2ra-919/24 — repararea prejudiciului moral pentru atragere ilegala la raspundere contraventionala si obligarea sa aduca scuzele

La 05 decembrie 2022, Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliție, cu privire la repararea prejudiciului moral pentru atragere ilegală la răspundere contravențională și obligarea să aducă scuze publice.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a menționat că, la *******, a primit de la executorul judecătoresc Radu Chiuchitu înștiințare prin care a fost informată că, în privința sa, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr. ******* și emisă decizia agentului constatator din *******, privind săvârșirea contravenției prevăzute de art. ******* din Codul contravențional, fiindu-i aplicată drept sancțiune amendă în mărime de 800 de lei.

La 22 martie 2019, Maria Olar a depus contestație împotriva procesului- verbal cu privire la contravenție nr. ******* și deciziei din ******* agentului constatator din cadrul IP Ciocana a DP mun. Chișinău a IGP al MAI, solicitând anularea acestora.

Prin hotărârea din 01 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s- a admis contestația depusă de Maria Olar. S-a anulat procesul-verbal cu privire la contravenție nr. ******* și decizia de sancționare a IP Ciocana, pe motivul lipsei faptului contravenției. S-a recunoscut după Maria Olar dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Reclamanta a susținut că, dispune de dreptul de a pretinde repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea neîntemeiată la răspundere contravențională, întru-cât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit 1 nulitatea procesului verbal cu privire la contravenție, pe motiv că agentul constatator nu a indicat, conform dispozițiilor art. 443 alin.(1) lit. d) din Codul contravențional, circumstanțele cauzei care au importanță pentru stabilirea faptelor referitor la comiterea contravenției.

Cu referire la repararea prejudiciului moral, reclamanta a susținut că, i-au fost cauzate suferințe morale, care se oglindesc prin gravitatea contravenției de care a fost învinuită, caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise de agentul constatator, rezonanța pe care a avut-o informația cu privire la învinuirea persoanei despre săvârșirea contravenției, fiind impusă să apeleze la instanțele de judecată pentru restabilirea încălcării comise în privința sa, care a durat din 2019 până la 2022 fapt ce i-a generat o stare de neliniște, emoții negative, stres.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.15, art. 16, art. 1998, art. 2006, art. 2036 și art. 2037 din Codul civil și art. 384 și art. 441 din Codul contravențional.

Maria Olar a solicitat încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției a sumei de 50 000 lei cu titlul de prejudiciu moral, obligarea pârâtului de a aduce scuze oficiale pentru supunerea neîntemeiată urmării contravenționale prin publicarea comunicatului pe site-ul IGP și încasarea cheltuielilor de judecată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 27 decembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul General al Poliției a depus 2 cerere de apel nemotivată, iar la 28 februarie 2024, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 26 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, la 22 martie 2019, Maria Olar a depus contestație împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție ******* din ******* și a deciziei agentului constatator, prin care aceasta a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției prevăzute de art. 354 din Codul contravențional și sancționată cu amendă contravențională în sumă de 800 de lei.

Prin hotărârea nr. ******* din ******* a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a admis contestația depusă de Maria Olar, s-a anulat procesul verbal cu privire la contravenție nr. ******* și decizia agentului constatator neidentificat din cadrul IP Ciocana a DP mun. Chișinău a IGP al MAI din *******, cu încetarea procesului contravențional intentat împotriva acesteia din motivul lipsei faptului contravenției și nulității procesului verbal cu privire la contravenție. S-a recunoscut după Maria Olar dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorităților competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională (f.d. 7-12).

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a conchis că Maria Olar dispune de dreptul de a solicita repararea prejudiciului suportat în cadrul procesului contravențional, deoarece printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a anulat procesul verbal cu privire la contravenție și s-a înecetat procesul contravențional în prvința reclamantei/apelantei, pe motivul lipsei faptei contravenției.

Instanța de apel a considerat că prima instanță întemeiat a concluzionat că suma solicitată de Maria Olar în cuantum de 50000 de lei în vederea recuperării prejudiciului moral în urma tragerii ilicite la răspundere contravențională, este una exagerată, încalcă principiul general al echității și ar constitui un venit 3 nejustificat. Or, în cadrul procesului contravențional nu s-a adus atingere intereselor vitale sau primordiale ale reclamantei/ apelantei, iar suma de 1 000 de lei încasată cu titlu de prejudiciul moral, constituie o satisfacție echitabilă.

Prin urmare, recurentul și-au întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă ( în vigoare pînă la 01 octombrie 2023).

Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia cererilor de recurs depuse de Inspectoratul General al Poliției și Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Crotor, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; f) recursul este vădit neîntemeiat. ”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. 5 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „ (1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 105 alin. (5) din Codul de procedură civilă: „(5) ... Dacă părțile și alți participanți la proces sunt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se expediază la sediul avocaților, recepționarea înlăturând orice viciu de citare a participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate de către părți și alți participanți la proces.”

Articolul 56 alin.(3) din Codul de procedură civilă: „ (3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.” 6

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.”

Articolul 10 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Inspectoratului General al Poliției, la 29 iulie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, 7 deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Inspectoratul General al Poliției, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 8

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Inspectoratului General al Poliției, ca fiind inadmisibil.

Cu referire la cererea de recurs depusă de Olar Maria, reprezentată de Alexei Croitor, Completul de judecată remarcă că potrivit art. 434 din Codul de procedură civilă termenul de declarare a recursului de 2 luni, de la data comunicării deciziei integrale dacă legea nu prevede altfel, este un termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărârea din 26 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Maria Olar și s-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției în beneficiul Mariei Olar prejudiciul moral în mărime de 1000 de lei. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 16 mai 2024 a Curții de Apel Chișnău, s-au respins cererile de apel depuse de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, și Inpectoratul General al Poliției și s-a menținut hotărârea din 26 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel, drepturile și interesele reclamantei/ recurentei, Maria Olar au fost reprezentate și apărate de către avocatul Alexei Crotor, în baza împuternicirilor eliberate prin mandatul de avocat. 9

Copia deciziei integrale din 16 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată, la 18 iulie 2024, în adresa reprezentantului recurentei, avocatului Alexei Croitor la adresa electronică *******@gmail.com, utilizată în raport cu instanța de apel și de la care a depus prezenta cerere de recurs ( f.d. 128), circumstanță ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele dosarului (f.d.115).

Având în vedere cele menționate supra, Completul de judecată Completul de judecată constată că termenul de două luni de declarare a recursului a început să curgă de la data de 19 iulie 2024, ziua imediat următoare expedierii actului judecătoresc în adresa reprezentantului recurentei, avocatului Alexei Crotor prin intermediul poștei electronice, și a expirat, la 19 septembrie 2024, zi de joi.

Însă, recursul a fost depus de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, la 03 octombrie 2024, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

La caz, sunt aplicabile și dispozițiile art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Completul de judecată subliniază că instanța de apel a comunicat în mod eficient decizia contestată, iar partea recurentă urma să depună diligența de a respecta termenul de declarare a recursului, ceea ce la caz nu s-a respectat, astfel că recursul declarat după expirarea termenului de două luni se consideră inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut la art. 434 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată menționează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs. Germania din 11 septembrie 2007), la caz contestarea la timp a actului judecătoresc.

Prin urmare, cererea de recurs împotriva deciziei din 16 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău, depusă de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, la 03 octombrie 2024, nu se încadrează în termenul de 2 luni prevăzut de lege, care este un termen de decădere și nu poate fi restabilit, ceea ce constituie temei, în conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, de a considera recursul inadmisibil. 10

Completul de judecată reține că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul împotriva deciziei instanței de apel a fost depus în afara termenului legal, Completul de judecată ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. b) și f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Inspectoratul General al Poliției și recursul depus de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, împotriva deciziei din 16 mai 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 11