2ra-878/23 — repararea prejudiciului moral, cauzat prin actiunile ilicite ale agentului constatator
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului moral, cauzat prin actiunile ilicite ale agentului constatator
- Temei legal
- repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale agentului constatator, în baza Legii 1545 pentru anularea procesului-verbal cu privire la contraventie
2ra-878/23 — repararea prejudiciului moral, cauzat prin actiunile ilicite ale agentului constatator (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al
Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, reprezentat de
Oxana Reaboi,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Lidia
Stan împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne
al Republicii Moldova, Inspectoratului de Poliție Bălți al IGP al MAI al RM și
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenienți accesorii
Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii
Moldova și Ciprian Vladimirov, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organelor poliției,
împotriva deciziei din 09 februarie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-878/23
nr. PIGD 2-21152277-01-2ra-23062023)
Argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023).
Judecătoria Bălți, sediul Central – jud. A. Roșca
Curtea de Apel Bălți – jud. A. Garbuz, I. Grosu, A. Ciobanu
17 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al
Republicii Moldova, reprezentat de Oxana Reaboi,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 octombrie 2021, Lidia Stan a depus cerere de chemare în judecată,
completată prin cererea din 22 februarie 2022, împotriva Inspectoratului General al
Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova (în continuare IGP
al MAI al RM), Inspectoratului de Poliție Bălți al IGP al MAI al RM (în continuare
IP Bălți al IGP al MAI al RM) și Ministerului Afacerilor Interne al Republicii
Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor poliției (vol. I, f.d. 2, 87 recto-verso).
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a invocat că, la 12
noiembrie 2019, agentul constatator din cadrul IP Bălți, Ciprian Vladimirov, a
întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție în baza art. 354 din Codul
contravențional, pe faptul că, Lidia Stan, la 25 octombrie 2019, în jurai orei 17:50,
în rezultatul unui conflict în scara blocului locativ din str. 1 Mai, 7„A”, s-a exprimat
cu cuvinte necenzurate în adresa Danielei Rotari și a lovit-o cu un coș de rufe în
regiunea capului, provocându-i dureri fizice.
Reclamanta a indicat că, prin decizia agentului constatator din cadrul
IP Bălți, Ciprian Vladimirov, din aceiași dată, pentru săvârșirea faptei
contravenționale prevăzute de art. 354 din Codul contravențional, în privința Lidiei
Stan a fost aplicată sancțiune sub formă de amendă în mărime de 30 u.c., ceea ce
constituie 1 500 MDL.
Ulterior, prin hotărârea din 17 februarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul
Central, menținută prin decizia din 06 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, s-a admis
contestația depusă de Lidia Stan, din alte motive decât cele invocate și s-a declarat
nul procesul-verbal cu privire la contravenție din 12 noiembrie 2019, întocmit de
agentul constatator din cadrul IP Bălți, Ciprian Vladimirov în privința Lidiei Stan în
baza art. 354 din Codul contravențional, din motivul neconsemnării în procesul-
1
verbal a datelor și faptelor indicate la art. 443 alin. (6) din Codul contravențional.
Totodată, s-a anulat decizia de sancționare aplicată de agentul constatator din cadrul
IP Bălți, Ciprian Vladimirov, din 12 noiembrie 2019, adoptată în privința Lidiei Stan
în baza art. 354 din Codul contravențional, cu încetarea procesului contravențional.
Reclamanta a considerat că ilegal a fost atrasă la răspundere
contravențională, pentru o faptă care nu a avut loc. În urma acestor acuzații
neîntemeiate și false, a fost discreditată în fața vecinilor, unii din ei și ignorând-o.
Deopotrivă, reclamanta a menționat că, a fost nevoită să se adreseze la un
avocat pentru asistență juridică, iar în consecință a suportat și cheltuieli suplimentare
pentru întocmirea contestației și reprezentarea intereselor sale în fața judecătoriei și
a curții de apel.
Reclamanta Lidia Stan a considerat că, în temeiul Legii nr. 1545/1998 și a
art. 383, art. 384 și art. 441 din Codul contravențional, dar și a art. 2036 și 2037 din
Codul civil, urmează să-i fie compensat prejudiciul material și moral cauzat prin
acțiunile ilicite ale agentului constatator din cadrul IP Bălți, Ciprian Vladimirov.
Reclamanta Lidia Stan a solicitat prin cererea de chemare în judecată
încasarea în mod solidar din contul IGP al MAI al RM, din contul IP Bălți al MAI
al RM și din contul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în
beneficiul său a compensației pentru prejudiciul moral în mărime de 1 000 000 USD
(vol. I, f.d. 87-88 recto-verso).
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Prin încheierea din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,
s-au atras în proces în calitate de intervenienți accesorii Ministerul Justiției al
Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova (vol. I, f.d. 9).
Prin încheierea protocolară din 15 octombrie 2021 a Judecătoriei Bălți,
sediul Central, s-a atras Ciprian Vladimirov în proces în calitate de intervenient
accesoriu de partea pârâților (vol. I, f.d. 56 recto-verso).
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a
admis parțial acțiunea depusă de Lidia Stan și s-a încasat din contul IGP al MAI al
RM în beneficiul acesteia suma de 1 000 MDL, cu titlu de reparare a prejudiciului
moral. În rest, acțiunea s-a respins (vol. I, f.d. 121, 126-131 recto-verso).
2
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 07 iunie 2022, IGP al MAI al RM, reprezentat de Oxana Reaboi, a depus
cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 27 mai 2022 a Judecătoriei Bălți,
sediul Central (vol. I, f.d. 123-124), iar la 24 octombrie 2022 a depus cererea de apel
motivată (vol. I, f.d. 140-150).
La 14 iunie 2022, Lidia Stan și reprezentantul acesteia, avocatul Dragoș
Grosu, au depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 27 mai 2022 a
Judecătoriei Bălți, sediul Central (vol. I, f.d. 125 recto-verso), iar la 24 octombrie
2024 avocatul Dragoș Grosu a depus cererea de apel motivată (vol. I, f.d. 172-173
recto-verso).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 09 februarie 2023 a Curții de Apel Bălți s-au respins
apelurile declarate de IGP al MAI al RM și de Lidia Stan și reprezentantul acesteia,
avocatul Dragoș Grosu, fiind menținută hotărârea din 27 mai 2022 a Judecătoriei
Bălți, sediul Central (vol. I, f.d. 205, 206-212).
În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, din sensul normelor
art. 383 alin. (3), art. 384 alin. (1) lit. u), alin. (31) lit. u) și art. 441 alin. (2) din Codul
contravențional, persoana în privința căreia a fost pornit proces contravențional are
dreptul de a cere despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, în cazul în care prin hotărâre
judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau inacțiunilor
autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza
contravențională.
Instanța de apel a remarcat că, odată ce instanța de judecată a anulat
procesul-verbal cu privire la contravenție, Lidia Stan este în drept să pretindă
repararea prejudiciului moral, prin prisma art. 384 alin. (2) lit. u) din Codul
contravențional.
Curtea de Apel Bălți nu a reținut argumentul IGP al MAI al RM, precum
că, în speță, nu există temei de a pretinde repararea prejudiciului moral suferit, or, în
temeiul art. 441 alin. (2) din Codul contravențional, însăși încetarea procesului
contravențional determină repunerea în drepturi a persoanei în a cărei privință a fost
pornit procesul. Or, persoana lezată într-un drept al său sau într-un interes recunoscut
de lege poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial și nepatrimonial
cauzat.
3
La fel, nu s-a putut reține argumentul precum că IGP al MAI al RM nu este
pârâtul corespunzător, or, conform art. 13 alin. (1) Legea nr. 1545/1998, prejudiciul
material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către
alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe.
Iar, conform Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului
nr. 320 din 27 decembrie 2012 și a Regulamentului cu privire la organizarea și
funcționarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 547 din 12 noiembrie 2019, Inspectoratul
reprezintă unitatea centrală de administrare și control al Poliției, cu statut de
persoană juridică de drept public, având competență pe întreg teritoriul Republicii
Moldova, are sediul în municipiul Chișinău, dispune de ștampilă cu imaginea Stemei
de Stat și denumirea în limba de stat, precum și de cont trezorerial și alte atribute
specifice, în modul stabilit. Totodată, Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne are în subordinea sa subdiviziuni specializate și
subdiviziuni teritoriale.
Astfel, Curtea de Apel Bălți a ajuns la concluzia că, IP Bălți este
subdiviziune a IGP al MAI al RM, iar compensația prejudiciului moral urmează a fi
încasată anume de la IGP al MAI al RM, care are statut de persoană juridică cu
competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.
În privința cuantumului prejudiciului moral, instanța de apel a notat că,
reieșind din circumstanțele cauzei, având în vedere caracterul și gradul de gravitate
al încălcărilor admise, de natura drepturilor personale lezate și locul acestora în
sistemul de valori ale persoanelor, de caracterul și gradul suferințelor psihice, suma
de 1 000 MDL constituie o sumă echitabilă și suficientă pentru compensarea
prejudiciul moral suferit de către Lidia Stan, având în vedere principiile compensării
echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale, starea de stres și
frustrare cauzate reclamantei. Iar, suma pretinsă de 1 000 000 USD este vădit
disproporțională și excesivă în raport cu criteriile stabilite și principiul general al
echității.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 07 iunie 2023, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului
Afacerilor Interne al Republicii Moldova, reprezentat de Oxana Reaboi, a depus prin
intermediul poștei electronice și a oficiului poștal cerere de recurs, în temeiul
art. 432 alin. (2) lit. c) și d) din Codul de procedură civilă, împotriva deciziei din 09
februarie 2023 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea deciziei recurate și a
4
hotărârii din 27 mai 2022 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cu pronunțarea unei
decizii noi de respingere integrală a pretențiilor Lidiei Stan, ca fiind nefondate și
neîntemeiate (vol. II, f.d. 1, 2-7, 32-42, 86).
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, IGP al MAI al RM, reprezentat de Oxana Reaboi,
în esență, a reiterat circumstanțe de fapt și de drept similare celor expuse în referința
depusă pe marginea cererii de chemare în judecată și în cererea de apel, suplimentar
invocând că, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și a aplicat în mod
eronat analogia legii sau analogia dreptului (art. 432 alin. (2) lit. c) și d) din Codul
de procedură civilă).
Recurentul a considerat greșită concluzia instanțelor ierarhic inferioare
referitor la angajarea răspunderii statului în temeiul Legii nr. 1545/1998, or, în
condițiile speței, nu este întrunită nici o condiție din cele prevăzute la art. 6 din
această Lege. Iar, art. 10 din Legea nr. 1545/1998 prevede expres că dreptul
persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilite de
prezenta lege apare în cazurile specificate la art. 6.
Totodată, prin prisma art. 384 alin. (2) lit. u) din Codul contravențional,
persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară
și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile
ilicite ale autorității competente să constate sau să soluționeze cauza
contravențională. Astfel, pentru antrenarea unei astfel de răspunderi a autorității
competente să soluționeze cauza contravențională este necesar ca acțiunile să fie
ilicite. La caz, însă, prin hotărârea instanței de judecată de anulare a procesului-
verbal cu privire la contravenție și a deciziei agentului constatator nu au fost
constatate acțiuni nelegitime ale autorității competente să soluționeze cauza
contravențională.
Recurentul a menționat că, reclamanta nu a administrat probe care ar
demonstra că au fost încălcate legalitatea procesului contravențional și drepturile
omului. La fel, în speță nu există nicio hotărâre definitivă prin care intimata Lidia
Stan să fi fost declarată nevinovată, or, procesul-verbal cu privire la contravenție a
fost declarat nul pe motive de procedură. Drept consecință, se prezumă că nu există
fapta ilicită din partea organelor poliției, iar în concluzie nu poate surveni nici
răspunderea autorității, în momentul în care legitimitatea acțiunilor acestora nu au
fost examinate de către instanța de judecată.
5
Recurentul a notat că, întocmirea procesului-verbal cu privire la
contravenție constituie o modalitate legală de desfășurare a procesului
contravențional, iar întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție și
recunoașterea persoanei în calitate de contravenient sunt măsuri procesuale ce țin de
procesul contravențional, care nu încalcă în esență drepturile persoanei și nu
cauzează prejudicii, dacă nu sunt definitive și dacă nu prejudiciază iremediabil
drepturile persoanei în privința căreia se întocmește procesul-verbal cu privire la
contravenție.
Astfel, pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat în
urma acțiunilor organelor poliției sunt necesare întrunirea unor condiții speciale,
care în speță nu se atestă.
Succesiv, recurentul a atras atenția că, în speță, intimatei i-a fost aplicată
amendă contravențională de către agentul constatator, iar instanța de judecată a
anulat procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare, încetând
procesul contravențional pornit în privința Lidiei Stan. În context, art. 3 lit. d) din
Legea nr. 1545/1998 statuează expres că, repararea prejudiciilor poate fi realizată
doar dacă amenda contravențională a fost aplicată de instanța de judecată.
Așa, recurentul a considerat că, în speță, acțiunile agentului constatator nu
fac parte din sfera de aplicare a acțiunilor ilicite comise în cadrul procesului
contravențional prevăzute de Legea nr. 1545/1998.
Mai mult ca atât, art. 1 din Legea nr. 1545/1998 determină subiecții faptului
ilicit ce atrage răspunderea statului în baza acestei Legi. Astfel, răspunderea
patrimonială a statului pentru repararea prejudiciului material și moral poate surveni
doar în cazul cauzării acestui prejudiciu prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Agenții constatatori
care fac parte din organele de menținere a ordinii publice nu sunt subiecți ai acestui
raport juridic.
Deopotrivă, recurentul a invocat că, instanța de apel nu a audiat în cadrul
ședinței de judecată agentul constatator Ciprian Vladimirov, care are calitatea
procesuală de intervenientul accesoriu. Respectiv, instanța de apel nu elucidat și
constatat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii,
iar în consecință nu a dat o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele a
probelor prezentate.
Finalmente, recurentul menționat că, pe cauze similare au fost pronunțate
hotărâri judecătorești prin care pretențiile reclamanților înaintate față de IGP al MAI
al RM au fost respinse ca fiind nefondate, făcând referire în acest sens la soluțiile
6
Curții Supreme de Justiție în dosarele nr. 2ra-337/21 (Victor Sigutkin), nr. 2ra-
1723/19 (Dumitru Cazacu) și nr. 2ra-1306/22 (Ludmila Bobeico).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost
operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01
septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246
din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la
data depunerii recursului. Din sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul
a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi
Procedura de admisibilitate a recursului declarat de către Inspectoratul
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,
reprezentat de Oxana Reaboi, împotriva deciziei din 09 februarie 2023 a Curții de
Apel Bălți, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din
Codul de procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie 2023
Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de
instanțe de apel, cît și hotărîrile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la momentul
depunerii recursului):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
7
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în
proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare
a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit extrasului din e-mailul Zimbra cu adresa
8
„inna.oinegra@justice.md”, copia deciziei din 09 februarie 2023 a Curții de Apel
Bălți a fost notificată în mod electronic reprezentantului recurentului IGP al MAI al
RM, Oxanei Reaboi, la 11 aprilie 2023 (vol. I, f.d. 216 verso). În această ordine de
idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea
de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece
cererea de recurs a fost depusă la 07 iunie 2023 (vol. II, f.d. 1, 86).
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare
invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de
procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată
a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne
al Republicii Moldova, reprezentat de Oxana Reaboi, conține obiecții de fapt și de
drept similare celor expuse în referința depusă pe marginea cererii de chemare în
judecată și în cererea de apel, cărora le-au fost date apreciere în mod corespunzător
de către Curtea de apel. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
9
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în
modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care
se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o
hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează
cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului
recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs
trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste
însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder contra
Regatului Unit, § 38; Stanev contra Bulgariei (MC), § 230). Acesta este în special
cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită
o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită
marjă de apreciere (Luordo contra Italiei, § 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services contra
Franței, § 45).
10
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul
de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten
contra Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La
fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot
fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers contra Suediei, 09
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul Inspectoratului General
al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, reprezentat de
Oxana Reaboi.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)
și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Inspectoratul General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, reprezentat de Oxana Reaboi.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
11