2ra-277/24 — repararea prejudiciului moral prin tragerea neîntemeiată la răspundere contraventională

La 15 noiembrie 2021, Maria Olar, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului de Poliție Ciocana al Direcției de Poliție a mun. Chișinău cu privire la repararea prejudiciului moral prin tragerea neîntemeiată la răspundere contravențională (f. d. 1, 2-3-verso).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Maria Olar, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu a indicat că la 09 februarie 2015, Olar Maria a fost trasă la răspundere contravențională în baza art. 263 alin.(1) din Codul contravențional de către colaboratorul al Inspectoratului de Poliție Ciocana, d-nul Frunze Ruslan.

A indicat că despre decizia de sancționare a Mariei Olar a aflat de la executorul judecătoresc.

Nefiind de acord cu hotărârea de sancționare s-a adresat în instanța de judecată cu solicitarea de a fi încetat procesul contravențional în speța dată, deoarece este ilegal sancționată contravențional.

Prin hotărârea din 27 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție din data de 09 februarie 2015, întocmit în baza art. 263 alin. (1) din Codul Contravențional în privința Mariei Olar, pe motivul lipsei faptului contravenției. 1

În temeiul art. 383 alin. (3) din Codul Contravențional, reclamanta solicită repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei.

A precizat că, Mariei Olar i-au fost cauzate suferințe morale, care se oglindesc prin gravitatea contravenției de care a fost învinuită, caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise de agentul constatator, rezonanța pe care a avut-o informația cu privire la învinuirea persoanei despre săvârșirea contravenției, durata procesului contravențional 09 februarie 2015 – 27 septembrie 2019, natura dreptului personal lezat, locul lui în sistemul de valori a persoanei.

A remarcat că, reclamanta este o persoană educată, astfel prejudiciul moral, evaluat la suma de 10 000 de lei, este pe măsură să restabilească echitatea socială și să atenueze suferințele fizice și psihice cauzate.

La 10 ianuarie 2023, Maria Olar, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu a depus o cerere în sensul determinării calității de pârât a Inspectoratului General al Poliției (f. d. 44-46).

În drept, reclamanta, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 19, 2006 din Codul civil, art. 166, 167 din Codul de procedură civilă, art. 383, 441 din Codul contravențional.

Reclamanta Maria Olar, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu a solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul Mariei Olar suma în mărime de 10 000 de lei, cu titlu de prejudiciul moral.

La 03 mai 2023, Maria Olar, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu, a declarat apel motivat, împotriva hotărârii din 12 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond, în partea stabilirii cuantumului prejudiciului moral cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie dispusă încasarea din contul Inspectoratului General de Poliție în beneficiul Mariei Olar a sumei în mărime de 10 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral (f. d. 81-82-verso).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel verificând în raport cu prevederile art. 238-241 din Codul de procedură civilă, legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, a constatat că aceasta urmează a fi menținută, or instanța de fond corect a elucidat și constatat circumstanțele cauzei, a verificat și apreciat obiectiv probele prezente la materialele cauzei în vederea admiterii parțiale a acțiunii din speță, stabilind corect circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează raportul litigios.

Din lucrările dosarului, instanța de apel a reținut că, în baza procesului-verbal cu privire la contravenție nr.MAI02719315, întocmit la data de 09 februarie 2015 de către colaboratorul Inspectoratului de Poliție Ciocana, Ruslan Frunze, Olar Maria a fost sancționată conform art. 263 alin.(1) din Codul contravențional, pentru desfășurarea activității de întreprinzător fără acte corespunzătoare, cu ignorarea Legii nr. 845 din 03 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (f. d.7). 3

Prin hotărârea din 27 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a fost admisă contestația depusă de Maria Olar, s-a declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI02 719315 din 09 februarie 2015 cu încetarea procesul contravențional din motiv că nu există faptul contravenției (f. d. 8-9).

Instanța de apel a considerat că, prima instanță întemeiat a concluzionat că, suma solicitată de Maria Olar în cuantum de 10 000 de lei în vederea recuperării prejudiciului moral în urma tragerii ilicite la răspundere contravențională, este una exagerată, încalcă principiul general al echității și ar constitui un venit nejustificat. Or, în cadrul procesului contravențional nu s-a adus atingere intereselor vitale sau primordiale ale reclamantei, iar suma de 1 000 de lei încasată cu titlu de prejudiciul moral, constituie o satisfacție echitabilă.

La 02 aprilie 2024, Inspectoratul General de Poliție, a declarat recurs împotriva deciziei din 13 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei decizii noi, prin care cererea de chemare în judecată depusă de Maria Olar să fie respinsă ca neîntemeiată (f. d. 165-172). SOLICITAREA RECURENTEI Maria Olar, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu

În motivarea recursului, recurenta Maria Olar, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu, a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul 4 de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023), și anume aplicarea eronată a normelor de drept material și circumstanțele importante nu au fost stabilite. SOLICITAREA RECURENTULUI Inspectoratul General de Poliție,

În motivarea recursului, Inspectoratul General de Poliție a invocat prevederile art.432 alin. (1), (2) lit. c), alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023), și anume 1) normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat; 2) circumstanțe importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate sau elucidate pe deplin.

Completul de judecată conchide că recurenții, s-au conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și au depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa părților, la 19 februarie 2024, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei (f. d. 147), iar cererile de recurs au fost depuse la 01 martie 2024 (f. d. 157-161) și respectiv la 02 aprilie 2024 (f. d 165-172).

La 07 august 2024, prin intermediul poștei electronice, în adresa avocatului Dumitru Marinescu și Inspectoratului General de Poliție au fost expediate copiile recursurilor declarate de Maria Olar, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu și de către Inspectoratul General de Poliție, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele dosarului (f. d. 175). 5

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Maria Olar, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu și Inspectoratul General de Poliție, nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile inadmisibile, deoarece au fost declarate în afara cadrului legal actual.

Or, recursurile au fost depuse la 01 martie 2024 și 02 aprilie 2024, adică după intrarea în vigoare a noilor reglementări privind temeiurile de recurs stabilite prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare după 01 septembrie 2023. Astfel, orice cerere de recurs formulată după această dată trebuie să respecte dispozițiile art. 432 din Codul de procedură civilă, în redacția actuală.

Cu toate acestea, recurenții au indicat în mod expres în cererile de recurs temeiuri legale valabile doar până la 01 septembrie 2023. Acest fapt echivalează cu invocarea unor motive inexistente în dreptul procesual actual, ceea ce determină că recursurile sunt vădit neîntemeiate. Mai mult din conținutul cererilor de recurs nu reiese nici o critică de nelegalitate compatibilă cu temeiurile prevăzute de art.432 din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursurilor trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la 7 examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursurile declarate de Maria Olar, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu și de către Inspectoratul General de Poliție, ca fiind inadmisibile. 8

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile recursurile declarate de Maria Olar, reprezentată de avocatul Dumitru Marinescu și de către Inspectoratul General de Poliție, împotriva deciziei din 13 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9