2ra-1744/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor procuraturii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor procuraturii
- Temei legal
- stabilirea cuantumului despăgubirii prejudiciului material si moral cauzat actiunile ilicite ale organelor procuraturii
2ra-1744/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de către Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, reprezentat de Alexandru Vicol,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion
Crețu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-1744/23
nr. PIGD 2-23025309-01-2ra-29012024)
Stabilirea eronată de către instanța ierarhic inferioară a cuantumului prejudiciului material și moral,
încasat în temeiul Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie
1998
Judecătoria Chișinău, sediul Centru – jud. N. Moldovanu
Curtea de Apel Chișinău – jud. A. Panov, A. Braga, V. Mihaila
26 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de către Ministerul Justiției
al Republicii Moldova, reprezentat de Alexandru Vicol,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 16 februarie 2023, Ion Crețu, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu,
a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu
privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de
urmărire penală, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, prin ordonanțele
emise la 10 martie 2021 și 28 februarie 2022, s-a dispus pornirea urmăririi penale în
baza art. 191 alin. (5), art. 335 alin. (1) și art. 352 alin. (3) lit. d) din Codul penal.
Iar, prin ordonanța din 02 martie 2022, s-a dispus conexarea cauzelor menționate,
fiindu-i acordat numărul 2021920009.
Prin ordonanța din 12 aprilie 2022, s-a recunoscut Ion Crețu în calitate de
bănuit, imputându-i-se comiterea faptelor prevăzute de art. 42, art. 191 alin. (2)
lit. b), c) și d) și art. 352 alin. (3) lit. d) din Codul penal.
Potrivit ordonanței, lui Ion Crețu i s-a imputat faptul că, activând în calitate
de administrator autorizat, în perioada 01 martie 2019 – 20 mai 2019 și perioada 24
iulie 2019 – 19 septembrie 2019, urmărind scopul extragerii samavolnice și ilegale
a substanțelor minerale utile de calcar brut pentru construcții și delapidarea bunurilor
statului încredințate în administrare, folosind situația de serviciu, împreună cu alte
persoane și cu împărțirea în prealabil a rolurilor între participanți, deși ar fi fost
informat de către specialiștii topografi minieri ai SA „Cariera Micăuți” despre
caracterul ilegal al extragerilor substanțelor minerale utile, în lipsa avizului
expertizei ecologice de stat și cu încălcarea normelor de protecție a mediului, ar fi
contribuit la extragerea samavolnică și ilegală a resurselor minerale prin:
a) sfaturi, indicații și acordarea suportului administrativ și financiar, prin
semnarea și autorizarea documentației privind mișcarea rezervelor de materiale
minerale utile;
1
b) extragerea neautorizată a calcarului brut pentru construcții sub limita
perimetrului minier și a proiectului de lucru (execuție), mai jos de cota tălpii
zăcământului de calcar în sectorul „Micăuți I” în volum de 4 390 m3 (prețul per
1 m3 fiind de 24,42 MDL), în valoare totală de 107 159,90 MDL, care ulterior ar fi
fost însușiți.
Reclamantul a menționat că, procuratura în mod eronat i-a imputat faptul
comiterii infracțiunii din motiv că, în perioada în care a activat în calitate de
administrator, ar fi admis, contrar explicațiilor/recomandărilor specialistului
topograf minier, Nicolae Buzdugan, efectuarea exploziei la blocul 38 a „Carierei
Micăuți”, sub nivelul 4, admis, potrivit normelor în vigoare și, respectiv, resursele
minerale a căror extragere ar fi fost ilegale (pe motiv de extragere de la o adâncime
prohibită) ar fi fost înstrăinate, iar banii încasați ar fi fost însușiți.
Prin ordonanța din 11 iulie 2022, emisă de către procurorul Ghenadie Pîrlii,
cu acordul Procurorului General interimar Dumitru Robu, s-a dispus prelungirea cu
3 luni a termenului de menținere în calitate de bănuit a lui Ion Crețu.
Ulterior, prin ordonanța din 12 octombrie 2022, procurorul în Procuratura
Generală, Ghenadie Pîrlii, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Ion Crețu,
din motivul lipsei elementelor infracțiunii.
Astfel, reclamantul a considerat că este îndreptățit să pretindă repararea
prejudiciului în temeiul prevederilor art. 3 lit. a), c) și e) din Legea privind modul de
reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii și ale instanțelor de judecată nr. 1545 din 25 februarie 1998.
Reclamantul a indicat că, prin recunoașterea sa în calitate de bănuit și
prelungirea termenului menținerii în calitatea de bănuit, i s-a adus atingere dreptului
prevăzut la art. 53 din Constituție, iar suferințele psihice provocate urmează a fi
compensate prin acordarea despăgubirilor.
În acest sens, reclamantul a punctat că, prin recunoașterea sa în calitate de
bănuit, a suferit un prejudiciu moral și material considerabil, deoarece a fost impus
să apeleze la serviciile unui avocat, dar și a avut un sentiment profund de nesiguranță
în legătură cu tragerea fără nici un temei la răspundere penală, pentru comiterea unor
fapte pentru care legea prevede o pedeapsă sub formă de închisoare de până la 15
ani.
Starea de nesiguranță determinată de caracterul vădit arbitrar al acuzațiilor
aduse a fost accentuată de faptul că, după explicarea tuturor circumstanțelor cauzei
și aducerea probelor din care rezultă caracterul vădit ilegal al atribuirii calității de
bănuit, procurorii au prelungit calitatea de bănuit, fără a lua în considerare probele
2
din care rezulta, în mod evident, faptul că a fost admisă o eroare la acordarea statului
de bănuit. Astfel, o perioadă de 6 luni a fost nevoit să-și demonstreze nevinovăția.
În opinia reclamantului perioada îndelungată a urmăririi penale și a calității
de bănuit i-a cauzat o stare de stres, trezită de incertitudinea sorții dosarului penal și
perspectiva reală de a fi pedepsit penal ilegal.
În același timp, tragerea la răspundere penală, precum și justiția televizată,
manifestată prin mediatizarea cauzei, a implicat atât suferințe psihice, cât și
prejudicii materiale, determinate de necesitatea deplasării la sediile organului de
urmărire penală, instanțelor de judecată, precum și angajarea avocatului în vederea
acordării asistenței juridice, în legătură cu acuzațiile de comiterea unei pretinse fapte
prejudiciabile. Astfel, deși se bucura în familie și societate de reputație impecabilă,
a suferit grav în urma acțiunilor inadecvate ale reprezentanților procuraturii, care, de
la bun început, nu au apreciat obiectiv circumstanțele cauzei, situație care a generat
o stare de stres continuă, în care a fost impus să-și demonstreze nevinovăția.
Totodată, aflarea sub urmărire penală a fost în stare să influențeze negativ șansele
să-și realizeze cariera profesională de lector universitar, arbitru, lichidator și avocat.
Așa, reclamantul a considerat că suma de 120 000 MDL ar constitui o
despăgubire adecvată și echitabilă pentru suferințele morale suferite în legătură cu
persecutarea penală ilegală, ținând cont de faptul că i-au fost imputate neîntemeiat
comiterea a 3 infracțiuni grave, sancțiunea cărora prevede o pedeapsă cu închisoare
de până la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita
o anumită activitate pe un termen de până la 15 ani, mediatizarea de către
Procuratura Generală a Republicii Moldova a aspectelor penale ale cazului, precum
și perioada îndelungată a procedurilor care s-au finalizat în final cu scoaterea
integrală de sub urmărire penală.
De asemenea, reclamantul a indicat că, acțiunile ilegale ale procuraturii i-
au cauzat și un prejudiciu material, pentru serviciile de asistență juridică contractate
în procesul penal, în sumă totală de 60 000 MDL, conform facturii fiscale seria și
numărul EAB000903345 din 11 iulie 2022, bonul de plată seria WL nr. 347833 din
11 iulie 2022 și actului de primire-predare din 30 noiembrie 2022.
Reclamantul Ion Crețu a solicitat prin cererea de chemare în judecată
încasarea din contul Statului Republica Moldova, prin intermediul Ministerului
Justiției, în beneficiul său a sumei de 120 000 MDL cu titlu de remediu pentru
compensarea prejudiciului moral și a sume de 60 000 MDL, cu titlu de reparare a
prejudiciului material cauzat sub formă de asistență juridică în procesul penal,
precum și compensarea cheltuielilor de judecată suportate în prezentul proces civil,
în valoare de 10 000 MDL.
3
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 26 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis parțial acțiunea depusă de Ion Crețu, s-a încasat din bugetul de stat, prin
intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Ion Crețu,
cu titlu de prejudiciul moral suma de 40 000 MDL, cauzat prin acțiunile ilicite ale
organului de urmărire penală și ale procuraturii, precum și cu titlu de prejudiciu
material rezultat din cheltuielile suportate pentru asistența juridică în cadrul
procesului penal suma de 60 000 MDL. În rest, s-au respins pretențiile în partea ce
excedă suma încasată, ca neîntemeiate (f.d. 106, 116-135).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 aprilie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat
de Alexandru Vicol, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 26
aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 112), iar la 13 iulie 2023
cererea de apel motivată (f.d. 140-145).
La 15 mai 2023, Procuratura Generală a Republicii Moldova, reprezentată
de procurorul Armen Oganesean, a depus cerere de apel nemotivată împotriva
hotărârii din 26 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 114), iar la
29 august 2023 cererea de apel motivată (f.d. 147-151).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-au respins,
din lipsă de temei, apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova
și Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind menținută hotărârea din 26
aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 160, 161-171 recto-verso).
În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că reclamantul este
subiect cu drept de sesizare a instanței de judecată prin prisma dispoziției art. 3 lit. a),
c), e) din Legea nr. 1545/1998, în condițiile în care acesta a fost pus sub învinuire,
fiindu-i incriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, art. 191 alin. (2)
lit. b), c) și d) și art. 352 alin. (3) lit. d) din Codul penal, iar ulterior a fost scos de
sub urmărire penală din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii
(f.d. 29-38). Totodată, instanța de apel a conchis că pretențiilor reclamantului
întrunesc condițiile cumulative prevăzute de art. 3 și 6 din Legea nr. 1545/1998.
Astfel, ținând cont de circumstanțele speței, de statutul reclamantului, de
criteriile și principiile despăgubirilor morale acordate pentru acțiunile ilegale ale
organelor de poliție și ale procuraturii, Curtea de Apel Chișinău a considerat că suma
de 40 000 MDL este suficientă și în stare să aducă reclamantului o satisfacție pentru
4
prejudiciul moral cauzat, iar suma pretinsă de reclamant de 120 000 MDL este una
exagerată.
Referitor la pretenția de reparare a prejudiciului material sub forma
compensării cheltuielilor de judecată, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, în cadrul
cauzei penale intentate pe numele lui Ion Crețu, interesele acestuia au fost apărate
de avocatul Radu Dumneanu, iar pentru serviciile acestuia reclamantul a achitat
suma de 60 000 MDL, fapt confirmat prin bonul de plată seria WL nr. 347833 din
11 iulie 2022, factura fiscală seria și nr. EAB000903345 din 11 iulie 2022, dar și
actul de primire-predare, întocmit în baza contractului de asistență juridică nr. 04/12-
22/09 din 12 aprilie 2022, precum și anexa nr. 1 din 06 iulie 2022 (f.d. 39, 40, 41).
Așadar, instanța de apel a considerat întemeiată pretenția cu privire la
încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul reclamantului suma de 60 000
MDL cu titlu reparare a prejudiciului material cauzat, sub formă de cheltuieli pentru
asistența juridică în procesul penal.
Subsecvent, referitor la pretenția cu privire la compensarea cheltuielilor de
judecată în prezenta cauză civilă, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că aceasta este
neîntemeiată și probată, or, însăși reprezentantul reclamantului, avocatul Radu
Dumneanu, a menționat că nu a prezentat careva probe în susținerea acestei cerințe,
care ar confirma suportarea cheltuielilor de asistență juridică în cadrul prezentului
proces.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 22 decembrie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
reprezentat de Alexandru Vicol, a declarat recurs împotriva deciziei din 18
octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 432 alin. (l) lit. b) și e) din
Codul de procedură civilă, solicitând casarea integrală a deciziei recurate și a
hotărârii din 26 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea
unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii, ca fiind neîntemeiată (f.d. 174-
179).
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
reprezentat de Alexandru Vicol, în esență, a reiterat circumstanțele de fapt și de drept
ale speței, similare celor cuprinse în referința depusă pe marginea cererii de chemare
în judecată și în cererea de apel, suplimentar invocând că, instanțele ierarhic
inferioare în mod eronat au ajuns la concluzia că reclamantul este în drept să solicite
compensarea prejudiciului cauzat în conformitate cu prevederile Legii
5
nr. 1545/1998, or, pentru aplicabilitatea acestor prevederi urmează a fi întrunite
cumulativ atât circumstanțele prevăzute de art. 6 (dreptul la repararea prejudiciului),
cât și cele de la art. 3 (cazurile de reparare a prejudiciului material și moral). La caz,
însă, nu sunt întrunite, or, nu orice acțiune a organelor de drept atrage răspunderea
statului.
Recurentul a menționat că este important și necesar să se constate
ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept. Respectiv, dacă se
demonstrează printr-un act judecătoresc de dispoziție irevocabil că acțiunile
întreprinse de către organul de urmărire penală sunt sau au fost ilegale, atunci dreptul
la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu persoana. Astfel,
instanța de apel urma să indice expres care anume act justifică răspunderea statului.
Un alt argument relevant, în opinia recurentului, este calitatea procesuală a
intimatului în cadrul cauzei penale, care a fost bănuit de comiterea infracțiunii. Iar,
recunoașterea persoanei în calitate de bănuit, în cadrul unui dosar penal și ulterior
scoaterea de sub urmărire penală, nu constituie o acțiune de tragere ilegală la
răspundere penală. Doar recunoașterea persoanei în calitate de bănuit nu atinge acel
grad de condamnare publică conform art. 50 din Codul penal ce ar determina
temeinicia unei acțiuni formulate în ordinea Legii nr. 1545/1998.
Recurentul a indicat că, instanța de apel a ignorat faptul că, prin prisma
Legii nr. 1545/1998, persoana are dreptul să solicite despăgubire în situația când
aceasta a fost condamnată, iar ulterior în privința sa a fost emisă sentință de achitare.
În astfel de situații se poate invoca că persoana a fost într-adevăr atrasă la răspundere
penală. Astfel, făcând referire la normele Legii nr. 1545/1998 și art. 50 din Codul
penal, recurentul a menționat că intimatul Ion Crețu nu a fost atras la răspundere
penală și nici nu i s-a acordat statutul de „condamnat” (având doar calitatea de
bănuit), iar în privința sa nu a fost emisă o sentință de condamnare.
Astfel, recurentul a conchis că instanța de apel nejustificat a concluzionat
asupra temeiniciei acțiunii, în condițiile în care aceasta nu întrunește toate condițiile
de aplicabilitate a Legii nr. 1545/1998.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă electronic la 25 februarie 2025, intimatul Ion Crețu,
reprezentat de avocatul Radu Dumneanu, a solicitat declararea recursului ca fiind
inadmisibil, din motiv că este vădit neîntemeiat.
6
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 429 din Codul de procedură civilă:
„(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de
instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele
invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la
art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror
drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă:
„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice decizia
instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.”
Art. 373 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.
(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice
stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au
importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate
suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
apel.”
7
Art. 2 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat
prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„Acțiunile ilicite sunt acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze
cazurile cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de
judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin
încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi
trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de
răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin
încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale
sau contravenționale (infracțiuni).”
Art. 3 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr. 1545/1998:
„(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și
moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:
a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de
declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală.
(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de
răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură și din instanțele
judecătorești.”
Art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1545/1998:
(1) Cauzele cu privire la repararea prejudiciului material și moral se examinează în
conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare. Organul care reprezintă statul
în instanța de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției.
(2) Cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în termen
de 3 ani de la data apariției dreptului la repararea prejudiciului.”
Art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545/1998:
„Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare
în cazul [...] scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe
temeiuri de reabilitare.”
Art. 7 lit. e) din Legea nr. 1545/1998:
„În cazurile menționate la art. 3 alin. (1), persoanei fizice sau juridice i se compensează
sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistența juridică.”
Art. 10 din Legea nr. 1545/1998:
„Dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul
stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art. 6.”
Art. 11 din Legea nr. 1545/1998:
„(1) Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța
de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se
determină luându-se în considerare:
a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă;
b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la
examinarea cauzei penale în instanța de judecată;
c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei;
8
d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de
judecată;
e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei;
f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice;
g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice
cauzate;
h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.
(2) Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor
specificate la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală.
(3) În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării
rezonabile și echitabile a prejudiciului moral.”
Art. 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil:
„(1) Prejudiciul cauzat persoanei prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale
procuraturii sau ale instanțelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent de
vinovăția persoanei responsabile, în următoarele cazuri:
a) condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii
preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi
localitatea.”
Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil:
„(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de
judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei
vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o
condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție
echitabilă persoanei vătămate.
(2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând
în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea
posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei
vătămate.
(3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire
care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în
împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursurilor, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit extrasului din poșta electronică Zimbra
cu adresa de e-mail „cristian.adam@justice.md”, copia deciziei motivate din 18
octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată participanților la proces
în mod electronic în data de 21 decembrie 2023 (f.d. 172). Astfel, în speță, calea de
atac în ordine de recurs se consideră a fi demarată în interiorul termenului legal,
deoarece cererea de recurs a fost depusă la 22 decembrie 2023 (f.d. 174).
Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la
proces, în acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă,
9
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat
de Ministerul Justiției al Republicii Moldova este admisibil.
Studiind materialele dosarului, prin prisma normelor de drept aplicabile
speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul
declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de Alexandru
Vicol, urmează a fi admis, cu modificarea deciziei din 18 octombrie 2023 a Curții
de Apel Chișinău, în partea cuantumului sumei dispuse spre încasare cu titlu de
reparare a prejudiciului material și al compensației pentru repararea prejudiciului
moral, din motivele ce succed.
Recapitulând esența litigiului, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că, reclamantul Ion Crețu, înaintând acțiunea împotriva Ministerului
Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a
Republicii Moldova, a solicitat încasarea din contul Statului Republica Moldova,
prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul său a sumei de 120 000 MDL cu
titlu de remediu pentru compensarea prejudiciului moral și a sume de 60 000 MDL,
cu titlu de reparare a prejudiciului material cauzat sub formă de asistență juridică în
procesul penal, precum și compensarea cheltuielilor de judecată suportate în
prezentul proces civil, în valoare de 10 000 MDL.
Fiind învestită cu judecarea cauzei, Judecătoria Chișinău, sediul Centru,
prin hotărârea din 26 aprilie 2023, a admis parțial acțiunea depusă de Ion Crețu și a
încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, în beneficiul lui Ion Crețu, cu titlu de prejudiciul moral suma de 40 000
MDL, cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii,
precum și cu titlu de prejudiciu material rezultat din cheltuielile suportate pentru
asistența juridică în cadrul procesului penal suma de 60 000 MDL. În rest, a respins
pretențiile în partea ce excede suma încasată, ca neîntemeiate (f.d. 106, 116-135).
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din
18 octombrie 2023, a respins apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova, fiind menținută hotărârea
din 26 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 160, 161-171 recto-
verso).
Efectuând controlul judiciar al deciziei din 01 noiembrie 2023 a Curții de
Apel Chișinău, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
instanța de apel a interpretat și aplicat în mod eronat legea materială, precum și a dat
o apreciere greșită criteriilor și temeiurilor ce au dat naștere dreptului reclamantului
de a fi despăgubit pentru acțiunile ilicite ale organului care desfășoară activitatea
10
specială de investigații și ale procuraturii, iar în consecință nu a despăgubit suficient
reclamantul pentru încălcarea drepturilor sale.
Analizând materialele dosarului în raport cu normele juridice pertinente la
caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că
instanțele ierarhic inferioare au stabilit corect raportul juridic litigios, au identificat
corect normele ce-l guvernează și au stabilit corect natura drepturilor încălcate. Însă,
la stabilirea cuantumului sumei ce urmează a fi încasată cu titlu de reparare a
prejudiciului moral pentru încălcarea drepturilor reclamantului prin acțiunile ilegale
ale autorităților statului, cât și a prejudiciului material, nu s-a ținut cont de criteriile
de determinare a mărimii compensațiilor pentru prejudiciul moral și material. Din
acest motiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va admite recursul
declarat de Ministerul Justiției, modificând decizia instanței de apel și hotărârea
primei instanțe, în sensul diminuării cuantumului prejudiciului moral și material
încasat.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție învederează că, pentru
a putea beneficia de reparația prejudiciului în temeiul Legii nr. 1545/1998,
reclamantul trebuie să dovedească cumulativ următoarele condiții: aplicarea unei
măsuri de constrângere penală; încetarea procesului penal în baza unui temei care
înlătură vinovăția; caracterul ilegal al măsurii de constrângere aplicate.
Cercetând situația de fapt în baza materialului probator administrat la dosar,
instanța de recurs constată că, la 10 martie 2021, în temeiul ordonanței Procuraturii
Generale, a fost dispusă pornirea urmării penale, conform elementelor infracțiunilor
prevăzute de art. 191 alin. (5) și art. 335 alin. (1) din Codul penal pe faptele descrise
în partea descriptivă a ordonanței, fiind atribuită cauzei penale numărul statistic
2021920009 (f.d. 12-13).
Prin ordonanța din 28 februarie 2022 a Procuraturii Generale, s-a dispus
începerea urmării penale în baza art. 352 alin. (3) lit. d) din Codul penal pe faptele
descrise în partea descriptivă a ordonanței și atribuirea cauzei penale a numărului
statistic: 2022920009 (f.d. 14-15).
La 02 martie 2022, Procuratura Generală a dispus conexarea cauzelor
penale nr. 2021920009 și nr. 2022920009 într-o procedură unică de urmărire penală,
fiindu-i atribuit numărul 2021920009 (f.d. 16-18).
Prin ordonanța din 12 aprilie 2022 a Procuraturii Generale, Ion Crețu a fost
recunoscut, în cadrul cauzei penale nr. 2021920009, în calitate de bănuit în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, art. 191 alin. (2) lit. b), c) și d) și art. 352
alin. (3) lit. d) din Codul penal (f.d. 21-23).
11
Prin ordonanța din 11 iulie 2022 a Procuraturii Generale, a fost dispusă
prelungirea cu 3 luni a termenului de menținere a calității de bănuit a lui Ion Crețu
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, art. 191 alin. (2) lit. b), c) și d) și
art. 352 alin. (3) lit. d) din Codul penal (f.d. 24-27).
Prin ordonanța din 12 octombrie 2022 a Procuraturii Generale, Ion Crețu a
fost scos de sub urmărire penală în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42,
art. 191 alin. (2) lit. b), c) și d) și art. 352 alin. (3) lit. d) din Codul penal, din motivul
că fapta nu întrunește elemente infracțiunii (f.d. 29-38).
Respectiv, prin prisma prevederilor art. 3 lit. a), coroborate cu art. 6 lit. b)
din Legea nr. 1545/1998, Ion Crețu are dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin
acțiunile neîntemeiate ale autorităților statului în privința sa, și anume a tragerii
ilegale la răspundere penală. Acest drept a lui Ion Crețu s-a născut odată cu
ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, pe motiv că fapta nu întrunește
elementele constitutive ale unei infracțiuni. Or, menținerea nejustificată a
reclamantului în calitatea procesuală de bănuit a constituit o ingerință gravă în
drepturile sale fundamentale.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, scoaterea
de sub urmărire penală în temeiul inexistenței elementelor infracțiunii este calificată
ca temei suficient pentru angajarea răspunderii Statului. Iar, în condițiile speței,
acțiunile ilicite ale organelor procuraturii s-au constatat prin ordonanța procurorului
din 12 octombrie 2022 de scoatere a reclamantului de sub urmărire penală, din
motivul lipsei elementelor infracțiunii.
În aceste situații, Statul este obligat să-i compenseze reclamantului Ion
Crețu daunele materiale și morale, iar compensațiile trebuie să fie eficiente,
echitabile și proporționale cu gravitatea prejudiciului suferit.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele
ierarhic inferioare corect au ajuns la concluzia că, în speță, prin prisma art. 7 lit. e)
din Legea nr. 1545/1998, este reparabil prejudiciului material cauzat reclamantului
prin suportarea cheltuielilor de asistență juridică în cadrul examinării cauzei penale.
Însă, la caz, eronat și neîntemeiat s-a dispus repararea integrală a pretinsului
prejudiciu material, în mărime de 60 000 MDL, care este excesivă.
În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează
că legislația națională nu prevede mecanisme clare și explicite cu privire la
determinarea criteriilor de apreciere a caracterului real, necesar și rezonabil al
cheltuielilor de asistență juridică. Însă, pornind de la practica CtEDO, cheltuielile
pentru asistență juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca
mărime. Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CtEDO, se
12
evidențiază necesitatea prezentării de către partea care pretinde compensarea
cheltuielilor a următoarelor documente: a) dovada achitării onorariilor avocaților
(copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată); b) copia de pe
facturile de strictă evidentă, emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri
stabilite de legislație; c) listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și
timpului aferent acestora (cu tariful per oră/acțiune).
La caz, pentru a face dovada cheltuielilor suportate, Ion Crețu a prezentat
copia bonului de plată seria WL nr. 347833 din 11 iulie 2022 și factura fiscală seria
EAB nr. 000903345, conform cărora a achitat avocatului Radu Dumneanu suma de
60 000 MDL pentru serviciile de asistență juridică acordate în cadrul dosarului penal
nr. 2021920009, în baza contractului de asistență juridică nr. 04/12-22/09 din 12
aprilie 2022. Iar, la 30 noiembrie 2022, Ion Crețu și avocatul Radu Dumneanu au
semnat actul de predare-primire, în baza contractului de asistență juridică nr. 04/12-
22/09 din 12 aprilie 2022 și anexa nr. 1 din 06 iulie 2022, prin care Ion Crețu atestă
îndeplinirea de către avocat a obligațiunilor sale, iar avocatul, la rândul său, confirmă
achitarea de către Ion Crețu a sumei de 60 000 MDL, în calitate de onorariu, prin
ordinul de plată seria WL nr. 347833 din 11 iulie 2022 (f.d. 39-41).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, partea
reclamantă nu a prezentat listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocatul
Radu Dumneanu și orarul timpului aferent acestora sau alte înscrisuri ce ar
demonstra volumul de lucru efectiv prestat de avocat și care ar justifica compensarea
integrală a onorariului achitat avocatului pentru serviciile acordate în cadrul
procesului penal, în sumă de 60 000 MDL.
În aceste circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, în lipsa unei detalieri clare a serviciilor prestate, instanța de recurs este
obligată să aprecieze caracterul rezonabil al cheltuielilor de asistență juridică prin
raportare la volumul efectiv al acțiunile procesuale desfășurate în cadrul dosarului
penal și la care a participat avocatul Radu Dumneanu, așa cum acestea reies din
actele aflate la dosar.
Examinând materialele cauzei penale nr. 2021920009, prezentate de către
reclamant, instanța de recurs constată că participarea avocatului Radu Dumneanu în
procedura penală s-a limitat la un număr redus de acte procesuale, care nu denotă un
volum de muncă ce ar justifica onorariul pretins spre compensare.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, potrivit
standardelor de rezonabilitate desprinse din jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului, instanțele naționale trebuie să compenseze doar acele cheltuieli
13
de asistență juridică ce sunt: (i) necesare pentru apărarea efectivă a părții,
(ii) dovedite în mod suficient și (iii) proporționale cu complexitatea cauzei.
La caz, dosarul penal în care Ion Crețu a deținut calitatea de bănuit nu a
implicat activități procesuale extinse, nu s-a remarcat printr-un grad ridicat de
complexitate tehnică sau probatorie și nu a necesitat efectuarea unor acte de urmărire
penală de amploare la care avocatul ar fi trebuit să participe constant.
Instanța de recurs subliniază că, deși onorariul liber convenit între avocat și
client reprezintă o expresie a autonomiei lor contractuale, această convenție nu poate
produce efecte asupra Statului în absența unei justificări obiective a necesității,
volumului și proporționalității cheltuielilor. Statul nu poate fi obligat să suporte
integral onorarii disproporționat de mari, în lipsa unui suport convingător privind
intervenția avocatului la un nivel care să impună asemenea costuri.
Prin urmare, raportând timpul estimativ necesar efectuării actelor
procesuale, numărul redus al intervențiilor avocatului, durata relativ scurtă a
procedurii penale (aproximativ șase luni din momentul recunoașterii calității de
bănuit până la încetarea urmăririi penale) și natura limitată a acțiunilor întreprinse în
dosarul penal, Completul de judecată apreciază că suma de 60 000 MDL nu poate fi
considerată rezonabilă.
În consecință, în aplicarea standardelor naționale și europene privind
compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în cadrul dosarului penal,
instanța de recurs urmează să procedeze la determinarea unui cuantum echitabil,
proporțional și justificat, care reflectă în mod real volumul de lucru prestat de avocat
în cauza penală. Ținând cont de natura și numărul actelor procesuale efectiv
realizate, precum și de practica judiciară constantă în materie, Completul de judecată
apreciază că suma de 15 000 MDL reprezintă un plafon rezonabil și justificabil al
cheltuielilor care pot fi puse în sarcina Statului.
Respectiv, decizia instanței de apel și hotărârea instanței de fond urmează
a fi modificată în partea reparării prejudiciului material, prin micșorarea
cuantumului prejudiciului material de la 60 000 MDL la 15 000 MDL.
În ceea ce privește prejudiciul moral, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție reține că instanțele inferioare au stabilit corect existența
acestuia, întrucât menținerea nejustificată a lui Ion Crețu în calitate de bănuit, pe
perioadă 10 martie 2021 – 12 octombrie 2022, reprezintă o ingerință gravă în viața
sa privată și profesională, generând temeri, stres, incertitudine și afectarea imaginii
sale sociale. Totuși, cuantumul stabilit de instanța de fond de 40 000 MDL nu
reflectă în mod adecvat principiile de proporționalitate și echitate, având în vedere
circumstanțele concrete ale cauzei.
14
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că, în
jurisprudența sa constantă, Curtea Supremă de Justiție a statuat că stabilirea
prejudiciului moral trebuie să se bazeze pe criterii obiective, cum ar fi: durata
procedurii penale; intensitatea ingerinței; natura măsurilor procesuale aplicate;
consecințele psihologice și sociale asupra persoanei; conduita autorităților; gradul
de publicitate al cauzei; impactul asupra vieții profesionale și familiale.
Raportând circumstanțele speței la conținutul ordonanței de pornire a
urmăririi penale din 10 martie 2021, Completul reține că referirea expresă la
„acțiunile abuzive ale factorilor de decizie ai SA „Cariera Micăuți”” nu poate fi
interpretată decât în sensul că organul de urmărire penală a pornit urmărirea penală
in personam, identificând, cel puțin prin categoria funcțională, persoanele
susceptibile de a fi vizate în acea cauză.
În acest sens, este pertinent că, în perioada vizată în dosarul penal, Ion Crețu
exercita funcția de administrator al insolvabilității SA „Cariera Micăuți” în temeiul
încheierii din 18 februarie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, iar potrivit
deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 iulie 2019, acesta deținea atribuțiile de
administrare a societății.
Prin urmare, în virtutea atribuțiilor sale legale, Ion Crețu se încadra
incontestabil în categoria „factorilor de decizie” ai SA „Cariera Micăuți”. Această
calitate funcțională, preexistentă și cunoscută autorităților la data emiterii
ordonanței, îl individualiza în mod direct ca potențial subiect al urmăririi penale,
întrucât acțiunile pretins abuzive imputate conducerii societății vizau inevitabil
persoana care administra efectiv debitorul.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
constată că Ion Crețu a fost, în mod obiectiv și logic, subiectul ordonanței de pornire
a urmăririi penale din 10 martie 2021, dat fiind că funcția sa de administrator al
insolvabilității îl plasa exact în categoria persoanelor desemnate prin formularea
generică „factorii de decizie”. Chiar dacă ordonanța nu îl nominalizează expres,
aceasta îl vizează implicit și direct, prin identificarea funcției exercitate, ceea ce
echivalează cu pornirea urmăririi penale in personam împotriva sa.
În aceste circumstanțe, Completul de judecată reține că ingerința în
drepturile și libertățile fundamentale ale reclamantului, garantate de Constituție și
de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a produs din momentul pornirii
urmăririi penale in personam. Odată cu emiterea ordonanței din 10 martie 2021, prin
care procedura penală a fost pornită asupra „factorilor de decizie ai SA „Cariera
Micăuți””, reclamantul a devenit subiect procesual al anchetei penale, fiind expus
15
atât restricțiilor inerente unei urmăriri penale, cât și incertitudinii și presiunilor
specifice unui asemenea proces.
Prin urmare, intervalul relevant al ingerinței se întinde de la 10 martie 2021
(data pornirii urmăririi penale) până la 12 octombrie 2022 (data scoaterii
reclamantului de sub urmărire penală). Pe parcursul acestei perioade, reclamantul a
fost supus jurisdicției penale a statului, cu toate consecințele juridice, profesionale
și reputaționale ce decurg din statutul de persoană vizată într-o procedură penală.
Acest interval temporal delimitează în mod obiectiv durata ingerinței statului în
exercițiul drepturilor sale fundamentale.
Respectiv, pe o perioadă de aproximativ 1 an și 7 luni, Ion Crețu a fost
bănuit de comiterea unor infracțiuni din categoria celor grave, în sensul art. 16
alin. (4) din Codul penal, pentru care legea penală prevedea pedeapsa cu amendă în
mărime de la 850 la 1 350 de unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani,
în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita
o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani (art. 191 alin. (2) lit. b), c) și d)),
precum și cu închisoare de la 3 la 8 ani (art. 352 alin. (3) lit. d)). Iar, din materialele
cauzei rezultă că, în acest interval, pe parcursul derulării dosarului penal, Ion Crețu
a fost citat, invitat la procuratură și audiat în calitate de bănuit, fiind astfel supus
tuturor consecințelor juridice, profesionale și reputaționale asociate acestui statut
procesual.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că menținerea
reclamantului, pe durata a 1 an și 7 luni, în postura de bănuit de comiterea unor
infracțiuni grave a constituit o ingerință semnificativă în drepturile sale garantate de
Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit jurisprudenței
Curții Europene, simpla existență a unei proceduri penale îndreptate contra unei
persoane, chiar în lipsa unor măsuri preventive restrictive, reprezintă o atingere
adusă vieții private prin prisma afectării reputației, a statutului profesional și a
echilibrului psihologic (a se vedea, mutatis mutandis, cauzele Stögmüller, Foti și
Eckle).
În prezenta cauză, deși, la momentul pornirii și derulării urmăririi penale,
reclamantul deținea funcția de administrator autorizat, avocat licențiat, arbitru și
lector universitar, reclamantul nu a invocat și nu a administrat probe care ar
demonstra că procedura penală ar fi atras consecințe ireversibile asupra reputației
profesionale ori relațiilor sociale.
Deopotrivă, reclamantul nu a fost privat de libertate, în privința lui nefiind
aplicate măsuri preventive restrictive (arest preventiv, arest la domiciliu, control
judiciar).
16
De asemenea, materialul probator nu conține înscrisuri medicale,
psihologice sau alte dovezi obiective care să demonstreze că, în perioada în care Ion
Crețu a fost bănuit de comiterea infracțiunilor imputate, a suferit o afectare morală.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție amintește că, în sensul
Legii nr. 1545/1998, despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie suficiente
pentru a compensa încălcarea suferită, dar și proporționale cu nivelul ingerinței,
evitându-se acordarea unor sume excesive, mai ales în situațiile în care nu s-au
aplicat măsuri privative de libertate și nu s-au produs consecințe sociale sau
profesionale majore.
Examinând circumstanțele speței, instanța de recurs consideră că suma de
40 000 MDL acordată de prima instanță și cea de apel este excesivă și nu corespunde
criteriilor de evaluare a prejudiciului moral, astfel cum acestea sunt conturate atât în
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și în cea a instanțelor
naționale. Iar, la cuantificarea despăgubirilor ce urmează a fi acordate lui Ion Crețu
nu s-a analizat în mod efectiv complexitatea și intensitatea prejudiciului psihologic
și caracterul ireparabil al atingerii aduse onoarei, demnității și vieții private, precum
și durata în timp a încălcărilor drepturilor.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Supreme de Justiție, în cazurile în
care s-a produs o limitare neîntemeiată și ilicită a drepturilor și libertăților
fundamentale, compensația trebuie să fie reală, proporțională și efectivă. Totodată,
despăgubirea trebuie să reflecte caracterul grav al prejudiciului moral, iar o sumă
simbolică sau redusă poate fi calificată drept o reparație inadecvată în sensul
Convenției.
În cauza Igor Hlopețchi c. Ministerului Justiției al Republicii Moldova
(dosarul nr. 2ra-1608/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea
unei compensații în sumă de 15 000 MDL pentru repararea prejudiciului moral,
pentru calitatea de bănuit timp de 32 de luni (26 martie 2019 – 15 iulie 2021) în
cadrul cauzei penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor mai puțin
grave.
În cauza Sergiu Postică c. Ministerului Justiției al Republicii Moldova
(dosarul nr. 2ra-554/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea unei
compensații în sumă de 1 000 MDL pentru repararea prejudiciului moral, pentru
calitatea de bănuit timp de două luni (01 octombrie 2019 – 26 decembrie 2019) în
cadrul cauzei penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor ușoare.
În cauza Oxana Lupu c. Ministerului Justiției al Republicii Moldova
(dosarul nr. 2ra-67/23), Curtea Supremă de Justiție a considerat rezonabilă acordarea
unei compensații în sumă de 5 000 MDL pentru repararea prejudiciului moral,
17
pentru calitatea de bănuit timp de 2 luni și 25 de zile (02 iulie 2021 – 27 septembrie
2021), în cadrul cauzei penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor
grave.
În cauza Ion Ștefăniță c. Ministerului Justiției al Republicii Moldova
(dosarul nr. 2ra-1121/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea
unei compensații în sumă de 5 000 MDL pentru suferințele și retrăirile psihologice
la care a fost supus reclamantul pe parcursul de aproape 2 ani (17 iunie 2019 – 28
mai 2021 scos de sub urmărire penală, ordonanța menținută prin încheiere
judecătorească din 29 decembrie 2021), în cadrul cauzei penale de comiterea unei
infracțiuni din categoria celor mai puțin grave.
În cauza Nicolae Ciobanu c. Ministerului Justiției al Republicii Moldova
(dosarul nr. 2ra-1523/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea
unei compensații în sumă de 10 000 MDL pentru repararea prejudiciului moral,
pentru calitatea de bănuit timp de un an (17 decembrie 2020 – 28 decembrie 2021)
în cadrul cauzei penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor mai puțin
grave.
În cauza Mihail Culicovschi c. Ministerului Justiției al Republicii
Moldova (dosarul nr. 2ra-98/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă
acordarea unei compensații în sumă de 15 000 MDL pentru repararea prejudiciului
moral, pentru calitatea de bănuit de la 27 ianuarie 2021 până la 04 februarie 2021,
în cadrul cauzei penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor ușoare.
În cauza Gheorghe Frangu c. Ministerului Justiției al Republicii Moldova
(dosarul nr. 2ra-307/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea unei
compensații în sumă de 15 000 MDL pentru repararea prejudiciului moral, pentru
calitatea de bănuit de la 27 aprilie 2016 până la 26 iulie 2017, în cadrul cauzei penale
de comiterea unei infracțiuni din categoria celor mai puțin grave.
În cauza Andrei Plîngău c. Ministerului Justiției al Republicii Moldova
(dosarul nr. 2ra-858/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea unei
compensații în sumă de 15 000 MDL pentru suferințele și retrăirile psihologice la
care a fost supus reclamantul pe parcursul a 4 ani de zile (având calitatea de bănuit,
învinuit și inculpat, fiind achitat prin sentință judecătorească), în cadrul cauzei
penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor ușoare.
În cauza Pavel Munteanu c. Ministerului Justiției al Republicii Moldova
(dosarul nr. 2ra-1650/2022), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea
unei compensații în sumă de 20 000 MDL pentru suferințele suportate prin acțiunile
ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii (la 10 iunie 2015 efectuată
percheziție, la 10 februarie 2017 recunoscut în calitate de bănuit, 08 mai 2017
18
recunoscut în calitate de învinuit și la 31 octombrie 2018 scos de sub urmărire
penală), în cadrul cauzei penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor mai
puțin grave.
Prin raportare la practica judiciară expusă mai sus, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție observă că în cauze similare, cu durate chiar mai mari
ale calității de bănuit, instanțele naționale au acordat despăgubiri între 5 000 MDL
și 20 000 MDL, în funcție de gravitatea acuzațiilor, durata procedurilor, intensitatea
ingerinței în drepturile fundamentale și existența unor consecințe probatoriu
dovedite. În prezenta cauză, perioada în care Ion Crețu a avut calitatea de bănuit a
fost de circa 1 an și 7 luni, fără aplicarea unor măsuri preventive restrictive, fără
publicitate mediatică și fără demonstrarea unor afectări psihologice sau sociale cu
caracter ireparabil.
În aceste condiții, stabilirea unei compensații morale în sumă de 40 000
MDL depășește în mod vădit limitele rezonabilității raportate la situații identice sau
chiar mai grave examinate de instanțele naționale, în care s-au acordat despăgubiri
mai reduse. Totodată, principiul proporționalității impune un just echilibru între
caracterul ilicit al ingerinței și intensitatea efectivă a impactului asupra persoanei,
evitându-se transformarea despăgubirilor morale într-o sursă de îmbogățire fără just
temei.
La capitolul dat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral
este și criteriul echității, care exprimă că, compensația bănească trebuie să prezinte
o justă și integrală despăgubire.
În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, precum și în lumina jurisprudenței constante a Curții
Europene, dar și a Curții Supreme de Justiție acest criteriu se traduce prin necesitatea
ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral
suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât acesta să aibă efect
compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor
și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.
În consecință, ținând cont de durata procedurii penale, absența măsurilor
privative de libertate, lipsa unor probe privind suferințe psihologice accentuate sau
consecințe sociale majore, precum și practica judiciară constantă în cazuri similare,
Completul de judecată apreciază că o compensație de 15 000 MDL reprezintă o
reparație echitabilă, suficientă și proporțională, fiind pe deplin în concordanță atât
cu standardele Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și cu jurisprudența
națională relevantă.
19
Având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a
prejudiciului moral, suferințele morale, starea de stres și frustrare cauzate lui Ion
Crețu, instanța de recurs conchide că suma de 15 000 MDL, cu titlu de prejudiciu
moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor procuraturii, constituie un cuantum
ce ar compensa suferințele avute și poate fi interpretată drept o satisfacție echitabilă
pentru reclamant, totodată fiind corelativă și comparabilă cu jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului, dar și cea națională în spețe similare.
În context, instanța de recurs reține că această valoare patrimonială este
una suficientă pentru a oferi reclamantului satisfacție morală pentru prejudiciile
morale suferite, cu respectarea principiului proporționalității și a justului echilibru
între natura valorilor nepatrimoniale lezate și sumele acordate. Or, scopul acordării
daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru
suferințele de același ordin, și nu a unei satisfacții patrimoniale.
Ținând cont de considerentele elucidate supra, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către
Ministerul Justiției al Republicii Moldova, reprezentat de Alexandru Vicol și de a
modifica decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea ce ține de
cuantumul sumelor încasate cu titlu de reparare a prejudiciului material și moral,
prin micșorarea acestora, iar în rest – a menține decizia instanței de apel și hotărârea
primei instanțe.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
reprezentat de Alexandru Vicol.
Modifică decizia din 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea
din 26 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, adoptate în cauza civilă
intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Crețu împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura
Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin
acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, precum și compensarea
cheltuielilor de judecată, în partea ce cuantumului sumei încasate cu titlu de
prejudiciu moral, prin diminuarea sumei de la 40 000 (patruzeci de mii) MDL la
suma de 15 000 (cincisprezece mii) MDL și cuantumul sumei încasate cu titlu de
reparare a prejudiciului material, prin diminuarea sumei de la 60 000 (șaizeci de mii)
MDL la suma de 15 000 (cincisprezece mii) MDL.
20
În rest, menține decizia din 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 26 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
21