2ra-738/23 — incasarea prejudiciului material, moral si a cheltuielilor de judecata

2ra-738/23 — incasarea prejudiciului material, moral si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-738/23

2-22003952-01-2ra-26052023

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud. L. Turculeț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G. Colev, Ș. Starciuc, A. Curdov)

Î N C H E I E R E

15 mai 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Ivan Sulac, reprezentat de avocatul Zinaida

Gîrneț,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Sulac

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii

Moldova, cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă:

La 12 ianuarie 2022, Ivan Sulac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii

Moldova, cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că, prin

ordonanța de începere a urmăririi penale din 22 aprilie 2012, s-a început urmărirea

penală, în conformitate cu art. 151 alin.(4) din Codul penal, în baza materialului

înregistrat în Registrul nr.1 al CPR Cahul de evidență a sesizărilor cu privire la

infracțiuni nr.311 din 22 aprilie 2012.

Potrivit procesului-verbal de reținere din 22 aprilie 2012, a fost reținut la orele

10:00.

Prin ordonanța cu privire la înaintarea învinuirii din 24 aprilie 2012, a fost

recunoscut în calitate de învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 151

alin.(4) Cod penal.

1

Prin ordonanța cu privire la scoaterea persoanei de sub urmărire penală din

22 aprilie 2013, a fost scos de sub urmărire penală pe cauza penală nr.2012150217,

cu clasarea procesului penal, din motivul lipsei elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal, în acțiunile învinuitului și

existența a cel puțin una din cauzele prevăzute la art.35 din Codul penal.

Prin ordonanța din 10 iunie 2013, emisă de Procurorul adjunct al Procurorului

raionului Cahul Andrian Tabureanu, s-a admis parțial plângerea avocatului Marina

Galupa și s-a anulat ordonanța de scoatere a sa de sub urmărire penală și clasarea

cauzei penale nr.2012150217, adoptată la 22 aprilie 2013, de procurorul în

Procuratura raionului Cahul Andrei Scripcenco, în partea ce ține de clasarea cauzei

penale, fiindcă nu a existat în fapt cauza care a determinat adoptarea unei asemenea

hotărâri, în rest plângerea s-a respins ca neîntemeiată. S-a reluat urmărirea penală în

cauza penală 2012150 217.

Prin ordonanța din 18 iunie 2013 a Prim-adjunctului Procurorului General

Andrei Pântea, s-a admis plângerea avocatului Marina Galupa. S-a anulat Ordonanța

din 10 iunie 2013, emisă de către Procurorul adjunct al Procurorului raionului Cahul,

Andrian Tabureanu și Ordonanța din 22 aprilie 2013 privind scoaterea sa de sub

urmărire penală și clasarea cauzei nr.2012150217, emisă de către Procurorul în

Procuratura raionului Cahul Andrei Scirpcenco, cu reluarea urmăririi penale.

Totodată, s-a retras cauza nr.2012150217 de la organul de urmărire penală al

Inspectoratului de Poliție Cahul și s-a transmis organului de urmărire penală

Inspectoratului de Poliție Cantemir pentru efectuarea în continuare a urmăririi

penală.

Subsecvent, Ivan Sulac a precizat că la 25 august 2014 a fost pus sub învinuire

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(1) Cod penal. Indiferent de

lipsa probelor la dosar și existența circumstanței de legitimă apărare, procurorul a

considerat de cuviință și, prin rechizitoriu, în temeiul art. 297 din Codul de procedură

penală a remis cauza penală spre examinare în fond Judecătoriei Cahul.

În context, reclamantul a menționat că, în cadrul judecării cauzei a pledat pentru

nevinovăția sa, explicând că a acționat în stare de legitimă apărare față de acțiunile

agresorilor.

Prin sentința din 18 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cahul, a fost achitat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta a

fost săvârșită în stare de legitimă apărare.

Prin decizia din 07 august 2018 a Curții de Apel Cahul, s-au respins apelurile

declarate de către Procurorul în Procuratura Anticorupție Eduard Panea și de

avocatul Nicolae Bojenco în interesele succesorului părții vătămate, Radu Vitalie.

S-a menținut sentința din 18 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cahul, prin care a fost

achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(1) Cod penal.

Prin decizia din 11 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-au admis

recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul Vitali Cebotari și succesorul părții vătămate Radu Vitali, fiind casată decizia

din 07 august 2018 a Curții de Apel Cahul, cu dispunerea rejudecării cauzei de

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Astfel, prin decizia din 24 decembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, s-au respins

ca nefondate apelurile declarate de către Procurorul în Procuratura Anticorupție

2

Eduard Panea și de avocatul Nicolae Bojenco în interesele succesorului părții

vătămate, Radu Vitalie și s-a menținut fără modificări sentința din

18 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cahul. Iar, prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții

Supreme de Justiție, s-au respins ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de

către Procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari și

succesorul părții vătămate Radu Vitalie, cu menținerea deciziei din

24 decembrie 2020 a Curții de Apel Cahul.

Având în vedere cele relatate, reclamantul a opinat că este îndreptățit de a se

adresa cu prezenta cerere de chemare în judecată, deoarece i-a fost cauzată o pagubă

morală imensă, pierzând speranța în viitor, speranța de viață, fiind în imposibilitate

de a se angaja în câmpul muncii, întrucât i se incrimina că este învinuit de comiterea

infracțiunii de omor.

De altfel, Ivan Sulac a precizat că în urma acțiunilor organului de urmărire

penală, procuraturii și completului de judecată al Curții Supreme de Justiție, care a

dispus rejudecarea cauzei, i s-a cauzat o pagubă morală pe care o estimează la suma

de 1000000 de lei.

Aici, reclamantul a accentuat că cuantumul prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii și instanței de judecată,

și anume reținerea ilegală și tragerea ilegală la răspundere penală, se determină luând

în considerare gravitatea infracțiunii de care a fost bănuit, învinuit, adică

infracțiunea prevăzută la art. 145 alin.(1) Cod penal - omorul unei persoane, care se

pedepsește cu închisoare de la 10 la 15 ani. Sau altfel spus, a fost acuzat de comiterea

unei infracțiuni deosebit de grave, ceea ce constituie o acuzație destul de serioasă cu

un impact puternic negativ asupra imaginii persoanei și întregii familii ale sale.

De asemenea, un alt criteriu de evaluare a intensității suferințelor morale

pricinuite prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii și

completul de judecători de la Curtea Supremă de Justiție, care au dispus trimiterea

cauzei la rejudecare, este determinat de rezonanța pe care a avut-o în societate

acuzația adusă, deoarece cazul a fost relatat pe larg la toate programele de știri din

Republica Moldova, inclusiv pe rețelele de socializare.

Mai mult, deși din start a explicat că a acționat în stare de legitimă apărare,

organul de urmărire penală nu a luat în calcul versiunea sa, fiind nevoit timp de

aproape 10 ani, cât a durat procesul, să dea explicații, să prezinte probe, să se

prezinte de fiecare dată la orice citare a organului de urmărire penală sau instanța de

judecată, iar organul de urmărire penală și procuratura în loc să contribuie la

curmarea abuzurilor, fără a se lua în calcul motivele, care au stat la baza ordonanței

de scoatere de sub urmărire penală din 22 aprilie 2013, dimpotrivă au înaintat față

de el acuzarea și a remis dosarul spre examinare în instanța de judecată, unde au fost

desfășurate peste 35 de ședințe de judecată, cauzându-i în plus stare de nervozitate,

stres, frustrare și dezamăgire.

În context, reclamantul a menționat că pe parcursul examinării cauzei,

acuzatorul de stat nu a prezentat probe pertinente că el a comis omorul unei persoane,

fără a lua în calcul circumstanțele existenței legitimii apărări.

La fel, pe tot parcursul procesului în care i s-a imputat comiterea infracțiunii

prevăzută la art. 145 alin.(1) Cod penal, i-a fost prejudiciată imaginea în societate,

or, la fiecare oportunitate de a se angaja la un loc de muncă dorit nu era acceptat din

3

cauza dosarului penal intentat. Iar, în lipsa posibilității de a pleca peste hotarele țării

de a-și găsi un loc de muncă bine plătit sau în țară, cu un salariul între 500 și 1000 de

euro, care timp de 10 ani ar fi constituit suma între 1000000 de lei - 2000000 de lei

pentru a-și întreține familia, a fost nevoit să contracteze credite și să ceară suportul

financiar al rudelor, fapt ce i-a cauzat retrăiri psihice enorme.

De altfel, în opinia reclamantului, o importanță deosebită în evaluarea

suferințelor pricinuite este durata examinării cauzei atât la faza de urmărire penală

cât și în instanțele de judecată, perioadă în care a trăit stări de nervozitate, umilință,

disconfort enorm, fiind pus în situația de fiecare dată să retrăiască emoțiile neplăcute

din data de 22 aprilie 2012.

Complementar, reclamantul a enunțat că organul de urmărire penală și

procuratura au manifestat neglijență și nu au dat dovadă de prudența necesară, or,

nu au fost examinate toate aspectele legitimei apărări în acțiunile sale, sau acestea

erau trecute cu vederea, deși anume sarcina acestor autorități ține de examinarea

minuțioasă și determinarea tuturor circumstanțelor cauzei, înainte de a imputa

persoanei comiterea infracțiunii.

În context, reclamantul a susținut că pe parcursul desfășurării procesului penal,

a suportat mai multe cheltuieli, fiind incluse și cheltuieli de deplasare pentru fiecare

ședință de judecată și chemare la organul de urmărire penală atât în or. Cahul cât și

în or. Cantemir, mun. Chișinău, însă cecurile nu le-a păstrat, deoarece la acel

momentul datorită stării de stres nu a gândit să le păstreze. Astfel, tot ce poate

confirma prin cecuri sunt cheltuielile privind plata pentru asistența juridică în sumă

de 5000 de lei și 2600 de lei, cheltuielile pentru expertiza judiciară psihologică.

În final, având în vedere cele enunțate, Ivan Sulac a solicitat admiterea acțiunii

și încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul său, a prejudiciului material cauzat în mărime de

7600 lei, ce constituie cheltuielile suportate în cadrul procesului penal, a prejudiciul

moral cauzat în cuantum de 1000000 de lei și a cheltuielilor de judecată suportate

în prezentul proces, în sumă de 5000 de lei (f.d. 4-11, vol I).

Prin hotărârea din 17 mai 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Ivan Sulac.

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul reclamantului Ivan Sulac cu titlu de prejudiciu moral suma de 200000 de

lei, 7600 de lei prejudiciu material, suma de 5000 de lei, cheltuieli de asistență

juridică.

În rest, cererea s-a respins ca neîntemeiată (f.d. 147, 153-162, vol. I)

La 23 mai 2022, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus apel

împotriva hotărârii din 17 mai 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, solicitând

casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în

judecată depusă de Ivan Sulac (f.d.150-152, Vol.I).

La 14 iunie 2022, Ivan Sulac, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț, a depus

cerere de apel motivat împotriva hotărârii din 17 mai 2022 a Judecătoriei Cahul,

sediul Central, prin care a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe, prin

majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la 200000 de lei la suma de

1000000 de lei (f.d.168-174, Vol.I).

4

La 16 iunie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii din 17 mai 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

prin care a solicitat casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a cererii de chemare în judecată depusă de Ivan Sulac (f.d.175, Vol.I).

La 16 iunie 2022, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus apel

împotriva hotărârii din 17 mai 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin care a

solicitat casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a cererii

de chemare în judecată depusă de Ivan Sulac (f.d.178-180, Vol.I).

Prin încheierea din 28 septembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

demersul Președintelui interimar al Curții de Apel Cahul și s-a strămutat cauza

pentru judecare la Curtea de Apel Comrat (f.d.217-221, Vol.I).

La 04 noiembrie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus

cerere de apel motivat, în care a reiterat pretențiile inițiale și a solicitat admiterea

acestora (f.d.231-235, Vol.I).

Prin decizia din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat, s-au respins

apelurile declarate de Ivan Sulac, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova, și s-a menținut hotărârea din

17 mai 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central (f.d.18-33, Vol.II).

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Comrat, invocând dispozițiile art.2

alin. (1), art. 3 alin.(1) lit. c), art. 6 lit. a) ale Legii nr.1545 din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art. 2007 alin.(1)

lit. a) din Codul civil, și reieșind din materialele cauzei, a conchis că Ivan Sulac

întrunește condițiile stabilite de lege pentru a putea solicita despăgubiri pentru

prejudiciile care i-au fost cauzate, respectiv pretenția acestuia privind repararea

prejudiciul material și moral cauzat este întemeiată și bazată pe suport legal. Or, prin

sentința din 18 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cahul, menținută prin decizia din

24 decembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, menținută la rândul ei, prin decizia din

15 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție, Ivan Sulac a fost achitat de învinuirea

adusă de acuzatorul de stat pe motivul comiterii acesteia în stare de legitimă apărare.

Subsecvent, coroborând dispozițiile art.13 CEDO, art.5 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, art. 10 al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art. 2036 alin. (1) și (3) din Codul

civil cu circumstanțele cauzei, instanța ierarhic inferioară a notat că prin punerea sub

învinuire a lui Ivan Sulac la 25 august 2014 și inculparea acestuia în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, cu contestarea hotărârilor

instanțelor judecătorești referitor la stabilirea nevinovăției lui și insistența acuzării

ultimului în comiterea unei fapte, care a fost comisă în stare de legitimă apărare,

contestări ale actelor judecătorești, ce au generat examinarea cauzei penale într-un

termen foarte îndelungat, mai mult de 9 ani de zile, acestuia i s-a adus atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv, prin prisma remediului

eficient prevăzut de legislația națională, are dreptul la despăgubire pentru prejudiciul

cauzat prin acțiunile sus-indicate, iar durerile psihice și suferințele fizice provocate

de atare acțiuni, pot și trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

5

Așadar, făcând trimitere la prevederile art. 11 alin. (1) al Legii nr.1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, art. 2037 alin. (1) și (2) din Codul civil, instanța de apel a relevat că

menținerea lui Ivan Sulac în calitate de bănuit, învinuit și inculpat pentru o perioadă

îndelungată, mai mult de 9 ani, calitate procesuală, care impun unele obligații și

restricții, acestea puteau și la sigur au creat reclamantului prejudicii morale, descrise

de acesta în cererea de chemare în judecată, invocări de care instanța de fond corect

a ținut cont la emiterea hotărârii contestate cu apel.

Astfel, instanța de fond just a apreciat mărimea compensației pentru prejudiciul

moral cauzat apelantului la suma de 200000 de lei. Or, în cadrul examinării cauzei,

nu au fost prezentate probe ce ar demonstra cauzarea unui prejudiciu de o valoare

mai gravă sau mai ușoară, decât cel apreciat de instanță.

De altfel, instanța de apel a catalogat ca nefondat motivul invocat de partea

reclamantă, precum că în perioada examinării cauzei penale nu a putut fi angajat în

instituții publice și financiare, unde salariul mediu este de 10000 de lei/lunar, astfel

fiind privat de venituri ce depășesc un milion de lei, or, aceste argumente nu au fost

probate corespunzător, reclamantul beneficiind de dreptul de a activa și în alte

domenii, decât cele în care se solicită ca salariatul să nu dispună de antecedente

penale. Iar referitor la imposibilitatea de a activa în sistemul bancar și în domeniul

Ministerului Afacerilor Interne, instanța de apel a enunțat că încasarea prejudiciului

moral în sumă de 200000 de lei, acoperă integral și aceste prejudicii morale, având

un caracter echitabil.

Referitor la prejudiciul material solicitat, format din cheltuieli pentru expertiza

judiciară și cheltuieli pentru asistența juridică de care reclamantul a beneficiat în

cursul cauzei penale, instanța ierarhic inferioară a reținut că, la materialele cauzei au

fost prezentate bonul de plată nr. 37329567 din 24 octombrie 2012 în sumă de 2600

de lei și bonul de plată seria YL nr. 912231 din 20 decembrie 2018 în vederea

acordării serviciilor de asistență juridică în cauza penală. Astfel, raportând

prevederile legale enunțate la circumstanțele cauzei, ținând cont de împrejurările

care ar demonstra măsura în care avocatul a fost antrenat la soluționarea cauzei

respective, faptul că reclamantul a avut calitatea de învinuit și inculpat pe prezenta

cauză penală mai mult de 9 ani, pretenția apelantului privind încasarea cheltuieli

pentru expertiza judiciară în sumă de 2600 de lei și cheltuieli pentru asistența juridică

în sumă de 5000 de lei, își găsește suportul în mărimea solicitată.

Prin urmare, instanța de fond just a apreciat caracterul rezonabil și realmente

angajat al cheltuielilor judiciare solicitate cu titlu de prejudiciu material și a aplicat

normele de drept care se referă speței.

La argumentele invocate în apelurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, cu privire la netemeinicia hotărârii instanței de

fond, instanța de apel a reținut că organele de drept au admis învinuirea

reclamantului Ivan Sulac în comiterea unei infracțiuni, care din stadiul inițial a fost

stabilită ca faptă comisă în stare de legitimă apărare, iar acuzatorul de stat, prin

contestarea actelor judecătorești a generat examinarea cauzei penale cu un termen

îndelungat, acțiuni care i-au limitat reclamantului unele drepturi, cum ar fi dreptul

6

de a lucra în instituții în care condiția obligatorie este lipsa antecedentelor penale,

dreptul de a munci peste hotarele Republicii Moldova, și alte drepturi morale.

Așadar, contrar celor invocate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, prima instanță, a dat apreciere completă obiectivă și sub toate aspectele

probelor, iar hotărârea emisă este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea

drepturilor și intereselor legale a participanților la proces, motiv pentru care Curtea

de Apel Comrat a respins apelurile și a menținut hotărârea din 17 mai 2022 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central.

La 27 aprilie 2023, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, a depus cerere

de recurs împotriva deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a pretențiilor cererii de chemare

în judecată depusă de Ivan Sulac (f.d.45-49, Vol.II).

În motivarea recursului, recurentul a indicat motivele de fapt și de drept

invocate în cererea de apel, suplimentar menționând dezacordul cu decizia din

02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat și hotărârea din 17 mai 2022 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, pe care le consideră neîntemeiate și ilegale,

deoarece la emiterea acestora instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat

legea, precum și nu au constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele importante

pentru soluționarea justă a cauzei.

De altfel, recurentul a enunțat că nu este de acord cu concluzia Curții de Apel

Comrat în ceea ce privește repararea prejudiciului moral în baza Legii nr.1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, ca consecință a examinării cauzei penale timp de 9 ani, fiind o perioadă

prea lungă de examinare. Or, pentru a solicita prejudiciul moral, pe marginea acestui

argument, este aplicabilă Legea nr.87/2011 cu privire la repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Subsecvent, recurentul a catalogat ca fiind neîntemeiat și argumentul instanței

de apel referitor la imposibilitatea reclamantului de a activa în sistemul bancar și în

domeniul Ministerului Afacerilor Interne în timpul examinării cauzei. Or, nu sunt

clare motivele, care au stat la argumentarea faptului că reclamantul nu a putut activa

o perioadă în sistemul bancar și în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Mai mult, reclamantul nu a demonstrat că a suferit un prejudiciu important, sau

altfel spus, recunoașterea acestuia în calitate de învinuit a avut ca consecință

repercusiuni asupra vieții personale, financiare, etc., constatare, care este consistentă

prevederilor Protocolului 14 al CEDO.

De altfel, în susținerea cererii de recurs, Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova a notat că începerea urmăririi penale semnifică investirea organului de

urmărire penală cu drepturile prevăzute de lege pentru efectuarea cercetării în

legătură cu fapta și persoana prevăzute în actul de sesizare. Din acest moment, sunt

identificate probele necesare stabilirii existenței infracțiunii, identității făptuitorului

și vinovăției acestuia pentru a se decide dacă este cazul trimiterii sale în judecată,

cât și cele în legătură cu măsurile procesuale, care pot fi dispuse pentru normala

7

desfășurare a procesului penal. Începerea urmăririi nu trebuie percepută doar ca un

act cu implicații procesuale în cauzele concrete, modul în care este reglementat,

semnifică în general pe planul politicii penale, concepția referitoare la contextul

procesual, care face posibilă intervenția organelor judiciare în cazul comiterii

infracțiunilor, mai ales în legătură cu situația de deces a unei persoane. În acest

context, organul de urmărire penala era obligat să pornească cauza penală pentru a

clarifica circumstanțele, în care a avut loc decesul respectiv. Din probatoriul

administrat rezultă că organul de urmărire penală a ajuns la concluzia că a avut loc

săvârșirea infracțiunii de omor intenționat al unei persoane, prevăzut de art.145

alin.(l) din Codul penal, iar instanța de judecată a stabilit prin sentință irevocabilă că

fapta săvârșită de Ivan Sulac a fost comisă în stare de legitimă apărare.

Astfel, achitarea lui Ivan Sulac în asemenea circumstanțe nu poate fi

considerată că organul de urmărire penală a acționat ilicit, motiv din care instanțele

ierarhic inferioare nejustificat au admis parțial acțiunea reclamantului.

La fel, recurentul a menționat că, ajungând la concluzia privind necesitatea

admiterii acțiunii, instanțele ierarhic inferioare au dispus încasarea a 200000 de lei,

într-o mărime exagerată a prejudiciului moral. Or, în speță nu a fost întreprinse

acțiuni, ce ar limita drepturile și libertățile reclamantului, prevăzute de legislația în

vigoare.

La 10 mai 2023, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus recurs

împotriva deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii depuse de Ivan Sulac (f.d.50-55, Vol.II).

În motivarea recursului, recurenta a indicat dezacordul cu decizia instanței de

apel, pe care o consideră neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece la emiterea

acesteia, instanța ierarhic inferioară a interpretat în mod eronat legea și nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

De altfel, recurenta a punctat că reieșind din dispozițiile art. 2 și 3 ale Legii

nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, urmează a fi reparat prejudiciul cauzat anume prin acțiunile ilegale ale

organului de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești. Or, la caz,

reieșind din materialele dosarului, acțiunile organelor de urmărire penală, în

contextul circumstanțelor avute loc, au fost întemeiate și legale, din care

considerente pretențiile reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii nr.1545

din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

În context, recurenta a remarcat că acțiunile procurorului precum înaintarea

învinuirii și alte acțiuni procesuale, au fost condiționate de temeiuri rezonabile că

aceasta a participat la săvârșirea infracțiunii, existând riscul împiedicării stabilirii

adevărului în cauza penală respectivă.

Mai mult, în cadrul urmăririi penale pe cauza nominalizată nu a fost emis niciun

act procedural, prin care să fie stabilite ca fiind ilegale acțiunile organului de

urmărire penală și a procuraturii, respectiv ele au fost în strictă conformitate cu

prevederile legale și îndreptate pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și

8

obiectivă a tuturor circumstanțelor cauzei penale.

Subsecvent, invocând dispozițiile art. 11 al Legii nr.1545 din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, Procuratura

Generală a Republicii Moldova a relevat că instanța ierarhic inferioară, examinând

apelul său și al Ministerului Justiției al Republicii Moldova nu s-a expus la toate

argumentele invocate de apelanți, și anume că în cadrul urmăririi penale pe cauza

penală anumite încălcări, prin care să fie lezate drepturile reclamantului, nu au fost

comise; Ivan Sulac în cadrul urmăririi penale nu a fost arestat; că informația despre

învinuirea lui Ivan Sulac și despre mersul urmăririi penale nu a avut rezonanța în

societate și nu a fost publicată în mass-media, nefiind prezentate probe confirmative

în acest sens; faptul că de către Ivan Sulac nu au fost prezentate dovezi, care ar

confirma caracterul și gradul suferințelor psihice, precum și alte argumente, care au

stat la baza stabilirii mărimii compensației pentru repararea prejudiciului moral,

conform art. 11 din legea nominalizată, care este destul de semnificativă, deși era

obligată să se expună.

Mai mult, nici nu a fost demonstrat faptul cauzării prejudiciului material, or, de

către reclamant nu au fost prezentate probe în acest sens.

În context, făcând trimitere la prevederile art. 117 alin. (1) și art. 118 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, recurenta a indicat că, în cazul cercetat de către Ivan

Sulac nu au fost prezentate probe, care ar confirma prejudiciul moral cauzat, prin

acțiunile ilegale ale organului, de urmărire penală și prin ce anume el s-a manifestat,

respectiv, nu este întemeiată decizia instanței de apel, privind menținerea hotărârii

primei instanțe, prin care s-a dispus încasarea în beneficiul reclamantului a sumei de

200000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Astfel, recurenta consideră greșită soluția instanțelor ierarhic inferioare cu

privire la recuperarea prejudiciului moral, deoarece nu au fost constatate temeiurile,

care ar acorda dreptul lui Ivan Sulac la repararea prejudiciului conform prezentei

legi.

De altfel, recurenta a precizat că însăși sentința de achitare a lui Ivan Sulac,

prin sine, este o satisfacție morală echitabilă a suferințelor reclamantului în cadrul

dosarului penal, argumente asupra cărora Curtea de Apel Comrat nu s-a pronunțat,

ceea ce contravine prevederilor art.373 alin.(5) Cod de procedură penală.

La 19 mai 2023, Ivan Sulac, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat,

prin care a solicitat casarea acesteia și modificarea hotărârii primei instanțe, prin

majorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la 200000 la 1000000 de lei și

încasarea cheltuielilor de judecată suportate pentru acordarea asistenței juridice în

instanța de apel și recurs (f.d.56-67, Vol.II).

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat motivele de fapt și de drept

invocate anterior la etapa examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar menționând dezacordul cu decizia din 02 februarie 2023 a Curții de Apel

Comrat, deoarece instanța ierarhic inferioară eronat a interpretat și aplicat legea

aplicabilă speței, a apreciat arbitrar probele referitor la încasarea sumei de 1000000

de lei, prejudiciu moral și a examinat superficial cauza, ce a dus la soluționarea

greșită a litigiului, fapt ce contravine practicii CEDO.

9

Subsecvent, recurentul a opinat că instanțele ierarhic inferioare pripit au

conchis că suma de 200000 de lei, încasată cu titlu de prejudiciu moral, este

echitabilă și proporțională retrăirilor și suferințelor morale, or, satisfacția echitabilă

ar consta în încasarea sumei de 1000000 de lei, sumă care poate atenua suferințele

psihice suportate.

De asemenea, a indicat că instanța de apel nu s-a expus asupra solicitării sale

de încasare a cheltuielilor de asistență juridică în ordine de apel, conform actelor

anexate la materialele dosarului în ședința de judecată în cuantum de 5000 de lei.

La 12 iunie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a contestat cu

recurs decizia din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat, solicitând casarea

acesteia (f.d.81-87, Vol.II).

În susținerea recursului, recurentul a indicat motivele de fapt și de drept

invocate anterior la examinarea cauzei în instanța de apel, suplimentar menționând

dezacordul cu decizia din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat pe care o

consideră neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece la emiterea accesteia, instanța

ierarhic inferioară a interpretat în mod eronat legea și a aplicat eronat normele de

drept material, dar și a apreciat arbitrar probele anexate la materialele cauzei.

În argumentarea detaliată a temeiurilor invocate, recurentul a precizat că

instanța de apel la primirea soluției judecătorești a aplicat eronat normele de drept

material ce țin de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Or, pentru

aplicabilitatea prevederilor Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, necesită de a fi întrunite cumulativ,

atât circumstanțele prevăzute de art. 6, cât și de art. 3 ale legii nominalizate, întrucât

normele legale în cauză sânt indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

De altfel, recurentul a susținut că instanțele ierarhic inferioare corect au

constatat, că în privința lui Ivan Sulac a fost emisă sentință de achitare. Însă,

motivarea instanței de apel precum că reclamantul/intimatul este în drept să solicite

compensarea prejudiciului cauzat în conformitate cu prevederile Legii nr.1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, este nefondată și eronată, în condițiile în care conform art.3 alin.(1) al

Legii enunțate, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice

sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub

formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la

răspundere penală [...], astfel, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești

atrage răspunderea Statului.

Subsecvent, recurentul a menționat că instanțele ierarhic inferioare la emiterea

actelor judecătorești contestate, nu au luat în considerare pct.14 din Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiției nr.8 din 24 decembrie 2012, potrivit căruia

examinarea corectitudinii procedurilor de arestare, temeinicia deciziei de reținere

sau gradul de motivare al actului, prin care a fost dispusă arestarea, nu ține de

competența instanței civile, deoarece aceste chestiuni urmează a fi decise în cadrul

procedurilor penale.

10

La fel, în susținerea netemeiniciei deciziei contestate, recurentul a invocat

faptul că instanța de apel nu a ținut cont că mărimea prejudiciului moral urmează să

fie proporțională cu sumele acordate de Curtea Europeană în cauze care vizează

violări similare ale Convenției și care sunt îndreptate împotriva Republicii Moldova

sau a țărilor cu un nivel de dezvoltare economică comparabil cu cel al Republicii

Moldova.

Astfel, concluzionând, recurentul a conchis că instanțele ierarhic inferioare la

emiterea actelor de dispoziție ce fac obiectul prezentului recurs, nu au ținut cont de

prevederile Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prin care urma să mențină echilibrul între

interesele individuale ale persoanei intimatului și interesele generale ale întregii

societăți. Iar în cazul neaplicabilității legii nominalizate, în speță, nu există temei

juridic de a se solicita achitarea prejudiciilor cauzate din contul bugetului de stat.

Respectiv, în opinia recurentului, instanța de judecată nefondat a admis parțial

cererea de chemare în judecată, deși aceasta urma a fi respinsă integral.

De altfel, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a susținut că instanțele

ierarhic inferioare neîntemeiat au admis pretenția privind încasarea prejudiciului

material, în condițiile în care, contrar dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură

civilă, prejudiciul în cauză nu a fost probat prin înscrisuri sau alte probe pertinente

și concludente că ar fi fost suportat.

La 30 mai 2023 și 14 iunie 2023, în adresa participanților la proces au fost

expediate copiile recursurilor declarate de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a

Republicii Moldova și Ivan Sulac, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursurilor declarate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ivan Sulac, reprezentat de

avocatul Zinaida Gîrneț, referințe asupra argumentelor recursurilor, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Comrat a fost pronunțată la

02 februarie 2023 și expediată participanților la proces, prin intermediul oficiului

poștal la 05 aprilie 2023, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere a actului

judecătoresc, anexat la dosar (f.d.34, Vol.II), fiind recepționată de către Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și avocatul Zinaida Gîrneț la

11 aprilie 2023, iar de Ivan Sulac la 18 aprilie 2023 (f.d.36-40, Vol.II).

În aceste circumstanțe, recursurile declarate de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova la 27 aprilie 2023, Procuratura Generală a Republicii Moldova

la 10 mai 2023, Ivan Sulac, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț la 19 mai 2023

și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, la data de 12 iunie 2023, se consideră

în termen.

11

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative

( modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost

operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la

01 septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din

31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării

în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ivan Sulac, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț, au fost depuse până la data

intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, și vor fi examinate în baza

temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Ivan Sulac, reprezentat de avocatul Zinaida

Gîrneț, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție le consideră inadmisibile

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să

declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în

care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ivan Sulac,

reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Din analiza recursurilor declarate, rezultă că Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a

Republicii Moldova și Ivan Sulac, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț au invocat

12

temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2) lit. a)-c) și alin. (4) din Codul de

procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurenții au

făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(2) lit. a) - c) – neaplicarea

legii care trebuia să fie aplicată, aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată și

interpretarea eronată a legii, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la

aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică

dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că

recurenții au făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(4) din Codul

de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor, normă citată supra, nu

a stabilit săvârșirea încălcărilor de către Curtea de Apel Chișinău în măsura în care

ar fi dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau ar fi comis erori ce au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Totodată,

instanța de recurs nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau

instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de

ipotezele la care se aplică sau invers.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din

oficiu, existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de procedură

civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor, și anume, dacă cauza a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; dacă cauza a fost

judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și

ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba

de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane

care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de

judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu

le-a stabilit.

În acest context, Completul de judecată reține că recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată menționează că recursurile în cauză conțin

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ivan Sulac, reprezentat de

avocatul Zinaida Gîrneț, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursurilor,

deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept

13

material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

apreciază recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii

Moldova și Ivan Sulac, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț, ca fiind inadmisibile.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul

de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din

Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Ivan Sulac, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț

împotriva deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

14