2ra-54/24 — constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei penale si repararea prejudiciului moral

La 04 noiembrie 2022, Svetlana Oloi, în interesele Ecaterinei Oloi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului moral (f. d. 4- 6).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că la 11 noiembrie 2021, de către Inspectoratul de politie Dondușeni a fost începută urmărirea penală, în privința lui Constantin Țurea, conform elementelor infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(1) din Codul penal. La 07 decembrie 2021, Constantin Țurea a fost recunoscut și audiat în calitate de bănuit.

A indicat reclamanta că, până în prezent n-au fost efectuate alte acțiuni procesuale, cauza nefiind trimisă în instanța de judecată.

De asemenea, reclamanta a invocat încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei de la etapa depunerii plângerii - 06 aprilie 2018 până la depunerea acțiunii.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 2036 alin. (1), 2037 alin. (1), (2) din Codul civil, art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, art. 6 CEDO. 1

Astfel, Svetlana Oloi, în interesele Ecaterinei Oloi a solicitat constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale de învinuire a lui Constantin Țurea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(1) din Codul penal pentru perioada 06 aprilie 2018 – 04 noiembrie 2022 și repararea prejudiciului moral în sumă de 100 000 de lei.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe în raport cu prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în apel, instanța de apel a constatat că instanța de fond, în mod just a ajuns la concluzia netemeiniciei cerințelor Svetlanei Oloi, în interesele Ecaterinei Oloi.

Instanța de apel a reținut că Svetlana Oloi, în interesele Ecaterinei Oloi, a înaintat prezenta acțiune pe motive că a avut loc încălcarea 2 termenului rezonabil de examinare a cauzei penale de învinuire a lui Constantin Țurea, conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis că, justificarea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanțelor cauzei și cu referire la următoarele criterii de apreciere: complexitatea cauzei, comportamentul părților, care include aprecierea comportamentului reclamantului a autorităților și miza (interesul) pentru reclamant.

În acest sens, instanța de apel a precizat că în cadrul raportului motivat, a tuturor acțiunilor întreprinse și probelor obținute de către organul de urmărire penală, denotă complexitatea sporită a cauzei penale, fiind necesară efectuarea acțiunilor de urmărire penală.

În circumstanțele relevate și conform art. 19, 20 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură penală, instanța de apel a reținut că imposibilitatea efectuării actelor de urmărire penală s-a soldat în mare parte din cauza neprezentării reprezentantului legal al părții vătămate Svetlana Oloi împreună cu partea vătămată Ecaterina Oloi în fața organului de urmărire penală, fără motive întemeiate și în final fiind plecată peste hotarele țării de la 25 noiembrie 2021. Din care considerent, nu a fost posibil de efectuat unele acte de urmărire penală în lipsa părții vătămate și a reprezentantului acestuia.

Prin urmare, se atestă inexistența motivelor de tergiversare a examinării cauzei, or, însăși respectarea întocmai a prevederilor art. 19 din Codul de procedură penală de către organul de urmărire penală, în vederea elucidării tuturor circumstanțelor necesare stabilirii vinovăției sau dezvinovățirii, acest fapt nu poate fi privit drept „tergiversare a examinării cauzei”, motiv din care nu pot fi reținute argumentele reclamantei despre tergiversarea examinării cauzei penale.

Cu referire la termenii de examinare a cauzei, instanța de apel a reținut raportul motivat prin prisma întreruperilor ce s-au perindat pe parcursul respectivului proces, consideră că nu a fost încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei, or, comportamentul părților, în calitate de criteriu de examinare a termenului rezonabil, constituie un punct determinant în ceea ce vizează prolongația examinării cauzei respective, fapt ce însă nu urmează a 3 fi concluzionat drept tergiversare, în urma analizei duratei procedurilor prin prisma imputabilității perioadei de examinare, anume instanței de judecată (f. d. 52-56).

De aici rezultă lipsa încălcării dreptului Svetlanei Oloi, în interesele Ecaterinei Oloi, la judecarea în termen rezonabil a cauzei, ținând cont și de faptul că termenul rezonabil poate fi definit drept interval de timp convenabil și judicios, stabilit de lege, în limitele căruia are loc judecarea cauzei. Respectiv, instanța de judecată are ca sarcină exclusivă de a analiza dacă măsurile adoptate de autoritățile naționale au fost adecvate, suficiente și juste în vederea respectării drepturilor tuturor participanților procesului.

Termenul rezonabil urmează a fi apreciat în colaborare și cu termenii prevăzuți de legislația procesuală, fiind stabiliți în vederea asigurării desfășurării procesului cu respectarea principiilor fundamentale, principii care în ansamblul lor materializează dreptul părții la un proces echitabil. Iar, examinarea cauzei în termen rezonabil este doar una din componentele dreptului la un proces echitabil și prin urmare, nu poate prevala asupra tuturor celorlalte drepturi.

La caz, în cadrul raportului motivat s-a precizat expres că „participarea reclamantei în cadrul procedurilor penale nu privea exclusiv un drept civil sau anumite aspecte civile ale drepturilor sale, apărute ca urmare a raportului juridic născut astfel. Principalul scop, care derivă din conținutul cererii reclamantei, a constat în cel, de a asigura atragerea la răspundere penală a autorului infracțiunii și nu există nici un indiciu că ea (reclamanta) invocă în fața organului de urmărire penală compensarea oricăror altor daune pecuniare.

În speță, sub aspectul art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, se constată că Svetlana Oloi, în interesele Ecaterinei Oloi nu poate pretinde constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil, în baza Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale. Deoarece, aceasta nu a prezentat pe parcursul examinării cauzei probe, care ar confirma că în cadrul dosarului penal, dânsa ar fi înaintat vre-o acțiune civilă în cadrul procedurilor penale și nici nu a invocat în speță durata nerezonabilă a procedurilor penale în legătură cu imposibilitatea soluționării aspectului civil, cât și a faptului că 4 dânsa este victima unei infracțiuni cu recunoașterea sa ca parte civilă în procesul penal.

Ca urmare, instanța de apel a conchis că, instanța de fond just a concluzionat că Svetlana Oloi, în interesele Ecaterinei Oloi nu poate contesta încălcarea dreptului la durata nerezonabilă a procedurilor penale, acest drept fiind oferit numai persoanelor cărora li s-a înaintat o acuzație, cât și părții civile în procesul penal, care a înaintat o acțiune civilă.

Instanța de apel a apreciat, că în cazul, în care instanța a ajuns la concluzia, că pretenția principală privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale s-a respins, urmează a fi respinsă și pretenția privind repararea prejudiciului moral ca fiind pretenție subsecventă.

Prin urmare, instanța de fond corect a respins acțiunea depusă de Svetlana Oloi, în interesele Ecaterinei Oloi, ca fiind neîntemeiată.

Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată la 22 decembrie 2023, în adresa recurentei, reprezentantului legal și avocatului acesteia Alexei Croitor, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere (f. d. 109), însă date privind recepționarea acesteia la dosar lipsesc, iar cererea de recurs a fost depusă la 13 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice (f. d. 114-117).

La 14 mai 2024, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova a fost expediat copia recursului declarat de Svetlana Oloi, în interesele Ecaterinei Oloi, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 125).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. 6 (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că 7 dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). 8

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Svetlana Oloi, în interesele Ecaterinei Oloi, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Svetlana Oloi, în interesele Ecaterinei Oloi, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9