2ra-723/24 — cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinare în termen rezonabila cauzei si incasarea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinare în termen rezonabila cauzei si incasarea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-723/24 — cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinare în termen rezonabila cauzei si incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Vasile Moldovan,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de
Vasile Moldovan împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu
judecătorul Judecătoriei Căușeni, sediul Central, Svetlana Colun, cu privire
la constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil
a cauzei și încasarea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de Vasile Moldovan și s-a menținut hotărârea din 28
martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
(Dosarul nr. 2ra-723/24
Nr. PIGD 2-23010823-01-2ra-04072024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Invocarea declarativă a art. 432 alin. (1),
lit.f) și alin.(2) din Codul de procedură civilă nu constituie temei pentru admisibilitatea
recursului
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (L. Mitrofan)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, Ru. Pulbere, D. Dulghieru)
15 ianuarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de
Vasile Moldovan,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 ianuarie 2023, Vasile Moldovan a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu judecătorul
Judecătoriei Căușeni (sediul Central), Svetlana Colun cu privire la
constatarea încălcării de către Judecătoria Căușeni (sediul Central) a
dreptului la examinarea cauzei nr.5r-X/2022 (X-XXXX-XX-Xr-XXXXXX)
în termen de 2 luni și încasarea din bugetul de stat, prin intermediul
Ministerului Justiției, a sumei de 100000,00 de lei, cu titlu de compensare a
prejudiciului moral, cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei
contravenționale.
În motivarea cererii a menționat că în procedura judecătorului
Judecătoriei Căușeni, sediul Central, Svetlana Colun, s-a aflat spre
examinare cauza contravențională nr. 5r-X/2022 (X-XXXX-XX-Xr-
XXXXXX).
În acest context, a susținut că durata examinării cauzei contravenționale
este incompatibilă cu cerința termenului de judecare a cauzei
contravenționale, prevăzută la art.454 alin.(1) din Codul contravențional,
care stipulează că, cauza contravențională se judecă în termen rezonabil, dar
nu mai mult de 2 luni de la data intrării dosarului în instanța de judecată.
A relatat că cauza contravențională a fost depusă la Judecătoria
Căușeni, sediul Central, la data de 04 iulie 2022, iar termenul limită de
examinare a acesteia urma fi data de 04 septembrie 2022.
În acest sens a menționat că, potrivit jurisprudenței de referință degajate
de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, rezonabilitatea duratei
procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanțelor cauzei, ținând cont
de următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului
și al autorităților relevante și importanta cauzei pentru reclamant, iar în cazul
în care speța implică o complexitate semnificativă, urmează de menținut
justul echilibru între exigențele celerității procedurilor judecătorești și
principiul general al bunei administrări ai justiției.
Prin urmare, reclamantul a considerat că, în speță, termenul de
examinare cauzei contravenționale nu este unul rezonabil, demonstrând un
caracter excesiv, deoarece cauza menționată până în prezent nu a fost
examinată, fapt ce denotă că autoritățile competente nu reacționează adecvat
1
întru respectarea termenului rezonabil la examinarea cauzei, dând dovadă de
un comportament inadecvat și cu rea credință.
Suplimentar, reclamantul a indicat că este pensionar în vârstă de 70 de
ani, XX XXX(XXXX XXXXX XX (CXX)), și i-a fost cauzat un anumit stres
și frustrare ca rezultat al încălcării dreptului la examinarea cauzei
contravenționale nr.5r-X/2022 în termen de 2 luni, prin ce i s-a cauzat un
prejudiciu moral, pe care îl estimează la suma 100000,00 de lei, or, este
nevoit să ”bată pragurile” Judecătoriei Căușeni, sediul Central, în căutarea
dreptății un timp de 6 luni și 16 zile, pentru a obține o hotărâre a instanței de
judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Moldovan s-a
respins ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 05 aprilie 2023, Vasile Moldovan a declarat apel nemotivat
(f.d.162, vol.I), iar la 19 iunie 2023, a înregistrat apelul motivat, împotriva
hotărârii din 28 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care
a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanței și emiterea
unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea integral (f.d.184/186, vol.I).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de Vasile Moldovan și s-a menținut hotărârea din 28
martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 233; 234/241, vol.I).
Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile Legii
nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat
prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, în
coraport cu criticile formulate în cererea de apel, a concluzionat că, la caz,
neexaminarea în fond a contestației înaintate de către Moldovan Vasile a fost
cauzată de circumstanțe obiective care nu au putut fi influențate sau
condiționate de către instanța de judecată, aceasta fiind obligată să acționeze
prompt la demersurile reclamantului în proces și a nu-i îngrădi drepturile
procedurale.
În altă ordine de idei, instanța de apel a menționat că potrivit art.6
CEDO nici o persoană, realizarea sau limitarea drepturilor căreia depinde de
desfășurarea unui proces, nu trebuie să fie nevoită să aștepte un termen
nejustificat de mare până la formularea deciziei finale. Acest principiu este
atât un drept fundamental al omului, cât și o condiție pentru ca un proces să
fie considerat echitabil. Cerința Convenției ca examinarea cauzei să se facă
într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în
2
considerare durata procedurii, natura pretențiilor, complexitatea procesului,
comportamentul autorităților competente și al părților. Regula specială
presupune două situații de specificitate: perioada care urmează a fi luată în
considerațiune include și procedurile administrative preliminare în funcțiune
de caz, dies a quo fiind ziua sesizării organului administrativ de resort,
perioada totală de timp include și procedurile de executare a hotărârilor
judecătorești definitive valabil pronunțate, dies ad quem fiind ziua în care
procedurile executorii au fost finalizate (în spețele când faza procedurală
executorie se prelungește dincolo de termenul rezonabil consacrat
convențional). Or, indiferent de aspectele particulare ale speței deferite spre
soluționare, Curtea Europeană examinează durata termenului rezonabil în
totalitatea acestuia, adică luând în considerare ansamblul procedurii
litigioase în fața tuturor instanțelor și gradelor de jurisdicție.
Astfel, instanța de apel a notat că o instanță de judecată nu trebuie sub
pretextul respectării termenelor rezonabile în cadrul procesului de judecată
să refuze în realizarea drepturilor participanților la proces, care pe cale de
consecință, ar încălca principiul examinării cauzei, în coroborare cu
prevederile legislației în vigoare, cu desfășurarea examinării litigiului pe
principiul contradictorialității și egalității părților în drepturile procedurale,
organizarea procesului astfel încât părțile să aibă posibilitatea de a-și
formula, argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și
mijloacele susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, de alte
organe și persoane, de a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și
de drept care are legătură cu pricina dată judecății și de a-și expune punctul
de vedere asupra inițiativelor instanței, respectiv de a acorda posibilitate
participanților la proces de a-și expune poziția, totodată păstrându-și
imparțialitatea și obiectivitatea, creând condiții pentru exercitarea drepturilor
participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale
ale pricinii.
Suplimentar, instanța de apel a reiterat că comportamentul părților, în
calitate de criteriu de examinare a termenului rezonabil, constituie un punct
determinant și nu poate fi concluzionat drept tergiversare din culpa instanței
de judecată, or, în cazul în care în cadrul procesului de judecată, părțile au
intervenit cu cereri (de recuzare), instanța de judecată a menținut justul
echilibru între exigențele celerității procedurilor judecătorești și principiul
general al bunei administrări a justiției, consacrat în art. 6 al Convenției
(cauza Boddaert v. Belgia, 12 octombrie 1992 nr. 12919/87).
De altfel, examinarea cauzei în termen mai restrânși însă cu ignorarea
drepturilor procedurale ale părților implicate în proces, ar reprezenta o
încălcare mai gravă a drepturilor și intereselor persoanei interesate.
Din considerente expuse mai sus, în raport cu prevederile art.2 alin.(6)
al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, instanța de apel remarcă că sunt declarative
criticile aduse față de nerespectarea termenului rezonabil la judecarea cauzei,
3
deoarece, soluționarea litigiului în termenul extins, se datorează
comportamentului reclamantului/apelant prin depunerea cererilor de
recuzare, ceea ce cu siguranță necesită o perioadă de timp pentru examinarea
echitabilă a acesteia.
Complementar, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele
apelantului, cu referire la fondul cauzei, or, cauza intentată la contestația lui
Vasile Moldovan se află pe rolul judecătoriei de câteva luni, iar obiectul
acesteia este contestarea răspunsului IP Căușeni nr.34/294633 din 15 iunie
2022 și nicidecum examinarea unei cauze contravenționale cum se reflectă
în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel.
Astfel, reieșind din obiectul cauzei care se examinează la Judecătoria
Căușeni, instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia primei instanțe
privind neîncadrarea acestui tip de dosare în cercul dosarelor care se
examinează cu prioritate.
Cu caracter subsecvent respingerii cerinței de constatare a încălcării
dreptului de examinarea în termen rezonabil, prima instanță întemeiat a
respins și cerința de recuperare a prejudiciului moral, care de altfel nu a fost
argumentată nici în instanța de apel.
Suplimentar, în susținerea concluziei primei instanțe și, respectiv
menținerea actului judecătoresc atacat cu apel, instanța de apel a menționat
că potrivit prevederilor art.372 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile
și alți participanți la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă au fost în
imposibilitatea să o facă la examinarea pricinii în primă instanță.
De asemenea, instanța de apel a considerat necesar de a concretiza că
în esența sa este o continuare a instanței de fond, astfel circumstanțele și
probele care nu au putut fi prezentate în prima instanță, dar au o importanță
majoră în soluționarea litigiului urmează să fie prezentate în instanța de apel.
Cu toate acestea, pe lingă faptul că argumentele apelantului nu se
referă la încălcarea esențială de către prima instanță a unor prevederi legale,
instanța de apel a reținut că pe parcursul examinării cauzei în instanța de
apel, nu au fost prezentate alte probe decât cele deja existente la materialele
dosarului, iar apelantul nu a solicitat instanței judecătorești intervenirea
pentru a obține careva probe ce ar demonstra veridicitatea pretențiilor sale,
or, instanța fiind pusă în situația soluționării litigiului în urma studierii
probelor anexate și în raport cu prevederile normelor legale aplicabile speței.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 iunie 2024, Vasile Moldovan a declarat recurs împotriva
deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei
spre judecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
4
În motivarea recursului, Vasile Moldovan a invocat că completul de
judecată nu a fost compusă potrivit legii, or, judecătorul Curții de Apel
Chișinău, Dorin Dulghieru, nu era în drept să participe la examinarea
prezentei cauzei civile, deoarece a fost numit ilegal în funcția de judecător,
pînă la atingerea plafonului de vîrstă.
În acest sens, a notat că conform art. 11 alin. (1) din Legea Nr. 544 din
20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, care era în vigoare la data
emiterii Decretului Președintelui Republicii Moldova Nr. 346 din 31
octombrie 2012, judecătorii judecătoriilor, inclusiv a judecătoriilor
specializate, judecătorii de instrucție și judecătorii curților de apel se numesc
în funcție, din numărul candidaților selectați prin concurs, de către
Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii. Candidații selectați, care întrunesc condițiile specificate la
art.6, se numesc în funcția de judecător inițial pe un termen de 5 ani. După
expirarea termenului de 5 ani, judecătorii sânt numiți în funcție pînă la
atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani.
La caz, a susținut că domnul Dorin Dulghieru a fost numit în funcția
de judecător, pînă la atingerea plafonului de vîrstă, cu 37 zile înainte de
expirarea termenului de 5 ani, fapt ce contravine prevederilor art. 11 alin. (1)
din Legea Nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. în
astfel de circumstanțe, domnul Dorin Dulghieru exercită ilegal funcția de
judecător. Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova Nr. 1844 din 19
noiembrie 2020, domnul Dorin Dulghieru a fost numit în funcția de judecător
la Curtea de Apel Chișinău, decret publicat în Monitorul Oficial la data de
27 noiembrie 2020.
În acest context a invocat că, examinarea de către judecătorul Curții
de Apel Chișinău, Dorin Dulghieru, a prezentei cauze nu cade sub noțiunea
de ”instanță instituită de lege”, astfel, încălcat grav dreptul său garantat de
articolul 6 § 1 al Convenției (dreptul la judecarea cauzei de către o instanță
instituită de lege), această situație nu mai poate fi tolerată, indiferent de
faptul dacă se referă doar la un caz, dar nu la multe cazuri, este de obligația
celor Părți Contractante, care au ratificat Convenția, de a respecta drepturile
omului - dreptul la un proces echitabil, garantat de Articolul 6 al Convenției.
Prin urmare, a menționat că încălcări menționate supra servesc temei
de casare integrală a deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
în baza prevederilor art. 432 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă al
Republicii Moldova.
La 11 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul poștei
electronice, a expediat în adresa Ministerului Justiției al RM, precum și
intervenientului accesoriu, copia recursului declarat de Vasile Moldovan,
împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, creând
astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare
a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării
5
principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de
depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere
anexată la materialele dosarului (f.d.10, vol.II).
Deși, la 11 iulie 2024, Ministerul Justiției al RM, precum și
intervenientul accesoriu, au recepționat copia recursului, fapt confirmat prin
extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 11, Vol. II),
aceștia nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus
referințe, prin care să-și expună opinia referitor la recursul declarat de Vasile
Moldovan, împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel
Chișinău.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă, prevede
următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu
poate fi restabilit.”
Art. 433 alin.(1) –(2) din Codul de procedură civilă, prevede că cererea
de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin.(1) lit.e) din prezentul articol.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, reglementează
că, recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 442 alin.(1) din Codul de procedură civilă, prevede că:
6
,,(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 20 februarie 2024 (f.d. 233, vol.I).
Totodată, potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.2935
(f.d.242, vol.I), la 29 aprilie 2024, Curtea de Apel Chișinău a expediat
părților, prin intermediul oficiului poștal, copia deciziei integrale din 20
februarie 2024, însă, date privind recepționarea acesteia lipsesc la dosar.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că recursul declarat de Vasile Moldovan, la 14 iunie 2024, se consideră depus
în termenul stabilit de art.434 din Codul de procedură civilă (a se vedea
pct.31).
În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează că potrivit art.442 alin.(1) din Codul de procedură civilă, judecând
recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele
invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art.432.
Verificând motivele de casare, invocate în cererea de recurs de Vasile
Moldovan, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că
acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul
de procedură civilă, enunțate la pct. 30 din prezenta încheiere, deoarece nu
se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de
apel și nu relevă existența temeiurilor de declarare a recursului ca fiind
admisibil, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul declarat de Vasile Moldovan, conține obiecții la faptul că instanța
ar fi fost compusă ilegal, deoarece judecătorul Curții de Apel Chișinău,
Dorin Dulghieru, nu era în drept să participe la examinarea prezentei cauzei
civile, întrucât a fost numit ilegal în funcția de judecător, până la atingerea
plafonului de vârstă, ceea ce ar servi temei de casare integrală a deciziei din
20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, în baza prevederilor art. 432
alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova.
În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează că obiecțiile recurentului Vasile Moldovan sunt neîntemeiate și
declarative, or, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova Nr. 1397-IV
din 27 noiembrie 2007, domnul Dorin Dulghieru a fost numit în funcție de
judecător pe un termen de 5 ani, la Judecătoria Buiucani, municipiul
Chișinău, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova Nr. 346-VII din
7
31 octombrie 2012, domnul Dorin Dulghieru a fost numit în funcția de
judecător până la atingerea plafonului de vârstă, iar, ulterior prin Decretul
Președintelui Republicii Moldova Nr. 1844-VIII din 19 noiembrie 2020,
domnul Dorin Dulghieru a fost numit în funcția de judecător la Curtea de
Apel Chișinău, decrete care sunt în vigoare și produc efecte juridice. Drept
urmare, argumentul recurentului invocat în acest sens nu poate determina
admisibilitatea recursului.
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare
corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de
natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este
suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care
se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o
simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate
instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum
și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că argumentele invocate de Vasile Moldovan nu pot constitui temei de
admisibilitate a recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Vasile Moldovan,
ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art.433 alin. (1) lit. a), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibil recursul declarat de Vasile Moldovan, împotriva
deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc
8