2ra-1121/23 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale procuraturii

2ra-1121/23 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 2ra-1121/23

2-22029520-01-2ra-07082023

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (Leonid Turculeț)

Instanța de Apel: Curtea de Apel Cahul ( Natalia Bondarenco, Serghei Pilipenco și Ion Dănăilă)

Î N C H E I E R E

21 februarie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Ștefăniță Ion

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Ministerul Finanțelor Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală și ale procuraturii

împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Cahul, prin care s-au respins

ca nefondate apelurile declarate de Ștefăniță Ion, reprezentat de avocatului Todorov

Maxim, de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Procuratura Generală a

Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea 08 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul,

sediul Central

c o n s t a t ă :

La 03 martie 2022, Ștefăniță Ion, reprezentat de avocatul Todorov Maxim, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, Ministerului Finanțatelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a

Republicii Moldova, solicitând următoarele:

-încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul reclamantului Ștefăniță Ion a prejudiciului material

cauzat prin acțiunea ilicită de tragere la răspundere penală ale organului de urmărire

penală și ale procuraturii, în cuantum de 2.000 lei,

-încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul reclamantului Ștefăniță Ion a prejudiciului moral

cauzat prin acțiunea ilicită de tragere la răspundere penală ale organului de urmărire

penală și ale procuraturii în cuantum de 50.000 lei și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, la 17 iunie 2019 de către Secția urmărire

penală a Inspectoratului de Poliție Cahul a fost pornită urmărirea penală în temeiul

1

bănuielii rezonabile de comitere a infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c) din

Codul penal. Temei de pornire a urmăririi penale au servit cererile administratorului

SRL „Hristofor”, Ștefăniță Maria, și fondatorului Ciobu Diana prin care au solicitat

atragerea la răspundere penală a lui Ștefăniță Ion care, la 05 iunie 2016, ar fi sustras

din incinta SRL „Hristofor” mai multe bunuri materiale, cauzându-i prin aceste

acțiuni întreprinderii un prejudiciu material considerabil în mărime de 50.000 lei.

Indică că, prin ordonanța privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală și

clasarea procesului penal în cauza penală din 28 mai 2021 s-a dispus scoaterea

bănuitului Ștefăniță Ion de sub urmărire penală, în temeiul art.275 pct.3) din Codul

de procedură penală și anume din lipsa în acțiunile acestuia a elementelor constitutive

ale infracțiunii, cu clasarea procesului penal în cauza penală nr.2019150420, deoarece

fapta nu întrunește elementele infracțiunii. În motivarea ordonanței, procurorul a

indicat că, de către organul de urmărire penală a fost examinată versiunea comiterii

de către bănuitul Ștefăniță Ion a infracțiunii prevăzute la art.186 alin.(2) lit.c) din

Codul penal, însă în urma măsurilor și acțiunilor de urmărire penală întreprinse, în

acțiunile acestuia nu au fost stabilite elementele constitutive ale infracțiunii

investigate. Nu au fost identificate careva probe sau date faptice care ar permite

calificarea acțiunilor bănuitului Ștefăniță Ion potrivit criteriilor de încadrare juridică

a legii penale, or, apreciind declarațiile părții vătămate Ștefăniță Maria în raport cu

declarațiile martorilor și a altor mijloace de probă anexate la materialele cauzei

penale, în acțiunile bănuitului nu au fost constatate elementele infracțiunii de furt.

Susține că, prin ordonanța adjunctului-interimar al procurorului-șef al

Procuraturii raionului Cahul, Adrian Tabureanu, din 19.10.2021 s-a respins ca

nefondată plângerea SRL „Hristofor” împotriva ordonanței procurorului Viorica

Marga din 28 mai 2021.

Prin încheierea din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a

respins plângerea depusă de petiționarul SRL „Hristofor” privind anularea ordonanței

privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală și clasarea procesului penal în

cauza penală emisă la 28 mai 2021 de către procurorul în Procuratura raionului Cahul,

Viorica Marga, anularea ordonanței emise de adjunctul-interimar al Procurorului-șef

al Procuraturii raionului Cahul, Andrian Tabureanu, din 19 octombrie 2021 prin care

s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii avocatului Grecu Ion, ca fiind

inadmisibilă.

Menționează că, dat fiind faptul că pe parcursul procesului penal a fost asistat de

către avocatul Todorov Maxim, fapt confirmat prin mandatul anexat la materialele

cauzei penale, respectiv a suportat cheltuieli de asistență juridică. Respectiv

cheltuielile de asistență juridică, în baza bonului de plată urmează a fi recuperată prin

încasarea acestora din contul bugetului de stat.

Susține că, cuantumul prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală și procuraturii se determină luând în considerare

gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost bănuit reclamantul Ștefăniță Ion.

În acest sens, reclamantului Ștefăniță Ion i s-a imputat săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art.186 alin.(2) lit. c) Cod Penal. Potrivit art. 186 alin.(2) lit.c) din Codul

penal. Deci, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, reclamantului

Ștefăniță Ion i s-a imputat comiterea unei infracțiuni mai puțin grave, ceea ce constituie

2

o bănuială destul de serioasă, cu un impact foarte puternic asupra imaginii persoanei

învinuite.

Mai mult, indică că, dat fiind faptul că reclamantul Ștefăniță Ion are familie,

copii, faptul imputării comiterii de către aceasta a infracțiunii prevăzute la art. 186

alin.(2) lit.c) din Codul penal, a avut un impact puternic negativ asupra familiei

întrucât membrii familiei vedeau starea de stres, disconfort permanent și nervozitate

prin care trecea reclamantul. Au avut de suferit inclusiv relațiile dintre membrii

familiei reclamantului, or, toată perioada cît a durat urmărirea penală, fiind preocupat

de demonstrarea nevinovăției, i-a neglijat și nu le-a acordat atenția necesară.

Adaugă că, o importanță deosebită la evaluarea suferințelor morale pricinuite

prin tragerea ilegală la răspundere penală o are durata urmăririi penale. În acest sens,

urmărirea penală pe cauza penală nr.xxxxx a fost pornită la data de 17 iunie 2019, iar

ordonanța prin care Ștefăniță Ion a fost scos de sub urmărire penală de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c) din Codul penal a fost emisă la data de

28 mai 2021. Astfel, a stabilit cu certitudine că urmărirea penală a durat aproape doi

ani de zile, ceea ce presupune o perioadă destul de îndelungată de timp. În toată

perioada respectivă reclamantul a trăit stări de nervozitate, frustrare, or, toate

alegațiile petenților s-au dovedit a fi absolut neîntemeiate și nejustificate iar acesta în

calitate de bănuit, a fost nevoit să participe la numeroase acțiuni procesuale, să dea

explicații, să prezinte acte, fiind pus, de fiecare dată, în situații neplăcute, or, acesta

era ferm de legalitatea acțiunilor sale.

Consideră că, la emiterea ordonanței de punere sub învinuire, organul de

urmărire penală și a procuraturii au manifestat neglijență și nu au dat dovadă de

prudența necesară, nefiind examinate toate aspectele enunțate mai sus, or, anume de

sarcina acestor autorități ține examinarea minuțioasă și determinarea tuturor

circumstanțelor cauzei, înainte de a imputa persoanei comiterea unei infracțiuni.

Menționează că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire. Reieșind din cele relatate anterior, gravitatea

suferințelor morale, disconfortul psiho-emoțional, starea de stres, nervozitate cauzate

reclamantului Ștefăniță Ion prin acțiunea ilicită de punere sub învinuire de săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 186 alin.(2) lit.c) din Codul penal, consideră că suma de

50.000 lei va fi una echitabilă și îndeajuns în vederea atenuării suferințelor morale

pricinuite.

Prin hotărârea din 08 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a admis

parțial acțiunea civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ștefăniță Ion

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, procuraturii.

S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul reclamantului Ștefăniță Ion prejudiciul moral în

sumă de 5000 lei, prejudiciul material în mărime de 2000 lei și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 2000 lei.

În rest, cererea de chemare în judecată depusă de Ștefăniță Ion s-a respins ca

neîntemeiată.

3

La 09 iunie 2022, Ștefăniță Ion, reprezentat de avocatul Todorov Maxim, a

declarat apel (nemotivat), ulterior la data de 28 iunie 2022 a depus apelul motivat

împotriva hotărârii din 08 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin care a

solicitat casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei decizii prin care să se

dispună admiterea integrală a acțiunii.

La 29 iunie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de

Daniel Panea, a declarat apel (nemotivat), ulterior la 16 august 2022 a depus apelul

motivat împotriva hotărârii din 08 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

prin care a solicitat casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii ca neîntemeiată.

La 05 iulie 2022, Procuratura Generală a Republicii Moldova, reprezentat de

procurorul Viorica Marga, a declarat apel împotriva hotărârii din 08 iunie 2022 a

Judecătoriei Cahul, sediul Central, prin care a solicitat casarea hotărârii contestate cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 10 mai 2023 a Curții de Apel Cahul s-au respins, ca nefondate,

apelurile declarate de Ștefăniță Ion, reprezentat de avocatului Todorov Maxim, de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Procuratura Generală a Republicii

Moldova și s-a menținut hotărârea 08 iunie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a

concluzionat că lui Ștefăniță Ion i-a fost cauzat un prejudiciu prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală și ale procuraturii, având în vedere faptul că Ștefăniță

Ion fiind protejat de prezumția de nevinovăție, în lipsa unor probe credibile a fost tras

ilicit la răspundere penală prin recunoașterea sa în calitate de bănuit, fiindu-i

incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c) din Codul penal,

urmărirea penală fiind pornită la 17 iunie 2019, iar prin ordonanța procurorului din

28 mai 2021 fiind dispusă scoaterea de sub urmărire penală a bănuitului Ștefăniță Ion,

menținută prin încheierea din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Cahul sediul Central.

La fel, instanța de apel a relatat că acțiunile întreprinse de organele de urmărire

penală și de procuratură în privința reclamantului Ștefăniță Ion, i-au cauzat acestuia o

stare de disconfort prin faptul că au intervenit cu acuzații de ordin penal și au fost

petrecute acțiuni de urmărire penală (care a durat peste 2 ani), care au atentat la

garanțiile constituționale cauzând un prejudiciu moral, considerente din care statul

poartă răspundere patrimonială pentru prejudiciul cauzat astfel.

Ca urmare, instanța de apel a respins argumentele Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și Procuraturii Generale a Republicii Moldova precum că

acțiunile organului de urmărire penală au urmărit scopul de a elucida toate

circumstanțele importante ale cauzei penale, acționând cu bună-credință cu o

suficientă diligență în vederea aflării adevărului și acumulării probelor, or, aceste

critici nu pot fi reținute ca fiind întemeiate pe motiv că, cercetările penale puteau fi

realizate în plin volum și doar în cazul în care procurorul colecta probe indiscutabile,

pertinente putea să formuleze acuzații penale oficiale lui Ștefăniță Ion, în condițiile

în care ulterior cercetărilor penale petrecute, prin ordonanța procurorului din 28 mai

2021, Ștefăniță Ion a fost scos de sub urmărire penală din motivul lipsei în acțiunile

acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186, alin. (2) lit.c)

Cod penal, menținută prin încheierea din 29 decembrie 2021 a judecătorului de

4

instrucție, fapt prin ce se dovedește caracterul formal al urmării penale și lipsa

necesității punerii persoanei sub bănuire.

De asemenea, instanța de apel a precizat că sunt irelevante și declarative

afirmațiile Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Procuraturii Generale a

Republicii Moldova precum că, reclamantul Ștefăniță Ion nu a fost tras ilegal la

răspundere penală, invocând că la materialele cauzei nu există un act procedural

definitiv și irevocabil al organului de urmărire penală sau al instanței de judecată prin

care s-a stabilit că au fost constatate acte sau acțiuni ilegale comise de către organul

de urmărire penală sau procuror în cauza penală, or, aceste argumente contravin stării

reale de fapt constatate în prezenta decizie și reglementate de normele de drept

material aplicabile, deoarece însuși procurorul a emis o ordonanță prin care l-a scos

pe Ștefăniță Ion de sub urmărire penală.

Totodată, instanța de apel a specificat că, nici argumentele invocate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii

Moldova precum că organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile

prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a

circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului, iar acțiunile organului de urmărire

penală nu denotă admiterea unor încălcări, nu pot fi reținute ca justificative deoarece

procurorul trebuia sa pună sub acuzație penală persoana doar dacă avea destule probe

despre vinovăție, iar ordonanța procurorului de scoatere de sub urmărire penală atestă

cu certitudine că organul de urmărire penală nu deținea astfel de probe, împrejurare

ce generează angajarea răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciul material

și moral cauzat prin această încălcare.

Prin urmare, afirmațiile Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

Procuraturii Generale a Republicii Moldova referitoare la lipsa temeiurilor pentru

înaintarea acțiunii de încasare a prejudiciului moral nu pot fi reținute, deoarece poartă

un caracter declarativ și fiind în contradicție cu starea reală de fapt stabilită deja în

prezenta decizie și cu cadrul legal aplicabil, cu atât mai mult că, în speță, se întrunesc

temeiurile stabilite de art. 3, lit. a) și art. 6, lit. b) al Legii nr. 1545 din 25 februarie

februarie 1998, „acțiunile ilicite sunt acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit

să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau

ale instanței de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se

manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană

nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale

persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța

de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și

materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni)”.

În concluzie instanța de apel a considerat ca fiind corectă concluzia primei

instanțe că prin înaintarea bănuirii lui Ștefăniță Ion i s-a adus atingere drepturilor sale

nepatrimoniale, drepturi derivate din drepturile fundamentale ale omului la viață și

sănătate, garantate de normele de drept național și internațional, căruia i s-a cauzat o

totalitate de suferințe psihice, compensarea cărora ar avea loc prin echivalentul

bănesc.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 25 iulie 2023, conform ștampilei aplicate

pe plicul poștal, Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat recurs, prin

5

care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f.d. 188-192).

În motivarea recursului, partea recurentă a invocat dezacordul cu soluția adoptată

pe caz, fapt ce o consideră ilegală, emisă cu încălcarea esențială și aplicarea eronată

a normelor de drept material și anume instanța a aplicat o lege care nu trebuia a fi

aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Ulterior, la 07 septembrie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Cahul,

prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f.d.

201-207)

În susținerea cererii de recurs s-a indicat că instanțele de judecată au aplicat

eronat normele de drept material și de drept procedural, ceea ce are un efect nociv nu

doar pentru societate, cât și pentru cadrul legal, din motiv că se creează un precedent,

care cu trecerea timpului este tot mai greu de remediat. Astfel, instanțele de judecată

nu trebuie să-și formeze o idee preconcepută conform căreia presupusa încălcare a

unui drept implică în mod obligatoriu și existența unui prejudiciu, care este necesar

de stabilit prin probe, dacă a existat în mod veridic un prejudiciu.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție menționează că, din materialele dosarului rezultă că decizia

recurată a fost pronunțată la 10 mai 2023 și expediată în adresa participanților la

proces la 03 iulie 2023, conform scrisorii de expediere a actului judecătoresc (f.d.

186).

Conform ștampilei aplicate pe scrisoarea de expediere a actului judecătoresc

datat cu 03 iulie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a luat cunoștință cu

decizia contestată la 07 iulie 2023 (f.d. 209).

Astfel, recursurile depuse de Procuratura Generală a Republicii Moldova la 25

iulie 2023, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal, și de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, la 07 iulie 2023, sunt în termen.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din

31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra

în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor

în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi.

6

Respectiv, recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova

și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova au fost depuse până la data intrării în

vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, și vor

fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Examinând temeiurile recursurilor, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la

data depunerii recursului, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care

recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului.

La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de

norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate or,

motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond

și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de

recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p. 38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură

în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

7

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers împotriva Suediei 09 octombrie 1991, p. 31, Seria A, nr. 212-

A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existenta unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Procuratura

Generală a Republicii Moldova și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursurilor și drept urmare, sunt

inadmisibile.

În conformitate cu art. 270 și 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva

deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Aliona Miron

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

8