2ra-1740/23 — cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, procuraturii si instantelor judecatoresti
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, procuraturii si instantelor judecatoresti
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1740/23 — cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, procuraturii si instantelor judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către
Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de către Vladislav Corcodel împotriva Ministerului
Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura
Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, procuraturii și instanțelor judecătorești,
împotriva deciziei din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, prin care s-au admis cererile de apel declarate de către
Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura Generală a
Republicii Moldova și s-a modificat hotărârea din 28 februarie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
(Dosarul nr. 2ra-1740/23
NR. PIGD 2-21112688-01-2ra-09012024)
Recursul declarat după 01 septembrie 2023.
Invocarea declarativă a art. 432 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă nu
constituie temei pentru admisibilitatea recursului.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. C. Valah,
Curtea de Apel Chișinău, jud. D. Dulghieru, I. Țurcan, V. Sîrbu,
12 martie 2025
Copia corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Ministerul Justiției al Republicii Moldova
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 26 iulie 2021, Vladislav Corcodel a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient
accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, prin care a solicitat
repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, procuraturii și instanțelor judecătorești.
În susținea acțiunii reclamantul Vladislav Corcodel a indicat că fiind
ofițer de carieră în poliție cu grad de colonel, angajat în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne (MAI) din anul 1994, pe parcursul anilor 2013-2016, fiind
membru în grupurile de lucru internaționale privind combaterea
criminalității organizate, a deconspirat la nivel național și european multiple
nuclee criminale transfrontaliere, specializate în contrabandă cu tutun și
produse din tutungerie, au fost demascate și confiscate cantități imense de
produse de contrabandă și contrafăcute, au fost deconspirate, investigate,
documentate scheme infracționale și filiere de tranzit a canalelor de
contrabandă cu produse de tutungerie și spălare de bani etc.
Reclamantul a menționat că unul din dosarele de rezonanță ce a
declanșat persecutarea sa, a membrilor familiei, rudelor și cunoștințelor
apropiate, este cauza penală nr. 2013420327 pornită în anul 2013, care a
cuprins 787 de volume cu material probatoriu acumulat la nivel național și
european.
Reclamantul a reținut că în destructurarea nucleelor criminale
transfrontaliere vizate în cauza penală de referință, au participat următoarele
organizații europene anti-fraudă: Eurojust (Agenția Uniunii Europene pentru
cooperare în materie de justiție penală între agențiile statelor membre,
Haga/Olanda); OLAF (Comisia europeană Europa, Oficiul european de luptă
antifraudă, Bruxelles/Belgia); SELEC (Centrul sud-est european de aplicare
a legii, București/România); EUBAM (Misiunea Uniunii Europene de
asistență la frontieră în Moldova și Ucraina, Odessa/Ucraina); Interpol
(Organizația internațională de cooperare a forțelor de poliție, Lyon/Franța);
1
Europol (Agenția Uniunii Europene pentru cooperare în materie de aplicare
a legii, Haga/Olanda) – în cadrul echipelor comune de investigații (ECI-JIT)
cu nouă state europene (România, Bulgaria, Grecia, Italia, Marea Britanie,
Letonia, Lituania, Spania, Polonia).
Ca rezultat, au fost demascate și documentate la nivel național și
european 26 de nuclee criminale transfrontaliere, ce constituie 208 membri
activi implicați în scheme infracționale transfrontaliere de contrabandă cu
produse de tutungerie și spălare de bani, cu implicarea politicienilor și
funcționarilor de rang înalt inclusiv din cadrul Procuraturii Generale a RM,
PCCOCS, Procuraturii Anticorupție, Centrului Național Anticorupție și
Inspectoratului General de Poliție (IGP) al MAI, care acordau și le acordă
până în prezent protecție la cel mai înalt nivel pe teritoriul Republicii
Moldova.
Aceste nuclee criminale în perioada anilor 2013-2016 au prejudiciat
bugetul Republicii Moldova cu peste 3 miliarde lei, sumă constatată prin
rapoarte de expertiză economico-financiară întocmite în comisie de experții
specializați din Centrul Național de Expertize Judiciare al Ministerului
Justiției și Centrul Național Anticorupție (următoarele rapoarte de expertiză
judiciară: nr. : 438(CNEJ), 78(CNA) din 23.03.2015, 667(CNEJ), 120(CNA)
din 04.05.2015, 667(CNEJ), 120(CNA) din 04.04.2015, 616(CNEJ),
109(CNA) din 23.04.2015, 668(CNEJ), 119(CNA) din 04.05.2015,
546(CNEJ), 95(CNA) din 08.04.2015, 543(CNEJ), 94(CNA) din
08.04.2015, 547(CNEJ), 96(CNA) din 08.04.2015, 370(CNEJ), 68(CNA)
din 12.03.2015, 437(CNEJ), 77(CNA) din 12.03.2015, 542(CNEJ),
93(CNA) din 08.04.2015, 669(CNEJ), 117(CNA) din 04.05.2015,
549(CNEJ), 92(CNA) din 08.04.2015, 666(CNEJ), 127(CNA) din
04.04.2015, 544(CNEJ), 98(CNA) din 08.04.2015, 371(CNEJ), 69(CNA)
din 12.03.2015, 664(CNEJ), 125(CNA) din 04.05.2015, 701(CNEJ),
118(CNA) din 04.05.2015, 542(CNEJ), 93(CNA) din 08.04.2015,
316(CNEJ), 24(CNA) din 04.03.2015, 317(CNEJ), 30(CNA) din
04.03.2015, 545(CNEJ), 97(CNA) din 08.04.2015, 661(CNEJ), 123(CNA)
din 04.05.2015, 662(CNEJ), 124(CNA) din 04.05.2015, 369(CNEJ),
67(CNA) din 12.03.2015, 663(CNEJ), 122(CNA) din 04.05.2015,
665(CNEJ), 126(CNA) din 04.05.2015, 1464/272,273 din 29.09.2015).
A menționat că la indicația persoanelor influente din politicul național,
transmisă unor procurori de „elită” din cadrul Procuraturii Anticorupție, unor
angajați din cadrul IGP al MAI, inclusiv unor angajați din cadrul Centrului
Național Anticorupție, au fost inițiate ilegal în anul 2016 cauze penale
privind pretinse infracțiuni comise de dânsul, care ulterior au permis abuziv
2
demararea unor acțiuni ilegale de filare, interceptare, monitorizare a
părinților, membrilor de familie, rudelor și cunoștințelor apropiate.
Aceste persoane influente, prin acoliții săi, au continuat tacit și
camuflat persecutarea reclamantului, a părinților, rudelor și membrilor
familiei, cu scopul de a-l trece la tăcere, or, dacă o cauză penală susținută
prin așa zise „probe incontestabile” s-a prăfuit pe rafturile Procuraturii
Anticorupție timp de 4 ani, 4 luni și 4 zile și nu a fost trimisă în judecată,
acest lucru denotă caracterul fabricat al învinuirilor aduse reclamantului și
lipsa de temei în învinuire și înaintate.
Abuzurile și ilegalitățile la care a fost supus, inclusiv membrii familiei,
părinții, socrii, rudele și cunoștințele apropiate, în anii 2016-2021, au fost
generate de solicitările capilor grupărilor criminale specializate în
contrabandă cu produse de tutungerie/spălare de bani și la indicațiile ilegale
ale factorilor de decizie din fostul politic național, care s-au simțit amenințați
de activitatea profesională a reclamantului în cadrul Inspectoratului Național
de Investigații al IGP al MAI, în special în cauza penală nr. 2013420327.
Aceste acțiuni abuzive și lipsite de temei au avut un singur scop
criminal bine determinat, de a-l provoca/instiga intenționat pe reclamant la
comiterea unor ilegalități cu scopul de a-1 aduce într-o stare de surescitare,
drept urmare lezându-i demnitatea, onoarea, reputația profesională în spațiul
public și respectiv fixarea/răspândirea post-factum a unor fapte false cu
scopul discreditării/defăimării reclamantului în calitate de ofițer de
investigație – raportor principal din partea Republicii Moldova în cauza
penală nr. 2013420327, în cadrul activităților planificate/realizate în baza
Acordului european de constituire a unei echipe comune de anchetă și
colaborare în comun cu echipele comune de investigație
(ECA/ECI/JIT/Acord) la nivel național și european.
Prin punerea sa ilegală sub urmărire, precum și trucarea depozițiilor
martorilor și materialului probator, de procurorii compromiși din cadrul
Procuraturii Anticorupție și angajații Centrului Național Anticorupție, se
urmărea scopul de a distruge psihologic reclamantul, trecându-l sub tăcere și
a-l înlătura cu orice preț de la investigarea grupurilor infracționale
transfrontaliere bine organizate la nivel național și european.
În schimbul reducerii sale la tăcere, membrii activi din nucleele
criminale demascate, identificate și documentate cu material probator în
cauza penală nr. 2013420327, au continuat schemele de contrabandă cu
produse de tutungerie și spălare de bani în perioada anilor 2016-2020,
obținând venituri și foloase materiale prin taxe de protecție, prejudiciind
3
bugetul Republicii Moldova cu zeci de miliarde de lei, iar bugetul consolidat
al statelor din Uniunea Europeană cu miliarde de euro.
Pe parcursul anilor 2016-2020, la acest procedeu infracțional au aderat
și alți procurori/angajați din cadrul Procuraturii Anticorupție, Procuraturii
Generale, Centrului National Anticorupție și IGP al MAI, care la rândul lor
au acționat în parametrii aceleiași paradigme infracționale, aducând în
câmpul infracțional persoane nevinovate urmare unor ficțiuni pe care au
acceptat să le ticluiască.
Astfel, în vederea executării indicațiilor ilegale a factorilor de decizie,
la 30 septembrie 2016, procurorul Victoria Furtună din cadrul Procuraturii
Anticorupție la indicația directă a procurorului șef a pornit urmărirea penală
în baza art. 3302 din Codul penal, fiindu-i atribuit numărul de evidență
2016978168.
Urmărirea penală în această cauză a fost întemeiată pe învinuiri,
precum că reclamantul activând în calitate de colonel de poliție al SIFE al
INI al DP mun. Chișinău, fiind persoană publică conform art. 45 alin. (4) din
Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158
din 14 iulie 2008 și conform art. 123 alin. (2) din Codul penal, contrar art.
22 alin. (1) lit. a), b), d), f), g) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008
(funcționarul public este obligat să respecte Constituția RM, legislația,
drepturile și libertățile cetățenilor, să îndeplinească cu responsabilitate,
obiectivitate și promptitudine în spirit de inițiativă și colegialitate toate
atribuțiile de serviciu, normele de conduită profesională prevăzute de lege,
regulamentul intern), contrar art. 7 alin. (2) din Legea privind codul de
conduită a funcționarului public nr. 25 din 22 februarie 2008 (funcționarul
public are obligația să se abțină de la orice act sau faptă ce poate prejudicia
imaginea, prestigiul sau interesele legale ale autorității publice), a comis
infracțiunile de îmbogățire ilicită, în următoarele circumstanțe: fiind
analizate activele și luând în calcul cheltuielile de întreținere suportate de
reclamant pentru întreținerea domiciliului amplasat într-o zonă de elită din
mun. Chișinău, care nu se regăsește în declarațiile sale depuse la Consiliul
Național de Integritate, întreținerea copiilor care își fac studiile peste hotarele
Republicii Moldova, cât și alte cheltuieli evidente, în coraport cu veniturile
declarate ca obținute în perioada activității sale în calitate de colaborator la
SIFE al INI al DP mun. Chișinău, se stabilește că veniturile obținute și
proprietățile deținute sunt superioare veniturilor declarate, fapt ce denotă o
existență a altor surse de venit decât cele menționate, ce indică la obținerea
ilicită a bunurilor menționate.
4
Drept temei material pentru începerea urmăririi penale a servit raportul
de autosesizare al procurorului din Procuratura Anticorupție, înregistrat în
baza rezoluției din 29 septembrie 2016, a procurorului-șef al Procuraturii
Anticorupție, în Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni al
Procuraturii Anticorupție, cu numărul 214 din 29 septembrie 2016.
Actul de autosesizare s-a întemeiat pe marginea unei adresări
anonime, în care lipsește vreo dovadă de înregistrare în Registrul de evidență
a corespondenței intrate la Procuratura Anticorupție, precum și de repartizare
spre examinare anume procurorului Victoria Furtună, la care au fost anexate
în copii declarațiile cu privire la venituri și proprietate prezentate de
reclamant la Consiliul Național de Integritate, inclusiv o fotografie a casei
acestuia din mun. Chișinău.
Imediat după pornirea urmăririi penale, procurorul anticorupție a
dispus urmărirea vizuală și documentarea cu ajutorul metodelor și
mijloacelor tehnice, precum și localizarea sau urmărirea prin sistemul de
poziționare GPS, ori prin alte mijloace tehnice cu relevarea și fixarea
acțiunilor reclamantului, prin care s-au admis abuziv ingerințe în viața
privată a reclamantului.
Prin ordonanța din 28 octombrie 2016, procurorul Victoria Furtună a
autorizat prelungirea măsurii speciale de investigație a reclamantului, cum
ar fi urmărirea vizuală în vederea stabilirii mijlocului de transport cu care se
deplasează, precum și a legăturilor cu complicii acestei infracțiuni, începând
cu 30 octombrie 2016, pe un termen de 30 zile.
La 29 noiembrie 2016, procurorul Victoria Furtună a autorizat repetat
prelungirea măsurii speciale de investigație a reclamantului, cum ar fi
urmărirea vizuală în vederea stabilirii mijlocului de transport cu care se
deplasează, precum și a legăturilor cu complicii acestei infracțiuni, pe un
termen de 30 zile, fiind invocate argumentele analogice celor care au stat la
baza autorizării și prelungirii măsurii.
Concomitent cu urmărirea vizuală, la 28 noiembrie 2016, procurorul
Victoria Furtună a autorizat prelungirea măsurii speciale de investigație
(documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, precum și
localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziționare GPS ori prin alte
mijloace tehnice, relevarea și fixarea acțiunilor reclamantului utilizând
aparate tehnice de înregistrare), iar informațiile obținute de a fi pe suporturi
tehnice și de hârtie, începând cu 03 noiembrie 2016, pe un termen de 30 zile.
La 22 decembrie 2016 la cauza penală nr. 2016978168 s-a conexat
cauza penală nr. 2016978258, pornită la 01 decembrie 2016, în temeiul unei
bănuieli rezonabile precum că a fost comisă infracțiunea prevăzută la art. 324
5
alin. (3), lit. b) din Codul penal, pe faptul că la 23 noiembrie 2016, Adrian
Potorac, aflându-se la volanul automobilului model „Volvo XC 90” (n/î ---),
a fost stopat de colaboratorii DUP al Serviciului Vamal și Direcția Fraude
Economice a MAI, în satul Albinița, raionul Anenii-Noi și fiindu-i explicate
temeiurile stopării, învinuit de comiterea unor fapte de care nu avea idee, au
purces la efectuarea percheziției automobilului, fiind informat că la
domiciliul, sediul companiei și la domiciliul unuia din angajații companiei
se efectuează la moment percheziții. Astfel, pe parcursul efectuării acțiunilor
de urmărire penală ce au urmat pe parcursul zilei, colaboratorii DUP al
Serviciului Vamal, Maxim Guzic și Direcția Fraude Economice a MAI în
persoana reclamantului și Octavian Busuioc au pretins suma de 50 000 euro,
care la momentul comiterii infracțiunii, conform cursului oficial al Băncii
Naționale a Moldovei (BNM), constituia 1 073 300 lei, în schimbul
neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.
Reclamantul a mai reținut următoarele acțiuni procedurale efectuate în
privința sa:
- la 17 decembrie 2016, orele 18:35-19:30, în scopul depistării și
ridicării mijloacelor bănești pretinse și primite de la Adrian Potorac etc., s-a
efectuat percheziția în automobilul model „Honda Acord” (n/î ---), în urma
căreia au fost depistate și ridicate mijloace bănești în sumă totală de 1 000
euro, 6 750 lei, telefon „Samsung”, buletinul reclamantului, supliment la
legitimația de serviciu, procură de folosire a unei casete metalice și două
ordine de încasare a numerarului. Bunurile ridicate din automobilul supus
percheziției au fost examinate prin proces-verbal de examinare a obiectului
din 18 decembrie 2016 (ora nu este specificată), cu anex.
- la 17 decembrie 2016, orele 16:55-18:30, s-a efectuat percheziția la
adresa str. ---, mun. Chișinău, fiind depistate și ridicate: buletinul românesc
al reclamantului; două pașapoarte RM ale reclamantului; șase ordine de
încasare a numerarului; cinci procuri eliberate reclamantului; cinci foi A4 în
limba engleză; un proces-verbal de primire predare; un contract; un purtător
de informație „StoreJet” 500GB; un telefon mobil „Nokia 1280”; un telefon
mobil „Nokia 8800”. Bunurile ridicate fiind examinate prin proces-verbal de
examinare a obiectului la 18 decembrie 2016 (ora nu este specificată);
- la 17 decembrie 2016 și 26 decembrie 2016, s-au efectuat percheziții
în biroul de serviciu 210 din sediul INI al IGP al MAI, din mun. Chișinău,
str. Bucuriei, nr. 14, în rezultatul cărora s-a ridicat: un laptop; un purtător de
informație „Transcend 4GB”; o agendă; un purtător „ASUS”; 8 CD; mai
multe mape cu materiale operaționale;
6
- la 20 decembrie 2016, procurorul Victoria Furtună a dispus
efectuarea percheziției casetei metalice nr. 103 din Filiala nr. 17 a BC
„Victoriabank” SA, din mun. Chișinău, str.31 August 1989, nr. 64, în scopul
depistării și ridicării mijloacelor bănești pretinse și primite de la Adrian
Potorac etc.;
- la 21 decembrie 2016, orele 15:05-15:30, a fost percheziționată
caseta metalică nr. 103, indicată supra, în cadrul căreia nu s-au efectuat
careva ridicări;
- la 18 decembrie 2016, procurorul Victoria Furtună a dispus și
autorizat efectuarea percheziției casetei metalice nr. 471 din Filiala nr. 11 a
BC „Victoriabank” SA, pe numele Svetlanei Aksan, care era administrată în
bază de procură de reclamant și soția acestuia;
- la 19 decembrie 2016, orele 10:40-12:05, s-a efectuat percheziția la
caseta metalică nr. 471 din Filiala nr. 111 a BC „Victoriabank” SA din mun.
Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, nr. 77, în cadrul căreia s-au ridicat două
recipise de împrumut semnate de reclamant și mijloace bănești în sumă totală
de 35 000 euro;
- la 19 decembrie 2016, procurorul Victoria Furtună a dispus
efectuarea percheziției casetei metalice nr. 778 din Filiala nr. 11 a BC
„Victoriabank” SA;
- la 20 decembrie 2016, orele 08:40-10:35, s-a efectuat percheziția la
caseta metalică nr. 778 din Filiala nr. 11 a BC „Victoriabank” SA din mun.
Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, nr. 77, în cadrul căreia s-a ridicat o recipisă
semnată de reclamant, o copie buletin pe numele lui Prodan Ludmila și
mijloace bănești în sumă de 35 150 euro și 31 600 dolari SUA;
- la 20 decembrie 2016, s-a dispus efectuarea percheziției casetei
metalice nr. 167/N din Filiala nr. 31 a BC „Moldova-Agroindbank” SA din
mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, nr. 64, în baza motivelor analogice celor
care au stat la baza perchezițiilor în alte bănci;
- la 21 decembrie 2016, orele 11:30-11:50, a fost efectuată percheziția
la caseta metalică nr. 167/N din Filiala nr. 31 a BC „Moldova-Agroindbank”
SA din mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, nr. 64, în cadrul acesteia nu s-a
ridicat vreun obiect.
Reclamantul a menționat că la 21 decembrie 2016, procurorul Victoria
Furtună a emis ordonanța de punere sub învinuire a reclamantului,
încriminându-i comiterea infracțiunii prevăzută la art. 324 alin. (3), lit. b) din
Codul penal, în următoarele circumstanțe, și anume, că reclamantul, activând
în calitate de Șef al secției nr. 2 al Direcției nr. 3 a INI al IGP al MAI, fiind
7
persoană publică, de comun acord și în urma unei înțelegeri prealabile cu
Maxim Guzic ofițer de urmărire penală în cadrul DUP al Serviciului Vamal
și Octavian Busuioc, ofițer de investigație în cadrul Direcției Fraude
Economice al MAI, fiind membrii grupului de urmărire penală în cauza
penală nr. 2016928118, cu drepturi și obligații acordate prin lege într-o
instituție de stat în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, contrar
art. 19 lit. a), art. 20 lit. b), art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea privind activitatea
poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012 (prin care
polițistul urmează să asigure reacționarea promptă la sesizările, comunicările
despre infracțiuni, să constate cauzele și condițiile ce pot genera sau
contribui la comiterea infracțiunilor, să desfășoare activități de constatare a
infracțiunilor, să respecte cu strictețe drepturile, libertățile omului, să aibă un
comportament demn), contrar pct. 15 lit. i), j) din Codul de etică și
deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 481 din 10
mai 2006, a pretins, extorcat sume bănești ce nu i se cuvin în proporții
deosebit de mari, de două sau mai multe persoane, pentru sine și pentru o
altă persoană publică pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale
sau contrar acesteia în următoarele circumstanțe: la 23 noiembrie 2016,
Adrian Potorac, aflându-se la volanul automobilului model „Volvo XC 90”
(n/î ---), a fost stopat de colaboratorii DUP al Serviciului Vamal și Direcției
Fraude Economice al MAI, în satul Albinița, r-nul Anenii-Noi. În continuare,
fiindu-i explicate temeiurile stopării, suspect de comiterea unor fapte
pretinse de contrabandă, au purces la efectuarea percheziției automobilului,
fiind informat că la domiciliul său, la sediul companiei și la domiciliul unuia
dintre angajații companiei se efectuează la acel moment percheziții. Astfel,
pe parcursul efectuării acțiunilor de urmărire penală ce au fost desfășurate în
perioada aceleiași zile, angajații DUP al Serviciului Vamal, Maxim Guzic și
Direcției Fraude Economice al MAI, reclamantul Octavian Busuioc au
pretins de la Adrian Potorac suma de 50 000 euro, care la momentul comiterii
infracțiunii, conform cursului BNM, constituia 1 073 300 lei, în schimbul
soluționării pozitive a chestiunii ce-1 vizează pe Adrian Potorac cu
clarificarea tuturor circumstanțelor ulterioare. În scopul primirii mijloacelor
extorcate menționate de la Adrian Potorac de către reclamant, aceștea au avut
întâlniri periodice pentru stabilirea circumstanțelor transmiterii banilor și a
acțiunilor ce urmau a fi efectuate în continuare de către Maxim Guzic și
Octavian Busuioc. În continuare de către reclamant suma pretinsă anterior
fiind negociată împreună cu Octavian Busuioc și Maxim Guzic, cu
micșorarea de la 50 000 euro la 40 000 euro, fiind informat despre acest fapt
Adrian Potorac. Astfel, la 17 decembrie 2016, orele 11:00, Maxim Guzic
conform planului determinat anterior cu reclamantul și Octavian Busuioc l-
a telefonat pe Adrian Potorac care se afla la domiciliul său din mun.
8
Chișinău, str.---, solicitându-i să coboare jos cu suma de 40 000 euro.
Subsidiar, conform înțelegerii prestabilite, Adrian Potorac aflându-se în
curtea casei sale menționată mai sus, la indicația lui Maxim Guzic, care
acționa conform schemei infracționale stabilite cu complicii săi, s-a urcat în
mijlocul de transport de model Honda CRV (n/î---) ce îi aparține lui Maxim
Guzic și i-a transmis acestuia suma de 40 000 euro, anterior extorcată, pentru
restituirea bunurilor ridicate în cadrul percheziției în cauza penală aflată în
gestiunea sa și neatragerea la răspundere penală. Adrian Potorac fiind
asigurat că suma dată va fi transmisă parțial reclamantului și lui Octavian
Busuioc pentru administrarea probelor în vederea facilitării adoptării unei
decizii favorabile. În așa mod, prin acțiunile sale intenționate, reclamantul a
comis infracțiunea prevăzută la art. 324 alin. (3), lit. b) din Codul penal
(pretinderea, acceptarea și primirea, extorcarea, personal și prin mijlocitor,
de către o persoană publică, de bunuri ce nu i se cuvin, pentru sine și pentru
o altă persoană, pentru a îndeplini acțiuni contrar exercitării funcției sale, de
două sau mai multe persoane, în proporții deosebit de mari).
La 21 decembrie 2016, procurorul Victoria Furtună a dispus inițierea
investigațiilor în vederea căutării reclamantului în calitate de învinuit
(dosarul de căutare nr. 20169700035), fiind aleasă măsura preventivă sub
formă de arest preventiv (mandat de arestare nr. 14-330/16) pe un termen de
30 zile, cu calcularea termenului din momentul reținerii.
La 22 decembrie 2016, s-a dispus efectuarea percheziției în ap. 20 din
mun. Chișinău ce aparține soției Galina Corcodel pentru stabilirea locului
aflării reclamantului, bunurilor și mijloacelor bănești ce pot fi tăinuite în
urma eschivării, înscrisurilor de ciornă, documentelor ce confirmă acțiunile
criminale de corupere pasivă și îmbogățire ilicită, telefoanelor, prin care au
fost coordonate acțiunile infracționale, purtătorilor de informație și altor
bunuri dobândite în rezultatul acțiunilor infracționale, fiind obținută
autorizarea judecătorului de instrucție la 23 decembrie 2016.
La 23 decembrie 2016, s-a dispus efectuarea percheziției în
apartamentul 168 din mun. Chișinău ce aparține soacrei Svetlana Aksan, în
vederea stabilirii locului aflării reclamantului, bunurilor și mijloacelor
bănești ce pot fi tăinuite în urma eschivării, înscrisurilor de ciornă,
documentelor ce confirmă acțiunile criminale de corupere pasivă și
îmbogățire ilicită, telefoanelor, prin care au fost coordonate acțiunile
infracționale, purtătorilor de informație și altor bunuri dobândite în rezultatul
acțiunilor infracționale, fiind obținută autorizarea judecătorului de instrucție
la 23 decembrie 2016. Urmare efectuării percheziției în acest apartament, la
27 decembrie 2016, nu au fost depistate și ridicate careva obiecte.
9
La 23 decembrie 2016, s-a dispus efectuarea percheziției în
apartamentul părinților reclamantului, Mihail Corcodel și Maria Corcodel
din mun. Chișinău, în vederea stabilirii locului aflării reclamantului, a
bunurilor și mijloacelor bănești ce pot fi tăinuite în urma eschivării,
înscrisurilor de ciornă, documentelor ce confirmă acțiunile criminale de
corupere pasivă și îmbogățire ilicită, telefoanelor, prin care au fost
coordonate acțiunile infracționale, purtătorilor de informație și altor bunuri
dobândite în rezultatul acțiunilor infracționale, obținând autorizarea
judecătorească la 23 decembrie 2016.
La 26 decembrie 2016, la solicitarea procurorului Victoria Furtună din
cadrul Procuraturii Anticorupție, reclamantul a fost anunțat în căutare
internațională cu scop de arest și extrădare, actul confirmativ fiind răspunsul
Centrului de cooperare polițienească internațională nr. 34/33-3958.
La 27 decembrie 2016, s-a dispus repetat efectuarea percheziției la
domiciliul reclamantului din mun. Chișinău, str.---, în scopul depistării și
ridicării bunurilor și mijloacelor bănești ce pot fi tăinuite în urma eschivării
reclamantului, înscrisurilor de ciornă, documentelor ce confirmă acțiunile
criminale de corupere pasivă și îmbogățire ilicită, telefoanelor, prin care au
fost coordonate acțiunile infracționale, purtătorilor de informație și altor
bunuri dobândite în rezultatul acțiunilor infracționale care prin alte procedee
probatorii nu pot fi obținute.
La 27 decembrie 2016, s-a dispus percheziția corporală a soției Galina
Corcodel, în scopul depistării și ridicării înscrisurilor de ciornă, sume bănești
tăinuite de soț, reclamantul în speță, în urma actelor de corupere pasivă și
îmbogățire ilicită, alte bunuri relevante pentru cauza penală. În cadrul
percheziției, de la Galina Corcodel s-a ridicat verigheta și cerceii, acțiuni
care denotă atitudine de umilință intenționată și presiune psihologică,
inadmisibilă și cu rea-voință, de care au dat dovadă angajații Centrului
Național Anticorupție și Procuraturii Anticorupție. Percheziția a fost dispusă
fără autorizarea judecătorului de instrucție, legalitatea fiind ulterior
confirmată prin încheierea judecătorului de instrucție din 28 decembrie 2016.
La 27 decembrie 2016, orele 16:28-17:09, s-a efectuat percheziția în
apartamentul 222 din mun. Chișinău, str.---, în rezultatul căreia au fost
ridicate: suma de bani 41 900 lei; livret de economii la Banca de Economii;
2 telefoane mobile. Efectuarea acestei acțiuni este realizată la 27 decembrie
2016, orele 20:57- 21:15, în rezultatul căreia nu au fost depistate și ridicate
obiecte. Toate dispozitivele ridicate au fost examinate, nefiind stabilite
informații relevante stabilirii adevărului obiectiv.
10
La 30 decembrie 2016, prin scrisoarea nr. 34/14-2078, semnată de
șeful Direcției inspectare efectiv a IGP al MAI, Eugeniu Piterschi, în adresa
procurorului-șef al Procuraturii Anticorupție, Viorel Morari, s-a expediat
ordinul IGP al MAI nr. 686 din 30 decembrie 2016, privind sancționarea
disciplinară a reclamantului în calitate de colonel de poliție, în baza căruia
este concediat.
La 30 decembrie 2016, la solicitarea procurorului Victoria Furtună din
Procuratura Anticorupție, a fost emisă încheierea și mandat de aplicare a
sechestrului pe mai multe bunuri mobile și imobile ce aparțineau terțelor
persoane, rude și cunoștințe ale reclamantului și anume: pe apartamentul 20
din mun. Chișinău, str.--, ce aparține soției Galina Corcodel; pe apartamentul
222 din mun. Chișinău, str.---, ce aparține lui Mihail Corcodel; pe
apartamentul 168 din mun. Chișinău, str.---, ce aparține soacrei Svetlana
Aksan; casa de locuit din mun. Chișinău, str.---, ce aparține lui Vladimir
Prodan; autoturismul model Honda Accord, n/î--, ce aparține lui Oleg
Bobeico; autoturismul model „Mercedes C250 CDI” n/î--. Deși aceste
bunuri nu aparțin reclamantului, procurorul Victoria Furtună a dus în eroare
instanțele de judecată și a obținut aplicarea sechestrului pe bunurile date.
În cadrul urmăririi penale a invocat de mai multe ori că persoanele
asupra bunurilor cărora s-a aplicat sechestrul nu au și nici nu au avut vreun
statut procesual în dosarul penal nr. 2016978168, ceea ce contravine art. 203,
art. 204 din Codul de procedură penală și art. 46 din Constituția RM. Din
momentul aplicării sechestrului, toți proprietarii de drept vizați de măsura de
sechestru au depus pe parcursul anilor multiple cereri de audiere și anexare
la materialele cauzei a actelor justificative privind caracterul legal de
dobândire a bunurilor.
Însă, în pofida acestor cereri și contrar legislației, procurorul Victoria
Furtună deliberat și cu rea-voință le-a ignorat, menținând sechestrele
nemotivat și ilegal timp de 4 ani, 4 luni și 4 zile, violând astfel flagrant
dreptul de proprietate privată al persoanelor respective.
În aceste condiții, toate persoanele prejudiciate s-au adresat în judecată
și în ordine civilă (din prisma art. 209 din Codul de procedură penală) au fost
ridicate sechestrele de pe bunurile sale, iar instanțele de judecată au
concluzionat că aplicarea sechestrelor respective și menținerea este
nejustificată și ilegală, fapt ce denotă caracterul abuziv și ilegal al
procurorilor din cadrul Procuraturii Anticorupție.
La 26 decembrie 2019, s-a efectuat o confruntare între martorul Adrian
Potorac și reclamant în calitate de învinuit, în care primul a indicat că
reclamantul nu a pretins de la el mijloace financiare, iar suma de 40 000 euro
11
a fost transmisă membrilor grupului de urmărire penală prin intermediul lui
Maxim Guzic.
La 05 octombrie 2017, prin ordonanța procurorului Roman Statnîi din
Procuratura Anticorupție, reclamantului i s-a înaintat o nouă învinuire în
comiterea infracțiunii prevăzută la art. 328 alin. (1) din Codul penal
(comiterea de o persoană publică a unor acțiuni care depășesc limitele
drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în
proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor
ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice).
În esența învinuirii imputate s-a indicat, că reclamantul, activând în
calitate de Șef al Secției nr. 2 al Direcției nr. 3 al Inspectoratului Național de
Investigații al IGP al MAI, în mai 2015, urmând scopul afirmării
profesionale exagerate, evitând expunerea sa personală, intuind
neveridicitatea informațiilor deținute, folosindu-se de faptul că ofițerul
superior de investigație al Secției nr. 10 a Direcției nr. 5 al INI al IGP, căpitan
de poliție Vitalie Lozovan la acel moment era coleg inferior organizațional
și funcțional, precum și faptul că Lozovan Vitalie manifesta dorința
exagerată de manifestare, însă fără experiența necesară, i-a furnizat lui
Vitalie Lozovan informații aferente componenței și algoritmului de
funcționare a unei grupări criminale care se îndeletnicea cu transportul
internațional ilegal de droguri. Inclusiv că reclamantul l-a ghidat și încurajat
pe Vitalie Lozovan să mimeze derularea activităților de verificare a
informației operative, fără a efectua acțiuni de verificare propriu-zise, a
formulat mai multe rapoarte scrise, a raportat verbal ofițerului de urmărire
penală și procurorului de caz date eronate pentru ca în urma măsurilor
speciale de investigație desfășurate să fie stabilit faptul că grupul infracțional
înființat practică traficul de droguri o perioadă îndelungată și că din grupare
fac parte mai mulți membri. Toate aceste acțiuni (documentarea, reținerea și
apoi scoaterea de sub învinuire) efectuate de ofițerul de urmărire penală și
de procurorul de caz, au fost imputate reclamantului precum că în urma
acțiunilor ilegale au fost supuse măsurii speciale de investigație și măsurilor
preventive privative de libertate mai multe persoane, implicarea cărora în
pregătirea sau comiterea unor acțiuni infracționale nu a fost stabilită.
Dosarul pornit cu învinuirea adusă în temeiul art. 328 alin. (1) din
Codul penal, prin ordonanța și dispoziția șefului Procuraturii Anticorupție, a
fost la fel conexat la cauza penală nr. 2016978168 și lăsat în gestiunea
procurorului Victoria Furtună.
Pe parcursul anilor 2017-2020, el și avocatul său, au înaintat multiple
cereri de efectuare a confruntării și/sau audierii suplimentare a lui Vitalie
12
Lozovan, în vederea elucidării tuturor capetelor de învinuire a reclamantului.
Au solicitat ridicarea din cadrul subdiviziunilor specializate ale IGP a
informațiilor privind atribuțiile de serviciu ale reclamantului, precum și
subdiviziunile și funcțiile în care a activat. Au solicitat audierea angajaților
din cadrul Inspectoratului Național de Investigații al MAI și procurorilor din
cadrul Procuraturii Chișinău (oficiul Ciocana) în vederea stabilirii rolului și
activității reclamantului în raport cu dosarul unde se pretinde că a influențat
pe Vitalie Lozovan.
Reclamantul a reținut că la fel ca în cazurile precedente, urmând un
scop bine determinat de a distruge psihologic și a reduce reclamantul la
tăcere, procurorii compromiși au ignorat solicitările perfect legale ale
reclamantului și au continuat dosarul fabricat reclamantului.
Astfel, fără a face acțiuni procesuale, procurorul Victoria Furtună,
peste 3 ani, la 07 august 2020, îl scoate pe reclamant de sub urmărire penală
în temeiul art. 275 pct. 3 din Codul de procedură penală (fapta nu întrunește
elementele infracțiunii), act procesual ce demonstrează ipocrizia și
incompetența organului de urmărire penală de care a dat dovadă în perioada
anilor 2017-2020, care a scos de sub învinuire reclamantul fără a efectua acte
procedurale de constatare a existenței sau inexistenței infracțiunii.
Realizând schimbările survenite în societate în perioada anilor 2019-
2020, reclamantul a decis să curme eschivarea sa de la organul de urmărire
penală și să apară în fața procurorilor, respectiv comunicând angajaților
Centrului Național Anticorupție despre locul aflării sale, la 18 decembrie
2019, ora 11:40, în fața Procuraturii Generale, reclamantul a fost reținut și
plasat în izolatorul Centrului Național Anticorupție.
În perioada aflării sale în izolator (în baza mandatului de arestare),
procurorii din Procuratura Anticorupție au efectuat doar două acțiuni
procesuale cu participarea reclamantului, și anume, audierea lui pe marginea
învinuirii aduse în comiterea infracțiunii prevăzută la art. 324 alin. (3) din
Codul penal și confruntarea pe acest capăt cu unicul martor al învinuirii
Adrian Potorac, care a negat ferm implicarea reclamantului în acțiuni
criminale față de el, ceea ce atestă că reclamantul nu a pretins și nu a primit
de la el careva mijloace financiare, nici nu a gestionat cauza penală a
acestuia.
Astfel, se constată o discrepanță totală în cele declarate de Adrian
Potorac în cadrul confruntării din 26 decembrie 2019, cu cele menționate în
ordonanța de punere sub învinuire din 22 decembrie 2016.
La 16 ianuarie 2020, instanța de judecată a constatat lipsa de activitate
din partea organului de urmărire penală și lipsa necesității de izolare a
13
reclamantului, respectiv prin încheiere a dispus aplicarea față de reclamant a
măsurii preventive arest la domiciliu pe un termen de 30 zile, fiind eliberat
mandat judecătoresc.
Ulterior, la 14 februarie 2020, instanța repetat a constatat inacțiunea
organului de urmărire penală care 30 de zile nu a desfășurat nici o acțiune
procesuală în privința reclamantului, precum și lipsa necesității de a priva de
libertate pe reclamant, respectiv i-a aplică prin încheiere măsura preventivă
eliberarea provizorie sub control judiciar pe un termen de 30 zile, cu
obligarea nepărăsirii localității.
Deși a fost prezent în fața organului de urmărire penală și a
procurorilor din Procuratura Anticorupție, totuși nu au fost efectuate acțiuni
procesuale ce ar demonstra vinovăția sa, cauza penală nu a fost trimisă în
judecată, iar statutul său procesual incert de învinuit a durat nejustificat și
exagerat de mult, fapt ce încalcă prevederile Convenției Europene la un
proces echitabil și examinarea cauzei în termen rezonabil.
În consecință, reclamantul reține că a decis să înainteze pe numele
Procurorului General mai multe cereri privind strămutarea cauzei sale de la
Procuratura Anticorupție la o altă subdiviziune a Procuraturii, pentru analiza
acțiunilor procurorilor în dosarul ce i s-a fabricat și accelerarea urmăririi
penale cu adoptarea unei soluții legale.
După examinarea argumentelor enunțate și erorilor procedurale
admise de procurorii anticorupție, inclusiv comportamentul de rea-credință
și abuziv în continuare, Procurorul General, prin ordonanța din 16 martie
2021, a admis cererea înaintată de reclamant și a retras din gestiunea
Procuraturii Anticorupție cauza penală nr. 2016978168, cu transmiterea
pentru exercitarea urmăririi penale în continuare de Secția unificare a
practicii în domeniul urmăririi penale din cadrul Direcției urmărire penală și
criminalistică a Procuraturii Generale.
Din momentul preluării cauzei în gestiunea Procuraturii Generale,
lucrurile s-au mișcat. Astfel, procurorul Vladislav Căruceru a inițiat un
control sistemic al acțiunilor procurorilor din Procuratura Anticorupție pe
marginea învinuirilor reclamantului, temeinicia măsurilor asiguratorii și de
constrângere aplicate lui și terțelor persoane, existența violării drepturilor și
libertăților participanților la proces și terțelor persoane.
În urma acestui control, Procurorul General a emis la 02 aprilie 2021,
ordonanța de modificare a temeiului de drept indicat în ordonanța
procurorului anticorupție Victoria Furtună (de scoatere de sub învinuire
reclamantul în comiterea infracțiunii prevăzută la art. 328 alin. (1) din Codul
penal), substituind art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală (fapta nu
14
întrunește elementele infracțiunii) cu art. 275 alin. (1) din Codul de
procedură penală (nu există faptul infracțiunii).
De asemenea, procurorul de caz, după analiza probatoriului
administrat și acțiunilor procesuale efectuate la dosar a constatat
circumstanțe ce atestă fără dubiu următoarele împrejurări stabilite cu
certitudine: pe parcursul anilor 2013-2016, în virtutea funcțiilor deținute în
MAI, reclamantul a contribuit nemijlocit la demascarea/cercetarea mai
multor grupări criminale transfrontaliere la nivel național și european,
specializate în contrabanda cu tutun și produse din tutungerie, care au cauzat
prejudicii în proporții deosebit de mari bugetului Republicii Moldova și
bugetului consolidat al țărilor Uniunii Europene. În privința acestor grupări
criminale transfrontaliere, în baza informațiilor administrate de grupul de
lucru și reclamant inclusiv, la 26 februarie 2013, în temeiul unei bănuieli
rezonabile privind comiterea infracțiunii prevăzută la art. 248 alin. (5) lit. b),
d) din Codul penal, a fost pornită cauza nr. 2013420327, la care ulterior au
fost conexate mai multe cauze penale vizând faptele prejudiciabile de
contrabandă și spălare de bani în proporții deosebit de mari comise de
persoane juridice și fizice pe teritoriul Republicii Moldova și statelor UE.
Către organele de drept ale Bulgariei, în cauza penală dată, la 16 martie 2015,
a fost adresată o cerere de asistență juridică internațională cu privire la
efectuarea mai multor acțiuni legate de verificarea tranzacțiilor cu produse
de tutungerie, tutun ca materie primă folosit la producerea țigaretelor etc,
între agenții economici din Bulgaria și cei din Republica Moldova, printre
care figurau SA „Tutun-CTC” și SRL „Sheriff’ (regiunea transnistreană),
avute loc în perioada anului 2012 până la formularea respectivei adrese. La
01 iunie 2015, a fost dispusă ridicarea actelor referitoare la exporturile de
țigarete/tutun ca materie primă pentru producerea de țigarete realizate de
combinatul de tutun SA „Tutun-CTC” mun. Chișinău, în perioada anului
2010 până la ziua dispunerii respectivei acțiuni. Expertizele economico-
financiare în domeniul relevant au stabilit prejudicierea bugetului de stat în
sumă de 104 515 219,43 lei, urmare derulării de anumiți agenți economici
din regiunea transnistreană a activităților de contrabandă cu țigări de diferite
mărci, produse/exportate nemijlocit de combinatul de tutun SA „Tutun-
CTC”. Cele obținute în baza cererii de asistență juridică internațională
adresate organelor competente ale Bulgariei, la 13 iulie 2016, au fost
expediate la adresa organelor de resort ale Republicii Moldova. Având în
vedere că disjungerea la 03 septembrie 2018, din cauza nr. 2013420327, în
privința SRL „Sheriff”, a cauzei nr. 2018670231, s-a soldat cu scoaterea la
07 septembrie 2018 a SRL „Sheriff” de sub urmărire penală și clasarea
cauzei, la 19 iulie 2016, s-a efectuat o ingerință procesual-penală întru
15
modificarea grupului de urmărire penală, prin înlocuirea lui Vladislav
Corcodel (reclamantul în speță) cu un alt ofițer de investigații, fiind
consumată la 25 iulie 2016. Cu acest prilej, se pare deloc întâmplătoare
înlăturarea lui Vladislav Corcodel de la instrumentarea cauzei nr.
2013420327 și la o distanță de doar două luni, la 30 septembrie 2016,
inițierea de procurorul Victoria Furtună din Procuratura Anticorupție, în baza
unei adresări anonime neînregistrate în modul prevăzut de cadrul normativ
cu privire la lucrările de secretariat, fără vreo viză a procurorului ierarhic
superior, a cauzei nr. 2016978168, vizând pretinsa comitere de către
Vladislav Corcodel a faptei de îmbogățire ilicită. Necesită a menționa în
context că în privința faptelor expuse în adresarea anonimă, în contradicție
cu art. 263 alin. (8) din Codul de procedură penală (în acord cu care
plângerile și denunțurile anonime nu pot servi temei pentru pornirea
urmăririi penale, însă în urma controlului efectuat în temeiul acestor plângeri
sau denunțuri, organul de urmărire penală se poate autosesiza în vederea
urmăririi penale), nu s-a efectuat controlul corespunzător. Factologia celor
nuanțate indică asupra existenței unei probleme serioase cu privire la
aspectul legalității începerii urmăririi penale. Așa dar, procurorul și organele
de urmărire penală pot fi sesizate de o persoană fizică sau juridică, de un
organ de constatare, se pot sesiza din oficiu. Sesizarea organelor de urmărire
penală impune obligativitatea efectuării de acte procedurale ce implică
verificarea regularității sesizării, analiza oportunității începerii urmăririi
penale și administrarea mijloacelor de probă, astfel încât să fie obținute
informațiile necesare pentru dispunerea unei soluții. Potrivit art. 265 din
Codul de procedură penală, organul de urmărire penală sau procurorul are
obligația de a primi și examina sesizarea. Astfel se procedează la verificarea
competenței (în cazul în care se constată că nu este competent, actul de
sesizare va fi trimis organului cu competență în domeniu), la analiza modului
în care a fost descrisă fapta și la analiza îndeplinirii condițiilor de formă
prevăzute de lege cu privire la plângere sau denunț prevăzute la art. 263 și
art. 264 din Codul de procedură penală. În toate cauzele în care organul de
urmărire penală a fost sesizat legal, iar din cuprinsul sesizării nu rezultă
circumstanțe care exclud urmărirea penală prevăzută la art. 275 din Codul de
procedură penală (nu există faptul infracțiunii; fapta nu este prevăzută de
legea penală ca infracțiune; fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu
excepția cazurilor când infracțiunea a fost săvârșită de o persoană juridică; a
intervenit termenul de prescripție sau amnistia; a intervenit decesul
făptuitorului; lipsește plângerea victimei în cazurile în care urmărirea penală
începe, conform art. 276 din Codul de procedură penală, numai în baza
plângerii acesteia sau plângerea prealabilă a fost retrasă; în privința unei
persoane există o hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu aceeași
16
acuzație sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe
aceleași temeiuri; în privința unei persoane există o hotărâre neanulată de
neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleași
acuzații; există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează
excluderea sau exclud urmărirea penală), potrivit art. 274 din Codul de
procedură penală, procurorul dispune prin ordonanță începerea urmăririi
penale și, corespunzător, atunci când sesizarea îndeplinește condițiile legale
de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreuna dintre
circumstanțele nuanțate, din oficiu sau la propunerea organelor de urmărire
penală, fără a efectua acte de urmărire penală, dispune refuzul în începerea
urmăririi penale, cu clasarea procesului penal. Din cele indicate rezultă că
ofițerul de urmărire penală sau procurorul sunt persoane care în limitele
competențelor lor dispun de dreptul de a porni nemijlocit urmărirea penală,
respectiv emiterea actului procedural în acest sens urmărește scopul
exercitării atribuției cu care sunt investiți, limitarea realizării căreia conduce
la curmarea activității lor în cadrul urmăririi penale. Concomitent, studiul
sistemic al celor precitate, în corelație cu pct. 5.3 din Hotărârea Plenul Curții
Supreme de Justiție nr. 7 din 04 iulie 2005, cu privire la practica asigurării
controlului judecătoresc de judecătorul de instrucție în procesul urmăririi
penale (care prevede că nu sunt pasibile de a fi atacate de regulă și hotărârile
privind pornirea urmăririi penale ... aceste acte procedurale sunt niște
procedee legate de desfășurare normală a urmăririi penale, precum și pct. 5.4
din aceiași hotărâre – pot fi cazuri când persoana interesată poate ataca în
instanță și actul procedural, prin care s-a dispus pornirea urmăririi penale,
acestea sunt cazurile când se invocă încălcarea ordinii de pornire a urmăririi
penale sau există unele din circumstanțele care exclud urmărirea penală),
semnalează că la adoptarea actului procedural de începere a urmăririi penale
se impune respectarea aspectului material și cel procedural. Cu referire la
primul aspect, se impune a se statua că titularul actului de autosesizare, axat
pe o adresare anonimă nesupusă printre altele unui control prealabil, a
considerat că colaboratorul de poliție Vladislav Corcodel duce un mod de
viață luxos din venituri oficial modeste, întrucât locuiește în casa amplasată
într-o zonă de elită din mun. Chișinău, sectorul Telecentru pe str.---, în urma
unor trucări a licitațiilor a mai dobândit și lotul conex acestei case, iar copiii
lui învață peste hotarele Republicii Moldova. A considerat, prin urmare,
autorul actului de autosesizare, că în vederea constatării existenței sau
inexistenței unei infracțiuni, examinării și soluționării, stabilirii cauzelor și
condițiilor care au contribuit la comiterea acesteia, constatarea vinovăției și
altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cazului, este
oportună inițierea unei investigații mai ample pe faptul dat, în cadrul căreia
de înfăptuit acțiunile procedurale ce se impun. În ordonanța sa, procurorul
17
Victoria Furtună a indicat că fiind analizate activele și luând în calcul
cheltuielile de întreținere suportate de Corcodel Vladislav, pentru
întreținerea domiciliului amplasat într-o zonă de elită din mun. Chișinău,
sectorul Telecentru, str.---, care nu se regăsește în declarațiile sale depuse la
Consiliul Național de Integritate, întreținerea copiilor care își fac studiile
peste hotarele Republicii Moldova, cât și alte cheltuieli evidente, în coraport
cu veniturile declarate ca obținute în perioada activității acestuia în calitate
de colaborator la SIFE al INI al DP mun. Chișinău, se stabilește că veniturile
obținute și proprietățile deținute sunt superioare veniturilor declarate, fapt ce
denotă o existență a altor surse de venit decât cele indicate, ce indică la
obținerea ilicită a bunurilor menționate supra. Conformându-se așadar
cerințelor legii procesual penale cu privire la formă și conținut al actului de
sesizare, dar fără a fi verificată existența cazurilor care exclude urmărirea
penală, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la comiterea
infracțiunii de îmbogățire ilicită, adică deținerea de persoana publică,
personal sau prin intermediul unor terți, a bunurilor în cazul în care valoarea
acestora depășește substanțial mijloacele dobândite și s-a constatat, în baza
probelor, că acestea nu aveau cum să fie obținute licit, prevăzute la art. 3302
alin. (1) din Codul penal. Deoarece, faptele reținute în actul de sesizare și
cele din ordonanța procurorului de caz este de remarcat că nu reprezentau și
nu reprezintă element material constitutiv al infracțiunii imputate lui
Vladislav Corcodel, fiind expuse într-o manieră vagă, neclară, abstractă și
neîntemeiată. Referitor la acest aspect, din interpretarea logico-sistematică a
dispozițiilor art. 3302 din Codul de procedură penală, așa cum s-a explicat și
în doctrină, rezultă că obiectul material sau imaterial al acestei infracțiuni îl
reprezintă bunurile care îndeplinesc cumulativ două condiții: valoarea lor
depășește substanțial valoarea mijloacelor dobândite; în baza probelor s-a
constatat că ele nu aveau cum să fie obținute licit. Noțiunea de „bunuri” este
definită în art. 2 lit. d) din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției,
adoptate la New York la 31 octombrie 2003, aceasta reprezentând singurul
instrument juridic anti-corupție cu forță obligatorie la nivel universal,
deoarece comiterea infracțiunii de la art. 3302 din Codul penal este obligator
precedată de comiterea unei fapte generatoare de venituri ilicite. Din rațiunea
care a precedat se observă clar caracterul incident al constatărilor Curții de
contencios constituțional, din decizia nr.109 din 07 noiembrie 2017, privind
inadmisibilitatea sesizării nr. 138g/2017, privind excepția de
neconstituționalitate a unor prevederi din art. 243 alin. (1) lit. a), c) din Codul
penal, potrivit cărora această faptă penală este una subsecventă (delictum
subsequens) și, corespunzător, pentru a fi demonstrată comiterea faptei de
îmbogățire ilicită, mai întâi trebuie să fie probată comiterea faptei
generatoare de venituri ilicite. De aceea, cel care comite infracțiunea în
18
cauză, mai întâi trebuie să răspundă pentru infracțiunea predicat (principală),
pe care a comis-o anterior și doar după aceasta este posibilă tragerea acestuia
la răspundere pentru fapta de îmbogățire ilicită. În caz contrar, standardul
„dincolo de orice îndoială rezonabilă ” conturat în materia penală, esența
căruia rezidă în aceea că pentru a putea fi pronunțată o soluție de condamnare
acuzația trebuie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă (Boicenco vs
Republica Moldova, 11.07.2006, §104; Hassan vs Marea Britanie,
16.09.2014, §48; Blokhin vs Rusia, 23.03.2016, §139) riscă a fi lăsat fără
atenție. Corelativ, concluziile despre vinovăția persoanei de comiterea
infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Existența unor probe dincolo
de orice îndoială rezonabilă constituie o componentă esențială a dreptului la
un proces echitabil și instituie în sarcina acuzării obligația de a proba toate
elementele vinovăției de o manieră aptă să înlăture dubiul. În contextul celor
elucidate este necesar de stabilit că pe baza probelor certe că bunurile ce
constituie venituri ilicite în sensul art. 3302 din Codul penal, provin din
comiterea infracțiunilor. Pe cale de consecință, bănuială rezonabilă, care în
acord cu art. 6 pct. 43 din Codul de procedură penală, reprezintă „suspiciune
care rezultă din existență unor fapte și/sau informații care ar convinge un
observator obiectiv că s-a comis ori se pregătește comiterea unei infracțiuni
imputabile unei anumite persoane și că nu există alte fapte și/sau informații
care înlătură caracterul penal al faptei ori dovedesc neimplicarea persoanei”,
infracțiunea de îmbogățire ilicită este una specifică în virtutea caracterului
secundar al acesteia, nefiindu-i aplicabilă regula generală la constatarea unei
bănuieli rezonabile privind comiterea ei, având în vedere cerința stabilirii
certe a comiterii infracțiunii deja constatate. În aceeași ordine de idei, cu
referire la noțiunea de bănuială rezonabilă, CtEDO în jurisprudența sa a
reținut că bănuiala rezonabilă presupune existența faptelor sau a
informațiilor care ar convinge un observator obiectiv că persoana în cauză ar
fi putut comite infracțiunea. Faptul că o bănuială este presupusă cu bună-
credință nu este suficient (Mușuc vs Moldova, 06.11.2007, §31). Ceea ce
poate fi considerat „rezonabil” depinde de toate circumstanțele cauzei (Fox,
Campbell și Hartley vs Regatului Unit, 30.08.1990, §32). Faptele care dau
naștere suspiciunii nu trebuie să fie suficiente pentru a justifica o
condamnare și nici chiar pentru înaintarea învinuirii, ceea ce reprezintă
următorul pas al procesului penal (Brogan ș.a. vs Regatul Unit, 29.11.1988,
). Curtea Europeană a constatat că nu a existat o bănuială rezonabilă
când: detenția în baza acuzației de participare la organizații de tip mafie se
bazează doar pe probe indirecte obținute de la un informator anonim (Labita
vs Italia, 06.04.2000, §156-158); serviciul de informații susține în baza
informațiilor operative nesusținute prin alte probe că persoana este implicată
în trafic de arme (Lazoroski vs Macedonia, 08.10.2009, §43-49); persoana
19
reținută pentru simplul fapt că se afla în casa unei persoane bănuite că este
membru al unei organizații teroriste (Ipek ș.a. vs Turcia, 03.02.2009, §31);
raportul unui polițist menționa că persoana mergea repede și se uita în jur,
ezitând dacă să meargă acasă sau nu, atunci când acest raport nu reprezenta
un document valabil care să confirme reținerea și la momentul reținerii nu
exista vreo suspiciune că persoana a comis vreo infracțiune (Nechiphorok și
Yonkalo vs Ucraina, 21.04.2011, §177); reținerea a avut loc în baza
declarațiilor unor martori obținute prin constrângere de organul de urmărire
penală și care nu au fost verificate preliminar (Spetuleac vs Moldova,
06.11.2007, §75- 81); reținerea în baza acuzației de diminuare a prețului unui
imobil cumpărat a avut loc fără a exista vreo probă care să confirme
diminuarea prețului sau că cumpărătorul a fost în cârdășie cu vânzătorul
(Mușuc vs Moldova, 06.11.2007, §32). În cazul de față, după cum rezultă,
comiterea infracțiunii de îmbogățire ilicită nu deriva din comiterea vreunei
fapte prejudiciabile generatoare a veniturilor pretinse a fi ilicite și, în această
ipoteză, nu putea fi existentă. A decide altfel înseamnă a goli de conținut
dispozițiile normei care prevede răspunderea penală în privința faptei
prejudiciabile puse în discuție. În altă ordine de idei, se impune a se atenționa
că caracterul interpretabil al termenului „substanțial”, folosit în dispoziția
articolului supus analizei, anterior abordat cu mai multe prilejuri, a fost
înlăturat abia la 01 august 2016, când a intrat în vigoare Legea nr. 133 privind
declararea averii și a intereselor personale, adoptată la 17 iunie 2016, prin
care s-a înlăturat deficiența din definiția infracțiunii de „îmbogățire ilicită”,
cuprinsă la articolul 3302 din Codul penal, cu privire la cuantificarea
proporției de depășire substanțială a bunurilor și mijloacelor dobândite (a se
vedea decizia Curții Constituționale nr. 131 din 05 decembrie 2019). Data
intrării Legii nr. 133/2016 și este punctul principal de plecare pentru
posibilitatea cuantificării proporției prevăzute la art. 3302 din Codul penal,
care fiind una extrapenală, nu poate retroactiva anterior acestei date. În acest
context, cel puțin nu este clar cum ar fi putut autorul actului de dispunere a
începerii urmăririi penale să calculeze acea discrepanță a legii penale,
nespecificată în actul procedural de începere a urmăririi penale în mod
aritmetic, pe când unicul bun care se pretinde că ar aparține lui Vladislav
Corcodel - apartamentul nr. 168 din mun. Chișinău, str.---, ce îi aparține de
jure și de facto, reieșind din lipsa probatoriului care ar demonstra contrariul,
surorii soției Svetlana Aksan, a fost procurat la 21 noiembrie 2016, adică
peste doar 4 luni nedepline după intrare în vigoare a Legii la 01 august 2016.
Suplimentar la cele stabilite, rezultă și nerespectarea pct. 109 din hotărârea
Curții Constituționale nr. 6 din 16 aprilie 2015 (în care se menționează cu
referire la modul de punere în aplicare a normei examinate că prevederile art.
3302 din Codul penal nu pot fi aplicate retroactiv cu privire la bunurile
20
dobândite înainte de intrarea în vigoare a prevederilor în cauză), prin
aplicarea retroactivă a legii penale așa cum s-a făcut în mod abuziv în raport
cu bunurile pretinse a fi ale lui Vladislav Corcodel dobândite până la data
introducerii art. 3302 din Codul penal, prin Legea nr. 326 din 23 decembrie
2013, în vigoare din 25 februarie 2014. Ca o concluzie asupra celor
constatate este de reținut că acestea sunt nu altceva decât o consecință de
interpretare și aplicare arbitrară a legii fără a fi asigurat un echilibru între
spiritul și litera legii, între exigențele de redactare și scopul urmărit de
legiuitor, precum și fără a avea competența de a oferi legii penale caracterul
retroactiv și extins, nefiind valabil într-o atare situație vreun argument ce ar
justifica legalitatea începerii urmăririi penale. Or, în activitatea sa obligația
care incumbă procurorilor rezultă direct din normele constituționale
menționate, potrivit cărora în activitatea lor ei reprezintă interesele generale
ale societății și apără ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor. În
prezența unei urmăriri penale pornite ilegal, cei responsabili de
instrumentarea cauzei au declanșat efectuarea măsurilor speciale de
investigație motivate în mod absurd reieșind din constatările făcute, prin
faptul necesității identificării persoanelor implicate în obținerea bunurilor și
activelor a căror valoare depășesc substanțial mijloacele dobândite și care nu
aveau cum să fie obținute licit, localizarea depozitării acestora, identificării
metodei tranzacțiilor ilicite, stabilirea locurilor de stocare a mijloacelor
financiare obținute din afaceri tenebre, cum ar fi urmărirea vizuală și
documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, precum și
localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziționare GPS ori prin alte
mijloace tehnice a acțiunilor lui Vladislav Corcodel și altor persoane fizice
(Tamara Digori), acțiuni nespecifice documentării îmbogățirii ilicite, ceea ce
și a rezultat din irelevanța celor obținute de pe urma realizării acestora.
Măsurile specifice documentării faptei de îmbogățire ilicită, care în contextul
analizei efectuate mai sus nu avea cum să fie, neexistând însăși fapta
acesteia, s-au început abia în luna decembrie 2016, după reținerea ofițerului
de urmărire penală al Serviciului Vamal, Maxim Guzic și ofițerului de
investigații din MAI, Octavian Busuioc, în cadrul cauzei penale nr.
2016978258, pornită la 01 decembrie 2016, în baza art. 324 alin. (3) lit. b)
din Codul penal. Aceste măsuri s-au concretizat prin percheziția mai multor
imobile, inclusiv casetelor metalice din diferite bănci, aplicarea sechestrelor
pe bunurile imobile și cele ridicate în cadrul perchezițiilor (caracterul ilicit
de dobândire al cărora și până la moment nefiind demonstrat, adică pe
parcursul a 4 ani), audierea persoanelor, determinând o stare de tensiune și
de presiune psihică asupra membrilor familiei Corcodel, exprimate în
percheziționarea repetată a imobilelor, în special percheziția corporală a
soției lui Vladislav Corcodel, Galina Corcodel și a părinților lor. Etapa la
21
care a fost pornită această cauză, prin prisma cronologiei evenimentelor
conturate, raportate la argumentarea inoportunității participării lui Vladislav
Corcodel într-un grup de urmărire penală pe o cauză penală cu o rezonanță
socială sporită și lăsarea acestuia într-un alt grup de urmărire penală într-o
cauză cu o rezonanță socială destul de redusă, efectuarea în privința lui
Vladislav Corcodel, la acel moment, a măsurilor speciale investigații, indică
asupra existentei unei provocări a faptei de corupție pentru a legitima
pornirea urmăririi penale în privința faptei penale de îmbogățire ilicită. În
ipoteza dată, pentru început, necesită a consemna că în materia infracțiunilor
de corupție probațiunea trebuie să fie de natură a nu încălca echitatea
procedurii. Infracțiunile de corupție sunt dificil de probat având în vedere că
acestea implică de regulă doi autori distincți a două infracțiuni diferite (dare
și luare de mită), persoane care de regulă nu au interesul să divulge fapta,
când folosul este transmis pentru un lucru nelegal. Faptele sunt petrecute în
unele cazuri timp îndelungat, trebuie reconstituite, intervenind și
problematica valorii probatorii a declarațiilor martorilor, care în această
materie sunt de regulă probe indirecte, iar împrejurările dovedite cu aceste
depoziții sunt fapte probatorii și nu fapte principale. Din principiul
prezumției de nevinovăție, rezultă că interpretarea probelor în materie penală
se raportează la standardul „in dubio pro reo”, ceea ce implică și condiția
certitudinii, a convingerii certe a vinovăției. Totodată, administrarea
echitabilă a probelor, ca parte a dreptului la un proces echitabil, ocupă un loc
preeminent într-o societate democratică și nu poate fi sacrificată în favoarea
eficienței luptei împotriva corupției. Una dintre metodele de investigare a
infracțiunilor de corupție des practicată este aceea cu înregistrarea
dialogurilor ambientale între denunțător și coruptul. Legea reglementează și
o procedură în această privință care este supusă autorizației instanței de
control judiciar și care în prezenta cauză respectă criteriile de legalitate.
Utilizarea unor astfel de metode sunt compatibile cu dreptul la un proces
echitabil, însă utilizarea acestora trebuie să aibă limite clare, pentru a nu
provoca săvârșirea faptelor în scopul obținerii probelor. Organelor de resort
sau altor persoane care acționează pentru acestea, li se interzice să provoace
o persoană să comită ori să continue comiterea unei fapte penale în scopul
obținerii de probe. Se comite o instigare ori de câte ori organele de urmărire
penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională, ci
exercită o asemenea influență asupra persoanei, încât să o determine să
comită o faptă penală care fără aceasta intervenție nu ar fi fost comisă, cu
scopul de a constata o infracțiune, respectiv de a obține probe și de a declanșa
urmărirea penală. În speță, atitudinea denunțătorului Adrian Potorac
urmează catalogată ca fiind una provocatoare în prezenta cauză întrucât
situația presupus infracțională tinde să fie probată tocmai prin acțiunea
22
acestuia, pentru că lipsește orice indiciu că pretinsa fapta ar fi existat fără
această intervenție. În sprijinul acestei concluzii, se impune a se face
trimitere la stenograma dialogului ambiental purtat la 01 decembrie 2016 de
denunțătorul Adrian Potorac și ofițerul de urmărire penală Maxim Guzic
anexate la procesul-verbal întocmit în această privință, din care rezultă că
martorul denunțător găsește ocazia de a menționa implicarea lui Vladislav
Corcodel, la care Maxim Guzic îi răspunde că el i-a spus să vină, el decide
în grupa asta și ulterior se duce la procuror. Cu același prilej, martorul
denunțător încercă să demonstreze implicarea lui Vladislav Corcodel, iar
afirmațiile lui Maxim Guzic au confirmat în cadrul dialogului înregistrat
între martorul denunțător și Corcodel Vladislav din 14 decembrie 2016, în
cadrul căruia cel din urmă respinge existența vreunui interes față de
problemele denunțătorului cu Maxim Guzic, ceea ce rezultă din răspunsul
lui Vladislav Corcodel că nu îl interesează, oferit la întrebarea
denunțătorului. Mai susține Vladislav Corcodel, în dialogul înregistrat, că nu
este persoana care poate adopta decizii, deoarece nu exercită urmărire
penală, inclusiv îi povestește denunțătorului despre conflicte cu cei de la
procuratură, nefiind evidențiată pretinsa pretinderea de Vladislav Corcodel
de la martorul denunțător a căror-va avantaje sau susținerea de către acesta
despre vreo influență asupra factorilor de decizie, nemaivorbind de existența
vreunei înțelegeri cu Maxim Guzic. Așa cum rezultă, din înregistrările
dialogurilor între denunțător și Vladislav Corcodel, ultimul a negat categoric
posibila obținere a unor avantaje. Pe tot parcursul dialogului, la rândul lui,
cu Maxim Guzic, denunțătorul, dorind obținerea unor probe prin care să
dovedească implicarea lui Vladislav Corcodel în actele de corupție, insistent
menționează numele ultimului, provocând pe Maxim Guzic să se expună în
această privință, iar cel din urmă în repetate rânduri, la aceste provocări, a
accentuat despre lipsa vreunui rol decisiv al lui Vladislav Corcodel. În
special, se impune a se referi la neregăsirea în stenogramele cercetate a unor
fragmente importante care să indice la faptul că acceptarea și primirea
banilor de la Adrian Potorac în totalmente era sub controlul lui Maxim
Guzic, fiind relevante în această privință textele stenografiate, din care
rezultă că la cele spuse de Adrian Potorac: pur și simplu eu cred că suma asta
a venit de la dânșii, Maxim Guzic îi răspunde că: nu suma asta a venit din
altă direcție. Sau atunci când ultimul afirmă: el este participant dar el nu
hotărăște ceva – adică fragmentele subliniate care nu s-au regăsit în textul
stenogramei indicau și indică că suma de bani cerută a fost negociată nu cu
Vladislav Corcodel și este specificat că el nu este cel care primește decizii la
caz. La fel este susținută ipoteza că Vladislav Corcodel nu putea cum să fie
implicat în fapta de corupție prin fragmentul scos din stenogramă din care se
poate deduce faptul că Maxim Guzic nu numai că era la curent cu problemele
23
lui Vladislav Corcodel legate de activitatea profesională, dar cunoștea că
acesta în scurt timp va fi demisionat din organele de drept. Acceptarea unor
foloase sau susținerea unei influențe presupun o manifestare activă de voință
activă, care să confere certitudinea că promisiunea/oferta a fost înțeleasă și
acceptată, or din cele arătate nu rezultă vreun element de acceptare sau
susțineri de influențe, astfel că Vladislav Corcodel era în imposibilitate să le
realizeze. Probele administrate dovedesc dincolo de orice îndoială
rezonabilă, doar împrejurarea că între cei doi a avut loc o discuție
provocatoare, avută loc printre altele la insistența lui Adrian Potorac,
realizată sub controlul riguros al colaboratorilor Centrului Național
Anticorupție, fără a exista vreo acceptare a vreunei promisiuni în schimbul
soluționării favorabile a cauzei penale în care figura denunțător. Faptul că
Vladislav Corcodel nu a pretins de la martorul denunțător mijloace financiare
a fost confirmat însuși de ultimul în cadrul confruntării dintre ei avută loc la
26 decembrie 2019. Împrejurările arătate indică asupra faptului că acuzațiile
aduse lui Vladislav Corcodel s-au bazat în măsură decisivă pe declarațiile
unei persoane condamnate, credibilitatea cărora creează dubii serioase,
având în vedere evoluția acțiunilor în raport cu Maxim Guzic și Octavian
Busuioc, îndeosebi intensitatea acestora în comparație cu cele efectuate în
privința lui Vladislav Corcodel, când Octavian Busuioc este scos de sub
urmărire penală, cu ulterioara audiere în calitate de martor, iar Maxim Guzic
în timp record, fără a fi arestat preventiv, este condamnat la o pedeapsă sub
formă de amendă, fiind obținute declarații incriminatorii lui Vladislav
Corcodel, care la rândul lor sunt în contradicție cu stenogramele anexate la
dosar și în special declarațiile vădit contradictorii ale lui Maxim Guzic în
calitate de martor făcute la 12 noiembrie 2020. În această ipoteză se atestă
că și în prezentul caz s-a acționat analogic celor în privința cărora s-au făcut
intervenții de modificare, întregul raționament avut în vedere de cei
responsabili de investigarea cazului s-a fundamentat doar pe ideea de a
demonstra vinovăția lui Corcodel Vladislav și pe probe administrate cu
încălcarea gravă a normelor procedurii penale care să dovedească existența
infracțiunilor de îmbogățire ilicită și de corupere pasivă, astfel cum sunt
acestea incriminate în Codul penal. Concluzionând cele arătate, este de
reținut că probatoriul administrat în cauză reprezintă nu altceva decât
prezumții de fapt care depășesc orice limită, fiind nu doar excesive, dar
arbitrare și respectiv nu poate forma convingerea asupra existenței în
acțiunile lui Vladislav Corcodel a faptelor infracționale de mai sus,
impunându-se scoaterea acestuia de sub urmărire penală.
Reclamantul a menționat că procurorul Vladislav Căruceru din Secția
unificare a practicii în domeniul urmăririi penale din cadrul Direcției
24
urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale, la 22 aprilie 2021,
a emis ordonanța prin care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a
reclamantului din motivul inexistenței faptei infracționale prevăzută la art.
324 alin. (3) lit. b) din Codul penal și clasarea cauzei penale nr. 2016978168,
din motivul inexistenței vreunei fapte infracționale.
Analizând conținutul informației eliberate de Procuratura Anticorupție
din 07 august 2020 sub nr. 8226 privind lipsa de statut procesual al
reclamantului pe capătul de învinuire în comiterea infracțiunii prevăzută la
art. 3302 alin. (1) din Codul penal, conținutul ordonanței procurorului
Victoria Furtună din 07 august 2020, privind scoaterea reclamantului de sub
învinuire în comiterea infracțiunii prevăzută la art. 328 alin. (1) din Codul
penal, în temeiul art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală, conținutul
ordonanței Procurorului General din 02 aprilie 2021, privind modificarea
ordonanței precitate din 07 aprilie 2020, în partea ce ține de temeiul de drept,
și anume, substituirea art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală cu
alin. (1), conținutul ordonanței din 22 aprilie 2021 (de scoatere de sub
învinuire a reclamantului în comiterea infracțiunii prevăzută la art. 324 alin.
(3) lit. b) din Codul penal și clasarea cauzei penale nr. 2016978168),
reclamantul a ajuns la concluzia că statul prin organele sale de drept a admis
violarea flagrantă a principiilor fundamentale ale drepturilor omului.
Reclamantul se referă în acest context la: prezumția nevinovăției;
dreptul la un proces echitabil; dreptul la apărare; punerea ilegală și
nemotivată sub învinuire în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 324 și
art. 328 din Codul penal, iar în raport cu infracțiunea prevăzută la art. 3302
alin. (1) din Codul penal, deși nu a fost pus oficial sub acuzare, a suferit toate
consecințele unei astfel de acuzări, conținutul ordonanței fiind temei indicat
în toate actele de aplicare a sechestrelor de procurorul Victoria Furtună față
de reclamant și rudele sale; au fost aplicate abuziv măsurile de constrângere
și limitare a drepturilor patrimoniale (aplicarea sechestrelor pe bunurile
imobile, mobile și mijloace financiare); au fost efectuare percheziții la
domiciliile părinților și rudelor reclamantului; soția reclamantului a fost
supusă percheziției corporale; reclamantul a fost anunțat în căutare la nivel
național și internațional prin intermediul Interpol; plasat în arest preventiv;
arest la domiciliu; plasat sub control judiciar cu limitarea deplasării sale; a
fost supus unui tratament inuman și degradant din partea reprezentanților
Centrului Național Anticorupție și Procuraturii Anticorupție și unei torturi
psihologice în perioada anilor 2016-2021.
Din cauza informației prezentate de Procuratura Anticorupție și
scurgerea ilegală a materialelor din cadrul cauzei penale, onoarea
profesională și civică a reclamantului, demnitatea sa și a familiei au fost grav
25
și iremediabil afectate prin publicațiile calomnioase care au fost alimentate
de Procuratura Anticorupție în goana sa după senzații și titluri glorioase.
În acest context, reclamantul a invocat legislația aplicabilă speței din
care rezultă că statul răspunde patrimonial potrivit legii pentru prejudiciile
cauzate prin erorile comise în procesele penale de organele de anchetă și
instanțele judecătorești (Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998; art. 53 alin.
(2) din Constituția RM) și a menționat că tragerea sa la răspundere penală
reprezintă înaintarea acuzații penale indiferent de statutul procesual pe care
l-a avut.
Reclamantul a menționat că, la caz, sunt aplicabile și normele de drept
material din Codul civil referitor la repararea prejudiciului patrimonial și
nepatrimonial cauzat, inclusiv art. art: 5§l, 6§2, 8§l din Convenția
Europeană.
Procurorul Victoria Furtună a pornit în privința reclamantului dosarul
penal nr. 2016978168, conform semnelor infracțiuni prevăzută la art. 3302
alin. (1) din Codul penal, iar ulterior a înaintat demersuri în judecată, prin
care deliberat a indus în eroare instanța de judecată prin invocarea că
reclamantul a comis infracțiunea de îmbogățire ilegală.
Urmărirea penală în privința sa a fost pornită în baza unei scrisori
anonime și a raportului angajatului Centrului Național Anticorupție, deși
legislația procesual-penală expres prevede modalitatea de pornire a urmăririi
penale, printre care nu se regăsesc plângerile anonime.
Respectiv, a declarat că procurorii au fabricat acuzarea adusă
reclamantului, iar acest fapt a permis în aceiași zi aplicarea față de dânsul a
măsurilor operative de investigație de angajații Centrului Național
Anticorupție.
Urmare demersului fără suport probatoriu, cu motiv de eventuală
asigurare a acțiunii și confiscare specială/extinsă, instanța de judecată, fiind
indusă în eroare de procurorul Victoria Furtună, prin invocarea celor
pretinse, a aplicat abuziv în anul 2016 sechestrul pe bunurile și mijloacele
financiare indicate supra.
De la aplicarea sechestrelor (30 decembrie 2016) până la anularea
măsurilor asigurătorii au trecut mai mult de 4 ani, iar procurorul deliberat a
omis audierea proprietarilor de drept al bunurilor vizate, deși aceștia au
formulat mai multe cereri de audiere în calitate de martor și anexarea la
materialelor cauzei a înscrisurilor și probelor ce atestă caracterul legal de
dobândire a bunurilor.
26
Reclamantul a reiterat că procurorii au respins toate cererile legitime
ale proprietarilor, sfidând în acest fel dreptul la un proces echitabil al părților
și dreptul la proprietatea privată, inclusiv a celor vizați de acțiunile
procurorului.
Mai mult, nici o persoană vizată de sechestrele aplicate nu are și nici
nu a avut vreun statut procesual pe dosar (bănuit, învinuit sau inculpat, nici
chiar martor), aspect care cert dă o tentă abuzivă și ilegală asupra temeiului
de aplicare a sechestrelor.
Astfel, deținerea acestor bunuri prin intermediul unor terțe persoane
nu a fost probată de organul de urmărire penală, a fost pur declarativă, a avut
un alt scop decât stabilirea adevărului și nu a fost pertinentă cauzei penale.
Îmbogățirea ilicită este o infracțiune prevăzută la art. 3302 din Codul
penal, introdusă prin Legea nr. 326 din 23 decembrie 2013, publicată în
Monitorul Oficial nr. 47-48 din 25 februarie 2014, respectiv a intrat în
vigoare la acea dată.
Este relevant în cazul fiecărui bun în parte, pe care le menționează
organul de urmărire penală, data la care au fost achiziționate (și nu transmise
în posesie gratuit) de proprietar, or, cu excepția imobilului achiziționat de
Svetlana Aksan, această dată este anterioară datei intrării în vigoare a Legii
nr. 326, prin care a fost introdusă infracțiunea de îmbogățire ilicită în Codul
penal.
Reclamantul a reținut că învinuirea de îmbogățire ilicită formulată de
procurorul Victoria Furtună este întemeiată pe o declarație anonimă și
presupune acțiuni ce datează anterior intrării în vigoare a Legii nr. 326, fapt
prin care s-a încălcat principiul legalității prevăzut de art. 22 din Constituția
RM, care stabilește că nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni
care în momentul comiterii nu constituiau un act delictuos. Toate acestea
probează că declarația anonimă apărută ca printr-un miracol la Procuratura
Anticorupție în vara anului 2016, a servit ca sesizare pentru procurorii
anticorupție privind pretinsa activitate infracțională desfășurată de reclamant
pe când activa în calitate de ofițer de investigații în cadrul IGP al MAI.
Astfel, motivul inițierii procesului penal în privința sa nu a fost o
consecință firească a informațiilor pe care organele de drept le primesc prin
plângere, denunț sau orice alte mijloace prevăzute în Codul de procedură
penală. Această declarație anonimă a reprezentat concretizarea intenției
evidente a procurorilor anticorupție, intenție la care au aderat angajații
Centrului Național Anticorupție, de a duce în planul realității obiective o
ficțiune de natură a face posibilă tragerea la răspundere penală a unei
persoane despre care ei însuși aveau cunoștință că este nevinovată, încălcând
27
astfel normele procedural penale de strângere a probelor care să dovedească
existența infracțiunii și stabilirea răspunderii penale în sarcina persoanei
vinovate de comiterea infracțiunii. Contrar rolului organelor judiciare definit
în Codul de procedură penală, procurorii anticorupție au fixat de la bun
început persoana împotriva căreia urmau să deruleze activități de investigare,
atribuind reclamantului rolul de persoană vinovată în comiterea infracțiunii
înaintate, de strângerea probelor necesare cu privire la existența acestor
infracțiuni, chiar preconstituind astfel de probe, situație care rezultă din
actele procesuale întocmite de procurorii anticorupție imediat după
parvenirea declarației anonime, fiind urmărit scopul de a crea o aparență
licite care să permită învinuirea injustă a persoanei despre care se cunoștea
că nu este vinovată.
Reclamantul a constatat inacțiunea și atitudinea părtinitoare a
procurorului, respectiv a înaintat o plângere în adresa judecătorului de
instrucție privind inacțiunea organului de urmărire penală și violarea
dreptului la un proces echitabil, iar reprezentantul Procuraturii Anticorupție,
în cadrul ședinței a prezentat un răspuns oferit de procurorul de caz, prin care
reclamantul era informat că pe capătul de învinuire în comiterea infracțiunii
prevăzută la art. 3302 alin. (1) din Codul penal, nu are nici un statut
procesual, nefiind bănuit și nici învinuit.
Astfel, timp de peste 4 ani, nu a fost informat despre lipsa statutului
procesual pe capătul de acuzare dat, iar toate sechestrele care au fost aplicate,
au fost motivate eronat și declarativ. Nici într-o fază a urmăririi penale
procurorul nu a admis în fața reclamantului, a judecătorului de instrucție sau
a instanței de apel în cazul examinării recursurilor, că reclamantul nu este
bănuit/învinuit pe acest capăt de acuzare. Toate acțiunile procurorului lăsau
să pară certitudinea acuzării, fapt ce a determinat deseori adoptarea unor
hotărâri/decizii motivate eronat și respectiv violarea drepturilor și libertăților
reclamantului.
În acest sens art. 6 din Convenția Europeană garantează dreptul la un
proces echitabil și că orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată
nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită și că dreptul la apărare
constă în totalitatea prerogativelor, facultăților și posibilităților de care,
potrivit legii, dispun justițiabilii pentru a-și apăra interesele, drept prevăzut
expres la art. 26 din Constituția RM și la art. 6, par. 3, lit. c) din Convenția
Europeană.
Cu titlu de referință decizia Curții Supreme de Justiție din 22 februarie
2019, prin care s-a examinat recursul în interesul legii, în care instanța a atras
atenția asupra hotărârii Curții Constituționale nr. 26 din 23 noiembrie 2010,
28
privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 63 alin. (6) din
Codul de procedură penală, din care rezultă că în sensul normelor
constituționale, recunoașterea calității de bănuit se aplică în interesul
persoanei pentru apărarea sa, persoana dobândind astfel drepturi
suplimentare reglementate la art. 64 din Codul de procedură penală.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene, la interpretarea noțiunii de
acuzație în materie penală, dobândirea calității de bănuit intervine ex lege
atunci când sunt îndeplinite condițiile care impun organului judiciar să
constate existenta unei acuzații în materie penală, să dispună efectuarea în
continuare a urmăririi penale față de suspect și să-i aducă la cunoștință
drepturile.
Însă, deși nu a fost pus oficial sub acuzare în comiterea infracțiunii
prevăzută la art. 3302 alin. (1) din Codul penal, totuși a suportat grav toate
consecințele unei astfel de acuzări ilegale, prin limitarea nejustificată și
abuzivă a drepturilor și libertăților sale și terțelor persoane, bunurile fiind
sechestrate (în ordonanță fiind expres indicate acuzările și bănuielile aduse).
Totodată, deși de facto avea acest statut, de jure nu i-a fost asigurat
nici un drept prevăzut la art. 63 și art. 64 din Codul de procedură penală.
În lipsa unei bănuieli și învinuiri aduse lui Vladislav Corcodel în
comiterea infracțiunii prevăzută la art. 3302 alin. (1) din Codul penal,
procurorul a încălcat flagrant drepturile și libertățile sale, și anume, dreptul
la un proces echitabil, dreptul la apărare, prezumția nevinovăției, dreptul la
proprietate etc.
La 07 august 2020, prin scrisoarea nr. 8226, a fost informat că față de
el nu a fost emis vreun act procesual prin care să fie pus sub bănuială sau
învinuire în comiterea infracțiunii prevăzută la art. 3302 alin. (1) din Codul
penal.
Astfel, procurorul de caz a recunoscut că timp de 4 ani, Vladislav
Corcodel și membrii familiei sale au fost persecutați și au suportat consecințe
de ordin restrictiv (sechestre neîntemeiate, percheziții, intimidări etc), deși
nu a avut vreun statut procesual pe capătul dat de acuzare, iar procurorul nu
a acumulat probe în acest răstimp.
Această atitudine a cauzat atât lui Vladislav Corcodel, membrilor
familiei și rudelor sale apropiate suferințe morale nejustificate care pot fi
doar relativ compensate material.
Respectiv, acțiunile ilegale, abuzive și discriminatorii întreprinse pe
parcursul a 4 ani în privința sa, analizate și apreciate în ansamblu, probează
provocarea de suferințe psihice cu scopul de a-l pedepsi pentru acțiunile
29
legale întreprinse în cadrul cauzelor penale de rezonanță instrumentate
nemijlocit de Vladislav Corcodel la nivel național și european (cauza penală
nr. 2013420327) și în scopul de a exercita presiune psihologică asupra lui și
membrilor familiei.
Referitor la comiterea infracțiunii prevăzută la art. 324 alin. (3) din
Codul penal, la 01 decembrie 2016, procurorul Victoria Furtună a pornit
dosarul penal nr. 2016978258, ulterior conexat la dosarul nr. 2016978168,
conform semnelor infracțiuni prevăzută la art. 3302 alin. (1) din Codul penal,
iar la 21 decembrie 2016 a emis ordonanța de punere sub învinuire a lui
Vladislav Corcodel, încriminându-i comiterea infracțiunii prevăzută la art.
324 alin. (3), lit. b) din Codul penal.
Consideră că a realizat în deplină măsură caracterul criminal și de
comandă a acțiunilor care erau îndreptate față de el de procurorii
compromiși, precum și caracterul fabricat de învinuire aduse lui.
În acest sens, având temeri rezonabile cu privire la siguranța sa, a vieții
și sănătății sale și pentru a evita orice pârghie de influență supra sa prin
intermediul membrilor familiei și rudelor apropiate, a decis să nu să se
prezinte la organul de urmărire penală care acționa la indicația unor persoane
influente din fostul politic național, care acordau protecție grupărilor
criminale transfrontaliere specializate în contrabandă cu produse de
tutungerie și spălare de bani. Astfel, singurul scop urmărit de Procuratura
Anticorupție a fost de a pune sub învinuire o persoană nevinovată și a trece
la tăcere a sa.
Așadar, conștientizând pericolul care plana supra sa și familiei, a decis
inițial să nu să se prezinte la organul de urmărire penală, iar la solicitarea
procurorului Victoria Furtună a fost emis mandat de arest pe numele sau.
Ulterior, în ordonanța din 22 aprilie 2021, procurorul de caz a
demonstrat cu lux de amănunte că martorul Adrian Potorac a acționat ca
agent provocator încercând insistent mai multe ori prin diferite modalități
ilegale să determine pe Vladislav Corcodel să participe în acțiuni de corupție.
Ordonanța de pornire a cauzei penale s-a emis la 01 decembrie 2016, iar la
02 decembrie 2016 a fost dispusă deja măsura de interceptare și înregistrare
a comunicărilor și imaginilor în privința sa, iar la 15 decembrie 2016 Adrian
Potorac l-a contactat insistent de mai multe ori la numărul de telefon mobil
și a solicitat o întrevedere iminentă, iar în cadrul întrevederii a încercat să îl
determine în acte de corupție.
Comportamentul lui Adrian Potorac în cadrul urmăririi penale a fost
dirijat și ghidat de procurorii anticorupție cu scopul provocării comiterii
infracțiunii prin determinarea voinței reclamantului, deși aceste metode sunt
30
interzise de normele procesul penale și de standardele de protecție în
domeniul drepturilor omului.
Conform standardelor din jurisprudența Curții Europene, acțiunile
agenților provocatori se asimilează cu instigarea infracțiunii, ceea ce este o
acțiune inadmisibilă, instigarea are loc acolo unde lucrurile nu se limitează
la cercetarea acțiunilor ilegale de o manieră esențialmente pasivă, ci se
exercită o influență asupra subiectului în vederea comiterii unei fapte
sancționabile, care altfel, nu ar fi fost comisă (Pareniuc vs Moldova, 38;
Texeira de Castro vs Portugalia, 38).
Anume acest gen de comportament a fost în acțiunile lui Adrian
Potorac, care a fost dirijat și ghidat de procurorii anticorupție, apelându-1
insistent la telefonul mobil pentru a organiza o întrevedere, în cadrul căreia
i-a vorbit despre estorcarea sumelor bănești din partea lui Maxim Guzic și
Octavian Busuioc, insistând și provocând pe reclamant să se implice în
aceste fapte de corupție.
Cu privire la astfel de metode de investigație s-a expus și Curtea
Constituțională în hotărârea nr. 7 din 16 aprilie 2015, pentru controlul
constituționalității unor prevederi din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013,
privind testarea integrității profesionale, indicând principiile dictatoare cu
privire la implicarea agenților sub acoperire la pct. 69, 70 (implicarea unui
agent sub acoperire impune existența unor motive prealabile întemeiate
pentru a se lămuri că perioada vizată este implicată într-o activitate criminală
similară sau a comis un act criminal celui comis anterior; autorizarea
activității unui agent sub acoperire trebuie să fie legală din punct de vedere
formal; o simplă decizie administrativă în care nu sunt prezentate informații
complete cu privire la raportul și motivele aplicării unei astfel de metode nu
este suficientă; scopul implicării unui agent sub acoperire, acesta poate fi
implicat (doar) pentru a se alătura unei cercetări penale în curs de
desfășurare, el trebuie să se abțină de la instigarea persoanei vizate la
comiterea unui act criminal (agent provocator); de exemplu prin oferirea
„insistentă” a unei sume de bani în scopul comiterii unei infracțiuni).
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene, interesul public nu
poate justifica utilizarea de către instanțe a probelor obținute ca rezultat al
instigării, întrucât acest fapt ar expune agentul public riscului de a fi privat
în mod definitiv de un proces echitabil chiar de la început.
Principiile menționate de Curtea Europeană se regăsesc și la art. 94
din Codul de procedură penală, astfel participarea lui Adrian Potorac ca
agent provocator al organului de urmărire penală, cu scopul de a-1 determina
pe Vladislav Corcodel într-o schemă infracțională de corupție concepută și
31
dirijată de la bun început de procurorii anticorupție și angajații Centrului
Național Anticorupție, rezultă că anume acești angajați au încălcat dreptul
său la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană.
Mai mult, dacă urmărirea penală care viza pe Adrian Potorac pentru
infracțiunea de contrabandă a fost încetată, urmează a fi luat în considerare
că acesta a obținut prin participarea sa în calitate de agent provocator
avantaje ilegale legate de soluționarea cauzei penale în care era investigat.
Astfel, procurorii anticorupție în complicitate cu angajații Centrului
Național Anticorupție prin activitatea desfășurată, prin ordine și dispoziții
ilegale, au acționat coordonat în scopul: cercetării abuzive, represiunii,
hărțuirii, torturii psihologice, determinării martorilor la declarații
mincinoase, provocării și instigării în comiterea de infracțiuni, inducerii în
eroare a organelor judiciare, uzului de fals, punerii ilegale sub învinuire,
divulgării datelor urmăririi penale, încălcării inviolabilității vieții personale
a lui Vladislav Cocodel, coruperii pasivă, abuzului în serviciu, protecției
membrilor nucleelor criminale specializate în contrabandă și spălare de bani,
supunerii unui tratament degradant și inuman asimilat torturii psihologice –
infracțiuni care au fost intenționat trecute cu vederea în procesul
instrumentării cauzei penale sus menționate (infracțiuni grave prevăzute la
art. 315, 177, 248, 312, 325, 324, 328 din Codul penal), nemijlocit de cei
care au participat și acționat la fabricarea cauzei penale în privința sa.
Pentru a crea aparența legalității procesului penal și a inexistenței
vreunei conduite abuzive, pe care le-au urmărit procurorii anticorupție în
mod ilegal, ultimii au recurs la aceste proceduri ilicite pentru a-1 constrânge,
astfel ticluind un întreg scenariu criminal împotriva unei persoane
nevinovate
A reiterat Vladislav Corcodel că nu a pretins și nu a primit mijloace
financiare de la martorul denunțător Adrian Potorac, fapt confirmat chiar de
acesta în cadrul confruntării dintre ei ce a avut loc la 26 decembrie 2019.
Acest aspect, anume caracterul de fabricare și manipulare utilizat de
procurorul Victoria Furtună, denotă caracterul formal și declarativ al
ordonanței de pornire a urmării penale și înaintării învinuirii în comiterea
infracțiunii prevăzută la art. 324 alin. (3) din Codul penal, în care expres se
indică faptul că Vladislav Corcodel a pretins și primit bani de la Adrian
Potorac, dar în realitate se atestă contrariul, deoarece nu a pretins și nu a
primit mijloace financiare de la Adrian Potorac, nu a instigat și nu a dat
careva indicații lui Maxim Guzic și Octavian Busuioc în vederea estorcării
de bani, nu a condus urmărirea penală și nu a fost factor de decizie în grupul
de lucru care investiga infracțiunile comise de Adrian Potorac și respectiv nu
32
avea posibilitate reală sau iluzorie să influențeze mersul anchetei, fapt
confirmat de Maxim Guzic. Scopul prin care Vladislav Corcodel a fost
implicat ilegal în cauza penală dată, punerea ilegală sub învinuire și
fabricarea acuzării, a fost reducerea sa la tăcere în legătură cu activitățile
profesioniste la nivel național și european derulate în cauzele respective
Acțiunile procurorului Victoria Furtună de a pune în mișcare
acțiunea penală în anul 2016, organizând urmăriri vizuale, interceptări,
percheziții la domiciliul lui Vladislav Corcodel, părinților și rudelor
apropiate, inclusiv percheziții corporale soției sale, ulterior aplicarea
sechestrelor pe bunurile mobile și imobile a rudelor și cunoștințelor
apropiate, dispunerea măsurii arestării preventive și alte activități de
intimidare față de persoane despre care cei care au inițiat urmărirea penală
știau că sunt nevinovate, sunt acte procesuale deosebit de periculoase pentru
activitatea de înfăptuire a justiției, pentru că supun persoana nevinovată la
represiune.
Referitor la comiterea infracțiunii prevăzută la art. 328 alin. (1) din
Codul penal, urmărirea penală în cauza nr. 2017978047 (ulterior conexată la
cauza penală nr. 2016978168), a fost începută la 14 februarie 2017, în
temeiul unei bănuieli rezonabile privind comiterea acestei infracțiuni, în care
s-a imputat lui Vladislav Corcodel că activând în calitate de Șef al Secției nr.
2 al Direcției nr. 3 al Inspectoratului Național de Investigații al IGP al MAI,
în mai 2015, urmând scopul afirmării profesionale exagerate, evitând
expunerea sa personală, intuind neveridicitatea informațiilor deținute,
folosindu-se de faptul că ofițerul superior de investigație al Secției nr. 10 a
Direcției nr. 5 al INI al IGP, căpitan de poliție Vitalie Lozovan, la acel
moment era coleg inferior organizațional și funcțional, precum și de faptul
că Vitalie Lozovan manifesta dorința exagerată de manifestare, însă fără
experiență necesară, i-a furnizat lui Vitalie Lozovan informații aferente
componenței și algoritmului de funcționare a unei grupări criminale care se
îndeletnicea cu transportul internațional ilegal de droguri, inclusiv l-a ghidat
și încurajat pe Vitalie Lozovan să mimeze derularea activităților de verificare
a informației operative fără a efectua acțiuni de verificare propriu zise, a
formulat mai multe rapoarte scrise și a raportat verbal ofițerului de urmărire
penală și procurorului de caz date eronate, pentru ca în urma măsurilor
speciale de investigație desfășurate a fost stabilit faptul că grupul infracțional
înființat practică traficul de droguri o perioadă îndelungată și că din grupare
fac parte mai mulți membri. Toate aceste acțiuni (documentarea, reținerea,
scoaterea de sub învinuire) efectuate de ofițerul de urmărire penală și
procurorul de caz au fost imputate lui Vladislav Corcodel, și anume, că în
urma acțiunilor ilegale au fost supuse măsurii speciale de investigație și
33
preventive privative de libertate mai multe persoane, implicarea cărora în
pregătirea sau comiterea unor acțiuni infracționale nu a fost stabilită. La 02
martie 2017, fiind recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii
prevăzută la art. 328 alin. (3) lit. d) din Codul penal, Vitalie Lozovan a
precizat că la mijlocul lunii martie 2016 a avut o discuție cu Vladislav
Corcodel care la acel moment era șef de secție în cadrul INI și care i-a
comunicat că documentează o grupare criminală implicată în contrabandă cu
țigări care deține mai multe rutiere ce efectuează rute Anglia-Moldova și
transportă pasageri și colete. Pe parcursul anilor 2017-2020, Vladislav
Corcodel și apărătorul său au înaintat multiple cereri de efectuare a
confruntării și/sau audierii suplimentare a lui Vitalie Lozovan în vederea
elucidării tuturor capetelor de învinuire ce-i erau aduse, au solicitat ridicarea
din cadrul subdiviziunilor specializate ale IGP informațiile privind atribuțiile
de serviciu ale sale în subdiviziunile și funcțiile în care a activat, au solicitat
audierea angajaților din cadrul Inspectoratului Național de Investigații și
procurorilor din cadrul Procuraturii Chișinău (oficiul Ciocana) în vederea
stabilirii rolului și activității sale în raport cu dosarul unde se pretinde că l-a
influențat pe Vitalie Lozovan.
Ca și în cazurile precedente, urmând un scop bine determinat, și
anume, de a distruge psihologic și a-l reduce la tăcere, procurorii au ignorat
solicitările perfect legale și au continuat în gestionarea dosarului fabricat.
Cu toate acestea, fără a efectua acțiuni procesuale, procurorul
Victoria Furtună, la 07 august 2020, l-a scos de sub urmărire penală, fiind
indicat ca temei de drept art. 275 pct. 3 din Codul de procedură penală (fapta
nu întrunește elementele infracțiunii).
Acest act procesual, demonstrează repetat gradul de ipocrizie și
incompetență de care a dat dovadă organul de urmărire penală în persoana
procurorului anticorupție, care a scos de sub învinuire pe Vladislav Corcodel
fără a efectua acte procedurale de constatare a existenței sau inexistenței
infracțiunii.
În urma controlului ierarhic superior, Procurorul General, la 02
aprilie 2021, a emis ordonanța de modificare a temeiului de drept indicat în
ordonanța procurorului Victoria Furtună privind scoaterea de sub învinuire
a lui Vladislav Corcodel în comiterea infracțiunii prevăzută la art. 328 alin.
(1) din Codul penal, cu substituirea art. 275 alin. (3) din Codul de procedură
penală (fapta nu întrunește elementele infracțiunii), cu alin. (1) (nu există
faptul infracțiunii).
Referitor la încălcarea demnității și onoarei profesionale a sa, prin
publicarea în surse mass-media a informațiilor și scurgerilor admise de
34
procurorii anticorupție din materialele cauzei penale nr. 2016978168, a
informațiilor calomnioase și eronate cu privire la învinuire nefondate aduse,
pe site-ul de știri www.deschide.md, administrat de SRL „Open”, au fost
publicate 4 articole ce vizau informații difuzate în legătură cu desfășurarea
acțiunilor procesuale în cauza penală în care era vizat Vladislav Corcodel.
Aceste informații vizează viața sa privată și a membrilor familiei, fotografii
efectuate în cadrul perchezițiilor, informații privind date cu caracter personal
ale sale și informații denaturate din cadrul anchetei desfășurate în privința
sa.
Autorul, data, titlul și link-urile la care au fost publicate aceste
articole: 1. poze și informații divulgate din cadrul percheziției desfășurate la
domiciliul lui Vladislav Corcodel la 27 decembrie 2016
(http://deschide.md/ro/stiri/social/5258/FOTOCe-au-g%C4%83sit-
procurorii-la-un-s%C4%83rac-%C5%9Fefule%C5%A3-de-la-MAI-MAC-
ceasuri-Louis-Vuitton-aur-%C5%9Fi-diamante.htm); 2. poze și informații
divulgate din cadrul percheziției celulelor metalice de la BC „Victoriabank”
SA din 21 decembrie 2016 (http://deschide.md/ro/stiri/social/4815/FOTO--
Procurorii-au-g%C4%83sit-%C3%AEnc%C4%83-UN-SAFEU-PLIN-cu-
BANI-a-%C5%9Fefule%C5%A3ului-de-la-DIF-dat-%C3%AEn-
c%C4%83utare.htm); 3. poze și informații divulgate la 19 decembrie 2016
(http://deschide.md/ro/stiri/social/4691/EXCLUSIV-FQTQ--Cine-sunt-
ofi%C5%A3erii-de-la-Vam%C4%83-%C5%9Fi-MAI-prin%C5%9Fi-
%C3%AEn-flagrant-cu-mit%C4%83-de-50000-%E2%82%AC.htm).
Ulterior, informațiile publicate pe site-ul www.deschide.md au fost
preluate de alte surse mass-media, la care au avut acces nelimitat alte surse
referitor la informațiile colectate în cadrul perchezițiilor, și anume,
înregistrări video și foto, informații despre obiectele ridicate în cadrul
perchezițiilor.
În urma perchezițiilor efectuate la domiciliul său, au fost publicate
în presă imagini cu obiecte de uz personal ale membrilor familiei, care nu au
nici o legătură cu cauza penală desfășurată.
În urma percheziției din 21 decembrie 2016, la BC „Victoriabank”
SA, au fost publicate fotografii cu înscrisurile de mână ale lui Vladislav
Corcodel și semnăturile acestuia pe actele de serviciu și pe o cerere de
demisie.
În materialul publicat la 19 decembrie 2016, s-a indicat că
ordonanța de reținere a lui Vladislav Corcodel, data nașterii, adresa, numărul
cauzei penale, mențiunea modelului și numărului de înregistrare a
autoturismului.
35
Prin informațiile difuzate pe site-ul www.deschide.md și în articolele
care au fost preluate de mai multe surse mass-media și mediatizate pe larg,
s-a încălcat dreptul său la viața privată (art. 28 din Constituția RM), fiind
publicate fotografii din cadrul percheziției de la domiciliu (articol publicat
pe site la 30 decembrie 2016). Totodată, informațiile publicate au violat
dreptul la prezumția nevinovăției a lui Vladislav Corcodel garantat la art. 21
din Constituția RM, inclusiv au lezat onoarea, demnitatea și reputația
profesională a sa, conținând informații false și aducându-i prejudiciu
imaginii publice cu încălcarea art. 16 din Codul civil.
La caz art. 212 din Codul de procedură penală (urmărirea penală
poartă un caracter confidențial (materialele urmăririi penale nu pot fi date
publicității decât cu autorizația persoanei care efectuează urmărirea penală
și numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea
prezumției de nevinovăție, și ca să nu fie afectate interesele altor persoane și
ale desfășurării urmăririi penale) și art. 315 din Codul penal, (divulgarea
datelor urmăririi penale contrar interdicției persoanelor care efectuează
urmărirea penală se pedepsește cu amendă sau cu muncă neremunerată în
folosul comunității. Divulgarea intenționată a datelor urmăririi penale de
persoana care efectuează urmărirea penală sau de persoana abilitată cu
controlul asupra desfășurării urmăririi penale, dacă această acțiune a cauzat
daune morale sau materiale bănuitului, învinuitului, martorului, părții
vătămate sau reprezentanților acestora ori dacă l-a făcut pe vinovat să se
eschiveze de la răspundere, se pedepsește cu amendă, cu privarea de dreptul
de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen
de până la 3 ani).
În acest context, prin punerea la dispoziție în mass-media a
materialelor din cauza penală, procurorul care a instrumentat urmărirea
penală, alți procurori anticorupție și Centrul Național Anticorupție au
încălcat art. 212 din Codul de procedură penală și au comis o infracțiune
prevăzută la art. 315 din Codul penal.
Reclamantul a reiterat că i-a fost încălcat dreptul la viața privată,
dreptul la prezumția nevinovăției, inclusiv lezată grav onoarea și demnitatea
profesională de ofițer de carieră cu gradul de colonel, care pe tot parcursul
activității sale timp de 22 ani în cadrul IGP al MAI nu a fost sancționat
disciplinar, a fost promovat în grad și funcție pentru rezultatele prodigioase
în activitatea de combatere a criminalității organizate transfrontaliere,
contrabandei de țigări și spălări de bani, la nivel național și european. A fost
membru în grupurile de lucru și reprezentant permanent al RM pe lângă
organizațiile internaționale și europene antifraudă: Eurojust (Agenția
Uniunii Europene pentru cooperare în materie de justiție penală între
36
agențiile statelor membre, Haga/Olanda); OLA (Comisia Europeană-
Europa, Oficiul european de luptă antifraudă, Bruxelles/Belgia); Selec
(Centrul sud-est european de aplicare a legii, București/România); Eubam
(Misiunea Uniunii Europene de asistență la frontieră în Moldova și Ucraina,
Odessa/Ucraina); Interpol; Europol; membru în cadrul echipelor comune de
investigații (ECI-JIT) cu nouă state europene (România, Bulgaria, Grecia,
Italia, Marea Britanic, Letonia, Lituania, Spania, Polonia).
A avut o reputație ireproșabilă în rândul colegilor de lucru și
conducerii, înalt apreciat de reprezentanții altor state, fiind decorat cu semne
distincte de recunoștință pentru aportul său în lupta cu criminalitatea.
Însă, publicarea unor articole calomnioase și manipulatoare,
întemeiate pe informații și poze puse la dispoziție de Procuratura
Anticorupție, a avut un impact enorm asupra reputației sale profesionale. Din
acea perioadă, colegii și partenerii din străinătate nu mai comunică cu dânsul,
fiind influențați de articolele denigratoare, manipulatoare și calomnioase, în
care este prezentat ca un criminal și infractor care și-a agonisit averi prin
crime și abuzuri.
Prin ordonanța din 22 aprilie 2021, a devenit victima unei răfuieli din
partea grupărilor criminale pe care le investiga, care prin intermediul unor
procurori din Procuratura Anticorupție i-au fabricat dosare penale, l-au supus
unor măsuri de constrângere (urmărire, interceptare, arest, anunțare în
căutare, percheziții, sechestre etc.) prin care abuziv și nejustificat i-au fost
încălcate libertățile fundamentale ale drepturilor omului, respectiv se atestă
infracțiuni comise împotriva sa.
Măsurile de constrângere și acțiunile ilegale la care a fost supus
abuziv și nemotivat și anume: supunerea unor măsuri operative de
investigație din partea angajaților CNA și Direcției Operative din cadrul IGP
al MAI (urmărirea vizuală și documentarea cu ajutorul metodelor și
mijloacelor tehnice, precum și localizarea sau urmărirea prin sistemul de
poziționare GPS); emiterea încheierii și mandatului de arest preventiv din 22
decembrie 2016; anunțarea în căutare națională și internațională din 26
decembrie 2016, în scop de arest și extrădare; emiterea încheierii și
mandatului de efectuare a percheziției la domiciliul lui Vladislav Corcodel
din 22 decembrie 2016; emiterea încheierii și mandatului de efectuare
repetată a percheziției la domiciliul său din 27 decembrie 2016; emiterea
încheierii și mandatului de aplicare a sechestrului pe bunurile sale și a rudelor
din 30 decembrie 2016; emiterea încheierii și mandatului de aplicare a
sechestrului pe mijloace financiare din 08 iunie 2017; ordonanța din 30
septembrie 2016, privind pornirea urmăririi penale în comiterea infracțiunii
37
prevăzută la art. 3302 alin. (1) din Codul penal (în care este expres indicat
faptul comiterii de Vladislav Corcodel a acestei infracțiuni și care a servit
ulterior temei pentru aplicarea tuturor sechestrelor); ordonanța din 21
decembrie 2016, privind punerea sub învinuire în comiterea infracțiunii
prevăzută la art. 324 alin. (3) din Codul penal, sub învinuire 4 ani, 4 luni, 3
zile (1583 zile); ordonanța din 05 octombrie 2017, privind punerea sub
învinuire în comiterea infracțiunii prevăzută la art. 328 alin. (1) din Codul
penal, sub învinuire 3 ani, 10 luni, 2 zile (1036 zile); reținerea și plasarea în
arest la 18 decembrie 2019 până la 16 ianuarie 2020; aplicarea măsurii
preventive arest la domiciliu din 17 ianuarie 2020 până la 16 februarie 2020;
aplicarea măsurii preventive liberare provizorie sub control judiciar din 14
februarie 2020 până la 15 martie 2020, cu obligarea de a nu părăsi localitatea
unde își are domiciliul.
Referitor la cheltuielile de judecată suportate în toată perioada aflării
sale sub acuzare în dosarul penal nr. 2016978168, a menționat că din
momentul efectuării percheziției la domiciliul său din 27 decembrie 2016,
avocatul Anatolie Hotineanu a fost contractat pentru acordarea asistenței
juridice, în acest sens fiind semnat contractul de asistență juridică nr. 97-
CA/16 din 27 decembrie 2016.
Din momentul preluării cauzei, avocatul a participat la cinci acțiuni
procesuale (percheziția bunurilor imobile), a depus peste 18 cereri în adresa
Procuraturii Anticorupție și Procuraturii Generale, a depus peste 23 plângeri
în adresa Procuraturii Anticorupție și Procuraturii Generale, a participat la
peste 38 ședințe de judecată la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana și Curtea
de Apel Chișinău, a întocmit 14 plângeri în ordinea art. 2991 din Codul de
procedură penală pe numele procurorului ierarhic superior, a întocmit 17
plângeri în ordinea art. 313 din Codul de procedură penală pe numele
judecătorului de instrucție, a întocmit 7 cereri de recurs la Curtea de Apel
Chișinău și alte acțiuni inerente asistenței juridice.
Potrivit pct. 2.2. din contractul de asistență juridică nr. 97- CA/16 din
27 decembrie 2016, clientul achită avocatului onorariul în dependență de
volumul de lucru efectuat, în baza actului de predare-primire a lucrărilor și
bonului de încasare a numerarului/facturii fiscale.
Dat fiind faptul că la 22 aprilie 2021, prin ordonanță a fost dispusă
scoaterea de sub urmărire penală a lui Vladislav Corcodel din motivul
inexistenței faptei infracționale prevăzută la art. 324 alin. (3) lit. b) din Codul
penal și clasarea cauzei penale nr. 2016978168, din motivul inexistenței
vreunei fapte infracționale, avocatul a finalizat activitatea sa în interesele
clientului, fiind emis Raportul de activitate al acțiunilor procesuale efectuate,
38
cu estimarea onorariului pentru volumul efectuat în mărime de 100 000 lei.
Dat fiind faptul că cuantumul mediu lunar al serviciilor prestate pentru
perioada de 4 ani și 4 luni constituie în mediu 1923 lei, a considerat rezonabil
și întemeiat onorariul calculat și a acceptat achitarea integrală, în acest sens
fiind eliberat bon de încasare a numerarului nr. 25639530.
De asemenea, în perioada anului 2017, Vladislav Corcodel a
beneficiat de asistență juridică în materie penală și internațională (cereri
CEDO) din partea avocatului Veaceslav Țurcan, cu care a semnat contractul
nr. 22-2017 la 05 august 2017, în temeiul căruia i-a achitat onorariul în
mărime de 21 299 lei, reflectat în bonul de plată nr. 720923.
Astfel prejudiciul material suportat pentru acordarea asistenței
juridice pe parcursul instrumentării cauzei penale nr. 2016978168, timp de 4
ani și 4 luni a constituit suma de 121 299 lei, confirmată prin acte
justificative.
Referitor la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea
dreptului la onoarea, demnitatea și reputația profesională, Vladislav
Corcodel a menționat că prin admiterea scurgerii intenționate de informații
din cadrul dosarului penal în spațiul informațional, mai multe portaluri media
au difuzat pe larg informații cu caracter personal și învinuirile calomnioase
aduse. Aceste publicații au violat dreptul la viața privată, au lezat onoarea,
demnitatea și reputația profesională a sa, cauzând prejudicii și au afectat grav
și iremediabil imaginea publică, onoarea și demnitatea în rândul foștilor
colegi din organele de drept din Republica Moldova și străinătate. Deși
onoarea și demnitatea nu au echivalent bănesc, totuși pentru a remedia
încălcarea drepturilor sale încălcate prin difuzarea informațiilor
calomnioase, pretinde o compensare bănească în mărime de 300 000 lei.
Referitor la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilegale
admise de organul de urmărire penală (Procuratura Anticorupție, Centrul
Național Anticorupție, IGP etc.), manifestate prin pornirea ilegală a urmăririi
penale pentru comiterea infracțiunii prevăzută la art. 3302 alin. (1) din Codul
penal, în baza plângerii anonime ce a permis efectuarea măsurilor de filare
și monitorizare, punerea ilegală sub învinuire în comiterea infracțiunii
prevăzută la art. 324 alin. (3) (deosebit de gravă) și la art. 328 alin. (1) din
Codul penal, efectuarea perchezițiilor la domiciliul lui Vladislav Corcodel,
aplicarea abuzivă și nejustificată a sechestrelor pe bunurile și mijloace
financiare, anunțarea în căutare națională și internațională, plasarea în arest
preventiv și la domiciliu, aplicarea măsurilor de constrângere privind
liberarea provizorie sub control judiciar și obligația de a nu părăsi localitatea,
aflarea sub învinuire mai mult de 4 ani, a solicitat compensarea prejudiciului
39
moral în mărime de 500 000 lei, sumă care va putea relativ compensa
suferințele și abuzurile la care a fost supus ilegal.
Reclamantul Vladislav Corcodel a solicitat încasa din bugetul de stat
în beneficiul său a prejudiciul moral în mărime de 300 000 lei, pentru
violarea dreptului la viața privată, lezarea demnității și onoarei profesionale;
prejudiciul moral în mărime de 500 000 lei, pentru pornirea abuzivă și ilegală
a urmăririi penale pe capătul de acuzare prevăzut la art. 3302 alin. (1) din
Codul penal; punerea ilegală sub urmărire penală pe capătul de acuzare
prevăzut la art. 324 alin. (3) și art. 328 alin. (1) din Codul penal; ținerea sub
învinuire o perioadă excesivă de 4 ani, 4 luni 3 zile; efectuarea nejustificată
a perchezițiilor bunurilor mobile și imobile; aplicarea nejustificată și abuzivă
a sechestrelor pe bunurile mobile, imobile și mijloace financiare; anunțarea
nejustificată în căutare națională și internațională; aplicarea arestului
preventiv, arestului la domiciliu și a măsurii preventive nepărăsirea
localității; încasarea prejudiciului material în mărime de 121 299 lei, cu titlu
de cheltuieli de asistența juridică acordată de avocați în cadrul urmăririi
penale.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vladislav
Corcodel.
S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției
în beneficiul lui Vladislav Corcodel prejudiciul moral în mărime de 500 000
lei și cheltuielile de asistență juridică suportate la examinarea cauzelor
penale în mărime de 121 299 lei.
În rest, s-a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 03 martie 2023,
Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat apel împotriva
hotărârii din 28 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin
care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii primei instanțe, și
anume, în partea ce se referă la cuantumul prejudiciului moral prin
micșorarea acestuia de la 500 000 le până la o sumă ce rezidă în criteriile de
rezonabilitate și a prejudiciului material în dependență de gradul de
complexitate și necesitatea cheltuielilor de asistență juridică la examinarea
cauzelor penale.
40
La 27 martie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a
declarat apel împotriva hotărârii din 28 februarie 2023 Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, cu titlu principal casarea
hotărârii primei instanțe în partea ce ține de încasarea din bugetul de stat în
beneficiul lui Vladislav Corcodel a prejudiciului material și a prejudiciului
moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri de
respingere integrală a acțiunii. Cu titlu secundar, în cazul în care instanța de
apel va decide necesitatea acordării în speță a despăgubirilor bănești,
modificarea hotărârii instanței de fond, în partea ce dine de încasarea
prejudiciului material și moral, în sensul diminuării sumei acordate,
corespunzător sumelor acordate în cauze similare de către Curtea Europeană
și instanțele judecătorești naționale.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-au
admis apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și
Procuratura Generală a Republicii Moldova.
S-a modificat hotărârea din 28 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată
depusă de Vladislav Corcodel împotriva Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova
cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor
de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, prin micșorarea
cuantumului prejudiciului moral încasat de la bugetul de stat prin intermediul
Ministerului Justiției în beneficiul lui Vladislav Corcodel de la suma de 500
000 lei la suma de 200 000 lei.
În rest, hotărârea din 28 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru s-a menținut.
Pentru a decide astfel, reținând particularitățile și circumstanțele
speței, instanța de apel a relevat că instanța de fond la examinarea cauzei a
ținut cont de prevederile Legii nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 care
reglementează nu doar dreptul persoanei la repararea prejudiciului moral în
urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, dar și dreptul de a
cere compensații pentru reabilitare în urma pornirii urmăririi penale și
achitării persoanei în temeiul unei sentințe irevocabile, nefiind întrunite
elementele infracțiunii.
În temeiul art. 66 alin. (2) pct. 34), art. 524, art. 525 alin. (1), (2), (3)
din Codul de procedură penală, art. 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil se
instituie obligația generală a statului de a repara persoanelor fizice
41
prejudiciul material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
Instanța de apel a reținut că contrar poziției Ministerului Justiției al
Republicii Moldova și Procuraturii Generale, Vladislav Corcodel este în
drept de a pretinde repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilegale
ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, or
ultimul a fost scos de sub urmărire penală în temeiul art. 284 din Codul de
procedură penală, pe motiv că nu există faptul infracțiunii, ceea ce constituie
un temei al reabilitării persoanei.
Instanța de apel a menționat că alegațiile Ministerul Justiției al
Republicii Moldova și ale Procuraturii Generale, precum că pretențiile lui
Vladislav Corcodel sunt neîntemeiate, în condițiile în care, ilegalitatea
actului procedural nu a fost constatat și prevederile art. 3 și art. 6 din Legea
nr. 1545 sunt indisolubile, or, deși nu a fost constatată ilegalitatea nici a unui
act procedural ale organului de urmărire penală, totuși intentarea în privința
lui Vladislav Corcodel a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute la art. 3302 alin. (1), art. 324 alin. (3) și art. 328 alin. (1) din Codul
penal, durata excesivă al învinuirii (mai mult de 4 ani), efectuarea
nejustificată a percheziției, cu aplicarea nejustificată a sechestrelor pe
bunurile și mijloace financiare pe care ultimul le-a indică în speță, autorizate
de judecătorul de instrucție, anunțarea nejustificată în căutare națională și
internațională, arestul preventiv în privința sa, aplicarea măsurii arestului la
domiciliu și ulterior măsurii de control judiciar, cu constatarea ulterioară a
unui temei de reabilitare, acordă dreptul la despăgubiri persoanei vătămate.
În situația enunțată s-a constatat cu certitudine faptul că, în privința
lui Vladislav Corcodel, au fost aplicate măsuri procesuale sub forma
arestului preventiv, arestului la domiciliu și ulterior măsurii de control
judiciar, având calitate de bănuit și apoi învinuit în cadrul cauzei penale,
pornită în baza unor probe acumulate de organul de urmărire penală, cu
scoaterea ulterioară de sub urmărire penală, pe motiv că nu există faptul
infracțiunii.
Astfel, temeiul în baza căruia a fost achitat Vladislav Corcodel, este
prevăzut la art. 275 pct. 1) din Codul de procedură penală și reprezintă un
temei de reabilitare prin prisma art. 390 alin. (1) lit. c) din Codul de
procedură penală și în temeiul art. 6 lit. a) din Legea nr. 1545-XII din 25
februarie 1998, este în drept de a-i fi reparat prejudiciul, or prin aplicarea în
privința ultimului măsurii de arest preventiv, care a fost înlocuită cu măsura
de arest la domiciliu, iar apoi măsura dată a fost înlocuită cu punerea sub
42
control judiciar lui Vladislav Corcodel i-au fost încălcate drepturile
fundamentale garantate de art. 5 CEDO dreptul la libertate și siguranță.
Din aceste considerente, instanța de apel a reținut că Vladislav
Corcodel este în drept să solicite încasarea prejudiciului în temeiul art. 6 lit.
a) din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998, iar alegațiile Ministerului
Justiției al Republicii Moldova și Procuraturii Generale în acest sens nu se
vor reține.
Totodată, instanța de apel a accentuat că măsurile întreprinse de
organul de urmărire penală au fost îndreptate întru elucidarea tuturor
circumstanțele importante pentru cauza penală, în scopul aflării adevărului
și acumulării probelor, deși faptul lipsei faptului infracțiunii, demonstrează
că, acțiunile organului de urmărire penală și a instanței de judecată și anume:
urmărirea lui penală, anunțarea în căutare națională internațională, efectuarea
perchezițiilor la domiciliile apropiaților lui Vladislav Corcodel, aplicarea
neîntemeiată a sechestrelor pe bunurile și mijloace financiare, arestul
preventiv, cu aplicarea ulterioară al arestului la domiciliu și ulterior măsura
de control judiciar, nu au fost niște măsuri necesare și rezonabile, or lipsa
faptului infracțiunii în acțiunile lui Vladislav Corcodel nu permite într-un
mod legal aplicarea măsurilor preventive, cât și urmărirea penală pentru o
perioadă de mai mult de 4 ani de zile.
Cu referire la cerința lui Vladislav Corcodel privind încasarea
prejudiciului moral, instanța de apel a accentuat că la determinarea
cuantumului prejudiciului moral urmează să se respecte criteriul echității,
care presupune că, despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste,
raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv
o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, ca astfel să fie
menținut echilibrul între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.
Conform prevederilor Legii nr. 1545/ 1998, mărimea compensației
pentru repararea prejudiciului moral se determină de instanța de judecată
luându-se în considerare: - gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost
învinuită persoana respectivă în speță, Vladislav Corcodel a fost învinuit de
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 3302 alin. (1) din Codul penal, art.
324 alin. (3) din Codul penal și art. 328 alin. (1) din Codul penal; - caracterul
și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la
examinarea cauzei penale în instanța de judecată, la caz, acțiunile organelor
de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanței judecătorești au fost
contrare drepturilor fundamentale garantate de art. 5 CEDO dreptul la
libertate și siguranță; - rezonanța pe care a avut-o în societate informația
despre învinuirea persoanei, natura dreptului personal lezat și locul lui în
43
sistemul de valori al persoanei. La momentul pornirii urmăririi penale,
Vladislav Corcodel era angajat în cadrul MAI în calitate de Șef al Secției nr.
2 a Direcției nr. 3 a INI al IGP al MAI, în grad special de colonel de poliție.
Totodată, urmează a se accentua asupra faptului pornirii urmăririi penale în
privința sa a fost intens mediatizată în spațiul public, fiind evident că
anunțarea în căutare, reținerea și plasarea acestuia sub arest a avut un impact
negativ asupra reputației și imaginii acestuia în societate, precum și în rândul
ofițerilor MAI; - durata urmăririi penale, în speță, urmărirea penală a fost
efectuată pe parcursul unei perioade de mai mult de 4 ani – din 30 septembrie
2016 până la 22 aprilie 2021; - durata aflării nelegitime a persoanei în
detenție. În urma aplicării măsurilor preventive, Vladislav Corcodel a fost
privat de libertate începând cu data de 27 decembrie 2019 și a fost plasat în
arest preventiv până la 16 ianuarie 2020, iar din 16 ianuarie 2020 s-a dispus
înlocuirea în privința lui a măsurii de arest preventiv în arest la domiciliu
până la 14 februarie 2020, măsură alternativă arestului, care a s-a înlocuit cu
măsura privind eliberarea provizorie sub control judiciar, prin încheierea din
14 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana perioada 14
februarie 2020 până la 15 martie 2020 cu obligarea de a nu părăsi localitatea
unde își are domiciliul.
Astfel, instanța de apel a conchis că, luând în considerare suferințele
psihice suportate de către Vladislav Corcodel în urma tragerii ilegale la
răspundere penală, aplicării ilegale a măsurii preventive sub forma arestului
preventiv, în urma tragerii ilegale la răspundere penală și aplicării ilegale a
măsurii preventive sub forma reținerii sale, arestului preventiv, arestului la
domiciliu, iar ulterior eliberării provizorii sub control judiciar, statutul social
al reclamantului, care la momentul intentării în privința sa al urmăririi penale
deținea calitatea de Șef al Secției nr. 2 a Direcției nr. 3 a INI al IGP al MAI,
în grad special de colonel de poliție, gradul trăirilor negative și disconfortul
suportat odată cu supunerea acestuia urmăririi penale, consecințele produse
familiei, de stresul precum și de efectele psihice provocate, compensația
bănească în mărime de 500 000 lei acordată de instanța de judecată este una
disproporțională și excesivă în raport cu criteriile stabilite la caz și principiul
general al echității, iar în acest sens, instanța de apel a considerat că criticile
Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Procuraturii Generale al
Republicii Moldova în această direcție sunt întemeiate.
Prin urmare, având în vedere principiul compensării echitabile și
rezonabile a prejudiciului moral, instanța de apel a considerat că suma de
200 000 lei va constitui o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat lui
Vladislav Corcodel, fiind exagerată suma de 800 000 lei solicitată de către
44
ultimul cu titlu de prejudiciu moral, având în vedere și faptul că ultimul s-a
aflat în starea de arest 20 zile și 29 zile în arest la domiciliu.
Potrivit art. 7 lit. e) al Legii nr. 1545, în cazurile menționate la art. 3
alin. (1), persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie [...]
sumele plătite de ea pentru asistența juridică. Prin urmare, instanța de apel
consideră că solicitarea lui Vladislav Corcodel privind încasarea
prejudiciului material în mărime de 121 299 lei, corect a fost admisă de prima
instanță, pe motiv că a fost demonstrată cu probe care dovedește achitarea de
către Vladislav Corcodel a acestei sume pentru serviciile acordate de către
avocați
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 22 decembrie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a
depus cerere de recurs împotriva deciziei din 04 octombrie 2023 a Curții de
Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel și hotărârea primei instanțe, în partea ce ține de încasarea
din bugetul de stat în beneficiul lui Vladislav Corcodel a prejudiciului
material și prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, cu emiterea
unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii. Cu titlu secundar, în cazul
în care instanța de recurs va decide necesitatea acordării în speță a
despăgubirilor bănești, a solicitat modificarea deciziei instanței de apel în
parte ce ține de încasarea din bugetul de stat în beneficiul lui Vladislav
Corcodel a prejidiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,
în sensul diminuării sumei prejudiciului acordat, corespunzător sumelor
acordate în cauze similare de către Curtea Europeană și instanța
judecătorească națională.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt
invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,
suplimentar invocându-se că, instanțele de judecată inferioare au interpretat
în mod eronat prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, nu au
constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea
pricinii, au apreciat arbitrar probele prezentate de către participanții la
proces, astfel concluziile instanței fiind în contradicție cu circumstanțele
pricinii. În drept, a indicat că s-a interpretat legea în mod eronat , iar
probele au fost apreciate arbitrar, făcând trimitere la prevederile art. 432
alin. (1), alin. (2) lit. c) alin. (4) din Codul de procedură civilă.
45
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 al Codului de procedură civilă prevede următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la
04 octombrie 2023 și a expediat-o participanților la proces la 12 noiembrie
2023, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere prin poșta terestră (f. d.
106, vol. III). Astfel, recursul declarat la data de 22 decembrie 2023 de
Ministerul Justiției al Republicii Moldova, este în termen.
Prin încheierea din 11 ianuarie 2024 a Curții Supreme de Justiție, s-
a expediat lui Vladislav Corcodel și Procuraturii Generale a Republicii
Moldova, copia recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova și s-a comunicat dreptul de depunere, în termen de până la o lună,
a referinței, cu expunerea asupra obiecțiilor materiale și procedurale invocate
în cererea de recurs (f. d. 145, 146, vol. III). Recursul expediat lui Vladislav
Corcodel expediat prin poșta terestră cu aviz de recepție nr.
DS8011219662AS, a fost restituit cu mențiunea „nereclamat” (f.d. 148-149,
vol. III).
Deși, la 24 ianuarie 2024, Procuratura Generală a Republicii
Moldova, a recepționat copia recursului, fapt confirmat prin avizul de
recepție DS8011219663AS (f.d. 147, Vol. III), acesta nu și-a valorificat
dreptul procedural respectiv și nu a depus referință, prin care să-și expună
opinia referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova, împotriva deciziei din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră
oportun de a învedera că, prin Legea pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 18 august 2023, cu excepția art. IV,
V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 01 septembrie 2023, publicată în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 318-321 art. 570 din 18 august 2023, au
fost introduse modificări în Codul de procedură civilă, inclusiv la capitolul
XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva actelor de
dispoziție ale curților de apel. În această consecvență, se deduce că
admisibilitatea recursului depus de Ministerul Justiției al Republicii
46
Moldova, împotriva deciziei din 04 octombrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art.
432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023
Art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă relevă că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1)”
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă reglementează
că:
„ Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură
civilă: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.
433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care
conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina
web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin.
(1) și (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de
la 01 septembrie 2023).
Din analiza recursului declarat de Ministerului Justiției al
Republicii Moldova rezultă că, drept temei de declararea a recursului au fost
invocate prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, în
vigoare până la 01 septembrie 2023, adică până la modificările operate prin
Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, potrivit căruia se consideră că normele de
47
drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța
judecătorească a interpretat în mod eronat legea.
În context, Completul de judecată constată că argumentele invocate
în cererea de recurs nu pot fi luate în considerare, ori norma indicată la
momentul depunerii cererii de recurs a fost modificată, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt
similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de
apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.
Totodată, Completul de judecată verifică dacă argumentele
recurentului Ministerul Justiției al Republicii Moldova invocate în cererea
de recurs se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2) din Codul de
procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023 prin Legea
nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție).
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea
situației nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul
exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că
potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor
de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia,
coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură
civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor
conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
verifică sub aspectul dat temeiurile recursului.
La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în
jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
48
implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție concluzionează că recursul declarat de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din
Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept
urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat
inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431 alin. (1) și
(2), art. 433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, împotriva deciziei din 04 octombrie 2023 a Curții de
Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Malanciuc
49