2ra-333/24 — repararea prejudiciului material si moral

La 07 iulie 2021, Alexandru Colesnic, reprezentat de avocatul Vasile Foltea, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Statului Republica Moldova, reprezentat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului Național de Securitate Publică, solicitând încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a sumei de 750 de lei, cu titlu de amendă contravențională achitată la 11 iulie 2020, încasarea, în mod solidar, din contul Statului Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului Național de Securitate Publică a sumei de 1 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 2 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în procesul contravențional și a sumei de 2 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în legătură cu intentarea prezentului proces civil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la 08 iulie 2020, agentul constatator al Serviciului OR-12-CROD al Inspectoratului Național de Securitate Publică al Inspectoratului General al Poliției, Radu Pascari, a intentat un proces contravențional, întocmindu-i procesul-verbal cu privire la contravenție pe faptul că, la 08 iulie 2020, ora 22:40, conducea mijlocul de transport „Volkswagen Caddy”, cu număr de înmatriculare xxxxx, fără permis de conducere eliberat de organele abilitate. Prin decizia agentului constatator Radu Pascari, din aceeași dată, a fost recunoscut vinovat de comiterea faptei contravenționale prevăzută de art.231 alin.(2) din Codul contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea sub formă de amendă în mărime de 30 unități convenționale. Deși a considerat decizia de sancționare ilegală și a contestat-o în ordinea prevăzută de Codul Contravențional, a achitat amenda în sumă de 750 de lei, pentru a beneficia de reducerea de 50% a cuantumului acesteia la achitarea acesteia în termen de 72 ore, conform bonului fiscal nr.149325 din 11 iulie 2021.

Ulterior, prin hotărârea din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, menținută prin decizia din 10 iunie 2021a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă contestația sa depusă împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție din 08 iulie 2020 întocmit în baza art.231 alin. (2) din Codul contravențional, a deciziei de sancționare și a fost anulat procesul- verbal enunțat cu încetarea procesului contravențional, pe motivul lipsei 1 faptei contravenției. Astfel, a considerat că a obținut dreptul de a cere aplicarea prevederilor Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, în vederea reparării prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, or, circumstanțele speței cad sub incidența Legii, deoarece caracterul ilicit al acțiunilor agentului constatator care a pornit arbitrar procedura contravențională în absența faptei contravenționale, precum și care a emis decizia de tragere la răspundere contravențională prin sancționarea cu amendă în mărime de 30 unități convenționale, era evidentă.

Reclamantul a susținut că suma de 750 de lei, achitată cu titlu de amendă, urmează a fi restituită din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției, în ordinea prevăzută de art.5 din Legea nr.1545.

Reclamantul a menționat că, în perioada ce a succedat momentul pornirii procesului contravențional-08 iulie 2020 și până la momentul emiterii deciziei din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost obligat de a participa la acțiunile procesuale efectuate de agentul constatator într-o perioadă îndelungată; a fost înlăturat neîntemeiat de la conducerea autovehiculului pe care îl conducea legal, fiind pus în situație de a căuta un șofer care să-i acorde ajutor în conducerea mijlocului de transport la locul de destinație; a fost pus în situație de a contracta serviciile unui avocat pentru a fi reprezentat în procesul judiciar de examinare în fond și în recurs a contestației împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare ilegale; a suportat cheltuieli de timp pentru deplasarea la instituția bancară în vederea achitării amenzii aplicate ilegal; a fost pus în situația de a exclude din circuitul său financiar suma de 750 de lei pe care a achitat-o pentru executarea deciziei de sancționare contravențională ilegală pentru comiterea unei fapte inexistente. Iar aceste împrejurări denotă clar că în rezultatul intentării procedurii contravenționale și tragerii ilicite la răspundere contravențională pentru comiterea pretinsei fapte prejudiciabile prevăzute de art.231 alin.(2) din Codul contravențional, care nu exista în fapt, nemijlocit desfășurării procesului în faza de documentare contravențională, în instanța de fond și de apel, prin acțiunile agentului constatator, i-a fost încălcat dreptul fundamental de a nu fi urmărit contravențional/penal în lipsa unei fapte prejudiciabile. Activitățile ilicite nominalizate motivează pretențiile sale cu privire la repararea prejudiciului material suportat, și anume a sumei de 750 de lei, achitate cu titlu de amendă și a sumei de 2 000 de lei, cu titlu de cheltuieli avocațiale, dar și a prejudiciului moral în cuantum de 1 000 de lei, prin prisma obligațiilor Statului prevăzute de art.53 alin.(2) din Constituție. În opinia reclamantului, în speță este prezentă eroarea gravă, manifestată de agentul constatator, care a încălcat principiul general potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și condamnat. 2

În ceea ce vizează cheltuielile suportate în legătură cu acordarea asistenței juridice calificate de un avocat, reclamantul a indicat că acestea sunt confirmate prin: mandatul avocatului Vasile Foltea, seria MA nr.1267421 din 17 iulie 2020; contractul de asistență juridică nr.17A/07 din 17 iulie 2020; bonul de plată QL 975044 din 01 iulie 2021, pentru suma totală de 4 000 de lei, din care 2 000 de lei achitați pentru serviciile de asistență juridică de care a beneficiat la examinarea contestației împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare contravențională; factura fiscală WA 0747650 din 01 iulie 2021; raportul privind activitatea avocatului în dosarul nr.4-20090399-12-5r-29072020 (5r- 2783/20) - în instanța de fond și nr.4r-377/21 - în instanța de apel.

La 07 februarie 2022, Alexandru Colesnic, reprezentat de avocatul Vasile Foltea, a depus cerere de concretizare a pretențiilor, concretizând cercul pârâților, formulând cerințele împotriva Statului Republica Moldova, reprezentat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratului Național de Securitate Publică, Inspectoratului General al Poliției și Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Prin cererea înaintată a solicitat încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a sumei de 750 de lei, cu titlu de amendă contravențională achitată la 11 iulie 2020, încasarea, în mod solidar, din contul Statului Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratului Național de Securitate Publică și Inspectoratului General al Poliției a sumei de 1 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 2 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în procesul contravențional și a sumei de 2 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în legătură cu intentarea prezentului proces civil.

În motivarea cererii de concretizare, reiterând, în esență, circumstanțele din cererea de chemare în judecată inițială, suplimentar reclamantul a precizat că amenda în sumă de 750 de lei urmează a fi restituită de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în ordinea art. 7 alin.(2) din Legea nr.1545/1998, deoarece anume în fondul acestei entități au fost direcționați banii în conformitate cu informația consemnată: „confirmarea de achitare a notei de plată seria A nr.00451423840942”, eliberată la 07 februarie 2022, ora 11:46 de Serviciul Guvernamental de plăți electronice MPay.

Prin hotărârea din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Colesnic. S-a încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Alexandru Colesnic suma de 750 de lei, 3 cu titlu de amendă contravențională achitată la 11 iulie 2020. S-a încasat din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Alexandru Colesnic suma de 500 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și suma de 4 000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică. În rest, cerințele formulate s-au respins ca neîntemeiate.

La 27 aprilie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.159), Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică, au depus cerere de apel împotriva hotărârii din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că fiind învestită cu soluționarea cauzei în fond, prin hotărârea din 20 aprilie 2023, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Colesnic și a încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul lui Alexandru Colesnic suma de 750 de lei, cu titlu de amendă contravențională achitată la 11 iulie 2020, iar din contul Inspectoratului General al Poliției, suma de 500 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și suma de 4 000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratul General al Poliției și 4 Inspectoratul Național de Securitate Publică au contestat cu apel hotărârea primei instanțe.

Cu referire la apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică, instanța de apel redând prevederile art.1, art.2, art. 3 alin.(1) lit. a), b), c), d), f), art. 7 lit. a), b), c), d), f), g), art.13 alin.(1), (2) din Legea nr.1545/1998, art.384 alin.(2) lit. u) și alin.(31) din Codul contravențional, a menționat că din sensul normelor de drept citate rezultă indubitabil că persoana în privința căreia a fost pornit proces contravențional are dreptul de a cere despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

La caz, instanța de apel a considerat că hotărârea din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, (menținută prin decizia din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău), prin care a fost anulată decizia de sancționare din 08 iulie 2020 și procesul-verbal cu privire la contravenție nr.MAI05016285 din 08 iulie 2020, în coroborare cu prevederile art.13 alin.(1) din Legea nr.1545/1998 și art.384 alin.(2) lit.u) și alin.(31) din Codul contravențional, îi acordă dreptul lui Alexandru Colesnic să solicite repararea prejudiciului material și moral, cauzat de agentul constatator prin sancționarea ilicită cu amendă contravențională.

Pornind de la practica CtEDO, instanța de apel a menționat că cheltuielile pentru asistența juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CtEDO, se evidențiază necesitatea prezentării, de către partea care pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor documente: a) dovada achitării onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată); b) copia de pe facturile de strictă evidentă, emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri stabilite de legislație; c) listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent acestora (cu tariful și orarul). Drept urmare, reținând probele prezentate pentru dovada cheltuielilor suportate în cauza contravențională, complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea întrebărilor juridice ridicate, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de acesta, faptul în ce măsură munca lui în cauza respectivă i-a limitat capacitatea de a lucra în alte dosare, rezultatul obținut, lipsa restricțiilor de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei, durata relației dintre avocat și client, experiența, reputația și abilitatea avocatului, justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză, în temeiul art. 383 alin. (2) din Codul contravențional, instanța de apel a reținut temeinicia concluziei primei instanțe de a încasa din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul părții reclamante a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2 000 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2 000 lei suportate 5 în cadrul examinării prezentei cauze și confirmate prin bonul de plată atașat la materialele cauzei.

Cu referire la prevederile art.2036 alin.(1), (3), art. 2037 din Codul civil, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a dispus repararea prejudiciului moral în cuantum de 500 de lei, cuantum ce, în opinia instanței, reprezintă o satisfacție echitabilă pentru reclamant.

Instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate argumentele apelanților cu referire la faptul că potrivit dispozițiilor normelor Codului contravențional, Alexandru Colesnic dispunea de dreptul de a solicita repararea prejudiciului material și moral în cadrul procesului contravențional, iar dacă nu s-a folosit de aceste drepturi, el nu poate solicita compensarea lor în cadrul unui proces civil. Or, potrivit art.384 alin.(2) lit.u) din Codul contravențional, persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională, iar conform alin.(3) din articolul citat, realizarea de către persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional a drepturilor sale ori renunțarea la realizarea acestor drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul persoanei și nu poate avea consecințe nefavorabile pentru ea. Respectiv faptul că Alexandru Colesnic nu a solicitat repararea prejudiciului material și moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată în cadrul procesului contravențional, nu poate fi privită ca o circumstanță care exclude răspunderea autorității competente care constată contravenția de a compensa prejudiciul suportat de reclamantul/intimat, inclusiv în cadrul dosarului contravențional.

Instanța de apel a considerat irelevante argumentele apelanților cu privire la faptul că, prima instanță nu a constatat existenta acțiunilor/inacțiunilor ilicite ale agentului constatator, or, la caz, este suficientă prezența hotărârii din 21 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, (menținută prin decizia din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău), prin care a fost anulată decizia de sancționare din 08 iulie 2020 și procesul-verbal cu privire la contravenție nr.MAI05016285 din 08 iulie 2020, în coroborare cu prevederile art.13 alin.(1) din Legea nr.1545/1998 și art.384 alin.(2) lit.u) și alin.(31) din Codul contravențional.

Cu referire la argumentele apelanților despre modul de compensare a cheltuielilor de judecată suportate în cadrul dosarului contravențional, instanța de apel menționează că, potrivit art.383 alin.(1) din Codul contravențional, cheltuielile de administrare și de conservare a probelor, de retribuire a apărătorului, alte cheltuieli aferente procesului contravențional se suportă de contravenient sau de stat în modul stabilit de legislație. În acest sens a menționat că potrivit art.3 alin.(1) lit.d) din Legea nr.1545/1998, în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma supunerii ilegale la arest 6 contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată. Suplimentar, conform art.7 lit.d) și e) din Legea citată, în cazurile menționate la art.3 alin.(1), persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie amenzile percepute ca urmare a executării sentinței judiciare și cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acțiunile ilicite; sumele plătite de ea pentru asistența juridică. Potrivit art.13 alin.(1) din aceeași Lege, repararea prejudiciului specificat la art.7 lit.a), c) - g) și în capitolul III, se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe.

Totodată, instanța de apel a notat că potrivit art.12 alin.(1) și (5) din Legea nr.320/2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, Inspectoratul General al Poliției al MAI, este unitatea centrală de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova, faptul confirmat și prin pct. 3 și 19 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Inspectoratului General al Poliției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.547/2019. În același sens, potrivit pct.1.1. din Ordinul Ministerului Finanțelor nr.172/2019 cu privire la modul de achitare și evidență a plăților la bugetul public național prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor în anul 2020 încasările la bugetele componente ale bugetului public național constituie totalitatea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și primelor de asigurare obligatorie, precum și alte încasări stabilite prin legile/deciziile bugetare anuale.

La caz, rezultă că suma de 750 de lei, achitată cu titlu de amendă contravențională, în baza bonului fiscal nr.149325, nu a fost achitată în beneficiul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Compensarea prejudiciului material urmează a fi efectuată din contul Inspectoratului General al Poliției al MAI, or, din sensul normelor de drept citate rezultă indubitabil că persoana în privința căreia a fost pornit proces contravențional are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate de agentul constatator prin sancționarea ilicită cu amendă contravențională, însă, din contul bugetului instituției care are personalitate juridică și poate fi subiect a raportului obligațional de răspundere pentru prejudiciul cauzat, în condițiile enunțate supra.

De altfel, conform art.3 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.547 din 12 noiembrie 2019, Inspectoratul General este persoană juridică cu competentă pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu sediul în mun. Chișinău, dispune de 7 ștampilă cu imaginea Stemei de Stat și denumirea sa în limba de stat, precum și de cont trezorerial și alte atribute specifice, în modul stabilit.

Astfel, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova nu poate fi subiect în raportul obligațional de răspundere civilă față de Alexandru Colesnic, această obligație fiind atribuită prin lege unității centrale de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

În susținerea recursului, recurentul a invocat prin prisma art. 432 alin.(1), (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, considerându-le neîntemeiate și neargumentate, nefiind constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii. Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în raport cu prevederile art. 239 - 241 din Codul de procedură civilă, în opinia sa, prima instanță, cât și instanța de apel nu au stabilit corect raportul dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost stabilite și elucidate pe deplin, probele prezentate, nu au dat o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele.

Referitor la capătul de cerere privind solicitarea încasării a cheltuielilor de asistență juridică și a prejudiciului moral, recurentul l-a considerat neîntemeiat, nefondat, abuziv și pur declarativ, în acest sens nefiind prezentate probe pertinente și concludente. Agentul constatator la momentul depistării comiterii unei fapte care poate fi calificată drept contravenție, este obligat nemijlocit de a întreprinde toate măsurile prevăzute de Codul Contravențional. Din acest motiv, acestea nici într-un caz nu pot fi calificate drept acțiuni ilicite, deoarece îndeplinirea cu exactitate a atribuțiilor de serviciu este o îndatorire directă, motiv pentru care nu pot fi reținute argumentele reclamantului precum că agentul constatator ar fi comis abateri de la prevederile legale.

De asemenea, cu referire la prevederile art. 385 alin.(2), art. 383 alin.(1), (3) din Codul contravențional, recurentul a menționat că repunerea în drepturi a persoanei se efectuează în cazuri exhaustive, și anume, dacă prin hotărâre definitivă, persoana în privința căreia a fost pornit proces contravențional este declarată nevinovată și/sau răspunderea sa contravențională este înlăturată. Intimatul/reclamantul în speță nu se află în nici unul dintre cazurile enunțate. Respectiv, în primul caz, nu există nicio hotărâre definitivă prin care reclamantul să fi fost declarat nevinovat, ori procesul-verbal cu privire la contravenție a fost anulat de către instanța de 8 judecată fiind anulată și decizia agentului constatator, în temeiul art. 441 și 445 din Codul contravențional, motivând lipsa faptului contravenției. În al doilea caz, răspunderea contravențională conform prevederilor art. 19 din Codul contravențional este înlăturată în cazul: legitima apărare; starea de extremă necesitate; constrângerea fizică și/sau psihică; riscul întemeiat; cazul fortuit. Instanța de judecată care a examinat contestația asupra procesului-verbal cu privire la contravenție, nu a constatat existența nici unul dintre cazurile enumerate. Totodată, raportând prevederile art. 441 alin. (1), (2), art.381 alin.(1), (3) din Codul contravențional, art. 9 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă la circumstanțele cauzei, evaluând soluția prin prisma raționalismului pretențiilor înaintate în raport cu circumstanțele de fapt și de drept invocate, Inspectoratul General al Poliției a considerat că cererea de chemare în judecată este una neîntemeiată.

Redând dispozițiile art. 2007 din Codul civil, recurentul a declarat că statul indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată răspunde pentru prejudiciile nominalizate în prezenta speță, acesta fiind obligat să repare prejudiciul cauzat acestora dacă nu va demonstra circumstanțele care exclud răspunderea, similar cazului din speță.

Pretențiile reclamantului sunt netemeinice, or, art. 6 din Legea nr. 1545/1998 prevede expres cazurile în care survine dreptul persoanei la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturi și a instanțelor de judecată, iar pentru a fi în prezența unei acțiuni civile întemeiate nu este suficient de a fi întrunite doar prevederile art. 6 din Legea nr. 1545/1998, dar este necesară și întrunirea dispozițiilor prevăzute de art. 3 alin.(1) din aceeași Lege. Astfel pentru angajarea statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală, este nevoie de existența faptei ilicite, respectiv nu orice acțiune a organelor de drept atrage răspunderea statului, la caz atragerea la răspundere contravențională și aplicarea de către agentul constatator a amenzii contravenționale nu atrage răspunderea satului. Întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție constituie o modalitate legală de desfășurare a procesului contravențional, iar însăși pornirea procesului contravențional cu privire la contravenție, recunoașterea persoanei în calitate de contravenient sunt măsuri procesuale ce țin de procesul contravențional care nu încalcă în esență drepturilor ale persoanei și nu cauzează prejudicii dacă nu sunt definitive și dacă nu afectează iremediabil drepturi ale persoanei în privința cărei se întocmește proces-verbal cu privire la contravenție. La momentul depistării comiterii unei fapte care poate fi calificată drept contravenție, agentul constatator este obligat nemijlocit de a întreprinde toate măsurile prevăzute de legislația contravențională, aceste acțiuni nu pot fi calificare drept acțiuni ilicite, deoarece îndeplinirea cu exactitate a atribuțiilor de serviciu este o obligație directă și iminentă, motiv din care nu pot fi reținute argumentele reclamantului că acțiunile agentului constatator i-ar fi cauzat 9 prejudicii. Procesul-verbal cu privire la contravenție a fost întocmit nu de către o autoritate publică, dar de către agentul constatator, de unde reiese că instituția nu poate răspunde pentru acțiunile agentului constatator, care acționează independent și în conformitate cu legislația în vigoare. Intimatul/reclamant nu a demonstrat cumularea tuturor condițiilor generale necesare pentru antrenarea răspunderii Inspectoratului General al Poliției în prezenta speță, ceea ce exclude răspunderea acestuia și necesitatea reparării prejudiciului, care survine doar drept consecință directă a faptei ilicite comisă de autorul acesteia, situație care în speță nu se atestă, totodată statul Republica Moldova nu are obligația de a compensa sumele exagerate contractate între client și apărătorul său. Atribuțiile și obligațiile agentului constatator sunt reglementate în mod expres de către Codul contravențional, iar recurentului Inspectoratul General al Poliției nu îi sunt opozabile acțiunile întreprinse de către agentul constatator în cadrul cauzei contravenționale, Inspectoratul General al Poliției, de fapt, fiind instituția care creează condiții pentru activitatea agentului constatator, nefiind împuternicit de a interveni în procesul contravențional sub nici o formă.

Recurentul a afirmat că este în imposibilitate de a înainta o acțiune în regres în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 1545/1998, deoarece într-un final nu duce la realizarea scopului primordial al actului normativ de prevenție a acțiunilor ilicite constatate în cadrul urmăririi penale și cauzelor contravenționale.

La fel, a indicat că în contextul prevederile art. 450 alin.(2) din Codul contravențional, constatând în procesul de judecată fapte de încălcare a legalității și a drepturilor omului, instanța de judecată emite, odată cu hotărârea, și o încheiere interlocutorie, prin care aceste fapte se aduc la cunoștință persoanei cu funcție de răspundere responsabile. O astfel de încheiere nu a fost emisă în cadrul examinării dosarului contravențional, or instanța s-a expus din punct de vedere procedural asupra nulității procesului- verbal cu privire la contravenție. Astfel, dreptul persoanei de recuperare a prejudiciului cauzat survine numai în cazul și perioada procesului contravențional, iar procesul contravențional a fost finalizat, fapt demonstrat prin hotărârile emise pe cauza contravențională. Totodată, deși intimatul/reclamantul avea dreptul de a solicita recuperarea prejudiciului în cadrul procesului contravențional, aceasta din motive necunoscute nu a facut-o, prin urmare, potrivit prevederilor art. 2006 alin.(3) din Codul civil, obligația de reparare nu se naște în măsura în care cel prejudiciat a omis, cu intenție ori din culpă gravă să înlăture prejudiciul prin mijloace legale, reclamantul urmând să înainteze pretențiile în cadrul procesului contravențional. Prin urmare, intimatul/reclamantul urma să solicite prejudiciul cauzat în cadiul procesului contravențional inițiat, ori pornind de la prevederile generale ale Codului Contravențional înglobate în art. 1 alin.(l) a actului legislativ, stipulează expres că prezentul cod este lege a Republicii Moldova care cuprinde norme de drept ce stabilesc principiile și dispozițiile 10 generale și special în materie contravențională, determină faptele ce constituie contravenții și prevede procesul contravențional și sancțiunile contravenționale. În concluzie, dispozițiile normelor Codului contravențional în care sunt prevăzute drepturile de recuperare a prejudiciului material presupus cauzat sunt aplicabile în cadrul proceselor contravenționale, iar în momentul în care reclamantul nu a beneficiat de aceste drepturi în cadrul procesului contravențional, fiind emise hotărâri definitive asupra cazului contravențional, aceste prevederi nu mai sunt aplicabile reclamantului în cadrul unui proces civil. Faptul că nu a dorit sa beneficieze de drepturile prevăzute în procesul contravențional nu poate fi imputat autorităților publice.

Recurentul a opinat că, la judecarea cauzei, instanța eronat a constatat că urmează a fi încasată suma de 750 de lei cu titlu de amendă contravențională achitată la data de 11 iulie 2020 de către Colesnic Alexandru din contul Inspectoratului General al Poliției. Or, potrivit pct. 1.1. din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 172/2019 cu privire la modul de achitare și evidență a plăților la bugetul public național prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor în anul 2020, încasările la bugetele componente ale bugetului public național constituie totalitatea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și primelor de asigurare obligatorie, precum și alte încasări stabilite prin legile/deciziile bugetare anuale. Pct. 1.4 al Ordinului prenotat stabilește că pentru asigurarea controlului corectitudinii încasărilor la bugetul public național se utilizează Registrul codurilor IBAN. Ministerul Finanțelor generează și actualizează codurile IBAN aferente încasărilor în bugetul public național. Iar conform pct. 2.2. din Ordin, informația referitor la codul IBAN pentru veniturile colectate sunt oferite de către autoritățile/instituțiile bugetare respective, iar plățile se virează conform următoarelor date bancare: Beneficiar: Ministerul Finanțelor - Trezoreria de Stat; Codul IBAN: conform codurilor IBAN oferite de către autoritățile/instituțiile bugetare. Totodată, conform art. 13 alin.(2) din Legea nr. 1545/1998, amenzile se restituie de la buget, din fondul în care acestea au fost virate sau de către organul care a beneficiat de aceste sume. În speță se constată că suma de 750 de lei care a fost virată la contul Ministerului Finanțelor, urmează a fi restituită de către acesta. Conform prevederilor pct. 4.1 și 4.23 din Modul de achitare și evidență a plăților la bugetul public național prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor în anul 2020, aprobat prin Anexă la Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 172/2019, amenzile aplicate de Inspectoratul național de securitate publică constituie încasări ale bugetului de stat. Totodată, contul IBAN indicat în Confirmarea achitării notei de plată nu este al Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratului național de securitate publică sau Ministerul Afacerilor Interne drept urmare Inspectoratului General al Poliției, Inspectoratului național de securitate publică sau Ministerul Afacerilor Interne nu a încasat de la Alexandru Colesnic suma de 750 de lei. În altă ordine de idei, calitatea 11 de administrator a veniturilor încasate din contul amenzilor aplicate de Inspectoratul național de securitate publică o avea Serviciul Fiscal de Stat (Anexa nr. 1 la Modul de achitare și evidență a plăților la bugetul public național prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor în anul 2020). Potrivit pct. 4 și 8 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Inspectoratului național de securitate publică din subordinea Inspectoratului General al Poliției, aprobat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 351/2020, Inspectoratului național de securitate publică reprezintă o subdiviziune specializată a Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, cu statut de persoană juridică de drept public, cu competența pe întreg teritoriul Republicii Moldova, are sediul în municipiul Chișinău, dispune de ștampila Stemei de Stat și denumirea în limba de stat și cont trezorerial și alte atribute specifice. Misiunea Inspectoratului național de securitate publică constă în realizarea atribuțiilor Poliției în domeniul de ordine și securitate publică. Iar potrivit pct. 2 și 3 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 693/2017, Ministerul este organul central de specialitate al administrației publice care asigură realizarea politicii guvernamentale în domeniile de activitate ce îi sunt încredințate și este persoană juridică de drept public, cu sediul în municipiul Chișinău, și dispune de denumire, de ștampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, de conturi trezoreriale, precum și de alte atribute specifice autorităților publice, stabilite în legislație.

În argumentarea poziției privind netemeiniciei cererii de chemare în judecată înaintate, recurentul s-a referit la un caz similar, în opinia sa, în cadrul căruia la 24 decembrie 2019 Gheorghe Străisteanu a depus o cerere, prin care a solicitat Plenului Curții Supreme de Justiție emiterea unui aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de recuperare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, articolelor 45, 383, 384, 441 din Codul contravențional, articolelor 1, 2, 9, 15, 16, 19, 21, 858, 1998, 2007, 2036, 2037 din Codul civil. Prin încheierea din 05 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție (dosarul nr. 2ra-115/20), s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea depusă de către Gheorghe Străisteanu cu privire la emiterea unui aviz consultativ.

Referitor la practica judiciară, a menționat cauzele nr. 2ra- 513/21, 2ra-514/21, 2ra-258/21 Mocanu S. vs Ministerul Justiției și Inspectoratul Național de Securitate Publică cu privire la repararea prejudiciului cauzat; cauza nr. 2ra-959/2020, Sandu St. vs Ministerul Justiției și Inspectoratul național de securitate publică cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin contravenție; cauza nr. 2ra-182/2020 la cererea de chemare în judecată înaintată de Străisteanu Gh. vs Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratul național de securitate publică privind constatarea 12 faptului încălcării dreptului de a nu fi tras la răspundere contravențională ilegală, constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil, încasarea prejudiciului moral; cauza nr. 2ra-2059/19, Chersac V. vs Inspectoratul național de securitate publică, Ministerul Justiției privind încasarea prejudiciului material și moral; cauza nr. 2ra-565/20, Odobescu Gh. vs Inspectoratul național de securitate publică și Ministerul Justiției cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție; cauza nr. 2ra-2450/18, Balan M. vs Ministerul Justiției și Inspectoratul național de securitate publică; cauza nr. 2ra- 1163/17, Dovgani A. vs. Ministerul Justiției și Inspectoratul național de securitate publică; cauza nr. 2ra-1458/22, Dovgani A. vs Inspectoratul național de securitate publică, intervenient accesoriu Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral.

La 15 martie 2024, Inspectoratul Național de Securitate Publică a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, în esență, au fost reiterate argumentele din recursul Inspectoratului General al Poliției.

La 21 iunie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților și intervenientului accesoriu copiile recursurilor declarate, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, avizul de recepție, anexate la materialele dosarului (Vol.II, f.d.39-40,46).

La 03 iulie 2024, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a depus referință la cererile de recurs, exprimând poziția în favoarea admiterii acestora.

La 23 iulie 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.41), Serviciul Fiscal de Stat a depus referință, motivând, în esență, că în procedura de restituire a amenzii contravenționale, se limitează doar la executarea actului emis de organele abilitate.

Alte referințe nu au parvenit.

Recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică vor fi examinate prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

Din analiza recursurilor declarate rezultă că nu s-a invocat expres niciun temei de admisibilitate în conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citat supra, în redacția din 01 septembrie 2023, însă au indicat la general prevederile art.432 alin.(1), (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă, în redacția până la 01 septembrie 2023.

Argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursurilor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate. Mai mult, motivele invocate în cererile de recurs sunt similare celor invocate pe parcursul judecării cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin.(2) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise de instanța de apel.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de 15 admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerate inadmisibile.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de Securitate Publică împotriva deciziei din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Oxana Parfeni 16