2ra-362/24 — cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmărire penală si ale procuraturii

2ra-362/24 — cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmărire penală si ale procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Dimitrov Alexei, reprezentat de avocatul Terziman

Alexandru,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Dimitrov Alexei împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite

ale organului de urmărire penală și ale procuraturii,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de Dimitrov Alexei, s-a casat integral hotărârea din 05

iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și s-a pronunțat o nouă

hotărâre prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de

Dimitrov Alexei,

(Dosarul nr. 2ra-362/24

Nr. PIGD 2-23002811-01-2ra-21032024)

Recursuri declarate după 01 septembrie 2023. Recursuri vădit neîntemeiate, în temeiul art.

433 (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurenților cu decizia instanței de

apel nu constituie un temei de casare a ei.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, D. Dulghieru, I. Țurcan)

07 noiembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al RM și de Dimitrov Alexei, reprezentat de avocatul

Terziman Alexandru,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenienți

accesorii Procuratura Generală a RM și Inspectoratul General al Poliției al MAI

al RM, cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală și ale procuraturii.

de poliție Centru al Departamentului de poliție mun. Chișinău a fost pornită

urmărirea penală pe cauza penală nr. XXXXXXXXXXX, în temeiul bănuielii

rezonabile în comiterea infracțiunii prevăzute la art. XXX1 afin. (X) lit. X) din

Codul penal.

urmărire penală, a ajuns la concluzia că Dimitrov Alexei în perioada lunii iunie

2019 și până în prezent, aflându-se în mun. Chișinău, urmând scopul impunerii

voinței și controlului personal asupra fostei „concubine” Mutu Maria, cu care a

conlocuit împreună și astfel fiind, conform art. 1331 lit. b) din Codul penal,

condiția de locuire separată: persoane care s-au aflat în relații asemănătoare

celora dintre soți (concubinaj), acționând cu intenție directă îndreptată spre

atingerea scopului său, a inițiat mai multe conflicte cu Mutu Maria, a întreprins

mai multe acțiuni violente de intimidare, provocându-i suferințe fizice și

psihice.

fost audiat în această calitate, iar la 14 iunie 2022, prin ordonanță procurorului

în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Centru, Iurcu Maxim, a fost scos de sub

urmărire penală pe și a fost clasată cauza penală.

14 iunie 2022 și a evidențiat următoarele „Conform art. 1331 lit. b) din Codul

penal, prin membru de familie se înțelege: în condiția de locuire separată:

persoanele aflate în căsătorie, în divorț, rudele, afinii lor, copii adoptivi,

persoanele aflate sub curatelă, persoanele care se află ori s-au aflat în relații

asemănătoare celora dintre soți (concubinaj). Totodată, din declarațiile victimei

nu s-a putut stabili existența unei familii sau a concubinajului între ea și

Dimitrov Alexei din motiv că atât victima, cât și bănuitul a comunicat că aceștia

nu au locuit împreună iar relațiile lor nu au fost de concubinaj, fapte constatate

1

și prin alte probe administrate în cadrul cauzei de urmărire penală, cum ar fi

declarațiile martorilor.”.

infracțiunii prevăzute la art. XXX1 din Codul penal, dubiile în privința lui

Dimitrov Alexei nu au putut fi înlăturate prin mijloace probatorii și în temeiul

art. 284 alin. (2) pct. (2) din Codul de procedură penală, a fost scos de sub

urmărirea penală deoarece „fapta nu a fost săvârșită de bănuit sau învinuit.

1545-XIII din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și

ale instanțelor judecătorești, reclamantul a invocat că urmare a pornirii urmăririi

penale, recunoașterii acestuia în calitate de bănuit, a suportat suferințe morale.

Toate acțiunile de urmărire penală îndreptate împotriva sa au determinat ca

acesta să se afle într-o stare continuă de stres și frustrare, tensiune și neplăcere.

conform legislației penale, însă cu un impact social puternic și un grad

denigrator sever, iar existența unei pretinse bănuieli în comiterea unei

infracțiuni de violență în familie urma a fi probată minuțios.

și apoi prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a fost efectiv umilit

public pentru o pretinsă faptă inexistentă, fiind adusă atingere drepturilor

personal nepatrimoniale, cum sunt demnitatea și onoarea umană.

Alexei, acesta din urmă a indicat că urmează a se aprecia caracterul și gravitatea

prejudiciului moral, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul.

care, pe de o parte, ar fi în mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit

în împrejurări similare și, pe de altă parte, să se țină cont de particularitățile

cazului.

a faptei ilicite, iar cuantumul acestuia urmează a fi determinat de caracterul

subiectiv intern al prejudiciului moral. Astfel, reclamantul a remarcat faptul că

este persoană care se bucură de o anumită vizibilitate în câmpul public, pledând

activ pe parcursul a șapte ani pentru respectarea ordinii de drept și implicându-

se voluntar în contracararea ilegalităților produse în cotidianul public, iar suma

de 20 000,00 de lei, pretinsă pentru compensarea prejudiciului moral, este una

rezonabilă, neexcesivă, adecvată, în raport cu acțiunea prejudiciabilă comisă.

intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Dimitrov Alexei a

sumei de 20 000,00 de lei, în vederea reparării prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii.

2

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de către Dimitrov Alexei

împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenienți accesorii Procuratura

Generală a RM și Inspectoratul General al Poliției al MAI al RM, cu privire la

repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală și ale procuraturii (f.d. 101; 104/113).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

hotărârii din 05 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.103), iar

la 06 noiembrie 2023, prin intermediul Direcției de evidență și documentare

procesuală a Curții de Apel Chișinău, Dimitrov Alexei, reprezentat de avocatul

Terziman Alexandru, a depus motivarea apelului, astfel, în temeiul motivelor

de fapt și de drept a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii (f.d.124/131).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de către Dimitrov Alexei. S-a casat integral hotărârea din 05 iulie

2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și s-a pronunțat o nouă hotărâre

prin care: Cererea de chemare în judecată înaintată de către Dimitrov Alexei

împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenienți accesorii Procuratura

Generală a RM și Inspectoratul General al Poliției al MAI al RM, cu privire la

repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de

urmărire penală și ale procuraturii, s-a admis parțial. S-a încasat din bugetul de

stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Dimitrov

Alexei prejudiciul moral în sumă de 5 000,00 de lei. În rest, cererea de chemare

în judecată s-a respins (f.d. 142; 143/152).

guvernează raportul litigios, în coraport cu suportul probatoriu anexat la

materialele cauzei, prin prisma argumentelor invocate în cererea de apel a

constatat că hotărârea instanței de fond urmează a fi casată integral, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere parțială a cererii de chemare în

judecată depusă de către Dimitrov Alexei, reieșind din următoarele

considerente.

dosarului, prin ordonanța din 08 iunie 2022 a organului de urmărire penală

Inspectoratul de poliție Centru al Departamentului de poliție mun. Chișinău,

s-a dispus recunoașterea lui Dimitrov Alexei Alexandru în calitate de bănuit în

cauza penală pornită conform bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii

prevăzute de art. XXX1 alin. (X) lit. X) din Codul penal (f.d.9).

Chișinău, oficiul Centru, Iurcu Maxim, s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a bănuitului Dimitrov Alexei și clasarea cauzei penale nr. XXXXXXXX

3

în temeiul prevederilor art. XXX alin. (X) pct. X) din Codul de procedură penală

(f.d.11-26).

apel a considerat necesar de a accentua faptul că contrar poziției Ministerului

Justiției al RM și concluziilor primei instanțe, Dimitrov Alexei este în drept de

a pretinde repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilegale ale organelor

de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, or ultimul a fost

scos de sub urmărirea penală în temeiul art. XXX alin. (X) pct. X) din Codul de

procedură penală, ceea ce constituie un temei al reabilitării persoanei.

precum că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, în condițiile în care,

ilegalitatea actului procedural nu a fost constatat și prevederile art. 3 și art.6 din

Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, sunt indisolubile, or, deși la caz nu a

fost constatată ilegalitatea nici a unui act procedural ale organului de urmărire

penală, totuși intentarea în privința persoanei al urmăririi penale, cu constatarea

ulterioară a unui temei de reabilitare și scoaterea acesteia de sub urmărire

penală, acordă dreptul la despăgubiri persoanei vătămate.

RM precum că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, în condițiile în care

reclamantul nu a fost tras la răspundere penală și nici nu i s-a acordat statutul

de condamnat, sunt eronate, or, art. 3 alin. (1) din Legea nr.1545-XIII din 25

februarie 1998 statuează exhaustiv condițiile în care este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice, în conformitate cu

prevederile prezentei legi.

neîntemeiate și alegațiile Ministerului Justiției al RM, precum că acțiunile de

urmărire penală au fost realizate în limitele legislației, iar lui Dimitrov Alexei

i-au fost asigurate toate garanțiile prevăzute de legislația procesuală, or, prin

prisma art. 2036 alin. (3) din Codul civil, este suficient ca să existe un temei de

reabilitare al persoanei fizice, iar repararea prejudiciului poate fi solicitată chiar

și în lipsa vinovăției organului de urmărire penală.

scos de sub urmărire penală, este prevăzut la art. 284 alin. (2) pct. 2) din Codul

de procedură penală și reprezintă un temei de reabilitare și în temeiul art. 6 lit.

b) din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998, ultimul este în drept de a-i fi

reparat prejudiciul, iar alegațiile Ministerului Justiției al RM în acest sens nu se

vor reține.

organul de urmărire penală au fost îndreptate întru elucidarea tuturor

circumstanțele importante pentru cauza penală, în scopul aflării adevărului și

acumulării probelor, deși faptul scoaterii apelantului de sub urmărire penală,

demonstrează că, acțiunile organului de urmărire penală și intentarea urmăririi

penale în privința lui Dimitrov Alexei, cu recunoașterea acestuia în calitate de

bănuit, nu au fost necesare și rezonabile, or lipsa motivelor intentării unei cauze

4

penale nu permite într-un mod legal urmărirea penală a reclamantului pentru

perioada dată.

de fond, care a menționat că scoaterea de sub urmărirea penală a persoanei, la

etapa când aceasta a fost recunoscut doar în calitate de bănuit, nu echivalează

cu tragerea ei la răspunderea penală, dat fiind că practica constantă CEDO clar

a definit că, acuzația în materia penală și tragerea la răspunderea penală, nu face

distincție dintre calitatea procesuală de bănuit sau învinuit.

această circumstanță și în baza art. 64 alin. (2) pct. 2) din Codul de procedură

penală, bănuitul, conform prevederilor prezentului cod, are dreptul să ceară și

să primească repararea prejudiciului cauzat de acțiunile nelegitime ale organului

de urmărire penală, ale procurorului sau ale instanței.

bănuitului la repararea prejudiciului cauzat, urmare a oferirii statutului procesul

chiar de bănuit într-o cauză de penală, cu ulterioara scoatere de sub urmărirea

penală.

(3), art. 2037 alin.(1) –(3) din Codul civil, art. 11 alin. (1) din Legea privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în coraport cu

cerința reclamantului Dimitrov Alexei privind încasarea prejudiciului moral, a

concluzionat că la determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să se

respecte criteriul echității, care presupune că, despăgubirile pentru prejudiciul

moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel

încât să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, ca

astfel să fie menținut echilibrul între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.

1545-XII din 25 februarie 1998, mărimea compensației pentru repararea

prejudiciului moral se determină de instanța de judecată luându-se în

considerare următoarele:

- gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana

respectivă – în speță, Dimitrov Alexei a fost învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. XXX1 alin. (X) lit. X) din Codul penal, infracțiune mai puțin

gravă, pentru care este prevăzută pedeapsa maximă cu închisoare de până la 4

ani;

- caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală

și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată – la caz, acțiunile

organelor urmărire penală, ale procuraturii și ale instanței judecătorești au fost

ineficiente;

5

- rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea

persoanei, natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al

persoanei;

- durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în

instanța de judecată. În speță, urmărirea penală a fost efectuată pe parcursul unei

perioade 6 zile – din 08 iunie 2022 pînă la 14 iunie 2022;

- durata aflării nelegitime a persoanei în detenție, în urma intentării cauzei

penale, Dimitrov Alexei nu a fost privat de libertate, ultimul potrivit acțiunii nu

a invocat faptul că în privința sa au fost aplicate careva măsuri procesuale de

constrângere, nefiind administrate probele corespunzătoare în acest sens.

considerație suferințele psihice suportate de către Dimitrov Alexei în urma

tragerii ilegale la răspundere penală, gradul trăirilor negative și disconfortul

suportat odată cu supunerea acestuia urmăririi penale, consecințele produse

familiei, de stresul precum și de efectele psihice provocate, compensația

bănească în mărime de 20 000,00 de lei pretinse de către reclamantul Dimitrov

Alexei, este una disproporțională și excesivă în raport cu criteriile stabilite la

caz și principiul general al echității.

rezonabile a prejudiciului moral, instanța de apel a concluzionat că suma de

5 000,00 de lei va constitui o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat

apelantului Dimitrov Alexei, fiind exagerată suma de 20 000,00 de lei solicitată

de către ultimul cu titlu de prejudiciu moral, având în vedere și faptul că în

privința reclamantului nu au fost aplicate careva măsuri privative de libertate.

gravitatea suferințelor psihice suportate de ultimul, din care considerente,

urmează a fi încasată din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției

al RM, în beneficiul lui Dimitrov Alexei suma de 5 000,00 de lei, care este

rezonabilă, proporțională în raport cu criteriile stabilite la caz și corespund

circumstanțelor cauzei, iar în rest pretenția se respinge ca neîntemeiată.

accentua faptul că la aprecierea cuantumului prejudiciului moral, instanța a ținut

cont, în principal de impactul ce l-a avut atragerea ilegală al reclamantului la

răspundere penală, cu scoaterea ulterioară acestuia de sub urmărire penală, or

cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii

daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor, iar suma de 5

000,00 de lei, este una rezonabilă și echitabilă în raport cu suferințele psihice

ale reclamantului cauzate prin atragerea la răspundere penală, astfel suma

respectivă urmează a fi încasată din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al RM, cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma

acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

6

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

35.1. În motivarea recursului, recurentul a indicat motivele de fapt și de drept

invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar a invocat că instanța de apel la adoptarea soluției judecătorești, a

aplicat eronat normele de drept material ce țin de încasarea prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești. Or, pentru aplicabilitatea prevederilor din Legea

nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, necesită a fi întrunite cumulativ, atât

circumstanțele prevăzute de art. 6 - dreptul la repararea prejudiciului, cât și de

art. 3 - cazurile de reparare a prejudiciului material și moral. Prin urmare,

normele legale în cauză sunt indisolubile, respectiv nu pot fi aplicate separat.

35.2. Drept consecință, a considerat că instanța de apel eronat a admis în

continuare acțiunea, în condițiile în care la caz nu sunt întrunite toate condițiile

de aplicabilitate ale prevederilor Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998. Or,

în astfel de situații nu există nici temei legal de a solicita încasarea acestui

prejudiciu.

35.3. Prin urmare, a susținut că prejudiciul în mod eronat a fost dispus a fi

încasat, în condițiile în care a considerat că nu sunt întrunite condițiile expres

prevăzute de lege, prin prisma Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998. De

asemenea, în condițiile în care intimatul/reclamantul nu a fost condamnat, se

atestă netemeinicia dispunerii încasării sumelor respective. Or, potrivit art. 50

din Codul penal, se consideră răspundere penală condamnarea publică, în

numele legii, a faptelor infracționale și a persoanelor care le-au săvârșit,

condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrângere prevăzute de

lege.

35.4. Prin efectuarea unei generalizări, a dorit să atragă atenția instanței de

recurs că în majoritatea cazurilor, instanțele de judecată, la examinarea litigiilor

ce țin de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, apreciază eronat

circumstanțele cauzei. Instanța nu ar trebui să-și formeze o idee preconcepută

conform căreia presupusa încălcare a unui drept implică în mod obligatoriu

întrunirea condițiilor legale și respectiv - existența unui prejudiciu. Este necesar

de a fi stabilit prin probe pertinente și concludente, dacă a existat în mod veridic

un prejudiciu, ce justifică necesitatea acordării de satisfacții pecuniare , în

cuantumul respectiv.

Alexandr, a declarat recurs împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții

de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

instanței de apel în partea prejudiciului moral, prin majorarea acestuia.

7

36.1. În motivarea recursului, recurentul a indicat motivele de fapt și de drept

invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar a invocat că este de acord parțial cu argumentele expuse în partea

motivatoare a deciziei instanței de apel și anume în partea constatării existenței

acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii, însă nu este

de acord cu suma de 5000,00 de lei pe care instanța de apel a acordat-o cu titlu

de prejudiciu moral, deoarece suma acordată cu titlu de prejudiciu moral este o

sumă net inferioară raportată la practica națională pentru categorii similare de

cauze.

36.2. Subsecvent, a menționat că caracterul și gravitatea prejudiciului moral

urmează a fi apreciat, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, restrângerea posibilităților de viața familială și socială, precum și

statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii urmează să

fie acordată o despăgubire care, pe de o parte, are mărime comparabilă cu cea

acordată în mod obișnuit in împrejurări similare, și pe de altă parte se ia cont de

particularitățile cazului. Astfel, cu referire la repararea prejudiciului moral

singura concluzie în acord cu practica CEDO, care a făcut o serie de aprecieri

notabile in ceea ce privește proba prejudiciului moral, este că proba faptei ilicite

este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate.

36.3. În continuare a indicat că producerea prejudiciului moral rezultă din

simpla existență a faptei ilicite, iar cuantumul acestuia urmează a fi determinat

de caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral.

36.4. Drept urmare, a susținut că suma de 20 000,00 de lei, apreciată drept

prejudiciu moral suportat urmare a acțiunii ilicite a organului de urmărire

penală, este una rezonabilă, neexcesivă, adecvată în raport cu acțiunea

prejudiciabilă comisă de stat prin intermediul organelor sale responsabile, prin

urmare ar fi în măsură să ofere o minimă satisfacție reclamantului urmare a

dreptului lezat al acestuia.

terestre, a expediat în adresa participanților la proces, copiile recursurilor

declarate de Ministerul Justiției al RM și de Dimitrov Alexei, reprezentat de

avocatul Terziman Alexandr, împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții

de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a

cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru

asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în

drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de expediere anexată la materialele dosarului (f.d. 167).

Inspectoratul General al Poliției al MAI al RM a depus referință prin care a

solicitat respingerea recursului declarat de către Dimitrov Alexei, reprezentat

de avocatul Terziman Alexandr, dar, admiterea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al RM, casarea deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de

Apel Chișinău, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie menținută

hotărârea din 05 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 171/174).

8

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

Supremă de Justiție (introdus prin LP224 din 31 iulie 24, MO3161-

363/16.08.24 art.569; în vigoare 16 august 24), stabilește că:

„Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență, președintele

Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va examina în complete

de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și cererile de revizuire, care au

fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5 judecători. Acestea vor fi examinate

de completul de judecători din care face parte judecătorul raportor.”

„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de

instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu

poate fi restabilit.”

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

f) recursul este vădit neîntemeiat.

reglementează că, recursul este admis dacă:

,,a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme

de Justiție;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

(2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

,,În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar

faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în

ședință publică la 06 decembrie 2023 (f.d.142).

(f.d.1153), rezultă că la 05 martie 2024, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal, copia deciziei

integrale din 06 decembrie 2023, însă, date privind recepționarea acesteia de

către ultimii la materialele cauzei nu se regăsesc.

9

recursul declarat de Ministerul Justiției al RM, la 21 martie 2024, precum și

recursul declarat de Dimitrov Alexei, reprezentat de avocatul Terziman

Alexandru, la 27 martie 2024, se consideră depuse în termenul stabilit de art.434

din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.41).

notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de

procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01

septembrie 2023).

drept temei de declarare a recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin.

(1) lit.a), b) și e) din Codul de procedură civilă, în redacția Legii nr. 246 din 31

iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023 (a se vedea pct. 43).

avocatul Terziman Alexandru, reține că ultimii au făcut trimitere la temeiurile

de drept prevăzute la art.432 alin.(1) lit.a), b) din Codul de procedură civilă, în

redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023 (a

se vedea pct.43).

au făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute la art.432 alin.(1) lit.a), b), e)

din Codul de procedură civilă, nu a stabilit că decizia contestată a Curții de Apel

Chișinău este bazată pe o interpretare eronată a legii, că aceasta ar fi contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție pe cauze similare, iar prin

admiterea recursurilor declarate de Ministerul Justiției al RM și de Dimitrov

Alexei, reprezentat de avocatul Terziman Alexandru s-ar consolida sau s-ar

modifica jurisprudența Curții Supreme de Justiție.

argumentelor recursurilor, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

nu a stabilit că soluția instanței de apel este contrară legii sau cu aprecierea

nerezonabilă a probelor. Dimpotrivă, decizia contestată a fost emisă cu

respectarea prevederilor legale, bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

de procedură civilă, în cererile de recurs depuse împotriva deciziei din 06

decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, aceștia nu au explicat concret aceste

pretenții.

faptul că un recurs este admisibil dacă interpretarea legii din hotărârea

contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.

Din recurs nu rezultă în mod clar de ce hotărârea primei instanțe și decizia

instanței de apel sunt contrare jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de

10

Justiție. De asemenea nu se menționează nicio decizie sau un alt act a Curții

Supreme care ar da o altă interpretare Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XII din 25 februarie 1998

sau altor aspecte de drept invocate în recurs, nefiind constatate nici de instanța

de recurs, prin urmare în latura dată recursul este unul vădit neîntemeiat.

Completul notează că nici acesta, analizând practica judiciară a Curții Supreme

de Justiție nu a stabilit că actele judecătorești contestate ar fi contrare

jurisprudenței acesteia.

că art.432 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, se referă la schimbarea

sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin admiterea

recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții Supreme de

a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să

fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței

Curții Supreme cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența

unei jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme cu privire la acestea, fie

modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea

practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu

este invocată în recurs. Prin urmare, și în acest aspect acesta este vădit

neîntemeiat.

Justiție pe categoria dată de litigii este una vastă și uniformă, respectiv nu se

constată că decizia contestată ar fi contrară acesteia.

reitereze că temeiurile stabilite la art.432 alin.(1) lit.a) și art.432 alin.(1) lit.b)

din Codul de procedură civilă nu pot fi invocate simultan, deoarece ele se exclud

reciproc.

civilă, de către recurenți în cererile de recurs, precum că decizia instanței de

apel este arbitrară și bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, Curtea

Supremă de Justiție menționează că în sensul normei enunțate, noțiunea de

hotărâre arbitrară ori de apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi

stabilită în coraportul dintre mai multe principii.

lit.e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține cont,

inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie

2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară

dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio

legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea

Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”.

De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea

Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost

11

comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe

care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să

perturbe caracterul echitabil al procedurii.

actele normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de

fundamentare, care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte

documente care permit identificarea voinței autorității publice care a adoptat, a

aprobat sau a emis actul normativ.

următoarele: „...Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica

CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici o

motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe

greșeli evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență, la categoria

hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință contrar

legii (în contextul art. 307 din Codul penal)…”. Iar, în nota de subsol la textul

menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai multe exemple

din jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate arbitrare sau

bazate pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Nota de subsol menționează

următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple de procedură civilă:

Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o cauză civilă și

menținerea unei decizii care era în mod clar contrară circumstanțelor cauzei,

chiar dacă recurentul indica expres asupra acestei contradicții (a se vedea cauza

Dulaurans v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de a

anula ordinul de eliberare din funcție, care era bazat pe un raport de evaluare a

performanțelor anulat anterior de aceiași judecători (cauza Tel v. Turkey, 2017);

Anularea de către instanța de recurs a deciziei instanței de fond (prin care au

fost acordate compensații prevăzute de legislația muncii) fără a explica în vreun

fel acest lucru și fără a face referire la lege, care prevedea aceste compensații

(cauza Anđelković v. Serbia, 2013; cauza Lazarević v. Bosnia and Herzegovina,

2020).

urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În jurisprudența sa,

CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea arbitrară” și hotărâre

„bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, fără a face o distincție

clară între ele. Nota informativă menționează totuși că „la categoria hotărârilor

arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în

contextul art. 307 din Codul penal)”. Rezultă că în cazul hotărârii arbitrare,

carența principală vizează încălcarea unei norme legale imperative, adică a unei

prevederi normative care nu oferă nicio discreție judecătorului. Lipsa discreției

poate rezulta din claritatea textului prevederii normative, fie din practica

uniformă și clară de aplicare a normei. Această carență nu se poate datora unei

simple greșeli, ci trebuie comisă cu bună știință sau ca urmare a unei erori

inexplicabile. Suntem în prezența unor asemenea situații atunci când instanța de

judecată adoptă o hotărâre ce contravine unei norme imperative invocate

12

participanții la proces sau de instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a

explica convingător de ce nu aplică acea normă.

Constituționale din Hotărârea nr.2 din 16 ianuarie 2025 (pct.149-150), potrivit

căreia pentru a elucida înțelesul textelor contestate (inter alia ”hotărâre

arbitrară”), destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei

noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza

Bochan v. Ucraina (nr.2), din 05 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat

că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază

juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură între faptele litigiului,

legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o

asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De asemenea, în cauza

Balliktaș Bingöllü v. Turcia, din 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat

că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o „eroare

vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță

rezonabilă nu ar comite-o vreo dată și că aceasta este aptă să perturbe caracterul

echitabil al procedurii.

mod univoc vre-un argument care ar justifica constatarea că hotărârile

contestate ar fi emise contrar normelor imperative aplicabile speței, precum și

nici instanța de recurs nu a stabilit din textele hotărârilor contestate, raportate la

circumstanțele cauzei.

probelor” se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în

baza acestei sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor

condiții: a) hotărârea să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b)

aprecierea să fie vădit nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod

determinant pe această apreciere.

admiterea recursurilor în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură

civilă, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată

rațional. De asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția

din hotărârea contestată. Îi revine recurenților obligația să convingă instanța de

recurs că aceste elemente sunt întrunite.

invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel,

s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

situației (redată în cererea de apel), nu constituie temei de casare a deciziei

contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

13

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt

în afara controlului instanței de recurs.

în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la

art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică sub

aspectul dat temeiurile recursului.

sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există

limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev

împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită

marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem (cauza Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-

1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,

și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Ministerului Justiției al RM, în cererea de recurs, cu titlu de practică unitară,

Completul de judecată menționează că nu poate fi apreciată ca fiind o practică

uniformă a Curții Supreme de Justiție, întrucât aceasta a fost pronunțată în

perioada anterioară modificării orientării jurisprudențiale în materia

interpretării normelor legale aplicabile spețelor ce vizează aceeași problematică.

prezent, practica Curții Supreme de Justiție a evoluat, iar soluțiile recente pe

marginea unei astfel de categorii de litigii oferă o apreciere distinctă (a se vedea

de exemplu: cauza Mihail Jelezoglo vs Ministerul Justiției al RM – dosar nr.

2ra-621/23; cauza Ștefăniță Ion vs Ministerul Justiției al RM – dosar nr. 2ra-

1121/23; cauza Saracuța Denis vs Ministerul Justiției al RM - dosar nr.2ra-

1061/23; cauza Bejenaru Stanislav vs Ministerul Justiției al RM– dosar nr.2ra-

1144/24).

că decizia invocată de reprezentantul Ministerului Justiției al RM, nu pot fi

14

considerată relevantă acestei categorii de cauze și nu corespunde liniei

jurisprudențiale actuale a Curții Supreme de Justiție.

Justiție concluzionează că recursurile declarate de Ministerul Justiției al RM și

de Dimitrov Alexei, reprezentat de avocatul Terziman Alexandru, împotriva

deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f), urmează

a fi apreciat ca fiind vădit neîntemeiat și considerat inadmisibil.

art.433 alin. (1) lit. f), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Declară inadmisibile recursurile depuse de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și de Dimitrov Alexei, reprezentat de avocatul Terziman

Alexandru, împotriva deciziei din 06 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

15