2ra-333/24 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile declararii inadmisibilitatii recursului
2ra-333/24 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de Inspectoratul
General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Alexandru Colesnic împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratului
General al Poliției, Inspectoratului Național de Securitate Publică,
intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat cu privire la repararea
prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-333/24
NR. PIGD 2-21103935-01-2ra-15032024)
Recursurile declarate după 01 septembrie 2023. Deși recursurile au fost depuse ulterior
modificărilor operate la temeiurile recursurilor din Codul de Procedură Civilă, recurenții nu
au invocat niciun temei din art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în vigoare din 01
septembrie 2023, însă au invocat ca temei de recurs prevederile art.432 alin.(1), (2), (3), (4)
din Codul de procedură civilă, în redacția până la 01 septembrie 2023.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. A. Ojoga,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Pahopol, R. Pulbere, D. Dulghieru,
24 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursurile depuse de
Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate
Publică,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 07 iulie 2021, Alexandru Colesnic, reprezentat de avocatul Vasile
Foltea, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Statului Republica
Moldova, reprezentat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și
Inspectoratului Național de Securitate Publică, solicitând încasarea din
bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
a sumei de 750 de lei, cu titlu de amendă contravențională achitată la 11 iulie
2020, încasarea, în mod solidar, din contul Statului Republica Moldova, prin
intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului
Național de Securitate Publică a sumei de 1 000 de lei, cu titlu de prejudiciu
moral, a sumei de 2 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică
suportate în procesul contravențional și a sumei de 2 000 de lei, cu titlu de
cheltuieli de asistență juridică suportate în legătură cu intentarea prezentului
proces civil.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 08 iulie 2020, agentul
constatator al Serviciului OR-12-CROD al Inspectoratului Național de
Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliției, Radu Pascari, a
intentat un proces contravențional, întocmindu-i procesul-verbal cu privire
la contravenție pe faptul că, la 08 iulie 2020, ora 22:40, conducea mijlocul
de transport „Volkswagen Caddy”, cu număr de înmatriculare xxxxx, fără
permis de conducere eliberat de organele abilitate. Prin decizia agentului
constatator Radu Pascari, din aceeași dată, a fost recunoscut vinovat de
comiterea faptei contravenționale prevăzută de art.231 alin.(2) din Codul
contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea sub formă de amendă în mărime
de 30 unități convenționale. Deși a considerat decizia de sancționare ilegală
și a contestat-o în ordinea prevăzută de Codul Contravențional, a achitat
amenda în sumă de 750 de lei, pentru a beneficia de reducerea de 50% a
cuantumului acesteia la achitarea acesteia în termen de 72 ore, conform
bonului fiscal nr.149325 din 11 iulie 2021.
Ulterior, prin hotărârea din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Ciocana, menținută prin decizia din 10 iunie 2021a Curții de Apel
Chișinău, a fost admisă contestația sa depusă împotriva procesului-verbal cu
privire la contravenție din 08 iulie 2020 întocmit în baza art.231 alin. (2) din
Codul contravențional, a deciziei de sancționare și a fost anulat procesul-
verbal enunțat cu încetarea procesului contravențional, pe motivul lipsei
1
faptei contravenției. Astfel, a considerat că a obținut dreptul de a cere
aplicarea prevederilor Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat
prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, în vederea reparării
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, or,
circumstanțele speței cad sub incidența Legii, deoarece caracterul ilicit al
acțiunilor agentului constatator care a pornit arbitrar procedura
contravențională în absența faptei contravenționale, precum și care a emis
decizia de tragere la răspundere contravențională prin sancționarea cu
amendă în mărime de 30 unități convenționale, era evidentă.
Reclamantul a susținut că suma de 750 de lei, achitată cu titlu de
amendă, urmează a fi restituită din bugetul de stat prin intermediul
Ministerului Justiției, în ordinea prevăzută de art.5 din Legea nr.1545.
Reclamantul a menționat că, în perioada ce a succedat momentul
pornirii procesului contravențional-08 iulie 2020 și până la momentul
emiterii deciziei din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost obligat
de a participa la acțiunile procesuale efectuate de agentul constatator într-o
perioadă îndelungată; a fost înlăturat neîntemeiat de la conducerea
autovehiculului pe care îl conducea legal, fiind pus în situație de a căuta un
șofer care să-i acorde ajutor în conducerea mijlocului de transport la locul de
destinație; a fost pus în situație de a contracta serviciile unui avocat pentru a
fi reprezentat în procesul judiciar de examinare în fond și în recurs a
contestației împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție și a
deciziei de sancționare ilegale; a suportat cheltuieli de timp pentru deplasarea
la instituția bancară în vederea achitării amenzii aplicate ilegal; a fost pus în
situația de a exclude din circuitul său financiar suma de 750 de lei pe care a
achitat-o pentru executarea deciziei de sancționare contravențională ilegală
pentru comiterea unei fapte inexistente. Iar aceste împrejurări denotă clar că
în rezultatul intentării procedurii contravenționale și tragerii ilicite la
răspundere contravențională pentru comiterea pretinsei fapte prejudiciabile
prevăzute de art.231 alin.(2) din Codul contravențional, care nu exista în
fapt, nemijlocit desfășurării procesului în faza de documentare
contravențională, în instanța de fond și de apel, prin acțiunile agentului
constatator, i-a fost încălcat dreptul fundamental de a nu fi urmărit
contravențional/penal în lipsa unei fapte prejudiciabile. Activitățile ilicite
nominalizate motivează pretențiile sale cu privire la repararea prejudiciului
material suportat, și anume a sumei de 750 de lei, achitate cu titlu de amendă
și a sumei de 2 000 de lei, cu titlu de cheltuieli avocațiale, dar și a
prejudiciului moral în cuantum de 1 000 de lei, prin prisma obligațiilor
Statului prevăzute de art.53 alin.(2) din Constituție. În opinia reclamantului,
în speță este prezentă eroarea gravă, manifestată de agentul constatator, care
a încălcat principiul general potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu
poate fi trasă la răspundere și condamnat.
2
În ceea ce vizează cheltuielile suportate în legătură cu acordarea
asistenței juridice calificate de un avocat, reclamantul a indicat că acestea
sunt confirmate prin: mandatul avocatului Vasile Foltea, seria MA
nr.1267421 din 17 iulie 2020; contractul de asistență juridică nr.17A/07 din
17 iulie 2020; bonul de plată QL 975044 din 01 iulie 2021, pentru suma
totală de 4 000 de lei, din care 2 000 de lei achitați pentru serviciile de
asistență juridică de care a beneficiat la examinarea contestației împotriva
procesului-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare
contravențională; factura fiscală WA 0747650 din 01 iulie 2021; raportul
privind activitatea avocatului în dosarul nr.4-20090399-12-5r-29072020 (5r-
2783/20) - în instanța de fond și nr.4r-377/21 - în instanța de apel.
La 07 februarie 2022, Alexandru Colesnic, reprezentat de avocatul
Vasile Foltea, a depus cerere de concretizare a pretențiilor, concretizând
cercul pârâților, formulând cerințele împotriva Statului Republica Moldova,
reprezentat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratului
Național de Securitate Publică, Inspectoratului General al Poliției și
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Prin cererea înaintată
a solicitat încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii
Moldova a sumei de 750 de lei, cu titlu de amendă contravențională achitată
la 11 iulie 2020, încasarea, în mod solidar, din contul Statului Republica
Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
Inspectoratului Național de Securitate Publică și Inspectoratului General al
Poliției a sumei de 1 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 2
000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în procesul
contravențional și a sumei de 2 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență
juridică suportate în legătură cu intentarea prezentului proces civil.
În motivarea cererii de concretizare, reiterând, în esență, circumstanțele
din cererea de chemare în judecată inițială, suplimentar reclamantul a
precizat că amenda în sumă de 750 de lei urmează a fi restituită de la bugetul
de stat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii
Moldova, în ordinea art. 7 alin.(2) din Legea nr.1545/1998, deoarece anume
în fondul acestei entități au fost direcționați banii în conformitate cu
informația consemnată: „confirmarea de achitare a notei de plată seria A
nr.00451423840942”, eliberată la 07 februarie 2022, ora 11:46 de Serviciul
Guvernamental de plăți electronice MPay.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea consemnată în procesul-verbal al ședinței de judecată
din 23 mai 2022, Serviciul Fiscal de Stat a fost atras în proces în calitate de
intervenient accesoriu.
Prin hotărârea din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de
Alexandru Colesnic. S-a încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne al
Republicii Moldova în beneficiul lui Alexandru Colesnic suma de 750 de lei,
3
cu titlu de amendă contravențională achitată la 11 iulie 2020. S-a încasat din
contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Alexandru
Colesnic suma de 500 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și suma de 4 000
de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică. În rest, cerințele
formulate s-au respins ca neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 21 aprilie 2023, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii
Moldova a declarat apel împotriva hotărârii din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii
primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de respingere a cerințelor
înaintate împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.
La 27 aprilie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.159),
Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate
Publică, au depus cerere de apel împotriva hotărârii din 20 aprilie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea
integrală a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de
respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
cererea de apel depusă de reprezentantul Inspectoratului General al Poliției
și Inspectoratului Național de Securitate Publică, Doinița Țîmbalaru. S-a
admis cererea de apel înaintată de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii
Moldova. S-a casat hotărârea din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, în partea admiterii pretențiilor privind încasarea din contul
Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui
Alexandru Colesnic a sumei de 750 de lei, cu titlu de amendă
contravențională achitată la 11 iulie 2020. În această parte s-a emis o nouă
hotărâre prin care s-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în
beneficiul lui Alexandru Colesnic suma de 750 de lei, cu titlu de amendă
contravențională achitată la 11 iulie 2020. În rest, s-a menținut hotărârea din
20 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că fiind învestită cu
soluționarea cauzei în fond, prin hotărârea din 20 aprilie 2023, Judecătoria
Chișinău, sediul Centru, a admis parțial cererea de chemare în judecată
depusă de Alexandru Colesnic și a încasat din contul Ministerului Afacerilor
Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Alexandru Colesnic suma de
750 de lei, cu titlu de amendă contravențională achitată la 11 iulie 2020, iar
din contul Inspectoratului General al Poliției, suma de 500 de lei, cu titlu de
prejudiciu moral și suma de 4 000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența
juridică.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, Ministerul Afacerilor
Interne al Republicii Moldova, Inspectoratul General al Poliției și
4
Inspectoratul Național de Securitate Publică au contestat cu apel hotărârea
primei instanțe.
Cu referire la apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției și
Inspectoratul Național de Securitate Publică, instanța de apel redând
prevederile art.1, art.2, art. 3 alin.(1) lit. a), b), c), d), f), art. 7 lit. a), b), c),
d), f), g), art.13 alin.(1), (2) din Legea nr.1545/1998, art.384 alin.(2) lit. u) și
alin.(31) din Codul contravențional, a menționat că din sensul normelor de
drept citate rezultă indubitabil că persoana în privința căreia a fost pornit
proces contravențional are dreptul de a cere despăgubiri pentru prejudiciul
cauzat în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat
caracterul ilicit al acțiunilor sau inacțiunilor autorității competente să
constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.
La caz, instanța de apel a considerat că hotărârea din 21 decembrie
2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, (menținută prin decizia din 10
iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău), prin care a fost anulată decizia de
sancționare din 08 iulie 2020 și procesul-verbal cu privire la contravenție
nr.MAI05016285 din 08 iulie 2020, în coroborare cu prevederile art.13
alin.(1) din Legea nr.1545/1998 și art.384 alin.(2) lit.u) și alin.(31) din Codul
contravențional, îi acordă dreptul lui Alexandru Colesnic să solicite
repararea prejudiciului material și moral, cauzat de agentul constatator prin
sancționarea ilicită cu amendă contravențională.
Pornind de la practica CtEDO, instanța de apel a menționat că
cheltuielile pentru asistența juridică trebuie să fie necesare, realmente
angajate și rezonabile ca mărime. Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin
prisma practicii CtEDO, se evidențiază necesitatea prezentării, de către
partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor documente: a)
dovada achitării onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de plată prin
virament sau bonurile de plată); b) copia de pe facturile de strictă evidentă,
emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri stabilite de legislație;
c) listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent
acestora (cu tariful și orarul). Drept urmare, reținând probele prezentate
pentru dovada cheltuielilor suportate în cauza contravențională,
complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea întrebărilor juridice ridicate,
aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de acesta,
faptul în ce măsură munca lui în cauza respectivă i-a limitat capacitatea de a
lucra în alte dosare, rezultatul obținut, lipsa restricțiilor de timp impuse de
client și de circumstanțele cauzei, durata relației dintre avocat și client,
experiența, reputația și abilitatea avocatului, justificarea și ponderea
mijloacelor de apărare utilizate în cauză, în temeiul art. 383 alin. (2) din
Codul contravențional, instanța de apel a reținut temeinicia concluziei primei
instanțe de a încasa din contul Inspectoratului General al Poliției în
beneficiul părții reclamante a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de
2 000 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 000 lei suportate
5
în cadrul examinării prezentei cauze și confirmate prin bonul de plată atașat
la materialele cauzei.
Cu referire la prevederile art.2036 alin.(1), (3), art. 2037 din Codul
civil, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a dispus repararea
prejudiciului moral în cuantum de 500 de lei, cuantum ce, în opinia instanței,
reprezintă o satisfacție echitabilă pentru reclamant.
Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate argumentele apelanților cu
referire la faptul că potrivit dispozițiilor normelor Codului contravențional,
Alexandru Colesnic dispunea de dreptul de a solicita repararea prejudiciului
material și moral în cadrul procesului contravențional, iar dacă nu s-a folosit
de aceste drepturi, el nu poate solicita compensarea lor în cadrul unui proces
civil. Or, potrivit art.384 alin.(2) lit.u) din Codul contravențional, persoana
în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și
să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau
inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să
soluționeze cauza contravențională, iar conform alin.(3) din articolul citat,
realizarea de către persoana în a cărei privință a fost pornit proces
contravențional a drepturilor sale ori renunțarea la realizarea acestor drepturi
nu poate fi interpretată în detrimentul persoanei și nu poate avea consecințe
nefavorabile pentru ea. Respectiv faptul că Alexandru Colesnic nu a solicitat
repararea prejudiciului material și moral, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată în cadrul procesului contravențional, nu poate fi
privită ca o circumstanță care exclude răspunderea autorității competente
care constată contravenția de a compensa prejudiciul suportat de
reclamantul/intimat, inclusiv în cadrul dosarului contravențional.
Instanța de apel a considerat irelevante argumentele apelanților cu
privire la faptul că, prima instanță nu a constatat existenta
acțiunilor/inacțiunilor ilicite ale agentului constatator, or, la caz, este
suficientă prezența hotărârii din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Ciocana, (menținută prin decizia din 10 iunie 2021 a Curții de Apel
Chișinău), prin care a fost anulată decizia de sancționare din 08 iulie 2020 și
procesul-verbal cu privire la contravenție nr.MAI05016285 din 08 iulie
2020, în coroborare cu prevederile art.13 alin.(1) din Legea nr.1545/1998 și
art.384 alin.(2) lit.u) și alin.(31) din Codul contravențional.
Cu referire la argumentele apelanților despre modul de compensare a
cheltuielilor de judecată suportate în cadrul dosarului contravențional,
instanța de apel menționează că, potrivit art.383 alin.(1) din Codul
contravențional, cheltuielile de administrare și de conservare a probelor, de
retribuire a apărătorului, alte cheltuieli aferente procesului contravențional
se suportă de contravenient sau de stat în modul stabilit de legislație. În acest
sens a menționat că potrivit art.3 alin.(1) lit.d) din Legea nr.1545/1998, în
conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material
și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma supunerii ilegale la arest
6
contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a
amenzii contravenționale de către instanța de judecată. Suplimentar,
conform art.7 lit.d) și e) din Legea citată, în cazurile menționate la art.3
alin.(1), persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie
amenzile percepute ca urmare a executării sentinței judiciare și cheltuielile
de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acțiunile ilicite;
sumele plătite de ea pentru asistența juridică. Potrivit art.13 alin.(1) din
aceeași Lege, repararea prejudiciului specificat la art.7 lit.a), c) - g) și în
capitolul III, se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul când
prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din bugetul
local - din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin
aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât
instanța de judecată se repară de către aceste organe.
Totodată, instanța de apel a notat că potrivit art.12 alin.(1) și (5) din
Legea nr.320/2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului,
Inspectoratul General al Poliției al MAI, este unitatea centrală de
administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu
competență pe tot teritoriul Republicii Moldova, faptul confirmat și prin pct.
3 și 19 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea
Inspectoratului General al Poliției, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr.547/2019. În același sens, potrivit pct.1.1. din Ordinul Ministerului
Finanțelor nr.172/2019 cu privire la modul de achitare și evidență a plăților
la bugetul public național prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor
în anul 2020 încasările la bugetele componente ale bugetului public național
constituie totalitatea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și primelor de
asigurare obligatorie, precum și alte încasări stabilite prin legile/deciziile
bugetare anuale.
La caz, rezultă că suma de 750 de lei, achitată cu titlu de amendă
contravențională, în baza bonului fiscal nr.149325, nu a fost achitată în
beneficiul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.
Compensarea prejudiciului material urmează a fi efectuată din contul
Inspectoratului General al Poliției al MAI, or, din sensul normelor de drept
citate rezultă indubitabil că persoana în privința căreia a fost pornit proces
contravențional are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate de agentul
constatator prin sancționarea ilicită cu amendă contravențională, însă, din
contul bugetului instituției care are personalitate juridică și poate fi subiect a
raportului obligațional de răspundere pentru prejudiciul cauzat, în condițiile
enunțate supra.
De altfel, conform art.3 din Regulamentul privind organizarea și
funcționarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.547 din 12 noiembrie 2019,
Inspectoratul General este persoană juridică cu competentă pe întreg
teritoriul Republicii Moldova, cu sediul în mun. Chișinău, dispune de
7
ștampilă cu imaginea Stemei de Stat și denumirea sa în limba de stat, precum
și de cont trezorerial și alte atribute specifice, în modul stabilit.
Astfel, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova nu poate
fi subiect în raportul obligațional de răspundere civilă față de Alexandru
Colesnic, această obligație fiind atribuită prin lege unității centrale de
administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu
competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 martie 2024, Inspectoratul General al Poliției a depus cerere de
recurs împotriva deciziei din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea solicitând admiterea acestuia,
casarea integrală a deciziei și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei
noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.
În susținerea recursului, recurentul a invocat prin prisma art. 432
alin.(1), (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă dezacordul cu decizia
instanței de apel și hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate
și neargumentate, nefiind constatate și elucidate pe deplin toate
circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii. Analizând legalitatea
și temeinicia hotărârii pronunțate în raport cu prevederile art. 239 - 241 din
Codul de procedură civilă, în opinia sa, prima instanță, cât și instanța de apel
nu au stabilit corect raportul dedus judecății, circumstanțele importante
pentru soluționarea pricinii nu au fost stabilite și elucidate pe deplin, probele
prezentate, nu au dat o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele.
Referitor la capătul de cerere privind solicitarea încasării a
cheltuielilor de asistență juridică și a prejudiciului moral, recurentul l-a
considerat neîntemeiat, nefondat, abuziv și pur declarativ, în acest sens
nefiind prezentate probe pertinente și concludente. Agentul constatator la
momentul depistării comiterii unei fapte care poate fi calificată drept
contravenție, este obligat nemijlocit de a întreprinde toate măsurile prevăzute
de Codul Contravențional. Din acest motiv, acestea nici într-un caz nu pot fi
calificate drept acțiuni ilicite, deoarece îndeplinirea cu exactitate a
atribuțiilor de serviciu este o îndatorire directă, motiv pentru care nu pot fi
reținute argumentele reclamantului precum că agentul constatator ar fi comis
abateri de la prevederile legale.
De asemenea, cu referire la prevederile art. 385 alin.(2), art. 383
alin.(1), (3) din Codul contravențional, recurentul a menționat că repunerea
în drepturi a persoanei se efectuează în cazuri exhaustive, și anume, dacă
prin hotărâre definitivă, persoana în privința căreia a fost pornit proces
contravențional este declarată nevinovată și/sau răspunderea sa
contravențională este înlăturată. Intimatul/reclamantul în speță nu se află în
nici unul dintre cazurile enunțate. Respectiv, în primul caz, nu există nicio
hotărâre definitivă prin care reclamantul să fi fost declarat nevinovat, ori
procesul-verbal cu privire la contravenție a fost anulat de către instanța de
8
judecată fiind anulată și decizia agentului constatator, în temeiul art. 441 și
445 din Codul contravențional, motivând lipsa faptului contravenției. În al
doilea caz, răspunderea contravențională conform prevederilor art. 19 din
Codul contravențional este înlăturată în cazul: legitima apărare; starea de
extremă necesitate; constrângerea fizică și/sau psihică; riscul întemeiat;
cazul fortuit. Instanța de judecată care a examinat contestația asupra
procesului-verbal cu privire la contravenție, nu a constatat existența nici unul
dintre cazurile enumerate. Totodată, raportând prevederile art. 441 alin. (1),
(2), art.381 alin.(1), (3) din Codul contravențional, art. 9 alin.(1) și (2) din
Codul de procedură civilă la circumstanțele cauzei, evaluând soluția prin
prisma raționalismului pretențiilor înaintate în raport cu circumstanțele de
fapt și de drept invocate, Inspectoratul General al Poliției a considerat că
cererea de chemare în judecată este una neîntemeiată.
Redând dispozițiile art. 2007 din Codul civil, recurentul a declarat că
statul indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor de
urmărire penală ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată răspunde
pentru prejudiciile nominalizate în prezenta speță, acesta fiind obligat să
repare prejudiciul cauzat acestora dacă nu va demonstra circumstanțele care
exclud răspunderea, similar cazului din speță.
Pretențiile reclamantului sunt netemeinice, or, art. 6 din Legea nr.
1545/1998 prevede expres cazurile în care survine dreptul persoanei la
repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturi și a instanțelor de judecată, iar pentru a fi în prezența
unei acțiuni civile întemeiate nu este suficient de a fi întrunite doar
prevederile art. 6 din Legea nr. 1545/1998, dar este necesară și întrunirea
dispozițiilor prevăzute de art. 3 alin.(1) din aceeași Lege. Astfel pentru
angajarea statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire
penală, este nevoie de existența faptei ilicite, respectiv nu orice acțiune a
organelor de drept atrage răspunderea statului, la caz atragerea la răspundere
contravențională și aplicarea de către agentul constatator a amenzii
contravenționale nu atrage răspunderea satului. Întocmirea procesului-verbal
cu privire la contravenție constituie o modalitate legală de desfășurare a
procesului contravențional, iar însăși pornirea procesului contravențional cu
privire la contravenție, recunoașterea persoanei în calitate de contravenient
sunt măsuri procesuale ce țin de procesul contravențional care nu încalcă în
esență drepturilor ale persoanei și nu cauzează prejudicii dacă nu sunt
definitive și dacă nu afectează iremediabil drepturi ale persoanei în privința
cărei se întocmește proces-verbal cu privire la contravenție. La momentul
depistării comiterii unei fapte care poate fi calificată drept contravenție,
agentul constatator este obligat nemijlocit de a întreprinde toate măsurile
prevăzute de legislația contravențională, aceste acțiuni nu pot fi calificare
drept acțiuni ilicite, deoarece îndeplinirea cu exactitate a atribuțiilor de
serviciu este o obligație directă și iminentă, motiv din care nu pot fi reținute
argumentele reclamantului că acțiunile agentului constatator i-ar fi cauzat
9
prejudicii. Procesul-verbal cu privire la contravenție a fost întocmit nu de
către o autoritate publică, dar de către agentul constatator, de unde reiese că
instituția nu poate răspunde pentru acțiunile agentului constatator, care
acționează independent și în conformitate cu legislația în vigoare.
Intimatul/reclamant nu a demonstrat cumularea tuturor condițiilor generale
necesare pentru antrenarea răspunderii Inspectoratului General al Poliției în
prezenta speță, ceea ce exclude răspunderea acestuia și necesitatea reparării
prejudiciului, care survine doar drept consecință directă a faptei ilicite
comisă de autorul acesteia, situație care în speță nu se atestă, totodată statul
Republica Moldova nu are obligația de a compensa sumele exagerate
contractate între client și apărătorul său. Atribuțiile și obligațiile agentului
constatator sunt reglementate în mod expres de către Codul contravențional,
iar recurentului Inspectoratul General al Poliției nu îi sunt opozabile acțiunile
întreprinse de către agentul constatator în cadrul cauzei contravenționale,
Inspectoratul General al Poliției, de fapt, fiind instituția care creează condiții
pentru activitatea agentului constatator, nefiind împuternicit de a interveni în
procesul contravențional sub nici o formă.
Recurentul a afirmat că este în imposibilitate de a înainta o acțiune în
regres în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 1545/1998,
deoarece într-un final nu duce la realizarea scopului primordial al actului
normativ de prevenție a acțiunilor ilicite constatate în cadrul urmăririi penale
și cauzelor contravenționale.
La fel, a indicat că în contextul prevederile art. 450 alin.(2) din Codul
contravențional, constatând în procesul de judecată fapte de încălcare a
legalității și a drepturilor omului, instanța de judecată emite, odată cu
hotărârea, și o încheiere interlocutorie, prin care aceste fapte se aduc la
cunoștință persoanei cu funcție de răspundere responsabile. O astfel de
încheiere nu a fost emisă în cadrul examinării dosarului contravențional, or
instanța s-a expus din punct de vedere procedural asupra nulității procesului-
verbal cu privire la contravenție. Astfel, dreptul persoanei de recuperare a
prejudiciului cauzat survine numai în cazul și perioada procesului
contravențional, iar procesul contravențional a fost finalizat, fapt demonstrat
prin hotărârile emise pe cauza contravențională. Totodată, deși
intimatul/reclamantul avea dreptul de a solicita recuperarea prejudiciului în
cadrul procesului contravențional, aceasta din motive necunoscute nu a
facut-o, prin urmare, potrivit prevederilor art. 2006 alin.(3) din Codul civil,
obligația de reparare nu se naște în măsura în care cel prejudiciat a omis, cu
intenție ori din culpă gravă să înlăture prejudiciul prin mijloace legale,
reclamantul urmând să înainteze pretențiile în cadrul procesului
contravențional. Prin urmare, intimatul/reclamantul urma să solicite
prejudiciul cauzat în cadiul procesului contravențional inițiat, ori pornind de
la prevederile generale ale Codului Contravențional înglobate în art. 1 alin.(l)
a actului legislativ, stipulează expres că prezentul cod este lege a Republicii
Moldova care cuprinde norme de drept ce stabilesc principiile și dispozițiile
10
generale și special în materie contravențională, determină faptele ce
constituie contravenții și prevede procesul contravențional și sancțiunile
contravenționale. În concluzie, dispozițiile normelor Codului
contravențional în care sunt prevăzute drepturile de recuperare a
prejudiciului material presupus cauzat sunt aplicabile în cadrul proceselor
contravenționale, iar în momentul în care reclamantul nu a beneficiat de
aceste drepturi în cadrul procesului contravențional, fiind emise hotărâri
definitive asupra cazului contravențional, aceste prevederi nu mai sunt
aplicabile reclamantului în cadrul unui proces civil. Faptul că nu a dorit sa
beneficieze de drepturile prevăzute în procesul contravențional nu poate fi
imputat autorităților publice.
Recurentul a opinat că, la judecarea cauzei, instanța eronat a constatat
că urmează a fi încasată suma de 750 de lei cu titlu de amendă
contravențională achitată la data de 11 iulie 2020 de către Colesnic
Alexandru din contul Inspectoratului General al Poliției. Or, potrivit pct. 1.1.
din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 172/2019 cu privire la modul de
achitare și evidență a plăților la bugetul public național prin sistemul
trezorerial al Ministerului Finanțelor în anul 2020, încasările la bugetele
componente ale bugetului public național constituie totalitatea impozitelor,
taxelor, contribuțiilor și primelor de asigurare obligatorie, precum și alte
încasări stabilite prin legile/deciziile bugetare anuale. Pct. 1.4 al Ordinului
prenotat stabilește că pentru asigurarea controlului corectitudinii încasărilor
la bugetul public național se utilizează Registrul codurilor IBAN. Ministerul
Finanțelor generează și actualizează codurile IBAN aferente încasărilor în
bugetul public național. Iar conform pct. 2.2. din Ordin, informația referitor
la codul IBAN pentru veniturile colectate sunt oferite de către
autoritățile/instituțiile bugetare respective, iar plățile se virează conform
următoarelor date bancare: Beneficiar: Ministerul Finanțelor - Trezoreria de
Stat; Codul IBAN: conform codurilor IBAN oferite de către
autoritățile/instituțiile bugetare. Totodată, conform art. 13 alin.(2) din Legea
nr. 1545/1998, amenzile se restituie de la buget, din fondul în care acestea
au fost virate sau de către organul care a beneficiat de aceste sume. În speță
se constată că suma de 750 de lei care a fost virată la contul Ministerului
Finanțelor, urmează a fi restituită de către acesta. Conform prevederilor pct.
4.1 și 4.23 din Modul de achitare și evidență a plăților la bugetul public
național prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor în anul 2020,
aprobat prin Anexă la Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 172/2019,
amenzile aplicate de Inspectoratul național de securitate publică constituie
încasări ale bugetului de stat. Totodată, contul IBAN indicat în Confirmarea
achitării notei de plată nu este al Inspectoratului General al Poliției,
Inspectoratului național de securitate publică sau Ministerul Afacerilor
Interne drept urmare Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratului
național de securitate publică sau Ministerul Afacerilor Interne nu a încasat
de la Alexandru Colesnic suma de 750 de lei. În altă ordine de idei, calitatea
11
de administrator a veniturilor încasate din contul amenzilor aplicate de
Inspectoratul național de securitate publică o avea Serviciul Fiscal de Stat
(Anexa nr. 1 la Modul de achitare și evidență a plăților la bugetul public
național prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor în anul 2020).
Potrivit pct. 4 și 8 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea
Inspectoratului național de securitate publică din subordinea Inspectoratului
General al Poliției, aprobat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr.
351/2020, Inspectoratului național de securitate publică reprezintă o
subdiviziune specializată a Inspectoratului General al Poliției al Ministerului
Afacerilor Interne, cu statut de persoană juridică de drept public, cu
competența pe întreg teritoriul Republicii Moldova, are sediul în municipiul
Chișinău, dispune de ștampila Stemei de Stat și denumirea în limba de stat
și cont trezorerial și alte atribute specifice. Misiunea Inspectoratului național
de securitate publică constă în realizarea atribuțiilor Poliției în domeniul de
ordine și securitate publică. Iar potrivit pct. 2 și 3 din Regulamentul cu
privire la organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr. 693/2017, Ministerul este organul central de
specialitate al administrației publice care asigură realizarea politicii
guvernamentale în domeniile de activitate ce îi sunt încredințate și este
persoană juridică de drept public, cu sediul în municipiul Chișinău, și
dispune de denumire, de ștampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, de
conturi trezoreriale, precum și de alte atribute specifice autorităților publice,
stabilite în legislație.
În argumentarea poziției privind netemeiniciei cererii de chemare în
judecată înaintate, recurentul s-a referit la un caz similar, în opinia sa, în
cadrul căruia la 24 decembrie 2019 Gheorghe Străisteanu a depus o cerere,
prin care a solicitat Plenului Curții Supreme de Justiție emiterea unui aviz
consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a dispozițiilor Legii nr.
1545 din 25 februarie 1998 privind modul de recuperare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii
și ale instanțelor judecătorești, articolelor 45, 383, 384, 441 din Codul
contravențional, articolelor 1, 2, 9, 15, 16, 19, 21, 858, 1998, 2007, 2036,
2037 din Codul civil. Prin încheierea din 05 februarie 2020 a Curții Supreme
de Justiție (dosarul nr. 2ra-115/20), s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea
depusă de către Gheorghe Străisteanu cu privire la emiterea unui aviz
consultativ.
Referitor la practica judiciară, a menționat cauzele nr. 2ra- 513/21,
2ra-514/21, 2ra-258/21 Mocanu S. vs Ministerul Justiției și Inspectoratul
Național de Securitate Publică cu privire la repararea prejudiciului cauzat;
cauza nr. 2ra-959/2020, Sandu St. vs Ministerul Justiției și Inspectoratul
național de securitate publică cu privire la repararea prejudiciului moral
cauzat prin contravenție; cauza nr. 2ra-182/2020 la cererea de chemare în
judecată înaintată de Străisteanu Gh. vs Ministerul Justiției al Republicii
Moldova, Inspectoratul național de securitate publică privind constatarea
12
faptului încălcării dreptului de a nu fi tras la răspundere contravențională
ilegală, constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil, încasarea
prejudiciului moral; cauza nr. 2ra-2059/19, Chersac V. vs Inspectoratul
național de securitate publică, Ministerul Justiției privind încasarea
prejudiciului material și moral; cauza nr. 2ra-565/20, Odobescu Gh. vs
Inspectoratul național de securitate publică și Ministerul Justiției cu privire
la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție; cauza
nr. 2ra-2450/18, Balan M. vs Ministerul Justiției și Inspectoratul național de
securitate publică; cauza nr. 2ra- 1163/17, Dovgani A. vs. Ministerul Justiției
și Inspectoratul național de securitate publică; cauza nr. 2ra-1458/22,
Dovgani A. vs Inspectoratul național de securitate publică, intervenient
accesoriu Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea
prejudiciului moral.
La 15 martie 2024, Inspectoratul Național de Securitate Publică a
depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23 ianuarie 2024 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea solicitând admiterea
acestuia, casarea integrală a deciziei și a hotărârii primei instanțe,
pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, în esență, au fost reiterate argumentele din
recursul Inspectoratului General al Poliției.
La 21 iunie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
intimaților și intervenientului accesoriu copiile recursurilor declarate,
creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de
derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea
respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,
posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
însoțire, extrasul din poșta electronică, avizul de recepție, anexate la
materialele dosarului (Vol.II, f.d.39-40,46).
La 03 iulie 2024, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova
a depus referință la cererile de recurs, exprimând poziția în favoarea
admiterii acestora.
La 23 iulie 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.41),
Serviciul Fiscal de Stat a depus referință, motivând, în esență, că în
procedura de restituire a amenzii contravenționale, se limitează doar la
executarea actului emis de organele abilitate.
Alte referințe nu au parvenit.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au
intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.
XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
13
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și
Inspectoratul Național de Securitate Publică vor fi examinate prin prisma
temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în
vigoare de la 01 septembrie 2023.
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursurilor, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 23
ianuarie 2024. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată
participanților la proces la 14 martie 2024, conform scrisorii (Vol.I, f.d.253).
14
Din textul recursurilor se deduce că au luat cunoștință de decizia instanței de
apel la 14 martie 2024, pe pagina web a instanței. Astfel, recursurile depuse
la 15 martie 2024 sunt în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1)
și (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de
la 01 septembrie 2023).
Din analiza recursurilor declarate rezultă că nu s-a invocat expres
niciun temei de admisibilitate în conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul
de procedură civilă, citat supra, în redacția din 01 septembrie 2023, însă au
indicat la general prevederile art.432 alin.(1), (2), (3), (4) din Codul de
procedură civilă, în redacția până la 01 septembrie 2023.
Argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma în vigoare la data declarării recursurilor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei contestate. Mai mult, motivele invocate
în cererile de recurs sunt similare celor invocate pe parcursul judecării
cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu
respectarea prevederilor legale.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea repetată
a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul
exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile
menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă
acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în
instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise
de instanța de apel.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă,
statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări
implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev
împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de
15
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile
de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza
Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1
(cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursurile declarate de Inspectoratul General al
Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la
data depunerii recursurilor și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit.
a), urmează a fi considerate inadmisibile.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433
alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibile recursurile declarate de Inspectoratul General al
Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică împotriva deciziei din
23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Oxana Parfeni
16