2ra-164/24 — Constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și compensarea prejudiciului moral

La 28 septembrie 2022, Lucia Simon a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și compensarea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că, în luna august 2020, s-a adresat Procuraturii Anticorupție cu cerere prin care a solicitat intentarea cauzei penale în privința executorului judecătoresc, Dmitrii Novicov, care intenționat nu a executat titlurile executorii cu privire la încasarea de la Alexandru Simon în beneficiul său a sumei de 35175,50 de lei.

La 13 octombrie 2020, Procuratura Anticorupție a emis ordonanță de neîncepere a urmăririi penale în privința executorului judecătoresc, menținută de procurorul ierarhic superior la 24 decembrie 2020, pe care le-a contestat.

Prin încheierea din 23 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a respins ca neîntemeiată plângerea depusă de Lucia Simon.

Prin decizia din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat încheierea din 23 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și s-a restituit cauza la rejudecare.

Prin încheierea din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a admis plângerea depusă de Lucia Simion și s-au declarat nule ordonanța din 13 octombrie 2020 a Procuraturii Anticorupție, de refuz în pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal, cît și ordonanța din 24 decembrie 2020 a Procuraturii Anticorupție de respingere a plângerii în ordinea controlului ierarhic superior, cu obligarea procurorului de a lichida încălcările admise.

Prin decizia din 06 iunie 202 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul Procuraturii Anticorupție și s-a casat încheierea din 22 decembrie 2021 a 1 Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, cu restituirea cauzei la rejudecare, în aceeași instanță în alt complet de judecată.

Reclamanta a subliniat că plângerea sa a fost examinată de către procuratură și instanțele de judecată din luna august 2020 și până la 06 iunie 2022, o perioadă de doi ani de zile, încălcând vădit termenul rezonabil de examinare. Or, această cauză nu este una complicată, nu este necesară efectuarea unor multiple cercetări, nu sunt mulți participanți pe cauză și nu este necesară efectuarea unei expertize judiciare, respectiv, este evident că a fost încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei, atât de către procuratură, cât și de către instanțele de judecată.

Reclamanta a susținut că, prin încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei i-a fost cauzat un prejudiciu moral estimat la suma de 200 000 de lei.

Reclamanta, Lucia Simon a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și repararea prejudiciului moral în mărime de 200 000 de lei.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut ca întemeiată concluzia primei instanțe precum că Lucia Simon nu a relevat nicio situație care 2 ar justifica aplicarea prevederilor Legii nr. 87, or, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care se constată o atare încălcare, precum și exclusiv în cazul în care persoana este îndreptățită de a înainta o astfel de acțiune.

Or, anume înaintarea acțiunii civile în cadrul unui proces penal ar fi acordat reclamantei/ apelantei dreptul de a pretinde la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și de a solicita compensarea prejudiciului moral cauzat, ceea ce la caz nu se atestă.

Instanța de apel a stabilit că prima instanță a indicat în mod just că doar o etapă a procesului penal, prin examinarea unei plângeri de către organul de urmărire penală, iar ulterior de către judecătorul de instrucție, fără a fi inițiată urmărirea penală și cu deschiderea unui dosar penal, nu condiționează constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Lucia Simon, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 432 alin. (2) lit. a), b) c) și d), alin. (3) și alin. (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare până la 01 septembrie 2023.

La 29 aprilie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia cererii de recurs depusă de Lucia Simon, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării 3 principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Prin referința din 15 mai 2024, Procuratura Generală a solicitat ca recursul de Lucia Simon, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, să fie declarat inadmisibil.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. 4 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Lucia Simon, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, la 08 februarie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Lucia Simon, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu 5 îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și 6 nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Lucia Simon, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Lucia Simon, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7