2ra-1639/23 — repararea prejudiciului moral

La 21 iunie 2022, Alexandru Savva a depus cerere de chemare în judecată către Inspectoratul General al Poliției solicitând repararea prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere contravențională în cuantum 15 000 lei și a cheltuielilor judiciare (f. d. 1-7).

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că în privința sa a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție în baza art. 70 alin.(1) din Codul Contravențional care ulterior a fost anulat prin hotărârea din 3 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din lipsa faptei contravenției.

Reclamantul în drept și-a întemeiat pretențiile în art.5, art.6 CEDO, art. 3 al Protocolului nr.7 CEDO, art. 6 alin.(2)m DUDO, art.20, 21, 53 a Constituției, art.1-3, 8, 10, 11 din Codul de procedură civilă, art. 5 alin.(1), 441 alin.(1) lit. a), art. 441 alin.(2) din Codul Contravențional, Legea 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești; art.9 alin.(1), art. 9 alin.(2) lit. f), art. 16 alin.(1) lit. g), art.19 alin.(1), art. 21, 1198 alin.(1), 2207, 2036 alin.(1), (2), art. 94, 166, 167 din Codul de procedură civilă.

La 5 iulie 2023, Alexandru Savva a declarat apel nemotivat (f. d. 57) împotriva hotărârii din 22 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 5 septembrie 2023, a prezentat apelul motivat, solicitând casarea hotărârii din 22 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în partea pretențiilor admise cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă admiterea integrală a cererii de chemare în judecată depusă de Alexandru Savva (f. d. 81-87).

În susținerea poziției enunțate, instanța de apel a reținut prevederile art. 384 alin. (2), lit. u) Cod contravențional, potrivit cărora persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională. Iar, potrivit art. 384 alin. (3/1) Cod contravențional statuează expres, că dreptul prevăzut la alin. (2) lit. u) se oferă doar în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Instanța de apel a considerat că, existența hotărârii din 26 februarie 2021, prin care a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit în privința lui Savva Alexandru nu denotă și caracterul ilicit al acțiunilor sau al 2 inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Colegiul judiciar, a reținut că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de anchetă sunt necesare condiții speciale și anume: că fapta ilicită, în calitate de condiție generală a răspunderii delictuale, va avea particularități în materia respectivă. Nu orice acțiune ilicită a organelor de anchetă și judecată atrage răspunderea statului. O altă condiție necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care și atestă admiterea erorii judiciare și prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

Totodată, instanța de apel, a concluzionat lipsa măsurii preventive, arestului contravențional în privința lui Savva Alexandru precum și neefectuarea acțiunilor speciale de investigație în procesul contravențional.

Colegiul judiciar, a menționat că apariția dreptului la repararea prejudiciului în cazul atragerii la răspundere contravențională este condiționat de tipul sancțiunii. La caz, pretențiile reclamantului nu au întrunit condițiile legale de apariție a dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, deoarece aplicarea sancțiunii contravenționale sub formă de amendă și puncte de penalizare, de către agentul constatator nu cade sub incidența normelor legale.

Referitor la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, instanța de apel a opinat despre necesitatea respingerii ca fiind neîntemeiată, or potrivit prevederile art. 10 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art. 6. Or, situația lui Savva Alexandru nu întrunește condițiile legale pentru a pretinde la despăgubiri de ordin moral pentru faptul că a fost sancționat contravențional.

Instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe prevederile art. 3 alin.(1) lit. d), art. 10 din Legea 1545-XIII din 25 februarie 1998 Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești; art. 1405, 1422 alin. (1), (3), art. 1423 alin. (1), (2) din Codul civil. 3

În motivarea recursului, recurentul Alexandru Savva a menționat că actele cauzei denotă tragerea sa ilegală la răspunderea contravențională și scoaterea de sub urmărire cu clasarea cauzei contravenționale din motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale contravenției. Or, caracterul ilegal a acțiunilor agentului constatator se manifestă prin încălcarea principiului general potrivit cărui nici o persoana nevinovată nu poate fi trasă la răspundere.

A susținut recurentul că i-a fost cauzate suferințele psihice prin faptul că a fost învinuit pe nedrept pentru săvârșirea unei contravenții.

Recurentul a invocat că compensația bănească pentru prejudicial nepatrimonial cauzat în echivalent bănesc nu poate fi compensat doar prin simplă constatare a încalcării drepturilor recurentului. Mărimea prejudiciului moral pretins spre încasare urmează a fi proporțional sumelor dispuse spre încasare de către CEDO atât și de practica națioanală.

La data de 27 mai 2024, Inspectoratul General al Poliției a depus referință prin care a solicitat declararea recursului depus de Alexandru Savva ca fiind inadmisibil.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 431 din Codul de procedură civilă: „ (1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 442 din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale invocate în recurs.”

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) 5 lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „ (1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre ”

Art. 15 alin. (1) din Codul civil: „(1) Apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară.”

Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil: „(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. (2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. (3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”

Art. 30 alin.(11) lit. c) din Codul contravențional: „ (11) Se consideră că nu a fost supus răspunderii contravenționale contravenientul: c) în a cărui privință procesul contravențional a încetat.”

Art. 383 alin.(3) din Codul contravențional: „Persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional se repune în dreptul de care a fost privată și ei i se repară cheltuielile suportate în proces dacă, prin hotărîre definitivă, este declarată nevinovată sau răspunderea sa contravențională este înlăturată, cu excepția cazului de amnistie.”

Art. 441 alin.(1) lit. a), alin. (2) din Codul contravențional: „(1) Procesul contravențional nu poate fi pornit, iar dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat și va fi încetat în cazurile în care: a) nu există faptul contravenției”; „ (2) Încetarea procesului contravențional determină repunerea în drepturi a persoanei în a cărei privință a fost pornit.”

Art. 384 alin.(2) lit. u) din Codul contravențional: 6 „ Persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul: să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.”

Astfel, recursul depus de Alexandru Savva, la 23 noiembrie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Prin prisma prevederilor art. 444 din Codul de procedură civilă, la caz, examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat fără înștiințarea și audierea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, prin prisma normelor de drept aplicabile speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs depusă de Alexandru Savva, este întemeiată, care urmează a fi admisă, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, din motivele ce succed.

După cum denotă din actele cauzei, Alexandru Savva, înaintând acțiunea în instanța de judecată, a solicitat încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul său prejudiciul moral în sumă de 15000 lei cauzat în urma tragerii ilicite la răspundere contravențională și compensarea cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Savva, a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției, suma de 2000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de judecată în mărime de 1500 lei, în rest, pretențiile au fost respinse ( f. d. 51, 58-64).

Judecând apelurile declarate, instanța de apel a respins cererea de apel depusă de Alexandru Savva, a admis cererea de apel depusă de Inspectoratul General al Poliției, a casat hotărârea din 22 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a emis o nouă hotărâre, prin care a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Savva (f. d. 93, 94-98). 7

Pentru a decide astfel, instanța de apel a învederat că, la caz, nu sunt întrunite nici una din situațiile indicate la art. 3 alin.(1) lit. d) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, deoarece reclamantul, Alexandru Savva, nu a fost supus nici unei din situațiile indicate la art. 3, iar anularea procesului-verbal cu privire la contravenție nu denotă caracterul ilicit al acțiunilor sau inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că deși la examinarea cauzei au fost stabilite pe deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond, soluția instanței de apel în sensul adoptat nu poate fi menținută, fiind rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Completul de judecată, consideră oportun de a menționa că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ozturk vs. Germania (hotărârea din 21 februarie 1984), a analizat caracterul „penal” al contravenției și a statuat că o eventuală distincție între contravenții și infracțiuni în legislația internă a statalelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din CEDO care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.

Instanța de recurs, evidențiază că ținând cont de interpretările CtEDO a caracterului ”penal” al contravențiilor urmează a fi delimitate contravențiile examinate de către instanțele de judecată de cele examinate de către agenții constatatori din cadrul diferitor autorități publice, în special, din punctul de vedere a subiectului răspunzător pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în cadrul acestor procese contravenționale.

Totodată, art.13 alin.(1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, statuează că prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe.

Conform art. 384 alin.(2) lit. u) al Codului contravențional, persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile 8 ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, la 13 aprilie 2021, Inspectoratul General al Poliției a întocmit procesul-verbal nr. MAI052213792 în baza art. 70 alin.(1) din Cod contravențional în privința lui Alexandru Savva.

Prin hotărârea din 3 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, procesul contravențional pornit în privința lui Alexandru Savva prin care a fost aplicată sancțiune contravențională în baza art. 70 alin.(1) din Codul Contravențional a fost încetat din lipsa faptului contravenției.

Completul de judecată a Curții Supreme de Justiție, reține că procesul contravențional declanșat împotriva reclamantului a fost încetat prin hotărârea judecătorească definitivă, în urma constatării lipsei faptei contravenționale imputate. Această constatare echivalează cu lipsa vinovăției reclamantului. Or, inițierea procedurii contravenționale a fost una nejustificată și de natura să cauzeze reclamantului prejudicii morale.

În circumstanțele descrise instanța de recurs conchide că reclamantul este îndreptățit să pretindă și să primească despăgubiri morale, ca urmare a prejudiciului suferit prin întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție finalizat cu încetarea procesului pe motivul inexistenței faptei.

Completul de judecată a Curții Supreme de Justiție subliniază că în corespundere cu art. 15 alin. (1) al Codului civil, apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară, iar conform art. 53 alin. (2) din Constituție, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Prin urmare, ținând cont de gravitatea contravenției de a cărei săvârșire a fost învinuit, de durata examinării cauzei contravenționale în instanța de judecată, de măsură în care compensația bănească poate atenta suferințele fizice și psihice cauzate reclamantului, de principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, instanța de recurs conchide corectitudinea încasării de către prima instanța cu titlu de prejudicial moral a sumei de 2000 le, în rest pretenția fiind respinsă. 9

Totodată, cuantumul prejudiciului moral stabilit de 2 000 de lei este corelativ și comparabil cu practica Curții Supreme de Justiție în cazuri similare în care reclamanții au înaintat cereri de chemare în judecată în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 (dosarul 2ra-1594/23, dosarul 2ra-1319/23, dosarul 2ra-878/23).

Completul de Judecată a Curții Supreme de Justiție, consideră că prima instanță corect, în temeiul art. 82, art. 90 lit. i) și art. 96 alin. (1) și (1¹) din Codul de procedură civilă, a dispus încasarea din contul Inspectoratului General al Poliției a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică, acestea fiind apreciate ca reale, necesare și rezonabile.

Ținând cont de considerentele elucidate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Alexandru Savva. Casează integral decizia din 23 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău și menține hotărârea din 22 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Alexandru Savva către Inspectoratul General al Poliției cu privire la repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 10