2ra-21/24 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penala si ale procuraturii.

2ra-21/24 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penala si ale procuraturii. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Terzi Alexei împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală și ale procuraturii,

împotriva deciziei din 17 octombrie 2023 a Curții de Apel Cahul, prin

care s-au respins apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova, și menținută

hotărârea din 22 mai 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

(Dosarul nr. 2ra-21/24

NR.PIGD 2-22117188-01-2ra-12012024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a actului

judecătoresc contestat.

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: M. Bușuleac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: G. Vavrin, I. Dănăilă, N. Bondarenco)

28 mai 2025

Textul corespunde originalului

Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:

Stela Procopciuc, Președinte

Oxana Parfeni,

Gheorghe Stratulat Judecători

constată următoarele:

ÎN FAPT:

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală și ale procuraturii.

2021, de către organul de urmărire penală a SUP a DR Sud al IGPF al MAI

a fost pornită urmărirea penală în cauza penală nr.*****, în temeiul bănuielii

rezonabile privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b)

din Codul penal.

august 2021, în jurul orei 07:00, în cadrul efectuării percheziției pe cauza

penală nr.*****, la domiciliul său situat în: *****, a fost depistat și ridicat

un buletin de analize medicale cu nr.*****, eliberat la 13 august 2021, de

către laboratorul „*****”, pe numele lui *****, cu privire la

prezența/absența virusului COVID-19, cu semne vădite de falsificare. La fel,

în cadrul urmării penale s-a stabilit că conform extrasului de la fila dosarului

66, la 14 august 2021, ora 06:48, dânsul în calitate de bănuit, a traversat

frontiera de stat prin *****, pe sens de ieșire din Republica Moldova, în

calitate de șofer al automobilului de model „*****”, cu numărul de

înmatriculare „*****”, având patru pasageri, unul dintre care era *****.

bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b) din Codul

penal, conform semnelor calificative „Confecționarea, deținerea, vânzarea

sau folosirea unui document oficial fals, care acordă drepturi, săvârșită de

mai multe persoane”.

Procuratura raionului Cahul, ***** s-a dispus scoaterea lui de sub urmărire

1

penală în cauza penală nr.*****, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

către el și revocată măsura procesuală de constrângere aplicată în privința lui

– obligarea de a se prezenta.

statul răspunde patrimonial potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin

erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele

judecătorești. Iar, potrivit art.14 alin.(1) din Legea nr.1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organului de urmărire penală și al procuraturii, se efectuează din

contul bugetului de stat.

este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau

juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive

sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii

ilegale la răspundere penală. Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent

de culpa persoanelor cu funcție de răspundere din organele de urmărire

penală, din procuratură și din instanțele judecătorești.

rezultă că, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite

de prezenta lege, apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală

sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare. Iar, conform art.7 lit.

e) din aceiași lege, în cazurile menționate la art.3 alin.(1), persoanei fizice

sau juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru

asistența juridică.

apărător, avocatul Todorov Maxim, fapt ce se confirmă prin mandatul anexat

la materialele cauzei penale, a suportat costuri de asistență juridică.

constituie suma de 2000 de lei, cheltuieli care în baza normelor legate

enunțate supra, este îndreptățit de a solicita încasarea acestora.

la repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilite de prezenta

lege apare în cazurile specificate la art.6. Iar, dispozițiile art.11 alin.(1) din

Legea respectivă statuează că, mărimea compensației pentru repararea

prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de

prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în

considerare: a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită

2

persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale

comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în instanța de

judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre

învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării

cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal lezat și

locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și

gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate

atenua suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a

persoanei în detenție.

penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului

moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei,

prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea

onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor

apropiate etc.

prevăd că, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin

fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte

cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri. Prejudiciul

moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Reparația prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției autorului, faptei

ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală,

atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv

sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate

de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul

comunității și în alte cazuri prevăzute de lege. Iar, art.2037 alin.(1)-(2) din

Codul civil statuează că, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de

măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă

persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază

instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum

și statutul social al persoanei vătămate.

prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și procuraturii, se

3

determină, luând în considerare gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a

fost bănuit dânsul.

art.361 alin.(2) lit.b) din Codul penal – „Confecționarea, deținerea, vânzarea

sau folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează

de obligații, confecționarea sau vânzarea imprimatelor, ștampilelor sau a

sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul

de proprietate și forma juridică de organizare, săvârșite de două sau mai

multe persoane și se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 950 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180

la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 5 ani.”

prejudiciabil al faptei de care a fost bănuit, infracțiune mai puțin gravă, ceea

ce constitui o bănuială destul de serioasă, cu un impact foarte puternic asupra

imaginii persoanei învinuite.

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b) din Codul penal, a avut un

impact puternic negativ asupra tuturor membrilor familiei sale, care vedeau

starea sa de stres, disconfort permanente și nervozitate prin care trecea. Au

avut de suferit inclusiv relațiile din familie, întrucât în toată perioada cât a

durat urmărirea penală, a fost preocupat de demonstrarea nevinovăției, i-a

neglijat și nu le-a acordat atenția necesară.

suferințelor morale cauzate prin tragerea ilegală la răspundere penală o are

și durata urmării penale. Or, urmărirea penală, pe cauza penală nr.*****, a

fost pornită la 04 octombrie 2021, iar ordonanța prin care a fost scos de sub

urmărire penală de comiterea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b)

din Codul penal, a fost emisă la 19 ianuarie 2022.

presupune o perioadă destul de îndelungată de timp, în care a avut de suferit,

a avut stări de nervozitate, frustrare, iar pe final bănuiala de comiterea

infracțiunii s-a dovedit a fi absolut neîntemeiată și nejustificată.

la numeroase acțiuni procesuale, să dea explicații, să prezinte acte, fiind pus

de fiecare dată în situații neplăcute.

perchiziții la domiciliul său și în automobil, cauzându-i îngrijorări și

disconfort emoțional.

4

urmărire penală și ale procuraturii a manifestat neglijență și nu au dat de

prudență necesară, nefiind examinate toate aspectele menționate supra,

având în vedere că anume de sarcina acestor autorități ține examinarea

minuțioasă și determinarea tuturor circumstanțelor cauzei înainte de a imputa

persoanei comiterea unei infracțiuni.

prejudiciului moral este cel a echității care exprimă că indemnizația trebuie

să prezinte o justă și integrală despăgubire.

suportate în cele aproximativ 3 luni, cât a durat urmărirea penală, bănuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.361 alin.(2) lit.b) din Codul penal,

suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, ce urmează să fie încasată

în beneficiul său prin prisma Legii nr.1545/1998, reprezintă o satisfacție

suficient de echitabilă pentru el, în vederea atenuării stării morale cauzate lui

de organele de urmărire penală și ale procuraturii.

încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul său a sumei de 2000 de lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei

de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzate prin acțiunile ilicite de

tragerea la răspunderea penală de organul de urmărire penală și ale

procuraturii.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:

Central a fost admisă parțial acțiunea depusă de Terzi Alexei. S-a încasat din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

în beneficiul lui Terzi Alexei suma de 15000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral și 4000 de lei cheltuieli de asistență juridică, în total 19 000 de lei.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:

a declarat apel (nemotivat) împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 20

iunie 2023 și ulterior 28 iunie 2023 a prezentat motivarea apelului,

solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii din 22 mai 2023 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, în partea admiterii parțiale a acțiunii

5

depuse de Terzi Alexei, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi de

respingere integrală a acțiunii depuse de Terzi Alexei.

a declarat apel (nemotivat) împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 21

iunie 2023 a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii din

22 mai 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri

noi de respingerea integrală a acțiunii depuse de Terzi Alexei.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:

au respins apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova

și Procuratura Generală a Republicii Moldova, și s-a menținut hotărârea din

22 mai 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

admitere parțială a acțiunii depuse de Terzi Alexei constatând că,

reclamantul prin ordonanța organului de urmărire penală al Direcției

Regionale Sud al Inspectoratului General de Poliție de Frontieră din 28

decembrie 2021, a fost recunoscut în calitate de bănuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal, în cauza penală

nr.***** (f.d.7). Ulterior, prin ordonanța procurorului în Procuratura

raionului Cahul, *****, din 19 ianuarie 2022, Terzi Alexei a fost scos de

sub urmărire penală, din motivul că fapta nu a fost săvârșită de el, fiind

dispusă și revocată măsura procesuală de constrângere aplicată față de

acesta – obligarea de a se prezenta (f.d. 9-10).

cu prezenta acțiune civilă privind repararea prejudiciului material și moral

cauzat dânsului în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii, invocând că a fost tras ilegal la răspundere penală.

alin.(1) lit.a), art.6 lit.b) din Legea nr.1545/1998, instanțele de judecată

ierarhic inferioare au rezumat că la caz cu certitudine au fost întrunite toate

condițiile prevăzute de Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 în baza cărora

Terzi Alexei beneficiază de dreptul de a solicita recuperarea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale

procuraturii.

Justiției al RM și Procuratura Generală a RM precum că în prezentul litigiu

nu sunt întrunite condițiile stipulate în art.3 din Legea nr.1545 din 25

6

februarie 1998, și anume nu au fost constatate acțiuni ilicite din partea

organului de urmărire penală în cadrul cauzei penale.

art.2 alin.(1) din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998, acțiunile ilicite pot

avea loc și în lipsa vinovăției organelor de urmărire penală, ale procuraturii

și ale instanțelor judecătorești, prin încălcarea principiului prezumției

nevinovăției potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la

răspundere penală sau judecată. Situația respectivă pe deplin s-a constatat

în speța dedusă judecății, or, Terzi Alexei a fost scos de sub urmărire

penală, în cauza penală privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361

alin.(2) lit.b) din Codul penal, în care avea statut procesual de bănuit, din

motivul că fapta nu a fost săvârșită de el.

precum că nu s-a constatat încălcarea principiului prezumției nevinovăției,

în situația în care intimatul Terzi Alexei inițial a fost recunoscut în calitate

de bănuit, iar ulterior a fost scos de sub urmărire penală, reieșind din faptul

că s-au acumulat probe privind nevinovăția acestuia. Or, potrivit art.19

alin.(3) din Codul de procedură penală ,,Organul de urmărire penală are

obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub

toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a

evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului,

învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și

circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea.”

procurorului privind scoaterea intimatului Terzi Alexei de sub urmărire

penală în legătură cu faptul că infracțiunea nu a fost săvârșită de el, prin

sine demonstrează lipsa probelor în privința săvârșirii de către intimatul a

infracțiunii imputate, ce combate poziția apelanților precum că inițial au

fost acumulate probele privind bănuială rezonabilă că intimatul a săvârșit

infracțiunea imputată. În acest context, a fost demonstrată pe deplin că

intimatul Terzi Alexei a fost tras ilegal la răspundere penală.

de Ministerul Justiției precum că nu s-a demonstrat că Terzi Alexei a fost

tras la răspundere penală, deoarece în privința acestuia nu a fost emisă o

hotărâre judecătorească de condamnare, iar recunoașterea acestuia în

calitate de bănuit, nu poate fi apreciată ca o condamnare publică, or, în

sensul art.50 din Codul penal, prin răspunderea penală se înțelege

obligațiunea unei persoane de a suporta o sancțiune penală pentru

infracțiunea comisă.

7

element al infracțiunii, ci este efectul consecința acestuia. Pe de altă parte,

instanța de apel a menționat că în sens larg, prin răspunderea penală se

înțelege nu numai obligațiunea celui care a săvârșit o infracțiune de a

suporta o sancțiune penală, dar și dreptul de a aplica o sancțiune penală,

dreptul care aparține statului, care îl exercită prin organele sale specializate.

Este important de menționat că, răspunderea penală apare din momentul

săvârșirii infracțiunii, dar se realizează numai dacă este stabilită vinovăția

persoanei, adică în momentul intrării sentinței în vigoare.

Alexei a fost tras la răspundere penală, or, prin înscrisurile anexate la

materialele dosarului rezultă că ultimul a suportat anumite măsuri

preventive și de constrângere în cadrul urmăririi penale. Or, cert s-a stabilit

că în cadrul urmăririi penale în privința Terzi Alexei, la data de 23

noiembrie 2021, a fost aplicată prin ordonanța procurorului, măsura

preventivă sub formă de obligarea de a nu părăsi țara.

intimatul Terzi Alexei a fost tras ilegal la răspundere penală de către

organele de urmărire penală și ale procuraturii, iar ulterior a fost scos de

sub urmărire penală, din motiv că, fapta de care era bănui în temeiul art.361

alin.(2) lit.b) Cod penal, nu a fost săvârșită de către el.

întrunite toate condițiile prevăzute de art.3 și art.6 din Legea nr.1545 din

25 februarie 1998, care garantează dreptul intimatului/reclamant Terzi

Alexei de a invoca și a solicita recuperarea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale

procuraturii.

invocate de Ministerul Justiției precum că Terzi Alexei nu a contestat

ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit, prin ce și-a asumat că a fost

supus legal controlului de stat din partea organului de urmărire penală. Or,

tot în apelul declarat reprezentantul Ministerului Justiției a menționat că

potrivit practicii judiciare naționale, ordonanța de recunoaștere în calitate

de bănuit este un procedeu legal în cadrul urmăririi penale și nu poate fi

atacată în temeiul art.313 Cod de procedură penală. Respectiv este

inexplicabil argumentul apelantului Ministerul Justiției, prin care a imputat

intimatului necontestarea ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit

conform art. 313 din Cod de procedură penală, pe când singur invocă că

această ordonanță nu poate fi contestată în temeiul legii.

8

Alexei întrunește toate condițiile legale pentru a beneficia în sensul Legii

nr.1545 din 25 februarie 1998 de repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale

procuraturii.

sumă de 2000 lei invocat de Terzi Alexei, instanța de apel a considerat că

acesta a invocat suficiente circumstanțe de fapt și de drept în susținerea

acestei cerințe, confirmând prin probe concludente și pertinente.

instanța de apel a reținut că Terzi Alexei a anexat la materialele dosarului

bonul de plată, prin care se confirmă că în cadrul cauzei penale, în care a

fost recunoscut în calitate de bănuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.361 alin.(2) lit.b) din Codul penal, a fost asistat de avocat și a suportat

cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 2000 de lei (f.d. 17).

soluția instanței de fond privind încasarea prejudiciului material suportat de

intimatul Terzi Alexei sub formă de cheltuieli de asistență juridică în cadrul

cauzei penale, în mărime de 2000 lei.

instanțe de a încasa prin prisma Legii nr.1545/1998, din bugetul de stat,

prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Terzi Alexei, suma

de 15 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, considerată ca fiind una

echitabilă, suficientă și rezonabilă ca mărime.

alin.(1), (2), (3) din Legea nr.1545/1998, mărimea compensației pentru

repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul

prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină

luându-se în considerare: gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost

învinuită persoana respectivă; caracterul și gravitatea încălcărilor

procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în

instanța de judecată; rezonanța pe care a avut-o în societate informația

despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum și durata

examinării cauzei penale în instanța de judecată; natura dreptului personal

lezat se locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferințele fizice,

caracterul și gradul suferințelor psihice; măsura în care compensația

bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate; durata aflării

nelegitime a persoanei în detenție.

9

mărimii compensației se va ține cont și de criteriilor specificate la art.219

alin.(4) din Codul de procedură penală, or, în toate cazurile, instanța de

judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și echitabile a

prejudiciului moral.

evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral,

instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale victimei,

gravitatea și persistența suferințelor psihice, inclusiv legate de incapacitatea

de a se apăra pe sine ori alte persoane, prejudiciul agrement sau estetic,

pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele

psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.

apelanților precum că intimatul/reclamant Terzi Alexei nu a probat

existența prejudiciului moral în cauză, or, urmărirea penală a derulat-o

perioadă de 3 luni, și în toată această perioadă ultimul a suportat stări de

nervozitate, (fiind ferm de legalitatea acțiunilor sale), nevoit să participe la

diferite acțiuni procesuale.

reprezentantului intimatului Terzi Alexei precum că acesta din cauza

participării la diferite acțiuni procesuale a suportat stări de stres și

nervozitate. Or, este cert faptul că în cadrul urmăririi penale la domiciliul

și în automobilul intimatului Terzi Alexei au fost efectuate percheziții, ce

se confirmă prin ordonanțele de efectuare a percheziției din 13 august 2021

(f.d. 11-12). La fel, în privința intimatului/reclamant Terzi Alexei a fost

emisă ordonanță de recunoaștere în calitate de bănuit și ordonanță de

aplicare a măsurii preventive, prin care în privința ultimului a fost aplicată

măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi țara pe un termen de 60 de zile

(f.d. 15).

soluția primei instanțe ca fiind una corectă și legală.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI

SOLICITĂRILE RECURENTULUI:

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei din 17 octombrie 2023 a Curții de Apel Cahul

10

și a hotărârii din 22 mai 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu

emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

decizia instanței de apel este arbitrară, bazată în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor și prin admiterea recursului se

schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție

aplicat eronat normele de drept material ce țin de încasarea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

sunt necesare de a fi întrunite cumulativ atât circumstanțele prevăzute la

art.6 – dreptul la repararea prejudiciului, cât și la art.3 – cazurile de

repararea a prejudiciului material și moral. Astfel, normele legale enunțate

sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat, opinia dată rezultă și din

jurisprudența națională (decizia Curții Supreme de Justiție emisă în cauza

nr.2ra-1635/21).

parțial acțiunea depusă de Terzi Alexei, deoarece în speță nu au fost

întrunite cumulative condițiile prevăzute la art.6 și art.3 din Legea

nr.154/1998. Or, dreptul la repararea prejudiciului în sensul legii enunțate

apare în cazul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare,

scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmării penale pe

temeiuri de reabilitate, adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii

cu privire la anularea arestului administrativ sau a muncii corecționale în

legătură cu reabilitarea persoanei fizice, adoptării de către judecătorul de

instrucție în condițiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în

privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii

privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de

investigații cu încălcarea prevederilor legislației.

scoatere de sub urmărire penală, fapt pe care Ministerul Justiției nu l-a negat

nici nu l-a contestat.

ierarhic inferioare precum că intimatul Terzi Alexei este îndreptățit să

solicite în baza Legii nr.1545/1998 prejudiciul cauzat, în prezența doar a

ordonanței de scoatere de sub urmărirea penală, deoarece ultimul nu a fost

tras la răspundere penală și nici nu a fost condamnat la pedeapsă sub formă

11

de închisoare, având doar calitatea procesuală de bănuit în comiterea unei

infracțiuni în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale.

sensul prevederilor art.3 din Legea nr.1545/1998 și declarate ilegale prin

act judecătoresc.

Alexei, organul de urmărire penală a considerat că sunt suficiente temeiuri

de a bănui că anume dânsul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.361

alin.(2) lit.b) din Codul penal, iar ulterior prin ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală s-a constatat că în acțiunile acestuia lipsesc elementele

componenței de infracțiune prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b) din Codul

penal.

resort, ghidat de legea procesuală-penală în scopurile enunțate, în special

în art.1, 19, 279 din Codul de procedură penală, ingerință admisă atât de

legislația națională, cât și de cadrul normativ internațional.

pretindă admiterea în privința lui a acțiunilor ilicite de către organul de

urmărire penală și violarea drepturilor sale prin acțiunile sale organul de

urmărire penală, care a acționat în conformitate cu legea procesual-penală,

fără a admite încălcarea principiului general potrivit căruia nicio persoană

nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, precum și

nu a comis fapte manifestate prin încălcarea intenționată a normelor

procedurale și materiale în timpul procedurii penale. Or, fiind supus

controlului de profil, în rezultatul acțiunilor întreprinse de către organele

de urmărire penală, s-a constatat că intimatul/reclamant nu este pasibil

tragerii la răspundere penală sau judecății din motivul că în acțiunile

acestuia lipsesc elementele componenței de infracțiune prevăzute de art.361

alin.(2) lit.b) din Codul penal, fapt care exclude temeinicia pretenției

intimatului că a fost tras ilegal la răspundere penală în sensul art.50 din

Codul penal, iar în acest sens acțiunile organului de urmărire penală sub

nicio condiție nu pot fi calificate drept ilicite în sensul Legii nr.1545/1998,

cât și în spiritul legii procesual-penale.

față de Terzi Alexei au fost legale la etapa corespunzătoare, și, deși, formal

ultimul ar dispune de dreptul pretins în condițiile art.6 lit.b) din Legea

nr.1545/1998, totuși în privința acestuia nu au fost admise acțiuni ilicite,

or, în lipsa temeiului prevăzut la art.3 alin.(1) lit.a) din aceeași menționată,

12

prejudiciul pretins cauzat lui Terzi Alexei, nu este reparabil în sensul legii

respective.

toate măsurile necesare prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate

aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor invocate în actul de

sesizare, de a constatat atât circumstanțele care dovedesc vinovăția, cât și

cele care dezvinovățesc, precum și circumstanțele care atenuează sau

agravează răspundere penală. Eventuala clasare a cauzei penale nu trebuie

interpretată ca un rebut în activitatea organului de urmărire penală, dar ca

o activitate normală de examinare a unui cauze penale.

principiile procesului penal, imputând organului de urmărire penală

scoaterea persoanei de sub urmărire penală, fiind omisă esența privind

necesitatea aflării adevărului și finalizarea anchetei. Or, în sensul art.19 din

CPP, organul de urmărire penală are obligația de a lua toate măsurile

prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și

obiectivă a circumstanțelor cauei, de a evidenția atât circumstanțele care îi

atenuează sau agravează răspunderea.

inferioare nejustificat au dispus acordarea lui Terzi Alexei a prejudiciului

moral în mărime de 15 000 de lei, care ca mărime este un disproporționat

de mare, în condițiile în care prezenta acțiune nu întrunește toate condițiile

necesare în sensul Legii nr.1545/1998.

remarcat că suma onorariului avocatului în mărime de 4000 de lei dispusă

spre încasarea în beneficiul lui Terzi Alexei nu a fost probată prin înscrisuri,

în special de descifrarea pe ore a lucrului avocatului.

întemeiat recursului pe prevederile art.432 alin.(1) lit.b) și e) din CPC,

potrivit cărora Recursul este admis dacă: b) prin admiterea recursului, se

schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție,

precum și e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

respectarea dreptului părților la un proces echitabil, a expediat în adresa

intimatului Terzi Alexei și Procuraturii Generale a Republicii Moldova

copia recursului declarat de Ministerul Justiției al RM, cu informarea, în

corespundere cu prevederile art.439 și 186 din Codul de procedură civilă,

despre necesitatea prezentării obligatorii a referințelor timp de o lună, iar la

13

depășirea acestui termen vot fi decăzuți din dreptul de a le prezenta, dacă

legea nu prevede altfel, iar cauza va fi examinată în baza materialelor

anexate la dosar, cu toate acestea, părțile nu și-au valorificat acest drept

procedural în termenul stabilit de instanța de recurs, și nu au depus referințe

(f.d.156,158, 160).

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

stipulează că:

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții

Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă,

care au intrat în vigoare de la 01 septembrie 2023.

din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la

data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor

în vigoare la data depunerii recursului.

optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale,

cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

declarat la 05 ianuarie 2024, adică după intrarea în vigoare a modificărilor

operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinat în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) prevede că:

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a

fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel

depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă

în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau

hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

14

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) indică că:

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este

vădit neîntemeiat.”

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023)

menționează că:

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la

art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa

părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului,

care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe

pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:

Apel Cahul a pronunțat decizia la 17 octombrie 2023, în ședință publică.

de apel a fost expediată la 13 noiembrie 2023 la sediul Ministerului Justiției

al RM, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la dosar (f.d.142), însă nu

se atestă date când a fost recepționată de către recurent.

că a luat cunoștință cu decizia integrală a instanței de apel, la 10 noiembrie

2023 (f.d.146), accesând pagina web a Curții de Apel Cahul.

Justiției al RM, a fost depus în interiorul termenului legal prevăzut de art.434

CPC.

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în

condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

15

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția

legii în vigoare la data declarării recursului.

Codul de procedură civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea

hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu

permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele

invocate în recurs.

rezultă că drept temei de declararea a recursului a fost invocat în esență

prevederile art.432 alin.(1) lit.b) și e) din Codul de procedură civilă (în

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023), adică prin

admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție, precum și că decizia contestată a instanței de apel este

arbitrară, bazată în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor.

referă la faptul că un recurs este admisibil dacă se schimbă sau se

consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție. Din recurs nu rezultă

în mod clar de ce ar fi necesară schimbarea și/sau consolidarea jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea nu se menționează nicio

decizie sau un alt act de dispoziție judecătoresc al Curții Supreme de Justiție

care ar da o altă interpretare aplicabilității prevederilor Legii nr.1545/1998

în astfel de categorii de litigii sau altor aspecte de drept invocate în recurs,

nefiind constatate nici de instanța de recurs, prin urmare în latura dată

recursul este unul vădit neîntemeiat. Completul notează că nici acesta,

analizând practica judiciară a Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că actele

judecătorești contestate ar fi contrare jurisprudenței acesteia sau că urmează

să fie modificată sau consolidată practica judiciară a instanței supreme de

justiție.

discreția Curții Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba

jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic,

recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la

problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe

16

contradictorii a Curții Supreme cu privire la acestea, fie modificarea

circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii

uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este

invocată în recurs. Prin urmare, și în acest aspect acesta este vădit

neîntemeiat.

procedură civilă, recurentul susține că decizia instanței de apel este arbitrară

și bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

prevederilor lit.e) art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de

hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi

stabilită în coraportul dintre mai multe principii.

art.432 alin.(1) lit.e) CPC, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de

sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, §

62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă,

în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio

legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii.

Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a

dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021,

judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare

de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată

și că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

privire la actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de

nota de fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și

de alte documente care permit identificarea voinței autorității publice care a

adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.

următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din

practica CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu

aduc nici o motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt

bazate pe greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În

esență, la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate

cu bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal). …”. Iar în nota

de subsol la textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce

mai multe exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost

considerate arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Nota de subsol menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile:

„Exemple de procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui

recurs într-o cauză civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar

contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra

17

acestei contradicții (Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor,

fără vreun motiv, de a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat

pe un raport de evaluare a performanțelor anulat anterior de aceiași

judecători (Tel v. Turkey, 2017); Anularea de către instanța de recurs a

deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate compensații prevăzute

de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru și fără a face

referire la lege, care prevedea aceste compensații (Anđelković v. Serbia,

2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).

arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În

jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea

arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”,

fără a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși

că „la categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu

bună știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)”. Rezultă că în

cazul hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme

legale imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio

discreție judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului

prevederii normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei.

Această carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu

bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor

asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce

contravine unei norme imperative invocate participanții la proces sau de

instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce

nu aplică acea normă.

Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit

căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre

arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei

noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în

cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a

notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio

bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele

litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană

consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De

asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea

Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a

fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de

fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta

este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

argument care ar justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise

contrar normelor imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de

18

recurs nu a stabilit din textele hotărârilor contestate, raportate la

circumstanțele cauzei.

probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs

în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor

condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b)

aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în

mod determinant pe această apreciere.

la admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de

procedură civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi

explicată rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă

pentru soluția din hotărârea contestată. Îi revine recurentului obligația să

convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite.

temei a recursului faptul că instanțele inferioare ar fi apreciat în mod vădit

nerezonabil ordonanța de scoatere a lui Terzi Alexei de sub urmărire penală,

fapt ce a dus la interpretarea eronată a prevederilor art.6 și art.3 din Legea

nr.1545/1998, în rezultatul căruia a fost admisă parțial acțiunea ultimului, cu

încasarea în beneficiului acestuia a prejudiciului moral în mărime de 15 000

de lei, pe care recurentul o consideră neprobată și nejustificată ca mărime,

precum și a costurilor de asistență juridică. La caz, Completul de judecată nu

a stabilit că probele au fost apreciate arbitrar sau irațional de către instanțele

de judecată ierarhic inferioare. Or, potrivit art.3 și 6 din Legea nr.1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, persoana beneficiază de dreptul la despăgubiri prin

simpla constatare a faptului că a fost urmărit penal în mod neîntemeiat,

indiferent dacă s-a stabilit că organul de urmărire penală a acționat în mod

intenționat ilicit. Prin urmare, și acest temei de recurs este vădit neîntemeiat.

„arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, însă

fiecare din cele două sintagme urmează a fi invocate și argumentate separat.

Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Ministerul

Justiției este unul vădit neîntemeiat. Or, recursul respectiv conține obiecții

19

de fapt și de drept similare celor expuse anterior care au fost analizate și

apreciate corespunzător de instanța de apel.

Ministerul Justiției al la un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.

Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu soluția pronunțata de Curtea de

Apel Cahul și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a

normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, prin urmare recursul

este vădit neîntemeiat și nu constituie temei de casare a deciziei recurate,

menționând doar că nu-i este clar calculul penalității, raportat la perioadă și

din care sumă penalitatea s-a calculat.

menționează că recursul depus de lui Ministerul Justiției al RM conține în

esență obiecții de fapt și de drept similare expuse anterior în cererea de apel

care au fost analizate de către Curtea de Apel Cahul, fiind apreciate în modul

corespunzător, bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor

critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care

se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita

la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor

imputate Curții de Apel Cahul și o minimă argumentare a criticii în fapt și în

drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla

trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează

cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea

cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

20

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie

1996, Reports 1996-1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,

Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Ministerul

Justiției al RM este vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat inadmisibil.

civilă, art.440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Gheorghe Stratulat

21