2ra-271/24 — Repararea prejudiciului moral cauzat prin contraventie si compensarea cheltuielilor de judecată

La 25 mai 2021, Maria Olar a depus cerere de chemare în judecată (f. d. 2-3), concretizată la 10 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice (f. d. 26, 28) împotriva Anei Ursu cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin contravenție și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Maria Olar a indicat că la 24 februarie 2021 aflându-se pe XXXXX pârâta Ana Ursu a manifestat un comportament agresiv față de reclamantă, din care motive reclamanta a solicitat intervenția organelor de poliție.

Astfel, pentru acțiunile sale ilegale, la 02 martie 2021 în privința Anei Ursu a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție seria MAI nr. 05194590 pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 354 din Codul contravențional - huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice.

În drept, reclamanta, și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 1998, 2025, 2036, 2037 din Codul civil, art. 85 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, art. 45, 30 din Codul contravențional, art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Reclamanta Maria Olar, a solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Anei Ursu în beneficiul Mariei Olar suma de 20 000 de lei, cu titlu de prejudiciul moral, cauzat prin contravenție și suma de 100 de lei cu titlu de 1 cheltuieli pentru citare publică, în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă.

Prin hotărârea din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Maria Olar. S-a încasat de la Ana Ursu în beneficiul Mariei Olar suma de 1 000 de lei cu titlu de recuperare a prejudiciului material cauzat prin delict și a sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli pentru citare publică. În rest cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată (f. d. 30, 37-38-verso).

Prin decizia din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, casată hotărârea din 20 octombrie 2021 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată (f. d. 77, 78-80-verso).

Prin decizia din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, menținută hotărârea din 07 martie 2023 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași (f. d. 146, 147-153).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în raport cu prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în apel, a constatat că instanța de fond corect a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a cerințelor Mariei Olar.

Din lucrările dosarului, instanța de apel a reținut că, în temeiul procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei agentului constatator Inspectoratul de poliție Buiucani al DP mun. Chișinău MAI05194590 din 02 martie 2021, Ana Ursu, a. n. XXXXX, domiciliată în XXXXX, a fost trasă la răspundere contravențională pentru comiterea contravenției prevăzute la art. 354 din Codul contravențional, și sancționată cu amendă în mărime de 6 unități convenționale. Contravenienta Ana Ursu a recunoscut vina în comiterea contravenției prevăzute la art. 354 Cod contravențional și a semnat procesul-verbal cu privire la contravenție (f. d. 5-6).

Instanța de apel a considerat că instanța de fond întemeiat a concluzionat că în speță, se întrunesc temeiurile tragerii Anei Ursu la răspundere delictuală pentru prejudiciul moral cauzat Mariei Olar, privind acțiunile sale comise cu vinovăție, prin care, aflându-se în spațiu public, la 24 februarie 2021, aproximativ ora 11:35, pe XXXXX, în piață, în timp ce Maria Olar înregistra video, Ana Ursu a pus mâna pe telefonul acesteia, acostând-o jignitor, încălcând ordinea publică, atentând astfel la onoarea și demnitatea Mariei Olar.

Astfel, ținând cont de faptul că, persoanei căreia i s-a cauzat un prejudiciu moral manifestat prin suferințe fizice, psihice și fapte ce atentează la onoarea și demnitatea persoanei prin acțiunile Anei Ursu comise în public împotriva Mariei Olar, exprimate prin acțiuni de acostare jignitoare a persoanei, instanța de apel a relevat că instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la repararea prejudiciului prin echivalent bănesc, luând în considerație vinovăția Anei Ursu prin comiterea contravenției, în condițiile în care nu a reparat prejudiciul cauzat în mod benevol. 3

Or, Maria Olar a fost supusă unor suferințe psihice în contextul vârstei sale, stării sale de sănătate și personalității sale și respectiv, legal și justificat a fost încasat din contul Anei Ursu în beneficiul Mariei Olar suma de 5 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretențiile reclamantei corect au fost respinse ca disproporționate și vădit nefondate.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, suma de 5 000 de lei cu titlul de prejudiciu moral este proporțională suferințelor psihice cauzate Mariei Olari prin contravenția comisă de Ana Ursu.

Astfel au fost respinse afirmațiile Mariei Olar precum că, instanța a încasat din contul Anei Ursu suma de 5 000 de lei cu titlul de recuperare a prejudiciul material cauzat prin delict, ceea ce nu este o compensație echitabilă, deoarece sunt declarative, iar mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral au fost determinate just de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost notificată recurentei și reprezentantului recurentei, avocatul Alexei Croitor, prin intermediul oficiului poștal, la 27 noiembrie 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei (f. d. 154), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă și avocat lipsesc.

Ulterior, în adresa Anei Ursu a fost expediat copia recursului declarat de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele dosarului (f. d. 179).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Anei Ursu nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. 5 (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 6

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi 7 mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, împotriva deciziei din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8