2ra-1311/23 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti.

2ra-1311/23 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de Procuratura

Generală a Republicii Moldova, Bîrlea Andrei, reprezentat de avocata Gîrneț

Zinaida și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Bîrlea Andrei împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 13 iulie 2023 a Curții de Apel Cahul, prin care s-au

respins apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și a

Procuraturii Generale, s-a admis apelul declarat de Bîrlea Andrei, reprezentat

de avocata Gîrneț Zinaida, s-a modificat hotărârea din 10 noiembrie 2022 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin majorarea cuantumului prejudiciului

moral, în rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut,

(Dosarul nr. 2ra-1311/23

NR.PIGD 2-22121313-01-2ra-07092023)

Recursul declarat până la 01 septembrie 2023 este inadmisibil din motiv că nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC (în redacția legii până la modificările operate

prin Legea nr.246 din 31.07.2023 pentru modificarea unor acte normative, în vigoare din 01

septembrie 2023). Recursurile declarate după 01 septembrie 2023 sunt inadmisibile din motiv că

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1) CPC (în redacția Legii nr.246 din

31.07.2023 pentru modificarea unor acte normative, în vigoare din 01 septembrie 2023).

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a acesteia.

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud: M. Bușuleac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: G. Vavrin, N. Bondarenco, I. Dănăilă)

23 iulie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursurilor declarate de

Procuratura Generală a Republicii Moldova, Bîrlea Andrei, reprezentat de

avocata Gîrneț Zinaida și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:

Stela Procopciuc, Președinte

Oxana Parfeni,

Gheorghe Stratulat, Judecători

constată următoarele:

ÎN FAPT:

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Procuratura Generală

a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

fost pornită urmărirea penală de către IP Cantemir în privința dânsului în baza

indicilor infracțiunii prevăzute de art.168 alin.(1) din Codul penal.

comiterea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit.d) din Codul penal.

infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit.d) din Codul penal în privința sa,

procurorul, în temeiul art.297 din Codul de procedură penală, a expediat cauza

penală în instanța de judecată.

a reținut următoarele: „ ********.”

Cantemir, Bîrlea Andrei și C.D. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în

baza art.165 alin.(2) lit.d) din Codul penal, la câte 7 ani închisoare fiecare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitatea în domeniul

angajării persoanelor în câmpul muncii și alte activități conexe pe un termen de

5 ani pentru fiecare.

admise apelurile declarate, casată integral sentința, cu pronunțarea unei hotărâri

noi prin care Bîrlea Andrei a fost achitat pe învinuirea de săvârșire a infracțiunii

1

prevăzute de art.165 alin.(2) lit.d) din Codul penal, din motiv că în acțiunile

sale lipsesc elementele infracțiunii.

Justiție a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, T.M. împotriva deciziei

Curții de Apel Cahul din 29 septembrie 2020, în cauza penală în privința sa, cu

menținerea deciziei atacate.

prezenta acțiune, întrucât i s-a cauzat o pagubă morală enormă, deoarece și-a

pierdut speranța în viitor, de situația creată a fost impus să se concedieze de la

locul de muncă din străinătate, fiind nevoit sistematic să revină în Republica

Moldova pentru a se prezenta la ședințele de judecată, iar în țară era refuzat la

angajare, întrucât era învinuit de comiterea infracțiunii – trafic de ființe umane.

instanței de judecată, care pe final a emis sentința de condamnare, i s-a cauzat

o daună morală, pe care o estimează în mărime de 2 000 000 de lei.

a păstrat bonurile, în care erau incluse și cheltuielile de deplasare pentru fiecare

ședință de judecată și chemare la organul de urmărire penală atât în or. Cahul,

cât și în or. Cantemir.

alin.(1) din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, reclamantul a menționat că statul

răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în

procesele penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești.

Repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală și ale procuraturii, se efectuează din contul

bugetului de stat.

nr.1545/1998, în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a)

reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de

declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere

penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la

muncă neremunerată în folosul comunității; c) efectuării ilegale, în cazul

urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii

ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru

2

(funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile

persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest contravențional,

reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii

contravenționale de către instanța de judecată; e) efectuării măsurilor speciale

de investigații cu încălcarea prevederilor legislației; f) ridicării ilegale a

documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor, precum și

în urma blocării conturilor bancare. (2) Prejudiciul cauzat se repară integral,

indiferent de culpa persoanelor cu funcție de răspundere din organele de

urmărire penală, din procuratură și din instanțele judecătorești.

prejudiciului, în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul

devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

lit.g) și k), art.2007 alin.(1), art.2036 alin.(1)-(3) și art.2037 alin.(1)-(2) din

Codul civil, reclamantul a menționat că cuantumul prejudiciului moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii și instanța de

fond, și anume tragerea ilegală la răspundere penală, se determină luând în

considerare gravitatea infracțiunii de care a fost bănuit, învinuit și condamnat

de către instanța de fond.

acuzat de comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, ceea ce constituie o

acuzație serioasă, cu un impact puternic negativ asupra imaginii sale și asupra

întregii familii, pentru condamnarea lui de către instanța de fond la 7 ani

închisoare.

prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii și instanței

de fond care a emis sentința de condamnare, este determinată de rezonanța pe

care a avut-o în societate despre acuzația adusă.

procesul a fost să dea explicații, să prezinte probe, să se prezinte de fiecare dată

la citarea organului de urmărire penală sau instanța de judecată, iar organul de

urmărire penală și procuratura să contribuie la curmarea abuzurilor, respectiv

procurorul a incantat față de dânsul acuzarea și a remis dosarul spre examinare

în instanța de judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.165

alin.(2) lit.d) din Codul penal, i s-a cauzat stare de nervozitate, stres, frustrare

și dezamăgire.

3

probe pertinente că a comis traficul de ființe umane în scopul exploatării prin

muncă.

prevăzută la art.165 alin.(2) lit.d) din Codul penal, i-a fost prejudiciată imaginea

în societate la fiecare oportunitate de se angaja la un loc de muncă dorit nu era

acceptat din start, deoarece se motiva pe dosarul de acuzare pe trafic de ființe

umane.

contractul individual de muncă și să se reîntoarcă în țară din motivul apariției

obligației de a se prezenta la organul de urmărire penală și la instanțele

judecătorești.

durata examinării cauzei atât la etapa urmăririi penale, cât și în instanțele de

judecată, pe toată această perioadă a suportat stări de nervozitate, umilință,

disconfort emoțional, de fiecare fiind nevoit să retrăiască emoțiile neplăcute în

coraport cu acuzațiile neîntemeiate.

și nu au dat dovadă de prudența necesară, nefiind examinate toate aspectele sau

erau trecute cu vederea, aspectele lipsei elementelor infracțiunii în acțiunile

sale, or, anume sarcina acestor autorități ține de examinarea minuțioasă și

determinare tuturor circumstanțelor cauzei, înainte de a imputa comiterea

infracțiunii.

moral este criteriul echității care exprimă că indemnizația reprezintă o justă și

integrală despăgubire.

cheltuieli pentru serviciile de traducere în sumă de 1000 de lei și plata pentru

serviciile avocatului în cuantum de 6000 de lei, sume care urmează să fie

încasate din bugetul de stat.

încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul

său a sumei de 2 000 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 1000 de lei

cheltuieli de traducere și 6000 de lei cheltuieli de asistență juridică suportate în

prezentul proces.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:

4

Central a fost admisă parțial acțiunea depusă de Bîrlea Andrei. S-a încasat din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Bîrlea

Andrei suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, 1000 de lei

cheltuieli judiciare și 6000 de lei cheltuieli de asistență juridică, în total 57000

de lei.

trimitere la prevederile art.3 alin.(1) lit.a), b), art. 5 alin.(1), alin.(2), art. 6

lit.a) art.10 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, a stabilit că reclamantul Bîrlea

Andrei prin sentința din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul

Cantemir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.165 alin.(2) lit.d) din Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa penală de 7

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita

activitate în domeniul angajării persoanelor în câmpul muncii și alte activități

conexe pe un termen de 5 ani. Până la intrarea sentinței în vigoare în privința

inculpatului Bîrlea Andrei a fost aplicată măsura de reprimare – obligația de

a nu părăsi țara (f.d.16- 26, vol.I). Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 29 septembrie 2020, au fost admise apelurile declarate, casată

integral sentința, cu emiterea unei hotărâri noi prin care Bîrlea Andrei a fost

achitat pe învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2)

lit.d) din Codul penal, dat fiind că în acțiunile lui lipsesc elementele acestei

infracțiunii (f.d.27-47). Prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție

din 17 august 2021 s-a respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, T.M., împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29 septembrie 2020, în cauza

penală în privința lui Bîrlea Andrei, cu menținerea deciziei atacate (f.d.48-57,

vol.I).

de Justiție din 17 august 2021 este actul final în cazul dat.

penală, instanța de fond a menționat că sentința de achitare duce la reabilitarea

deplină a inculpatului.

nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

5

prima instanță a constatat că reclamantul este îndreptățit la repararea

prejudiciului moral, pe motiv că în privința lui a fost emisă sentință de achitare,

ceea ce duce la reabilitarea deplină a inculpatului, iar obligația de compensare

a prejudiciului este pusă în seama bugetului de stat.

nr.1545/1998, instanța de fond a considerat neîntemeiate argumentele

Ministerului Justiției precum că pretențiile înaintate de reclamantul Bîrlea

Andrei nu întrunesc condițiile din normele de drept aplicabile la caz, or,

caracterul ilegal al acțiunilor organului de urmărire penală se manifestă prin

încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu

poate fi trasă la răspundere.

alin.(1)-(3) din Codul civil, instanța de fond a dedus că având în vedere că la

examinarea cauzei s-a constatat cu certitudine că reclamantul Bîrlea Andrei a

fost achitat pe învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2)

lit. d) din Codul penal, în acțiunile acestuia lipsind elementele infracțiunii,

ultimul este îndreptățit la repararea prejudiciului în temeiul Legii privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie

1998.

subliniat că mărimea concretă a compensației se determină luând-se în

considerare: gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana

respectivă; caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea

penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată; rezonanța pe care

a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei; durata urmăririi

penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată;

natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei;

suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice; măsura în care

compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate; durata

aflării nelegitime a persoanei în detenție.

fi corespunzător suferințelor suportate de reclamantul Bîrlea Andrei.

factori importanți, și anume: reclamantul Bîrlea Andrei a fost acuzat de

comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, ceea ce constituie o acuzație cu

un impact puternic negativ asupra imaginii persoanei reclamantului cât și

6

asupra întregii familii a acestuia, condamnarea acestuia de către instanța de

fond la 7 ani închisoare.

învinuire lui Bîrlea Andrei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165

alin.(2) lit. d) din Codul penal, a durat 4 ani 1 lună și 19 zile, pe toată această

perioadă, reclamantul a suportat stări de nervozitate, umilință, disconfort fiind

pus în situația de fiecare dată să retrăiască emoțiile neplăcute în coraport cu

acuzațiile neîntemeiate. Bîrlea Andrei fiind angajat peste hotarele țării, în

*****, a fost nevoit la data de 15 iulie 2018 să rezilieze contractul individual

de muncă și să se revină în țară din motivul apariției obligației de a se prezenta

la organul de urmărire penală și în instanțele de judecată (f.d.64-65, vol.I).

constatate au afectat imaginea și demnitatea reclamantului Bîrlea Andrei.

în considerare suferințele psihice suportate de către Bîrlea Andrei, gradul

trăirilor negative și disconfortul suportat odată cu supunerea acestei încălcări și

consecințele produse vieții familiale și sociale ale acestuia, instanța de judecată

a considerat că suma de 50 000 de lei cu titlu de despăgubire morală, constituie

o satisfacție echitabilă și proporționată cu sumele acordate de Curtea Europeană

pe cauze similare.

instanță a considerat întemeiată cerința reclamantului privind încasarea din

contul pârâtului a cheltuielilor suportate în vederea traducerii înscrisurilor

anexate la materialele cauzei (f.d.60-73, vol.I), în sumă de 1000 de lei, potrivit

bonului fiscal nr.0001 din 25 martie 2022 (f.d.77, vol.I) și cheltuielile pentru

acordarea asistenței juridice în sumă de 6000 de lei, potrivit bonului de plată

seria QL nr.045317 din 18 februarie 2022 (f.d.80, vol.I).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:

Gîrneț Zinaida, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe,

iar la 17 ianuarie 2023, întru executarea încheierii din 16 ianuarie 2023 a

Curții de Apel Cahul, a prezentat motivarea apelului, solicitând modificarea

hotărârii din 10 noiembrie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central prin

majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat din bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiție în beneficiul său de la suma de 50 000 de lei

până la 2 000 000 de lei (f.d.107, 143, vol. I).

7

22 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Ministerul Justiției a

declarat apel (nemotivat) împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 16 ianuarie

2023 și ulterior la 20 ianuarie 2023, întru executarea încheierii din 16 ianuarie

2023 a Curții de Apel Cahul, a prezentat motivarea apelului, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii din 10 noiembrie 2022 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a

acțiunii depuse Bîrlea Andrei (f.d.109-112, 114-117, 136, 154-165, vol.I).

împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 24 ianuarie 2023, întru executarea

încheierii din 16 ianuarie 2023 a Curții de Apel Cahul, a prezentat motivarea

apelului, solicitând casarea integrală a hotărârii din 10 noiembrie 2022 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere

integrală a acțiunii depuse Bîrlea Andrei (f.d.117, 167, vol.I).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:

respinse cererile de apel declarate de Ministerul Justiției și Procuratura

Generală. S-a admis apelul declarat de Bîrlea Andrei, reprezentat de avocatul

Gîrneț Zinaida și s-a modificat hotărârea din 10 noiembrie 2022 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central, prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat

din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Bîrlea Andrei de la 50 000 lei până la 100 000 lei. În rest, hotărârea primei

instanțe, s-a menținut.

cadrului legal, ținând cont de existența sentinței Judecătoriei Cahul sediul

Cantemir din 26 decembrie 2019, prin care Bîrlea Andrei a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit.d) din Cod

penal și până la devenirea definitivă și irevocabilă a sentinței în privința

inculpatului Bîrlea Andrei a fost aplicată măsura de reprimare – obligația de

a nu părăsi țara. Ulterior sentința respectivă a fost casată prin decizia Curții

de Apel Cahul din 29 septembrie 2020, cu achitarea lui Bîrlea Andrei, soluție

menținută prin decizia din 17 august 2021 a Curții Supreme de Justiție.

odată cu adoptarea deciziei din 17 august 2021 a Curții Supreme de Justiție,

prin care s-a menținut decizia de achitare a lui Bîrlea Andrei, din motivul că

în acțiunile acestuia lipsesc elementele infracțiunii, reclamantul Bîrlea Andrei

este îndreptățit să pretindă repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

8

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești. Or, potrivit art.6 alin.(1) lit.a) din Legea nr.1545/1998, dreptul

la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege,

apare în cazul: devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

precitate se instituie obligația generală a statului de a repara persoanelor fizice

prejudiciul material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

de urmărire penală, procuratură și instanțele de judecată față de reclamantul

Bîrlea Andrei, i-au cauzat ultimului un prejudiciu moral, fapt ce determină că

Statul poartă răspundere patrimonială pentru prejudiciul cauzat reclamantului

în temeiul prevederilor art.1998, art.2007 din Codul civil și art.3, art.6, art.11

alin.(1) din Legea nr.1545/1998, care garantează dreptul de a pretinde la

repararea prejudiciului cauzat pentru atragere neîntemeiată la răspundere

penală.

Ministrului Justiției și Procuraturii Generale precum că sentința de achitare în

sine deja constituie o satisfacție echitabilă, având în vedere că reclamantul

Bîrlea Andrei nici nu a avut statut de condamnat printr-o sentință definitivă.

Or, potrivit art.3 alin.(2) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii

și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie 1998, prejudiciul

cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de

răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură și din instanțele

judecătorești.

Procuraturii Generale precum că răspunderea statului survine doar în cazul

constatării ilegalității actului procedural emis de către organul de drept, or,

legiuitorul a prevăzut expres la art.6 din Legea nr.1545/1998 dreptul la

repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de această lege, apare în

cazul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

dosarului cert rezultă că cauza penală în privința lui Bîrlea Andrei a durat mai

bine de 4 ani (cauza penală a fost intentată la data de 28.06.2017, prin sentința

din 26.12.2019, Bîrlea Andrei a fost condamnat la 7 ani închisoare cu

aplicarea măsuri preventive de a nu părăsi țara până la definitivarea sentinței

de condamnare, prin decizia din 29.09.2020 Bîrlea Andrei a fost achitat,

decizie menținută de Curtea Supremă de Justiție la data de 17.08.2021), care

9

s-a soldat cu achitarea reclamantului fapt ce instituie răspunderea

patrimonială a Statului, or, aceste circumstanțe au fost probate de însăși

materialele dosarului, la care au fost anexate probe suficiente și pertinente din

care rezultă că reclamantul Bîrlea Andrei a fost recunoscut în calitate de

bănuit/învinuit/ inculpat în baza art. 165 alin.(2) lit.d) din Codul penal,

acuzație penală care nu și-a găsit justificarea.

reclamanților nu este suficientă pentru a constitui o satisfacție echitabilă a

suferințelor, pornind din natura drepturilor personale lezate și locul lor în

sistemul de valori al persoanei, caracterul și gradul suferințelor psihice

cauzate.

prejudiciul moral are un caracter compensator, acesta urmează să fie

determinat de către instanța judecătorească, ținându-se cont de circumstanțele

concrete ale cauzei, de persoana reclamantului și de măsura în care această

compensație poate să-i aducă satisfacție. Prejudiciul moral este definit ca o

atingere adusă personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică

sau morală, pe care le resimte persoana. La stabilirea existentei unui

prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul și importanța valorilor

nepatrimoniale, cărora a fost cauzat prejudiciul.

particularitățile individuale ale persoanei, suferințele morale, psihice și alte

emoții negative. Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii

legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a

aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză,

importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, etc. Iar,

pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii apare necesar ca cel ce

pretinde daunele morale să aducă un minim de argumente și indicii din care

să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate

prin tragerea ilegală la răspundere și pe cale de consecință să se poată proceda

la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.

răspundere penală, reclamantului Bîrlea Andrei i s-a adus atingere drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, iar suferințele psihice provocate de o

atare măsură, pot și trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

răspunderii statului instanța de fond a conchis admiterea parțială a acțiunii și

încasarea sumei de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, considerând că

10

această despăgubire este una echitabilă și proporționată cu sumele acordate de

Curtea Europeană în cauze similare, or, suma solicitată de reclamant în

mărime de 2 000 000 de lei este una prea exagerată.

generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care

exprimă că compensația trebuie să prezinte o justă despăgubire, iar cuantumul

despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât acesta să aibă un efect

compensatoriu, și nu trebuie să constituie sume excesive pentru autorii

daunelor, și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor, iar cel care

pretinde daunele morale să aducă un minim de argumente și indici din care să

rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate prin

tragere ilegală la răspundere și, ca cale de consecință, compensația acordată

să reprezinte o satisfacție echitabilă prin restabilirea drepturilor încălcate și

situația victimei înainte de cauzarea prejudiciului.

drept să-și estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este

împuternicită de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral,

conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de circumstanțele cazului

concret, de personalitatea reclamantului.

evaluat prejudiciul moral prin prisma Legii nr.1545 din 25.02.1998 în mărime

de 2 000 000 de lei.

Andrei s-a aflat sub urmărire penală în cauza penală nr.*****, având calitatea

procesuală de inculpat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2)

lit.d) din Codul penal, pe parcurs a mai bine de 4 ani. Circumstanțe ce atrage

drept consecință răspunderea statului la repararea prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilegale ale organelor de drept. Prin acțiunile ilicite ale procuraturii,

ale organului de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești, reclamantului

i-a fost cauzat un prejudiciu moral, manifestat prin incertitudine și neliniște,

stări continue, care au durat o perioadă de 4 ani și care au dus la înjosirea

demnității reclamantului.

unei infracțiuni deosebit de grave, ceea ce constituie o acuzație cu un impact

puternic negativ asupra imaginii persoanei reclamantului, cât și asupra întregii

familii a acestuia, condamnarea acestuia de către instanța de fond la 7 ani

închisoare și aplicarea măsurii preventive sub formă de a nu părăsi țara până

la definitivarea sentinței, au cauzat lui Bîrlea Andrei stări de nervozitate,

11

umilință, disconfort fiind pus în situația de fiecare dată să retrăiască emoțiile

neplăcute în coraport cu acuzațiile neîntemeiate, mai mul a fost lipsit de

posibilitatea de a ieși din țară. Or, Bîrlea Andrei fiind angajat peste hotarele

țării, în *****, a fost nevoit la 15 iulie 2018 să rezilieze contractul individual

de muncă și să revină în țară din motivul apariției obligației de a se prezenta

la organul de urmărire penală și la instanțele judecătorești. Circumstanțe care

la fel i-au cauzat perturbări în viața sa de zi cu zi.

rezonabile a prejudiciului moral, suferințele psihice cauzate, stare de stres și

de frustrare provocate reclamantului-apelant Bîrlea Andrei, durata urmăririi

penale, gravitatea învinuirii formulate, statutul social, instanța de apel a

concluzionat că suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral prin prisma

Legii nr.1545 din 25.02.1998 încasată de instanța de fond, nu constituie un

cuantum echitabil și nu corespunde cu caracterul și gravității suferințelor

psihice suportate de către Bîrlea Andrei, din care motiv instanța de apel a

considerat oportun de a modifica hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central

din 10 noiembrie 2022, în partea încasării a prejudiciului moral, prin

majorarea mărimii prejudiciului moral încasat de la bugetul statului, prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui

Bîrlea Andrei de la 50 000 de lei până la 100 000 de lei, întru compensarea

despăgubirii morale cauzate reclamantului, sumă ce constituie în viziunea

instanței de apel drept satisfacție echitabilă și rezonabilă a victimei daunei,

cât și în stare să restabilească situația existentă înainte de prejudiciere, or,

art.11 alin.(1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, expres prevede că, mărimea compensației pentru

repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată, luându-se

în considerație natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori

al persoanei, suferințele fizice, caracterul și gardul suferințelor psihice,

măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice

cauzate.

Procuraturii Generale cu referire la netemeinicia acțiunii civile înaintate de

reclamantul Bîrlea Andrei prin prisma prevederilor art.6 și art.3 din Legea

nr.1545 din 25.02.1998 precum că nu orice acțiune a organelor de drept și

judecătorești atrage răspunderea Statului, or, potrivit prevederilor art.6 și art.3

din Legea nr.1545/1998, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și

modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive și

12

irevocabile a sentinței de achitare, la caz, există sentința irevocabilă de

achitare emisă în privința reclamantului Bîrlea Andrei.

instanța de apel a rezumat că instanța de fond just a statuat că infracțiunea

imputată reclamantului în baza art.165 alin.(2) lit.d) din Codul penal, prin

prisma art.16 alin.(5) Cod penal, se califică ca infracțiune deosebit de gravă.

precum că instanța de drept comun nu este în drept să ateste ilegalitatea

acțiunilor organului de urmărire penală, or, raporturile juridice din speță sunt

guvernate de Legea nr.1545 din 25.02.1998, care ține în exclusivitate de

competența instanței de drept civil. Mai mult, dreptul la repararea

prejudiciului, a apărut în urma devenirii definitive și irevocabile a sentinței de

achitare în privința reclamantului Bîrlea Andrei.

corect a reținut existența stărilor de stres și frustrare a reclamantului legate de

desfășurarea urmăririi penale, învinuirile aduse, examinarea cauzei penale,

care i-a ținut o perioadă îndelungată în suspans și în neștire, inclusiv stresul

în momentul în care a fost pedepsit la 7 ani închisoare, stări care în opinia

reclamantului îi creau impresia că viața acestuia era pusă în pericol,

circumstanțe existența cărora este evidentă.

apelanților Ministerul Justiției și Procuratura Generală precum că nu există

act procedural definitiv și irevocabil al instanței de judecată sau a organului

ierarhic superior, prin care s-ar fi stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului

de urmărire penală, întrucât acestea sunt contrare prevederilor Legii nr.1545

din 25 februarie 1998, unde la art.6 lit.a) legiuitorul cert a reglementat dreptul

la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, care

apare în rezultatul devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

juridică în prezenta cauză civilă, instanța de apel a reținut că potrivit bonului

de plată seria QL nr.045317 din 18 februarie 2022, eliberat de Cabinetul

Avocatului „Gîrneț Zinaida”, Bîrlea Andrei a achitat suma de 6000 de lei ceea

ce constituie onorariul avocatului pentru consultația și întocmirea cererii de

chemare în judecată, precum și pentru participarea în instanțele de judecată în

prezenta cauza civilă.

instanța de apel a remarcat că în cazurile menționate la art.3, persoanei fizice

13

sau juridice i se compensează sau i se restituie: sumele plătite de ea pentru

asistența juridică.

procedură civilă, și de constatările jurisprudenței CEDO, potrivit cărora o

despăgubire a cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică poate fi

acordată doar în cazul când acestea sunt necesare, reale și rezonabile, instanța

de apel a concluzionat că instanța de fond just a încasat cheltuielile de

asistența juridică în beneficiul reclamantului în sumă de 6 000 de lei suportate

în cadrul prezentului proces civil, reieșind din munca efectivă depusă de

avocatul Gîrneț Zinaida și durata examinării cauzei civile.

necesar de a modifica hotărârea din 10 noiembrie 2022 a Judecătoriei Cahul,

sediul Central, în partea încasării prejudiciului moral, prin majorarea

cuantumului prejudiciului moral încasat de la bugetul statului prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul lui Bîrlea Andrei de la 50 000 de lei până

la 100 000 de lei, în rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută fără

modificări.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:

august 2023, prin intermediul poștei electronice, Procuratura Generală,

reprezentată de procurorul-șef de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei din 13 iulie 2023 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii

din 10 noiembrie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, cu emiterea unei

hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii depuse de Bîrlea Andrei.

Andrei, reprezentat de avocata Gîrneț Zinaida a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei din 13 iulie 2023 a Curții

de Apel Cahul, modificarea hotărârii din 10 noiembrie 2022 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central prin majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat

din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiție în beneficiul său de

la suma de 100 000 de lei până la 200 000 de lei.

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei din 13 iulie 2023 a Curții de Apel Cahul și a hotărârii din 10

noiembrie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în partea admiterii

14

acțiunii, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii depuse

de Bîrlea Andrei sau după caz, în situația în care instanța de recurs va

considera că acțiunea este întemeiată, să fie modificată decizia instanței de

apel în partea ce ține de încasarea din contul bugetului de stat a prejudiciului

moral și a cheltuielilor de asistență juridică suportate la examinarea cauzei în

sensul diminuării acestor sume corespunzător sumelor acordate în cauze

similare de către CEDO și instanțele judecătorești naționale.

SOLICITĂRILE RECURENȚILOR:

Generală, cu trimitere la prevederile art.432 alin.(2) lit.a), b) și c) din Codul

de procedură civilă (în redacția legii în vigoare la data depunerii recursului),

a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

prevederile art.2 și art.3 din Legea nr.1545/1998, or, la caz acțiunile organelor

de urmărire penală au fost întemeiate și legale, pretențiile reclamantului nu se

încadrează în prevederile legii respective.

irevocabil al judecătorului de instrucție sau a organului ierarhic superior, prin

care s-ar fi stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală sau

ale procurorului, cerință prevăzută la art.3 din Legea nr.1545/1998, ceea ce

atestă că acțiunile organului de urmărire penală și ale procuraturii au fost

strictă conformitate cu prevederile egale. Or, este important să se constate

ilegalitatea actului procedural emis de organul de drept.

Legea nr.1545/1998, nu a luat în considerare următoarele aspecte: nu s-a

stabilit că în cadrul procesului penal au avut loc încălcări procesuale la

urmărirea penală, în dosar lipsind probe în acest sens; informația despre

învinuirea Bîrlea Andrei nu a fost adusă la cunoștința societății și lipsesc

probe în acest sens; durata urmării penale a fost una rezonabilă, nefiind

încălcată și lipsesc hotărârile instanței de judecată în acest sens, lipsind

plângeri din partea lui Bîrlea Andrei cu privire la tergiversarea urmării penale;

lipsesc probe prin care să constate natura dreptului personal lezat. Lipsesc

plângeri din partea lui Bîrlea Andrei și a avocatului acestuia Gîrneț Zinaida

cu privire la mersul urmării penale; nu au fost demonstrare suferințele fiice și

psihice, nefiind anexate probe, expertize, documente etc.; instanțele de

15

judecată greșit au stabilit măsura în care compensația bănească poate atenua

suferințele fizice și psihice cauzate; lipsește aflării nelegitime a persoanei în

detenție sau sub măsura preventivă.

recurenta a declarat că nu au fost prezentate probe în acest sens, învinuirea

adusă acestuia a fost subiectul unor articole de presă sau ar fi fost o știre

cunoscută de întreaga societate.

asistență juridică în cadrul procesului penal, întrucât putea să beneficieze de

asistență juridică garantată de stat.

în cadrul procesului penal nu s-au înregistrat acțiuni ilicite ale organului de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată pe cauză penală.

Cu atât mai mult, achitarea lui Bîrlea Andrei de învinuirea înaintată în sine

constituie o satisfacție echitabilă.

vedere că la caz se atestă încălcarea prevederilor art.432 alin.(2) lit.a), b) și c)

CPC, este necesar de a casa integral decizia instanței de apel și pronunțată o

hotărâre nouă de respingere a acțiunii depuse de Bîrlea Andrei ca

neîntemeiată.

Andrei, reprezentat de avocata Gîrneț Zinaida, a invocat că instanța de apel a

interpretat și aplicat eronat legea aplicabilă speței, a apreciat arbitrar probele

referitor la încasarea prejudiciului moral, fapt ce contravine practicii CEDO,

instanța de judecată a examinat superficial și arbitrar litigiul dedus judecății,

ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

precum că suma de 100 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral ar fi una

echitabilă și proporțională suferințelor suportate, or, suma 2 000 000 de lei ca

mărime este echitabilă, rezonabilă și proporțională ca să fie despăgubit pentru

suferințele suportate în cadrul dosarului penal intentat în privința lui. Or,

acordarea satisfacției echitabile are nu scop punitiv, dar reparatoriu și

preventiv. Finalitatea constatării și determinării prejudiciului moral rezidă în

acordarea unei satisfacții echitabile menite să atenueze suferințele victimei. I-

au fost aduse atingeri drepturilor sale nepatrimoniale, drepturi derivate din

drepturile fundamentale ale omului la viață și sănătate, garantate de normele

de drept național și internațional, căreia i s-a cauzat o totalitate de suferințe

psihice, compensarea cărora ar avea loc prin echivalentul bănesc.

16

motivată, nu s-a dat răspuns la cererile formulate.

Justiției, cu trimitere la prevederile art.432 alin.(1) lit.a), b) și e) din Codul de

procedură civilă, a indicat că interpretarea legii din decizia contestată este

contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, prin admiterea

recursului se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de

Justiție, decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor.

au emis hotărâri neîntemeiate prin aplicarea eronată a normelor de drept

material ce ține de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

în condițiile în care pentru aplicabilitatea prevederilor Legii nr.1545/1998,

necesită de a fi întrunite cumulativ (minim o condiție), atât circumstanțele

prevăzute art.6 – dreptul la repararea prejudiciului, cât și de art.3 – cazurile

de reparare a prejudiciului material și moral. Normele legale în cauză sunt în

realitate indisolubile, nu pot fi aplicate separat.

în mărimea și modul stabilit de prezenta lege apare în cazul devenirii

definitive și irevocabile a sentinței de achitare.

Andrei a fost emisă sentință de achitare, decizia din 29 septembrie 2020 a

Curții de Apel Cahul, prin care a fost achitat intimatul de comiterea

infracțiunii prevăzute la art.165 alin.(2) lit.d) din Codul penal din motivul

neîntrunirii în fapta inculpatului a elementelor componenței de infracțiune

imputate, irevocabilă prin decizia din 17 august 2021 a Curții Supreme de

Justiție, or, se atestă condițiile prevăzute la art.6 lit.a) din Legea nr.1545/1998,

care aparent ar acorda dreptul la reabilitare, iar Ministerul Justiției nici nu

negă și nici nu a contestat.

Bîrlea Andrei este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului cauzat în

conformitate cu Legea nr.1545/1998, este eronată în condițiile în care ultimul

nu întrunește niciuna din condițiile stabilite la art.3 alin.(1) din legea

respectivă, întrucât potrivit art.3 din Legea nr.1545/1998, este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice și juridice în urma tragerii

ilegale la răspundere penală.

17

transcrierea art.3 din Legea nr.1545/1998, cu enumerarea acțiunilor

procesuale efectuate în privința lui Bîrlea Andrei, fără a preciza care anume

condiție este întrunită în speță, fără a califica acțiunile organului de drept prin

prisma dispoziției respective, fără a argumenta ilegalitatea acțiunilor

procesuale efectuate de către organele de urmărire penală în privința

intimatului. Or, din prevederile art.3 din Legea nr.1545/1998, nu orice acțiune

a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea statului.

ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept. Astfel, dacă se

demonstrează printru-un act judecătoresc de dispoziție irevocabilă că acțiunile

întreprinse de către organul de urmărire penală sunt/au fost ilegale atunci

dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu

persoana. Or, instanțele de judecată urmau să indice expres care anume act

normativ justifică răspunderea statului în baza Legii nr.1545/1998.

Codul de procedură penală a avut obligația de a lua toate măsurile prevăzute

de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a

circumstanțelor invocate în actul de sesizare de a constata atât circumstanțele

care dovedesc vinovăția, cât și cele care dezvinovățesc, precum și

circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

măsuri procesuale prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică în

vederea stabilirii adevărului, având drept scop legitim de a asigura măsuri

eficiente de luptă cu criminalitatea și acest scop este proporțional anumitor

restricții care pot avea loc în cadrul desfășurării urmării penale.

acțiunile procesuale realizate în privința lui Andrei Bîrlea au fost necesare și

legale la etapa procesuală corespunzătoare. Anume în cadrul cercetării

judecătorești probele administrate pentru elucidarea faptelor și împrejurărilor

cauzei sub toate aspectele în condiții de nemijlocire, publicitate și

contradictorialitatea au dovedit lipsa vinovăției intimatului în comiterea

infracțiunii imputate.

condițiile prevăzute la lit.a) art.6 din Legea nr.1545/1998, totuși în privința

acestuia nu au fost comise acțiuni ilicite, fiindcă în lipsa temeiului statuat în

art.3 alin.(1) din Legea nr.1545/1998, prejudiciul pretins a fi cauzat lui Bîrlea

Andrei, nu este reparabil.

18

apreciază că instanțele judecătorești inferioare nu au motivat efectiv hotărârile

în această parte, stabilind în mod arbitrar cuantumul acestei pretenții, cu

enumerarea în mod formalist criteriile legale în funcție de care acesta fost

fixat, fără însă a argumenta raportat la circumstanțele speței incidența

criteriilor respective, fără a lua în considerare alegațiile Ministerului Justiției

și ale Procuraturii Generale.

gravității faptei imputate intimatului Andrei Bîrlea, a duratei procesului și

impactul acestor acțiuni asupra ultimului prin enumerarea unor stări și emoții

invocate de către acesta, în lipsa unui suport probator.

raporturile de muncă ale intimatului au fost afectate urmare a obligavității de

a se prezenta la organul de urmărire penală și că prin asumarea acestei

obligații i s-a cauzat prejudiciu moral. Or, asumarea obligavității prezentării

la organul de urmărire penală în caz de citare este o obligație indisolubil legată

de calitatea de participant la proces ce urmează a fi respectată de fiecare

participant în cadrul procesului penal inclusiv de bănuit/învinuit/inculpat în

scopul acumulării probatoriul necesar cu privire la existența infracțiunii, la

identificarea făptuitorului. Deci în vederea prevenirii și combaterii comiterii

infracțiunilor, neaducând atingere dreptului la muncă sau a altui drept, nefiind

cauzator de prejudiciu moral, pentru că dacă fiecare participant la proces ar

considera astfel și ar solicita încasarea unui prejudiciu moral în acest sens,

atunci activitatea statului în prevenirea și combaterea criminalității ar fi

compromisă. Obligația persoanei de a se prezenta la organele de drept în

general constituie o obligație civilă și în mod special o obligație procesuală.

procesului penal pornit în privința lui Bîrlea Andrei și afectarea relațiilor de

muncă și respectiv cauzarea unor suferințe psihice, morale, instanța urma lua

să ia în considerare că intimatul a încheiat contractul de muncă ulterior

pornirii penale și înaintea emiterii ordonanței de punere a acestuia sub

învinuire.

contract individual de muncă la 13 noiembrie 2017 cu firma „*****”, pe un

termen determinat până la 31 mai 2018. La 11 iulie 2018 reclamantul a

încheiat cu angajatorul întreprinderii respective un acord de încetare a

contractului de muncă, convenind asupra încetării relațiilor de muncă la 15

august 2018, fără explicarea motivului. Deși Bîrlea Andrei a fost angajat pe o

19

perioadă determinată până la 31 mai 2018, totuși relațiile de muncă au

continuat până la 15 iulie 2018. La 29 iulie 2019, intimatul a încheiat

contractul de muncă nr.***** cu angajatorul întreprinderii ***** în care s-a

stabilit începutul activității de muncă la 02 august 2019, iar durata raportului

de muncă maxim 3 luni. La 21 aprilie 2020, intimatul a încheiat cu angajatorul

întreprinderii respective un acord adițional la contractul nr.*****, prin care s-

a convenit modificarea din 01 mai 2020 a contractului individual de muncă în

partea duratei raportului de muncă prelungirea acestuia pe o perioadă

nedeterminată.

cauzei penale în care acesta a fost acuzat nu a afectat raporturile de muncă a

intimatului sau modul de viață al acestuia.

exprimate prin afectarea relațiilor de muncă a intimatului și respectiv a

veniturilor sale ca urmare a pornirii penale și judecării cauzei penale, nu relevă

legătura de cauzalitatea dintre acțiunile pretins ilicite ale organelor de

urmărire penală și instanțelor de judecată și așa zisele suferințe. Or, intimatul

din propria inițiativă a decis să înceteze raporturile contractuale și nu a fost

demis de către angajator în legătură cu cauza penală în care era învinuit.

stabilite în legătură cu examinarea cauzei penale nu poate constitui motiv de

a înceta raporturile de muncă, or, acestuia i se permite să absenteze de la

serviciu în legătură cu acest fapt.

instanțelor de judecată precum că intimatul în Republica Moldova era refuzat

la angajare, deoarece era învinuit de comiterea infracțiunii – trafic de ființe

umane, or, nu au fost prezentate probe în acest sens că un potențial angajator

din țară l-ar fi refuzat pe Bîrlea Andrei pe acest motiv.

aprecierea cuantumului prejudiciului moral așa zisele „suferințe morale”

exprimate prin afectarea relațiilor de muncă, cauzate urmare a

necesității/obligativității intimatului de a se prezenta la organele de urmărire

penală și instanțelor de judecată, fără a elucida toate circumstanțele speței,

fără a lua în considerare explicațiile Ministerului Justiției, ci doar a

intimatului, fără a menționa prezența legăturii de cauzalitate dintre suferințele

pretins cauzate și acțiunile organelor de urmărire penală/instanțele de judecată

exercitate în privința lui Andrei Bîrlea.

20

mărimii prejudiciului moral prin raportarea circumstanțelor speței la

prevederile art.11 din Legea nr.1545/1998 și art.219 alin.(4) din Codul de

procedură penală.

penal intimatul nu a fost îngrădit în drepturi, nu a fost reținut sau arestat, fiind

doar recunoscut în cadrul urmării penale ca bănuit/învinuit, iar în cadrul

examinării cauzei având calitatea de inculpat, nu i-a fost lezată reputația ca

urmare a desfășurării în privința ultimului a procesului penal, or, din

circumstanțele cauzei nu se atestă prezența probelor care a justifica faptul că

reclamantul a avut parte de o reputație profesională și ca urmare a intentării

dosarului penal aceasta i-a fost știrbită.

prejudiciu moral dispusă spre încasare de către instanța de apel, este excesivă

și disproporțională ca mărime, contrară principiilor compensării echitabile a

despăgubirii morale, nefiind probate suferințele morale de o asemenea

intensitate. Pe lângă acestea, satisfacția echitabilă pentru prejudiciul moral

suferit, trebuie să aibă un efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

venituri nejustificate.

instanțe în partea încasării prejudiciului moral de la 50 000 de lei la 100 000

de lei, nu a ținut cont de realitatea economică și socială din țară.

cheltuielilor de judecată la examinarea prezentei cauze, or, nu este suficient

prezentarea doar a bonului de plată, în care s-a indicat valoarea serviciilor

juridice, dar este necesar prezentarea unui grafic desfășurat al lucru efectiv

efectuat pe ore sau acțiuni, precum și tariful aplicabil.

fi casate decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea

unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii depuse de Bîrlea Andrei

sau după caz modificarea deciziei instanței de apel în partea încasării

prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică, în sensul diminuării

sumelor dispuse spre încasare, corespunzător sumelor acordate în cauze

similare de către Curtea Europeană și instanțele judecătorești naționale.

adresa Procuraturii Generale a RM, lui Bîrlea Andrei, și Ministerului Justiției

copii recursurilor lor, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor,

21

cu toate acestea părțile nu și-au valorificat drepturilor procedural și nu au

prezentat referințe (f.d.56-70, vol.II).

LEGISLAȚIA PERTINENTĂ:

civilă:

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat

în vigoare la 01 septembrie 2023.

31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data

intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în

vigoare la data depunerii recursului.

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu

excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție.

Procuratura Generală a fost depus la 13 august 2023, iar recursurile declarate

de Bîrlea Andrei și Ministerul Justiției au fost depuse la 05 septembrie 2023 și

respectiv la 16 octombrie 2023, adică până la intrarea în vigoare a modificărilor

operate în Codul de procedură civilă, cât și după intrarea în vigoare a

modificărilor, acestea vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din

01 septembrie 2023) prevede că:

„(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în

care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

22

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din

01 septembrie 2023) statuează că:

„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”

Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare 01.09.2023) reglementează că:

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme

a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023) menționează

că:

23

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

că:

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la

art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI:

judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Curtea de Apel Cahul a

pronunțat decizia la 13 iulie 2023, în ședință publică.

al Instanțelor de Judecată: www.cach.instante.justice.md, decizia integrală

(motivată) din 13 iulie 2023 a Curții de Apel Cahul a fost publicată la 03 august

2023.

a fost expediată prin intermediul oficiului poștal în adresa Procuraturii

Generale, lui Andrei Bîrlea, avocatului acestuia Gîrneț Zinaida și Ministerului

Justiției la 09 august 2023, fapt ce rezultă din scrisoare anexată la dosar

(f.d.245, vol.I), cu toate acestea, însă, nu se atestă date când a fost recepționată

de recurenți.

copia deciziei motivate a instanței de apel a recepționat-o la 11 august 2023

(f.d.4, vol.II), iar Ministerul Justiției în cererea de recurs a indicat că a

recepționat copia deciziei instanței de apel la 16 august 2023 (f.d.37 verso, 45,

54, vol.II).

Generală, Bîrlea Andrei și Ministerul Justiției au fost depuse în interiorul

termenului prevăzut la art.434 din Codul de procedură civilă.

examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității

temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art.432 din

Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

temei de admisibilitate a recursului prevederile art.432 alin.(2) lit.a), b), c) din

24

Codul de procedură civilă, în vigoare la situația din 13 august 2023, potrivit

cărora se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să

fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum și a

interpretat în mod eronat legea.

recurenta a făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute de art.432 alin.(2)

lit.a), b), c) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului 13 august 2023, nu a stabilit că instanța de apel nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată sau a

interpretat în mod eronat legea, precum și că ar fi apreciat arbitrar probele din

dosar.

Justiție constată că argumentele invocate de Procuratura Generală în cererea de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de art.432 CPC (în redacția legii în

vigoare la situația din 13 august 2023), respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat

corespunzător, soluția fiind bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Justiției la data de 05 septembrie 2023 și respectiv la 16 octombrie 2023, rezultă

că drept temei de declararea a recursurilor s-a invocat în esență prevederile

art.432 alin.(1) lit.a) b) și e) din Codul de procedură civilă, adică recursul este

admis dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, prin admiterea recursului,

se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție,

precum și hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant

pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

recurenții Bîrlea Andrei și Ministerul Justiției au făcut trimitere la temeiurile

de drept prevăzute la art.432 alin.(1) lit.a) și b) din Codul de procedură civilă,

nu a stabilit că decizia contestată a Curții de Apel Cahul este bazată pe o

interpretare eronată a legii, că aceasta ar fi contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție pe cauze similare, iar prin admiterea recursurilor

acestora s-ar consolida sau s-ar modifica jurisprudența Curții Supreme de

Justiție.

25

contestate prin prisma argumentelor recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție nu a stabilit că soluția instanței de apel este contrară legii

sau cu aprecierea nerezonabilă a probelor. Dimpotrivă, decizia contestată a fost

emisă cu respectarea prevederilor legale, bazată pe o cercetare multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

au precizat cu care jurisprudență uniformă a Curții Supreme de Justiție, pe

cauze similare, este contrară decizia contestată, la fel, nu a explicat care sunt

acele premise ce ar duce la necesitatea schimbării sau consolidării

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.

judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat

corespunzător cu respectarea cadrului legal aplicabil speței deduse judecății.

temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a

II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

procedură civilă stabilește că instanța de recurs verifică legalitatea deciziei

atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite

instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate

în recurs.

dispozițiile art.432 alin.(1) lit.a) CPC, nu au menționat nicio decizie sau un alt

act a Curții Supreme de Justiție care ar da o altă interpretare a legislației

naționale și internaționale în materia răspunderii patrimonială a statului pentru

prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în procesele penale și

contravenționale de organele de urmărire penală, de procuratură și de instanțele

judecătorești.

Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că decizia contestată ar fi contrară

jurisprudenței acesteia.

alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă care se referă la schimbarea sau

consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin admiterea

recursului.

26

acestui temei de recurs ține strict de discreția Curții Supreme de Justiție de a-și

extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie

invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții

Supreme cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei

jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme cu privire la acestea, fie

modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea

practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu

este invocată în recurs. Prin urmare, și în acest aspect acesta este vădit

neîntemeiat.

art.432 alin.(1) lit.a) și lit.b) din Codul de procedură civilă nu pot fi invocate

simultan, deoarece ele se exclud reciproc.

procedură civilă, recurenții Bîrlea Andrei și Ministerul Justiției susțin că

decizia instanței de apel este arbitrară și bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă

a probelor.

lit.e) art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre

arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în

coraportul dintre mai multe principii.

alin.(1) lit.e) CPC, Curtea Supremă de Justiție ține cont, inclusiv, de sensul

atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de

exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea

Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu

are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între

faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană

consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De

asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea

Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a

fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt

pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă

să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

la actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de

fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte

27

documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat, a

aprobat sau a emis actul normativ.

următoarele: „…Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica

CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici o

motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe

greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență, la categoria

hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință

contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal). …”. Iar, în nota de subsol la

textul menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai multe

exemple din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate

arbitrare sau bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Nota de subsol

menționează următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple de

procedură civilă: Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o cauză

civilă și menținerea unei decizii care era în mod clar contrară circumstanțelor

cauzei, chiar dacă recurentul indica expres asupra acestei contradicții

(Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de

a anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat pe un raport de evaluare

a performanțelor anulat anterior de aceiași judecători (Tel v. Turkey, 2017);

Anularea de către instanța de recurs a deciziei instanței de fond (prin care au

fost acordate compensații prevăzute de legislația muncii) fără a explica în vreun

fel acest lucru și fără a face referire la lege, care prevedea aceste compensații

(Anđelković v. Serbia, 2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).

arbitrară” urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În

jurisprudența sa, CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea

arbitrară” și hotărâre „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, fără

a face o distincție clară între ele. Nota informativă menționează totuși că „la

categoria hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună

știință contrar legii (în contextul art. 307 Cod penal)”. Rezultă că în cazul

hotărârii arbitrare, carența principală vizează încălcarea unei norme legale

imperative, adică a unei prevederi normative care nu oferă nicio discreție

judecătorului. Lipsa discreției poate rezulta din claritatea textului prevederii

normative, fie din practica uniformă și clară de aplicare a normei. Această

carență nu se poate datora unei simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună știință

sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem în prezența unor asemenea

situații atunci când instanța de judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei

28

norme imperative invocate participanții la proces sau de instanța judecătorească

ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce nu aplică acea normă.

Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16.01.2025 (pct.149-150), potrivit căreia

pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre arbitrară”),

destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v.

Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, §62, Curtea Europeană a notat că o decizie

judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în

dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului, legea

aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea

decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș

Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, §75, Curtea Europeană a notat că se poate

considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare vădită”

dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță

rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul

echitabil al procedurii.

care ar justifica constatarea că decizia instanței de apel ar fi emisă contrar

normelor imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a

stabilit din textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.

probelor” se referă în substanță la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea

unui recurs în baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a

următoarelor condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a

probelor; b) aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se

bazează în mod determinant pe această apreciere.

admiterea recursului în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură

civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată

rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția

din hotărârea contestată, îi revine recurentului obligația să convingă instanța de

recurs că aceste elemente sunt întrunite.

poate fi atât „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor”, însă fiecare din cele două sintagme urmează a fi invocate și bine

argumentate separat.

29

remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din

Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

un proces echitabil garantat de art.6§1 CEDO.

să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor

critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia deciziei contestate și care se

încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței

de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea

probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege,

fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale

de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu

un control efectuat din oficiu.

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului

și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

30

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria

A, nr. 212-A).

Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Procuratura

Generală la 13 august 2023 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la

data depunerii recursului respectiv, iar recursurile declarate la 05 septembrie

2023 și respectiv la 16 octombrie 2023 de către Bîrlea Andrei, reprezentat de

avocata Gîrneț Zinaida și Ministerul Justiției, nu se încadrează în prevederile

art.432 alin.(1) CPC, în redacția Legii nr.246 din 31.07.203, în vigoare din 01

septembrie 2023, drept urmare acestea urmează a fi considerate inadmisibile.

de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI:

Consideră inadmisibile recursurile declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova, Bîrlea Andrei, reprezentat de avocata Gîrneț Zinaida și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Gheorghe Stratulat

31