2ra-1110/24 — constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-1110/24 — constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Maria Olar,
reprezentată de avocatul Alexei Croitor,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Maria Olar împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire
la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei
și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 04 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-1110/24
NR. PIGD 2-23043285-01-2ra-01112024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru: jud. A. Furdui
Curtea de Apel Chișinău: jud. R. Pulbere, A. Maria, D. Dulghieru
25 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei
Croitor,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Oxana Parfeni, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 23 martie 2023, Maria Olar a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la
constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și
repararea prejudiciului moral (f. d. 3-4).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Maria Olar
a indicat că la 26 decembrie 2019, a depus la Judecătoria Chișinău, sediul
Buiucani cerere privind reabilitarea judecătorească în temeiul art.112 din
Codul penal.
Prin încheierea din 19 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani, a fost respinsă cererea reclamantei, iar după contestarea acesteia
în ordine de recurs, prin decizia din 20 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,
încheierea instanței de fond a fost anulată, cu restituirea cauzei la rejudecare.
Prin încheierea din 29 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani, a fost respinsă cererea reclamantei.
La 29 septembrie 2021 reclamanta a contestat încheierea menționată
supra în ordine de recurs, însă până în prezent cauza penală se află la Curtea
de Apel Chișinău și nu a fost examinată.
A considerat că, termenul rezonabil de examinare a cererii de
reabilitare judecătorească a fost depășit.
A indicat că în procedura judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani, Lilia Lupașco, cauza a fost examinată în perioada 26 decembrie
1
2019 - 19 martie 2021, în ordine de recurs cauza s-a aflat spre examinare la
Curtea de Apel Chișinău în perioada 26 martie 2021 - 20 mai 2021, după
restituirea spre rejudecare, cauza s-a aflat în procedura judecătorului
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Elena Ungureanu în perioada 29
iunie 2021 - 29 septembrie 2021, iar în prezent, cauza se află la Curtea de
Apel Chișinău, judecător raportor Silvia Gîrbu, începând cu 18 octombrie
2021.
În context, reclamanta a mai indicat că, termenul nerezonabil de
examinare a cauzei poate implica o încălcare a Convenției. De asemenea,
caracterul rezonabil al unui termen trebuie apreciat în special în funcție de
complexitatea procedurii de executare, de comportamentul reclamantului și
al autorităților competente și de valoarea și natura reparației acordate de
instanță.
Cu toate acestea, la caz nu poate fi invocată complexitatea cauzei,
deoarece nu s-a efectuat expertiză, administrarea de probe tehnice sau alte
probe, natura cărora necesită mult timp.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor
art. 19, 20, 259, 433 din Codul de procedură penală, art. 2036 alin. (1), 2037
alin. (1), (2) din Codul civil, art. 2 alin. (1), art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87
din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin
încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului
la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, art. 6 CEDO.
Reclamanta Maria Olar a solicitat admiterea acțiunii, constatarea
încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei penale în baza
cererii depuse de ultima privind reabilitatea judecătorească cu aplicarea
art.112 din Codul penal, dosar nr. 21-430/2019 și încasarea din contul
bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova în beneficiul său suma în mărime de 200 000 de lei, cu titlu de
prejudiciul moral.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 14 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de
Maria Olar împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire
2
la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei
și repararea prejudiciului moral (f. d. 45, 55-59-verso).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 17 iulie 2023, prin intermediul poștei electronice, Maria Olar,
reprezentată de avocatul Alexei Croitor, a declarat apel nemotivat
(f. d. 52-53), împotriva hotărârii din 14 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, iar la 14 februarie 2024 a declarat apel motivat, solicitând
admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei
noi decizii de admitere cererii de chemare în judecată depusă de Maria Olar
(f. d. 69-70-verso).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 04 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor,
menținută hotărârea din 14 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
(f. d. 79, 80-90).
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că la 26
decembrie 2019, Maria Olar a înaintat o cerere în instanța de judecată, în
temeiul prevederilor art. 112 din Codul penal, solicitând reabilitarea
judecătorească a subsemnatei, condamnată în baza deciziei din 16 mai 2018
a Curții de Apel Chișinău (menținută prin deciziile din 15 august 2018, 19
martie 2019 și 21 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție), pentru comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. art.278 alin. (1) și 287 alin.(1) din Codul
penal, precum și anularea tuturor incapacităților și decăderilor din drepturile
legate de antecedentele penale.
Prin încheierea din 19 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani, cererea a fost respinsă, iar prin decizia din 20 mai 2021 a Curții de
Apel Chișinău, încheierea instanței de fond a fost anulată, cu restituirea
cauzei la rejudecare.
Prin încheierea din 29 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani, cererea a fost respinsă, iar la 29 septembrie 2021, Maria Olar a
declarat recurs împotriva acesteia.
3
Instanța de apel a reiterat că la examinarea cererilor cu privire la
încălcarea termenului de examinare în termen, caracterul rezonabil al duratei
procesului trebuie să fie determinat în funcție de circumstanțele cauzei și cu
referire la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și al
autorităților relevante, precum și natura interesului reclamanților în litigiu
(Frydlender vs Franța [GC], nr.30979/96, §43, CEDO 2000-VII, și
Cravcenco vs Moldova, nr.13012/02, § 44, 15 ianuarie 2008). Prin
comportamentul părților care include aprecierea comportamentului
reclamantului și a autorităților se va aprecia bona/mala fides a tuturor părților
implicate în proces, inclusiv existența unor întârzieri inexplicabile, amânări
neîntemeiate, consecutivitatea ședințelor, planificarea unei ordini a
ședințelor cu pauze îndelungate etc.
Mai mult cu referire la termenul de soluționare definitivă a cauzei, de
la 24 decembrie 2019 - 15 mai 2023, instanța de apel a conchis că, acesta se
datorează cât amânărilor ședințelor de judecată cauzate de circumstanțe
obiective care nu au putut fi influențate sau condiționate de către instanța de
judecată, aceasta fiind obligată să acționeze prompt atât la demersurile
participanților pentru a nu le îngrădi drepturile procedurale, cât și la situațiile
de forță-majoră (ex. înaintarea demersurilor, a cererilor de recuzare, situația
pandemică ș.a).
Or, la examinarea cererii de reabilitare judecătorească, pe marginea
căreia se pretinde încălcarea termenului rezonabil de examinare,
comportamentul participanților este considerat un moment important în
vederea justificării termenului de examinare a cauzei, astfel că, drept
temeiuri de amânare a examinării cererii prin prisma art.112 din Codul penal
au servit cererile nemijlocite a Mariei Olar sau avocatului acesteia – Alexei
Croitor privind ridicarea cauzei penale din arhivă, neprezentarea acestora în
ședințele de judecată, acordarea termenului suplimentar pentru prezentarea
probelor și informațiilor relevante cazului, solicitările de a face cunoștință cu
materialele cauzei, amânarea ședinței pe motiv de antrenare a avocatului în
cadrul unui alt proces, înaintarea cererilor de recuzare a judecătorilor atât din
primă instanță, cât și din instanța de recurs, două dintre care au fost respinse
ca neîntemeiate.
În această ordine de idei, instanța de apel a reiterat că, potrivit
raportului anexat la dosar, amânarea ședințelor de judecată, a fost efectul
acțiunilor atât a Mariei Olar, cât și a avocatului acesteia – Alexei Croitor, la
4
care se mai adaugă faptul că, începând cu 11 martie 2020 și pe parcursul
aproape de 2 ani, în legătură cu situația epidemiologică a infecției COVID-
19, de către Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova au
fost emise mai multe dispoziții privind instituirea unor măsuri specifice,
inclusiv în domeniul justiției, pe perioada stării de urgență, iar președinții
instanțelor judecătorești de toate nivelurile au instituit prin dispoziții
regimuri speciale de activitate a instanțelor, în vederea prevenirii răspândirii
infecției respiratorii cauzate de virusul COVID-19, independent și limitările
și restricțiile impuse.
De altfel, ședințele de judecată pe marginea cererii Mariei Olar cu
privire la reabilitarea judecătorească, au fost stabilite de instanțe la intervale
rezonabile, uneori reduse de timp.
Instanța de apel a constatat că, în contextul analizei raportului
prezentat la dosar, nu s-a confirmat culpa directă și nemotivată a autorității
judecătorești de tergiversare a examinării cauzei, aspectele expuse de către
reclamanta/apelantă purtând un caracter declarativ și irelevant.
Suplimentar, instanța de apel a reiterat că, comportamentul părților, în
calitate de criteriu de examinare a termenului rezonabil, de asemenea
constituie un punct determinant și nu poate fi concluzionat drept tergiversare
din culpa instanței de judecată, or, în cazul în care în cadrul procesului de
judecată, părțile au intervenit cu cereri, instanța de judecată este ținută să
mențină justul echilibru între exigențele celerității procedurilor judecătorești
și principiul general al bunei administrări a justiției, consacrat în art.6 al
Convenției (Boddaert v. Belgia, 12 octombrie 1992 nr.12919/87).
Instanța de apel a reținut că, dreptul la judecarea în termen rezonabil a
cauzei în mod obligatoriu urmează a fi coroborat cu termenii prevăzuți
legislația națională, stabiliți în vederea asigurării desfășurării procesului, cu
respectarea unor așa principii fundamentale cum ar fi: principiul
disponibilității, principiul contradictorialității și egalității în drepturi a
participanților la proces, principii care în ansamblul lor materializează
dreptul părții la un proces echitabil.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
5
La 31 octombrie 2024, prin intermediul poștei electonice, Maria Olar,
reprezentată de avocatul Alexei Croitor, a declarat recurs împotriva deciziei
din 04 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,
casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond,
cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea de chemare în
judecată depusă de Maria Olar (f. d. 94-97).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta Maria Olar, reprezentată de avocatul
Alexei Croitor, a invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), e) din Codul de
procedură, care reglementează că recursul poate fi admis dacă interpretarea
legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții
Supreme de Justiție; hotărârea sau decizia contestată este arbitrară și/ori se
bazează în mod determinat pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa
recurentei Maria Olar, și avocatului acesteia Alexei Croitor, la 18 septembrie
2024, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei
(f. d. 91) și prin extrasul din poșta electronică (f. d. 92), iar cererea de recurs
au fost depusă la 31 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.
d. 94-96-verso).
Ulterior, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova a fost
expediat copia recursului declarat de Maria Olar, reprezentată de avocatul
Alexei Croitor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de
o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul
din poșta electronică anexat la materialele dosarului (f. d.103-104).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,
Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu a făcut uz de dreptul său
procedural de a depune referință.
6
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
7
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
8
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.
212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Maria Olar,
reprezentată de avocatul Alexei Croitor, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
9
Declară inadmisibil recursul depus de Maria Olar, reprezentată de
avocatul Alexei Croitor, împotriva deciziei din 04 iunie 2024 a Curții de
Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Oxana Parfeni
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
10