de apel, a constatat că soluția a fost dată de către instanța de fond cu elucidarea
pe deplin a circumstanțele cauzei, cu lămurirea completă și certă a situației de
fapt sub toate aspectele invocate, motiv pentru care a menținut hotărârea
instanței de fond în partea contestată.
Totodată, instanța de apel a relatat că la nivel național, prin adoptarea
Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, a fost instituit un mecanism clar prin care se
asigură persoanei interesate posibilitatea de a solicita atât urgentarea
procedurilor în cursul procedurii judiciare, cât și de a încasa compensația
pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea termenului rezonabil în procesul de
examinare a cauzelor sau de executare a hotărârilor instanțelor judecătorești,
astfel că executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil a cauzei
reprezintă o garanție procesuală, scopul căreia este de a proteja toți justițiabilii
împotriva duratei excesive a executării hotărârilor judecătorești.
Așadar, instanța de apel a considerat oportun de a menționa faptul că
scopul Legii enunțate mai sus, este crearea în Republica Moldova a unui
remediu intern eficient de apărare a dreptului la executarea în termen rezonabil
a hotărârii judecătorești, în situația în care acest drept se constată ca fiind
încălcat.
La fel, instanța de apel a reținut că procedura de executare este o fază
importantă a procesului justiției, or, neexecutarea efectivă a hotărârilor
judecătorești face actul de justiție iluzoriu, dacă se refuză sau se omite
executarea unei hotărâri judecătorești sau se întârzie executarea acesteia, iar
garanțiile art.6 ale CEDO de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor
judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.
Prin urmare, instanța de apel a notat că neexecutarea unor hotărâri
judecătorești definitive, cât și amânarea momentului la care ea își produce
efectele de asemenea duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil în
detrimentul uneia dintre părți.
3
Așadar, instanța de apel a menționat că în corespundere cu Legea
nr.87/2011, se pun în executare hotărârile judecătorești împotriva statului abia
la etapa dobândirii caracterului irevocabil. Or, în temeiul Legii finanțelor
publice și responsabilității bugetar-fiscale nr.181 din 25 iulie 2014, executarea
silită a hotărârilor judecătorești împotriva statului, inclusiv a celor privind
repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la
judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen
rezonabil a hotărârii judecătorești, este posibilă doar după expirarea termenului
de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Aderent, instanța de apel a considerat necesar de a se nota că respectarea
termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătorești se asigură de către
executorul judecătoresc.
În continuare, instanța de apel, analizând actele cauzei a reținut că
hotărârea din 01 decembrie 2011 a Judecătoriei Căușeni, nu a fost executată
benevol până la momentul adresări în instanța de judecată, cu prezenta acțiune,
iar în mod silit a fost executată doar în partea încasării prejudiciului moral în
sumă de 1000,00 de lei.
În circumstanțele descrise, instanța de apel a conchis că la caz intimatul
reclamant Focșa Anatolie are dreptul la repararea prejudiciului, or pretențiile
acestuia întrunesc condițiile legale pentru angajarea răspunderii statutului în
sensul pretins. Or, neexecutarea până la momentul de față a hotărârii
judecătorești vizate (hotărârea din 01 decembrie 2011 a Judecătoriei Căușeni,
denotă încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului, drept protejat de
art.1 Protocolul 1 Adițional la CEDO precum și încălcarea dreptului
reclamantului intimat Focșa Anatolie la executarea în termen rezonabil a
hotărârii judecătorești, ceea ce determină aplicabilitatea Legii nr.87 din 21
aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin
încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului
la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, ceea ce justifică
concluzia instanței de fond de admitere a cerinței privind constatarea încălcării
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești
nominalizate.
Totodată, instanța de apel a concluzionat ca fiind irelevant argumentul
apelantului Ministerului Justiției al RM precum că este imposibilă executarea
prezentului documentul executoriu, or, nu este permisă prejudicierea esenței
dreptului protejat de art.6 §1 din Convenție (Immobiliare vs Italy, nr.22774/93,
).
În aceeași ordine de idei, instanța de apel a precizat că faptul
neexecutării hotărârii litigioase a fost recunoscut și de către debitor Primăria și
Consiliul or. Căușeni care potrivit răspunsului nr.02/1-24-1565 din 11
octombrie 2022 oferit a adus la cunoștință că în rezultatul inspecției s-a stabilit
că așa teren nu există și nu a existat niciodată în bazele de date a
Departamentului Cadastru, iar pentru a scoate la o licitație funciară un teren,
ce aparține APL, acest bun, inițial trebuie de delimitat, selectat, de atribuit nr.
4
cadastral, înregistrat în Registrul bunurilor imobile ca proprietate APL și
ulterior scos la licitație. Iar, potrivit art.2 alin. (3) al Legii privind repararea de
către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești nr.87 din 21 aprilie 2011, prejudiciul cauzat prin încălcarea
dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea
în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară indiferent de vinovăția
instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil
de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de stat debitoare.
În această ordine de idei, instanța de apel a respins argumentul
apelantului Ministerului Justiției al RM precum că autoritatea responsabilă de
executarea hotărârii a depus diligența necesară în vederea executării
documentului executoriu, iar conduita autorității responsabile de executarea
hotărârilor judecătorești fiind una conformă cu legislația în vigoare și nu relevă
indici privind lipsa de diligență, în condițiile în care materialele cauzei denotă
contrariul, neexecutarea integrală a hotărârii judecătorești.
Totodată, instanța de apel a reținut și faptul că neexecutarea integrală a
hotărârii Judecătoriei Căușeni din 01 decembrie 2011 durează mai bine de 10
ani de zile, fapt confirmat prin solicitările repetate a executorului judecătoresc,
care pe tot parcursul acestei perioade a întreprins acțiunii în scopul executării
hotărârii, însă până în prezent hotărârea nu a fost executată.
Sub un alt aspect, instanța de apel a notat că Ministerul Justiției al RM,
nu a prezentat nici probă care să facă dovada că debitorul Consiliul orășenesc
Căușeni ar fi petrecut licitația funciară în temeiul hotărârii judecătorești vizate,
drept urmare, neexecutarea hotărârii judecătorești, nu poate fi imputată
reclamantului, Focșa Anatolie, dar debitorului, care nu a întreprins măsurile
necesare pentru a asigura executarea hotărârii judecătorești în termenul stabilit
de lege.
În sprijinul acestei concluzii vine și jurisprudența CEDO în cazul Grițco
versus Moldova, în care Curtea reamintește că dreptul la o instanță, garantat de
articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui stat contractant ar
permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă și obligatorie să rămână
neexecutată în detrimentul unei părți.
În același timp, executarea unei hotărâri pronunțate de orice instanță
trebuie privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se
vedea Hornsby versus Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports1997-11,
p.510, §40, și Burdov versus Russia, mr.59498/00, §34, 7 mai 2002).
Așadar, la caz, instanța de apel a considerat că Focșa Anatolie contrar
aserțiunilor Ministerului Justiției al RM este îndreptățit să pretindă la
constatarea încălcării dreptului la neexecutare a hotărârii judecătorești sus
indicate în termen rezonabil și să ceară repararea prejudiciului cauzat astfel.
În continuare, instanța de apel analizând prevederile art.4 alin.(1), art.5
alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a
5
prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil
a cauzei sau a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești, în coraport cu prevederile art.2036 alin.(1) și art.2037 alin.(1)-
(3) din Codul civil, a reținut că caracterul și gravitatea prejudiciului moral le
apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a
fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială,
precum și statutul social al persoanei vătămate. Iar, la determinarea
despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de
o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în
împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.
În această ordine de idei, instanța de apel a considerat că prin
neexecutarea hotărârii judecătorești sus enunțate lui Focșa Anatolie i s-a cauzat
suferințe psihice, un anumit grad de frustrare și incertitudine, retrăiri, încordare
psihică și stare de disconfort, iar cuantumul prejudiciului urmează a fi
determinat proporțional acestora. Or, potrivit Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se
traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă
pentru prejudiciul moral suferit, iar cuantumul despăgubirilor trebuie în așa fel
stabilit, încât să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume
excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victime.
În continuare, apreciind în ansamblu circumstanțele speței și având în
vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral,
natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul
social al persoanei, instanța de apel a considerat necesară și echitabilă
încasarea din contul Ministerului Justiției al RM prin intermediul Ministerului
Finanțelor în beneficiul lui Focșa Anatolie a sumei de 15 000,00 de lei, cu titlu
de prejudiciu moral, motiv pentru care menține hotărârea instanței de fond și
în această parte, or, suma de 150 000,00 de lei pretinsă de reclamantul intimat
este una complet disproporționată, care nu are conexiune cu realitatea și nu are
șansă de succes, iar suma de 15 000,00 de lei dispusă spre încasare de către
instanța de fond constituie o satisfacție echitabilă pentru reclamant în raport cu
prejudiciul moral suportat.
Totodată, instanța de apel a ținut să remarce faptul că apelantul utilizând
calea de atac nu a prezentat în instanța de apel probe de natură să răstoarne
concluziile expuse în hotărârea contestată, iar argumentele invocate de către
apelantă sunt nefondate și combătute integral prin constatările expuse supra,
motiv din care a ajuns la concluzia de a respinge apelul declarat și a menține
hotărârea primei instanțe.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 09 aprilie 2024, Ministerul Justiției al RM, a declarat recurs
împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care
a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
din 02 mai 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu adoptarea unei noi
6
decizii privind respingerea deplină a cererii de chemare în judecată înaintată
de Focșa Anatolie.
33.1. În susținerea recursului a invocat prin prisma prevederilor art. 432 alin.
(1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă, că decizi instanței de apel este
arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor.
33.2. Suplimentar, a notat că instanța de fond și instanța de apel, prin
memoriul hotărârilor sale, nu oferă putere de convingere, or, aceasta trebuia
temeinic motivată și să cuprindă raționamentul logico-juridic al magistratului
care pronunță hotărârea, or, nemotivarea hotărârii, în concluzie, atrage
anularea acesteia, astfel încât hotărârea ulterioară să fie una legală și să
cuprindă toate aspectele prevăzute de Codul de procedură civilă.
33.3. La fel, a susținut că soluția adoptată de instanța de judecată, prin
decizia contestată, nu este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces
echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană a
Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, care statuează că orice
persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un
termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,
instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor
sale cu caracter civil.
33.4. A susținut că realizând o generalizare a celor expuse și constatate,
atragem atenția completului că instanța de judecată nu trebuie să-și formeze o
idee preconcepută conform căreia presupusa încălcare a unui drept implică în
mod obligatoriu și pertinența acțiunii și pe cale de consecință - existența unui
prejudiciu. Este necesar de stabilit inițial pertinența acțiunii, în sensul întrunirii
condițiilor legii speciale și deja ulterior - probarea, dacă a existat în mod veridic
acel prejudiciu. Or, o poziție prestabilită denotă un efect nociv nu doar pentru
societate, dar și pentru cadrul legal, din motiv că se creează un precedent care
cu trecerea timpului este tot mai greu de remediat.
33.5. În concluzie a notat că în concluzie, faptele relatate generează casarea
deciziei recurate, or, menținerea acesteia în condițiile enunțate, ar constitui
pentru organul care reprezintă statul Ministerul Justiției al RM o îngrădire a
posibilității de a-și valorifica drepturile procedurale conform normelor în
vigoare, care sunt garantate și de Convenția Europeană a Drepturilor și
Libertăților Fundamentale ale Omului, iar asemenea decizii ar putea genera o
practică vicioasă cu declanșarea mecanismului de condamnări a RM la CEDO.
La 07 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul poștei
terestre, a expediat în adresa intimatului Focșa Anatolie, precum și
intervenientului accesoriu Consiliul orășenesc Căușeni, copia recursului
declarat de către Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 05
decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, fapt ce se confirmă prin scrisoarea
de expediere anexată la materialele dosarului (f.d.96, vol.II).
7
La 22 mai 2024, în adresa Curții Supreme de Justiție, a parvenit referința
depusă de Focșa Anatolie prin care a solicitat respingerea recursului declarat
de Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a
Curții de Apel Chișinău, să fie considerat inadmisibil (f.d. 108/109, vol.II).
Consiliul orășenesc Căușeni, deși la 16 mai 2024, a recepționat copia
recursului fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei
(f.d.100, vol.II), acesta nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a
depus referință, prin care să-și expună opinia referitor la recursul declarat de
Ministerul Justiției al RM, împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții
de Apel Chișinău.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin.(1)–(2) din Codul de procedură civilă, prevede
următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Art. 433 alin.(1) –(2) din Codul de procedură civilă, prevede că:
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) nu poate fi declarat inadmisibil în
temeiul alin.(1) lit.e) din prezentul articol.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, reglementează că,
recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
8
,,În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 05 decembrie 2023 (f.d.50, vol.II).
Potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.938 (f.d.65,
vol.II), la 13 februarie 2024, Curtea de Apel Chișinău a expediat părților, prin
intermediul oficiului poștal, copia deciziei integrale din 05 decembrie 2023,
însă, date privind recepționarea acesteia lipsesc la dosar.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat de către Ministerul Justiției al RM, la 09 aprilie 2024, se
consideră depus în termenul stabilit de art.434 din Codul de procedură civilă
(a se vedea pct.37).
În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează că potrivit legii procesual-civile examinarea admisibilității recursului
presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs
cu temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția
legii în vigoare la data declarării recursului. La caz, Ministerul Justiției al RM,
a declarat recurs la 09 aprilie 2024, după modificările operate în Codul de
procedură civilă în redacția Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01
septembrie 2023.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că
Ministerul Justiției al RM a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute la
art.432 alin.(1) lit. b), e) din Codul de procedură civilă, nu a stabilit că decizia
contestată a Curții de Apel Chișinău că aceasta ar fi contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție pe cauze similare, iar prin admiterea
recursului declarat de Ministerul Justiției al RM s-ar consolida sau s-ar
modifica jurisprudența Curții Supreme de Justiție.
La caz, verificând legalitatea și temeinicia deciziei contestate prin
prisma argumentelor recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție nu a stabilit că soluția instanței de apel este contrară legii sau cu
aprecierea nerezonabilă a probelor. Dimpotrivă, decizia contestată a fost emisă
cu respectarea prevederilor legale, bazată pe o cercetare multiaspectuală,
completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în
ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Distinct, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că
motivele recursului declarat de Ministerul Justiției al RM sunt similare celor
invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel s-
9
a pronunțat corespunzător cu respectarea cadrului legal aplicabil speței deduse
judecății.
Dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel nu constituie temei
de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a
are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Articolul 442 alin.(1) din Codul de procedură civilă stabilește că instanța
de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în
recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din
alte considerente decât cele invocate în recurs.
La caz, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a invocat dispozițiile
art.432 alin.(1) lit. b), e) din Codul de procedură civilă, însă, acesta nu a
explicat concret aceste pretenții.
Astfel că, art.432 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, se referă
la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin
admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții
Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest
argument să fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa
jurisprudenței Curții Supreme cu privire la problemele de drept invocate în
recurs, existența unei jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme cu privire
la acestea, fie modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice
schimbarea practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre
aceste situații nu este invocată în recurs. Prin urmare, și în acest aspect acesta
este vădit neîntemeiat.
Cu referire la invocarea art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură
civilă, recurentul susține că decizia instanței de apel este arbitrară și bazată pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Curtea Supremă de Justiție menționează că în sensul prevederilor lit.e)
art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre arbitrară
ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în
coraportul dintre mai multe principii.
Pentru a elucida înțelesul textului „hotărâre arbitrară” din art.432 alin.(1)
lit.e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține cont,
inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie
2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară
dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio
legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea
Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”.
De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea
Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a
fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de
10
fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este
aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.
Totodată, potrivit art.71 alin.(4) din Legea nr.100/2017 cu privire la
actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de
fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte
documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat,
a aprobat sau a emis actul normativ.
Nota informativă la Legea nr.246 din 31 iulie 2023 menționează
următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica
CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici o
motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe
greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență, la
categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună
știință contrar legii (în contextul art. 307 din Codul penal)…”. Iar în nota de
subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai
multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate
arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Nota de subsol
menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple de
procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o cauză
civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar contrară circumstanțelor
cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra acestei contradicții (a se
vedea cauza Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor, fără
vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat pe un
raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași judecători (a se
vedea cauza Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a
deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute de
legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face referire la
lege, care prevedea aceste compensații (a se vedea cauza Anđelković v. Serbia,
2013; cauza Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).
Din nota informativă menționată rezultă că sintagma „hotărârea
arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În
jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea
arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, fără
a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși că „la
categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună
știință contrar legii (în contextul art. 307 din Codul penal)”. Rezultă că în cazul
hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme legale
imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio discreție
judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului prevederii
normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei. Această
carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună știință
sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor asemenea
situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei
norme imperative invocate participanții la proces sau de instanța
11
judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce nu aplică
acea normă.
Sub acest aspect urmează a fi reținute și constatările Curții
Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16 ianuarie 2025 (pct.149-150), potrivit
căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ,,hotărâre
arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei
noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în
cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 05 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a
notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio
bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele
litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră
că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în
cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a
notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o
„eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio
instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe
caracterul echitabil al procedurii.
Din textul recursului nu constată în mod univoc vre-un argument care ar
justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise contrar normelor
imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din
textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.
Subsidiar, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”
se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în baza
acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să
fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant
pe această apreciere.
Prin urmare, nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la
admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură
civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată
rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția
din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă instanța
de recurs că aceste elemente sunt întrunite.
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a
considerat necesar de a menționa faptul că nu exclude că o hotărâre
judecătorească poate fi atât „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor”, însă fiecare din cele două sintagme urmează a fi
invocate și argumentate separat.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din
Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a
probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau
12
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Ministerul Justiției al RM este
unul vădit neîntemeiat. Or, recursul respectiv conține obiecții de fapt și de
drept similare celor expuse anterior care au fost analizate și apreciate
corespunzător de instanța de apel. Astfel, la caz, lipsește aparența unei încălcări
a dreptului recurentului la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ministerul Justiției al
RM, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art.433 alin. (1) lit. f), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul depus de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova, împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Statulat
13