2ra-1090/24 — Prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, obligarea aducerii scuzelor oficiale

La 07 noiembrie 2022, Maria Olar a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, obligarea aducerii scuzelor oficiale (f. d. 3-5).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Maria Olar a indicat că la 08 iunie 2021 de către organul de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției Poliție mun. Chișinău a fost intentată, conform elementelor constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din Cod penal, cauza penală nr.2021010576.

La 07 iulie 2021 a depus la organele procuraturii cererea prin care a solicitat retragerea cauzei penale nr.2021010576 de la Inspectoratul de Poliție Centru al Direcției Poliție mun. Chișinău cu transmiterea la Procuratura mun. Chișinău, din motivul conflictului cu angajații de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Centru.

Prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău, din data de 16 iulie 2021 cererea privind retragerea a fost respinsă.

Iar, la 12 august 2021 a depus la Procuratura mun. Chișinău plângerea în ordinea art.299/1 din Codul de procedură penală, prin care a contestat ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 16 iulie 2021.

La fel, la 12 august 2021 a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana plângerea în ordinea art.313 din Codul de procedură penală, prin care a contestat ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 16 iulie 2021. 1

Astfel, prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Centru din 21 septembrie 2021 s-a dispus clasarea cauzei penale nr. 2021010576.

Reclamanta Olar Maria a susținut că, în perioada 08 iunie -21 septembrie 2021 s-a aflat sub urmărire penală fiind învinuită nejustificat în săvârșirea unei infracțiuni grave, fără să fie careva bănuiala rezonabilă în săvârșirea infracțiunii, ceia ce i-a cauzat suferințe psihice și fizice, fiind nevoită să depună mai multe plângeri în organele de poliție și procuratură, în instanța de judecată.

A considerat că, clasarea cauzei penale nr.2021010576 se echivalează cu scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

În drept, reclamanta, și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art.art. 2007 lit. a), 2036, 2037 din Codul civil, art. art. 3, 6 lit. b), 10, 11, 12 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Reclamanta Maria Olar, a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul bugetului public național a compensației pentru prejudiciu moral de 200 000 de lei suportat în urma tragerii ilegale la răspundere penală în cadrul cauzei penale nr. 2021010576, cât și obligarea Procurorului general să aducă reclamantei Olar Maria scuze oficiale în numele statului, că a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale prin publicarea comunicatului pe site-ul oficial al Procuraturii Generale a RM

Prin încheierea protocolară din 12 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală ( f. d. 40).

La 18 decembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, a declarat apel nemotivat (f. d. 48, 49), împotriva hotărârii din 18 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 18 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice, a declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a cererii de chemare în judecată depusă de Maria Olar (f. d. 65, 66-67-verso).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate li s-a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Din suportul probatoriu acumulat pe parcursul examinării cauzei, instanță de apel a stabilit că la 08 iunie 2021 de către organul de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliție Centru al Direcției Poliției mun. Chișinău a fost pornită urmărirea penală conform elementelor constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul Penal.

Temei pentru pornirea urmăririi penale au servit materialele acumulate în baza procesului penal nr. 20210100838 din 07 iunie 2021 din care rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută la art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal al RM, prin faptul că, la data de 07 iunie 2021, în intervalul de timp cuprins între orele 09:00 -12:00, un grup de persoane, manifestând comportament ce se dovedește printr-un cinism și obrăznicie deosebită, sub pretextul unei acțiuni de protest nedeclarat în modul și termenul stabilit, a intrat în sediul Procuraturii Generale, amplasată pe bd. 3 Ștefan cel Mare, 73, mun. Chișinău, ca urmare sistând activitatea normală a instituției, unde manifestându-și dezacordul cu unele decizii a încălcat ordinea publică manifestată prin aruncarea dezordonată a unor documente, strigăte, numirea cu cuvinte necenzurate a angajaților procuraturii și a colaboratorilor poliției prezenți la fața locului, iar ulterior a opus rezistență organelor de drept la curmarea acțiunilor huliganice.

Prin ordonanța Procuraturii municipiului Chișinău, oficiul Centru din 21 septembrie 2021, s-a dispus clasarea cauzei penale nr. 2021010576 și pornirea procedurii contravenționale în baza art. 354 din Codul contravențional cu expedierea materialelor în adresa Inspectoratului de Poliție Centru al DP mun. Chișinău spre examinare conform competenței.

Instanța de apel a relevat că, instanța de fond corect a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, întrucât cerințele invocate de către reclamanta/apelantă nu se încadrează în prevederile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998.

Completul de judecată conchide că recurenta s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată, la 12 septembrie 2024, la adresa electronică a recurentei Maria Olar și a avocatului acesteia Alexei Croitor, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 86), iar cererea de recurs a fost depusă la 14 octombrie 2024 (f. d. 88-91-verso).

La 20 mai 2025, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a fost expediat copia recursului declarat de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele dosarului (f. d. 102).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura Generală nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. 5 (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 6

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). 7

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, împotriva deciziei din 11 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8