2ra-171/24 — repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penala
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penala
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-171/24 — repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penala (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, reprezentat de Irina Bîtca,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Vasile Diaconu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu
privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală,
împotriva deciziei din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-171/24
PIGD Nr. 2-22034006-01-2ra-09022024)
Recurs declarat după 1 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul
recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare.
Judecătoria Chișinău, sediul centru, jud. S. Cușnir
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, C. Negrei
11 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, recursul depus de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, reprezentat de Irina Bîtca
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 martie 2022, Vasile Diaconu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient
accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea
prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii.
În motivarea acțiunii, se menționează că la 25 noiembrie 2015 Direcția
Generală Urmărire Penală a Centrului Național Anticorupție a dispus
pornirea urmăririi penale conform elementelor infracțiunii prevăzute de art.
3521 alin. (1) din Codul penal, pentru fals în declarații.
Potrivit reclamantului, urmărirea penală a fost pornită în temeiul
aspectelor evidențiate în actul de sesizare și al materialului probator
administrat în cadrul procesului penal, din care rezultă că, la data de 3 august
2015, un jurnalist sub acoperire al organizației RISE Moldova l-a contactat
pe Vasile Diaconu, fondatorul societății „DVT Broker” SRL, prezentându-
se drept un antreprenor care achiziționase de la diverse persoane fizice din
raionul Cantemir cantitățile de 19 tone de mere și 19 tone de prune, solicitând
întocmirea documentației necesare pentru exportul acestor fructe către
Federația Rusă.
La 5 august 2015, conform înțelegerii prealabile, Vasile Diaconu i-a
transmis jurnalistului 1 400 de autocolante pentru lăzile cu mere și 1 900
pentru cele cu prune, cât și o ștampilă specială care trebuia aplicată pe toate
lăzile care confirma faptul că ambalajul de lemn a trecut procedura de
fumigație - prelucrare specială de distrugere a paraziților.
La 6 august 2015, reporterii RISE Moldova au primit de la Vasile
Diaconu două seturi de documente, care permit exportul în Federația Rusă a
circa 38 tone de fructe, de fapt inexistente, fără analize de laborator sau
1
inspecția mărfii. Fiecare set conținea documente în original, printre care
certificat fitosanitar, act de control fitosanitar, certificat de inofensivitate,
raportul privind cercetarea producției la capitolul pesticide, nitrați și
declarația vamală etc. În calitate de importator în Federația Rusă a celor 38
de tone de fructe inexistente figura compania rusească ,,Elișka”.
În scopul obținerii certificatelor fitosanitare pentru 19 tone de mere și
19 tone de prune, directorul SRL ,,DVT Broker”, Vasile Diaconu a prezentat
inspectoratului subdiviziunii teritoriale Criuleni a ANSA, raportul de
expertiză de laborator nr. 231-232 din 03 iulie 2015, întocmit pe un lot de
fructe produse în sat. Mălăiești și anume 200 tone de ,,Red Meliba”, 400 tone
de ,,Слава Победителям” și 200 tone ,,Discaveri”.
Notează că, la 06 iunie 2015, directorul SRL ,,DVT Broker”, Vasile
Diaconu asumându-și responsabilitatea pentru autenticitatea documentelor și
a datelor indicate în acestea, a întocmit și a depus la Biroul Vamal Chișinău
cererile-declarațiile cu date eronate, în scopul obținerii certificatelor de
origine forma CT-1 pentru 19 tone de prune și 19 tone de mere, în realitate
inexistente. În rezultatul acestor acțiuni ilicite, Biroul Vamal Chișinău a
eliberat certificate de origine cu nr. CT-1 A103143 și CT-1 A103144,
necesare pentru exportul fructelor inexistente în Federația Rusă.
Prin ordonanța emisă la 24 martie 2016, de către ofițerul de urmărire
penală al SUP al IP Botanica, municipiul Chișinău, Vasile Diaconu a fost
recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
3521 alin. (1) din Codul penal. În aceeași dată, respectiv 24 martie 2016,
acesta a fost audiat în calitate de bănuit. Iar prin ordonanța din 24 noiembrie
2016 a procurorului în Procuratura Botanica, mun. Chișinău, Diaconu Vasile
a fost pus sub învinuire, fiindu-i încriminată comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 3521 alin. (1) Codul penal, iar în aceeași zi fiind și audiat.
La 31 octombrie 2017, prin ordonanța procurorului în Procuratura
Botanica, mun. Chișinău, a fost dispusă scoaterea de sub urmărirea penală a
lui Vasile Diaconu, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3521
alin. (1) Codul penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
În continuare a indicat că, prin ordonanța din 25.11.2015 a Direcției
Generale Urmărire Penală a Centrului Național Anticorupție, a fost dispusă
pornirea urmăririi penale conform elementelor infracțiunii prevăzute de art.
3521 alin. (1) din Codul penal, pentru falsul în declarații, în cadrul urmăririi
penale fiind audiat în calitate de bănuit, învinuit, după care la data de
31octombrie 2017, a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a lui
2
Vasile Diaconu, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 3521 alin. (1) din Codul penal.
La 20 ianuarie 2022, reclamantul a depus o cerere prin care a solicitat
informații referitoare la stadiul procesual al cauzei penale nr. 2015970612,
iar soluția adoptată în cadrul urmăririi penale i-a fost comunicată la data de
31 ianuarie 2022.
În temeiul principiilor privind repararea echitabilă și rezonabilă a
prejudiciului moral, suferințele psihologice generate de durata excesivă a
procedurii penale, de gravitatea faptei imputate, precum și de riscul aplicării
unei pedepse privative de libertate, alături de starea de stres și frustrare
provocate apelantului prin acțiunile nelegale ale organului de urmărire
penală, precum și având în vedere impactul deosebit al mediatizării acuzației
în comunitatea locală, prejudiciul moral cauzat domnului Diaconu Vasile, ca
urmare a atragerii nelegale la răspundere penală, se impune a fi evaluat la
suma de 200.000 lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul centru din 15 mai 2023,
s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
Vasile Diaconu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu
privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 18 mai 2023, Vasile Diaconu a depus o cerere de apel împotriva
hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul centru din 15 mai 2023, solicitând
admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei
noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
admis apelul declarat de Vasile Diaconu. S-a casat integral hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul centru din 15 mai 2023 și s-a emis o nouă
hotărâre, prin care: S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă
de Vasile Diaconu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu
privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale
3
organelor de urmărire penală. S-a dispus de a încasa, prin intermediul
Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Vasile Diaconu
prejudiciul moral în sumă de 3 000 lei, în rest cererea de chemare în judecată
s-a respins.
Pentru a decide astfel, instanța de apel din materialele cauzei a
constatat că, prin ordonanța din 24.03.2016 a ofițerului de urmărire penală a
SUP a IP Botanica mun. Chișinău, Vasile Diaconu a fost recunoscut în
calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3521 Codul
penal, și tot în aceeași zi a fost audiat în caliate de bănuit.
Prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Botanica, mun.
Chișinău, din 24.11.2016, Vasile Diaconu a fost pus sub învinuire, fiindu-i
încriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3521 alin. (1) Codul
penal.
La 31 octombrie 2017, prin ordonanța procurorului în Procuratura
mun. Chișinău, Oficiul Botanica, a fost dispusă scoaterea integrală de sub
urmărire penală în cauza penală nr. 2015970612 a lui Vasile Diaconu, din
motiv că fapta nu întrunește elementele componenței de infracțiune
prevăzută de art. 3521 alin. (1) din Codul penal și clasat procesul penal pe
cauza penală nr. 2015970612.
Totodată, instanța de apel a reținut că, având în vedere susținerea
reclamantului potrivit căreia ordonanța din data de 31 octombrie 2017 i-a
fost comunicată la cererea sa, respectiv la 25.01.2022, adresarea în judecată
la 11.03.2022 se încadrează în termenul legal prevăzut pentru exercitarea
dreptului la acțiune.
Cu referire la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile
Diaconu, instanța de apel a evidențiat că, contrar poziției Ministerului
Justiției al Republicii Moldova și concluziilor primei instanțe, reclamantul
este în drept de a pretinde repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor
ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor
judecătorești, or ultimul a fost scos de sub urmărirea penală în temeiul art.
284 Cod de procedură penală, pe motiv că fapta ultimului nu întrunește
elementele constitutive a unei infracțiuni, ceea ce constituie un temei al
reabilitării persoanei.
Instanța de apel a respins alegațiile apelantului Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, precum că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate,
4
în condițiile în care, ilegalitatea actului procedural nu a fost constatat și
prevederile art. 3 și 6 din Legea nr. 1545/1998 sunt indisolubile. În acest
sens, instanța de apel a explicat că deși la caz nu a fost constatată ilegalitatea
nici a unui act procedural ale organului de urmărire penală, totuși intentarea
în privința persoanei a urmăririi penale, cu constatarea ulterioară a unui temei
de reabilitare și scoaterea acesteia de sub urmărire penală, acordă dreptul la
despăgubiri persoanei vătămate.
De asemenea, instanța de apel a apreciat drept neîntemeiate
argumentele Ministerului Justiției al Republicii Moldova, precum că
reclamantul nu a fost tras la răspundere penală și nici nu i s-a acordat statutul
de condamnat, or, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1545/1998 statuează exhaustiv
condițiile în care este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei
fizice sau juridice, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Instanța de apel a reținut că, temeiul în baza căruia a fost scos de sub
urmărire penală Vasile Diaconu, este prevăzut la art. 275 pct. 3) Cod de
procedură penală și reprezintă un temei de reabilitare prin prisma art. 284 al
aceluiași Cod și în temeiul art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545/1998, ultimul este
în drept de a-i fi reparat prejudiciul, iar alegațiile Ministerului Justiției al
Republicii Moldova în acest sens nu pot fi reținute.
Suplimentar, instanța de apel a explicat că măsurile întreprinse de
organul de urmărire penală au fost îndreptate întru elucidarea tuturor
circumstanțele importante pentru cauza penală, în scopul aflării adevărului
și acumulării probelor. Cu toate acestea, constatarea inexistenței elementelor
constitutive ale infracțiunii în acțiunile reclamantului evidențiază faptul că
inițierea urmăririi penale față de Diaconu Vasile, recunoașterea acestuia în
calitate de bănuit și, ulterior, de învinuit, precum și acțiunile întreprinse de
organul de urmărire penală și de instanța de judecată, nu au fost nici necesare,
nici proporționale. Lipsa elementelor infracțiunii în acțiunile reclamantului
nu permit într-un mod legal urmărirea penală a reclamantului pentru perioada
dată.
Reiterând prevederile art. 2036 alin. (1) – (3), 2037 alin. (1) Cod civil,
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 145/1998, instanța de apel a subliniat că la
determinarea cuantumului prejudiciului moral urmează să se respecte
criteriul echității, care presupune că, despăgubirile pentru prejudiciul moral
trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel
încât să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat,
5
ca astfel să fie menținut echilibrul între daunele efectiv pricinuite și suma
acordată.
În speță, instanța de apel a relevat că mărimea compensației pentru
repararea prejudiciului moral se determină de instanța de judecată luându-se
în considerare: - gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită
persoana respectivă, Vasile Diaconu a fost învinuit de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 3521 alin. (1) Codul penal, infracțiune ușoară; caracterul și
gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală, la caz,
acțiunile organelor urmărire penală și ale procuraturii au fost contrare
drepturilor fundamentale garantate de art. 5 CEDO, dreptul la libertate și
siguranță; rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre
învinuirea persoanei, natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul
de valori al persoanei. La momentul pornirii urmăririi penale, Vasile
Diaconu deținea funcția de administrator al „DVT-Broker” SRL, însă nu au
fost prezentate probe care să ateste că intentarea cauzei penale i-a afectat
activitatea profesională sau reputația; durata urmăririi penale, urmărirea
penală a fost efectuată pe parcursul unei perioade de mai mult de 1 an - din
24 martie 2016 pînă la 31 octombrie 2017; durata aflării nelegitime a
persoanei în detenție, în urma intentării cauzei penale, Vasile Diaconu nu a
fost privat de libertate.
În contextul circumstanțele expuse, luând în considerație suferințele
psihice suportate de către Vasile Diaconu în urma tragerii ilegale la
răspundere penală, gradul trăirilor negative și disconfortul suportat odată cu
supunerea acestuia urmăririi penale, consecințele produse familiei, de stresul
precum și de efectele psihice provocate, instanța de apel a conchis că
compensația bănească în mărime de 200 000 lei pretinsă de către Vasile
Diaconu, este una disproporțională și excesivă în raport cu criteriile stabilite
la caz și principiul general al echității.
Prin urmare, având în vedere principiul compensării echitabile și
rezonabile a prejudiciului moral, instanța de apel a concluzionat că suma de
3 000 de lei va constitui o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat lui
Vasile Diaconu, proporțională în raport cu criteriile stabilite la caz și care
corespunde circumstanțelor cauzei, în rest pretenția fiind respinsă ca
neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
6
La 9 februarie 2024, Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
reprezentat de Irina Bîtca, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 25
octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Chișinău, sediul centru
din 15 mai 2023.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat argumente similare celor formulate
în referința la cererea de chemare în judecată. Suplimentar, a evidențiat
temeiurile de recurs prevăzute de dispozițiile art. 432 alin. (1) lit. b) și e) Cod
de procedură penală.
A evidențiat că, este important și necesar să se constate ilegalitatea
actului procedural emis de către organul de drept. Respectiv, dacă se
demonstrează printr-un act judecătoresc de dispoziție irevocabil că acțiunile
întreprinse de către organul de urmărire penală sunt/au fost ilegale, atunci
dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu
persoana. Însă, instanța de apel nu a indicat expres care anume act ilicit
justifică răspunderea statului.
În concluzie, s-a reținut că dispunerea de către instanța de apel a
încasării prejudiciului moral în cuantum de 3 000 lei este neîntemeiată,
întrucât nu au fost întrunite condițiile expres prevăzute de Legea nr.
1545/1998.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art. XI alin.
(3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă
de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în
baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din sensul normei
de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării
imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza
cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până
la data intrării în vigoare a prezentei legi.
7
Recursul declarat de Ministerul Justiției, va fi examinate prin prisma
temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în
vigoare de la 01 septembrie 2023.
Art. 434 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă stipulează că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la
art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa
părților, declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
Art. 432 alin. (1) lit. b) și e), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă: b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se
consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; e) hotărârea sau decizia este
arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 25
octombrie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată
participanților la proces la 07 decembrie 2024, prin intermediul serviciului
poștal ,,Poșta Moldovei” (f.d.111). Astfel, recursul declarat la 09 februarie
2024 (f.d.114-119), este în termen.
Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
8
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu
temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția
legii în vigoare la data declarării recursului.
Din analiza recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova rezultă că s-a invocat ca temei de admisibilitate prevederile art. 432
alin. (1) lit. b), e) din Codul de procedură civilă, citate supra.
Argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei contestate și prin urmare recursul este
vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel,
relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că nu
există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel în modul
garantat de art.6§1 CEDO.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432
din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursurilor. Or,
9
recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează
aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei
interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de
Apel, nu echivalează cu un argument.
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se
vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c.
Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de
admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei,
2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c.
Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din
CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor
în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea
CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, este vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat
inadmisibil.
10
Din aceste motive, în conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433
alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, reprezentat de Irina Bîtca, împotriva deciziei din 25
octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
11