2ra-13/24 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-13/24 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul
Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii
Moldova,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de
avocata Tatiana Guțu, acționând în interesele lui Victor Diordiev, împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii
Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al
Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului material și moral
cauzat în urma acțiunilor ilicite a organelor de drept,
împotriva deciziei din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-13/24
PIGD Nr. 2-22007629-01-2ra-05122024)
Recursuri declarate după 1 septembrie 2023. Recursurile sunt vădit neîntemeiate. Art.
433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurenților cu decizia
instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Soroca, sediul Florești ( jud. A. Zadorojniuc)
Curtea de Apel Bălți ( jud. A. Garbuz, I. Grosu, A. Ciobanu)
28 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, recursurile declarate de Ministerul
Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii
Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 19 ianuarie 2022, avocata Tatiana Guțu, acționând în interesele lui
Victor Diordiev, a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii
Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al
Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului material și moral
cauzat în urma acțiunilor ilicite a organelor de drept.
În motivarea acțiunii, a indicat că Victor Diordiev, în perioada 27
noiembrie 2020 – 15 iulie 2021, s-a aflat în arest preventiv în Penitenciarul
nr. 11 Bălți, în baza unei învinuiri formulate în cauza penală nr. 2020380457
privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal.
Măsura arestului preventiv a fost prelungită consecutiv până la 15 iulie 2021,
dată la care a fost revocată prin ordonanța procurorului, în urma concluziilor
expertizei psihologo-psihiatrice, care a infirmat existența unei bănuieli
rezonabile privind săvârșirea infracțiunii de către reclamant. Ulterior, prin
ordonanța din 2 august 2021, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe
motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii.
Pe durata arestului preventiv, reclamantul a fost deținut în condiții
inumane și degradante, contrare art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, iar demersurile apărării privind înlocuirea măsurii preventive au
fost respinse, deși se invocau starea de sănătate, lipsa antecedentelor penale,
domiciliul stabil și lipsa riscului de sustragere.
Reclamantul a solicitat repararea prejudiciului material în cuantum total
de 78.965 lei, compus din venit ratat în valoare de 68.965 lei, reprezentând
salariul mediu lunar pe economie aferent perioadei detenției nelegale,
1
cheltuieli de asistență juridică în cuantum de 15.000 lei, din care 10.000 lei
aferente etapei urmăririi penale și 5.000 lei pentru faza procesuală ulterioară.
Totodată, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului moral în sumă
de 500.000 lei, invocând suferințele psihice, afectarea imaginii și demnității
personale, stigmatizarea socială, precum și restrângerea drepturilor
fundamentale, în special dreptul la libertate și dreptul la muncă.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 1545/1998, în special
art. 3, art. 6 lit. b) și art. 7 lit. e), precum și pe prevederile art. 3 și art. 41 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La 24 mai 2022, reprezentantul Ministerului Justiției a depus referință
asupra cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acesteia ca fiind
neîntemeiată, invocând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr.
1545/1998, subliniind că, deși reclamantul a fost scos de sub urmărire penală,
nu a existat o sentință de achitare care să confirme atragerea sa la răspundere
penală. Potrivit punctului de vedere exprimat, dispozițiile art. 3 și art. 6 din
Legea nr. 1545 trebuie aplicate cumulativ, iar simpla emitere a ordonanței de
scoatere de sub urmărire penală nu este suficientă pentru atragerea
răspunderii statului.
Cu privire la condițiile de detenție, s-a menționat că acestea se
examinează distinct, în baza art. 473¹ Cod de procedură penală, iar
reclamantul nu a respectat procedura legală specifică prevăzută de această
normă.
Referitor la pretenția privind prejudiciul moral, Ministerul Justiției a
apreciat suma solicitată de 500.000 lei ca fiind exagerată și nefondată,
întrucât nu au fost prezentate probe relevante care să ateste suferințele
psihice sau fizice invocate. Argumentele reclamantului au fost calificate ca
fiind declarative și lipsite de suport probatoriu.
În ceea ce privește prejudiciul material solicitat sub forma venitului
ratat, în cuantum de 68.965 lei, or, nu există dovezi care să ateste realizarea
unui venit constant. Reclamantul a afirmat că desfășura muncă ocazională
(lucra cu ziua), ceea ce nu poate constitui o bază certă pentru calculul unui
prejudiciu. Potrivit legii, doar veniturile care ar fi fost obținute în mod
obiectiv și real, în condiții normale, pot face obiectul compensării. Astfel,
sarcina probei privind existența și cuantumul venitului ratat revine
reclamantului.
2
Cu privire la cheltuielile de asistență juridică, a subliniat că bonul de
plată anexat, în valoare de 15.000 lei, este emis pe numele unei terțe persoane
(Diordiev Lidia) și nu oferă dovezi clare cu privire la faptul că suma a fost
achitată cu titlu de onorariu pentru apărarea reclamantului în cauza penală
vizată.
Reprezentantul intervenientului accesoriu Procuratura Generală, a
depus referință asupra cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat
respingerea cererii ca neîntemeiată, invocând că cererea reclamantului nu
este susținută de argumente concrete de fapt și de drept, fiind invocate doar
prevederi legale generale, neaplicabile în speță. Organele de urmărire penală
au acționat legal, în limitele atribuțiilor, și nu au comis acțiuni ilicite.
Reclamantul nu a fost condamnat, iar arestul preventiv a fost menținut
legal de instanțele competente. Simpla scoatere de sub urmărire penală nu
atrage automat răspunderea statului. Nu există un act definitiv care să
constate ilegalitatea acțiunilor penale.
Pentru atragerea răspunderii statului în temeiul Legii nr. 1545/1998
este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative, inclusiv existența unei
fapte ilicite. Nu orice acțiune a organelor de urmărire penală sau a instanțelor
de judecată atrage, în mod automat, răspunderea statului. Astfel, este
necesară constatarea caracterului ilegal al măsurilor luate, ceea ce, în speță,
nu s-a produs.
În cazul în care reclamantul nu este de acord cu soluționarea plângerii
sale de către procuror, acesta avea posibilitatea, în temeiul art. 313 din Codul
de procedură penală, să conteste acțiunile sau inacțiunile organelor de
urmărire penală în fața judecătorului de instrucție. Cu toate acestea, în
prezenta cauză nu există un act procedural definitiv și irevocabil prin care să
se fi constatat caracterul ilegal al acțiunilor organului de urmărire penală.
Emiterea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nu echivalează cu
constatarea unei conduite ilicite a acestora.
Pretențiile privind prejudiciul material și moral sunt considerate
neîntemeiate, nejustificate și exagerate, în lipsa unor probe clare privind
suferințele morale sau pierderile financiare reale.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
3
Prin hotărârea din 4 mai 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești a
fost admisă parțial acțiunea înaintată de avocata Tatiana Guțu, în interesele
lui Victor Diordiev.
S-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției
al Republicii Moldova, în beneficiul lui Victor Diordiev, prejudiciul moral
în mărime de 300 000 lei. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul
Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Victor
Diordiev, cheltuielile de asistență juridică suportate în cauza penală în
mărime de 20.000 lei. În rest, cererea de chemare în judecată a fost respinsă
ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 10 mai 2023, Ministerului Justiției al Republicii Moldova a depus
cerere de apel nemotivată, iar la 8 august 2023 a prezentat cererea de apel
motivată împotriva hotărârea din 4 mai 2023 a Judecătoriei Soroca, sediul
Florești, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri prin care
pretențiile reclamantului să fie respinse ca neîntemeiate.
La 19 mai 2023, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, a depus
cerere de apel împotriva hotărârii din 4 mai 2023 a Judecătoriei Soroca,
sediul Florești, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de
respingere a pretențiilor din acțiune ca neîntemeiate.
La 22 mai 2023, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus
cerere de apel împotriva hotărârii din 4 mai 2023, pronunțată de Judecătoria
Soroca, sediul Florești, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi
hotărâri prin care pretențiile reclamantului să fie respinse ca neîntemeiate.
La 29 mai 2023, avocata Tatiana Guțu, acționând în interesele lui
Victor Diordiev, a depus o cerere de apel nemotivată, iar la 15 august 2023
a completat apelul cu motivele de fapt și de drept, solicitând casarea parțială
a hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul Florești, din 4 mai 2023 și pronunțarea
unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, au fost
respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, de
avocata Tatiana Guțu, acționând în interesele lui Victor Diordiev, de
Procuratura Generală a Republicii Moldova și de Ministerul Finanțelor al
4
Republicii Moldova, și s-a menținut hotărârea din 4 mai 2023 a Judecătoriei
Soroca, sediul Florești.
Instanța de apel a constatat că instanța de fond a soluționat corect
cauza, analizând complet circumstanțele de fapt și aplicând corect
dispozițiile legale relevante. Astfel, instanța a reținut că, Victor Diordiev a
fost reținut și ulterior arestat preventiv pentru o perioadă de 231 de zile
(noiembrie 2020 – iulie 2021), fiind învinuit de săvârșire a infracțiunii
prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal. Prin ordonanța din 2 august
2021, acesta a fost scos de sub urmărire penală pe motiv că fapta nu
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, fapt ce atrage incidența art.
284 Cod procedură penală și art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545/1998.
Instanța a reținut că, potrivit art. 1 lit. a) și art. 3 din Legea nr.
1545/1998, răspunderea statului pentru privarea nelegală de libertate are un
caracter obiectiv și intervine de drept, fără a fi condiționată de existența unei
culpe din partea organelor judiciare, în situația în care se constată caracterul
nelegal al detenției.
În speță, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile legale pentru
angajarea răspunderii obiective a statului, în sensul că măsura privativă de
libertate aplicată reclamantului a fost nelegală, iar acesta a suferit un
prejudiciu moral ca urmare a detenției nejustificate.
Instanța de apel a constatat în mod întemeiat că argumentele
Ministerului Justiției și ale Procuraturii Generale privind inadmisibilitatea
acțiunii sunt nefondate. Faptul că Victor Diordiev nu a fost condamnat și nu
a existat o constatare formală a ilegalității unui act procedural nu exclude
dreptul acestuia la despăgubiri, întrucât reabilitarea intervenită în temeiul art.
284 Cod de procedură penală reprezintă o condiție suficientă pentru
angajarea răspunderii obiective a statului, conform art. 3 și art. 6 din Legea
nr. 1545/1998 și art. 2007 alin. (1) Cod civil. Astfel, instanța de fond a aplicat
corect dispozițiile legale privind reparația prejudiciului cauzat prin privarea
nelegală de libertate.
Conform Legii nr. 1545/1998 privind repararea prejudiciului cauzat
prin acțiuni ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor
judecătorești, instanța apreciază mărimea despăgubirii pentru prejudiciul
moral ținând cont de gravitatea infracțiunii imputate, încălcările procesuale,
impactul asupra reputației și durata urmăririi penale și a detenției.
5
În speță, Victor Diordiev a fost învinuit de o infracțiune gravă,
prevăzută de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, iar măsurile preventive au
fost aplicate pentru 231 de zile. Instanța de fond a apreciat corect că
solicitarea de despăgubiri morale în cuantum de 500.000 lei este
disproporționată în raport cu criteriile legale și principiul echității, stabilind
suma echitabilă de 300.000 lei, care urmează a fi achitată din bugetul de stat.
În ceea ce privește prejudiciul material solicitat în sumă de 68.965 lei,
instanța a reținut corect neîndeplinirea condiției probei privind existența unui
prejudiciu cert și obiectiv. Reclamantul nu a dovedit că era angajat sau că i
s-a refuzat angajarea din cauza urmăririi penale, iar cuantumul pretins de
venit ratat nu este susținut de înscrisuri probatorii pertinente. Prin urmare,
cererea pentru prejudiciul material a fost respinsă ca neîntemeiată.
Astfel, instanța a respectat dispozițiile legale și principiile generale
privind compensarea prejudiciului moral și material cauzat prin acțiuni ilicite
ale organelor judiciare.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 3 ianuarie 2024, Procuratura Generală a Republicii Moldova, a
depus cerere de recurs împotriva deciziei din 30 noiembrie 2023 a Curții de
Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel
și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a
acțiunii.
În motivarea recursului, a indicat că recursul ordinar este întemeiat pe
prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, întrucât
decizia instanței de apel este arbitrară și se bazează pe o apreciere vădit
nerezonabilă a probelor.
A menționat că în speță, organul de urmărire penală era obligat să
cerceteze toate circumstanțele invocate și să constate existența sau lipsa
elementelor infracțiunii, conform art. 274 alin. (1) din Codul de procedură
penală. Toate acțiunile au fost efectuate în scopul stabilirii adevărului, fără a
exista acte jurisdicționale ce declară ilegalitatea lor.
Prejudiciul moral presupune suferințe psihice sau fizice cauzate prin
acțiuni sau inacțiuni care aduc atingere valorilor nepatrimoniale ale
persoanei. Totuși, conform jurisprudenței Plenului CSJ nr. 9/2006, sarcina
6
probei asupra prejudiciului moral revine reclamantului, care nu a prezentat
dovezi concludente în acest sens, limitându-se la susțineri declarative.
În plus, măsurile preventive aplicate față de Diordiev Victor au fost
proporționale gravității infracțiunii imputate, nefiind disproporționate.
Legea nr. 1545/1998 prevede compensarea prejudiciului cauzat prin
acțiuni ilicite ale organelor judiciare, însă în speță nu există dovezi ale unor
asemenea acțiuni ilicite, iar organele de urmărire penală și procuratura au
acționat conform legii.
Având în vedere faptul că reclamantul a recunoscut învinuirea, iar
urmărirea penală a urmărit aflarea adevărului și protejarea victimei,
instanțele au aplicat eronat legea nr. 1545/1998, stabilind un cuantum
disproporționat al prejudiciului moral.
În drept și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 429,
432 alin. (1) lit. e), 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.
La 7 mai 2024, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus
cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie
2023, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței
de apel, precum și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi
hotărâri de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului, Ministerul Justiției a invocat că instanțele de
fond și de apel au pronunțat soluții nefondate, ca urmare a unei interpretări
și aplicări eronate a normelor legale incidente, în special a prevederilor Legii
nr. 1545/1998. Instanțele au omis să stabilească în mod concret existența
unui act procedural ilegal sau a unei erori judiciare confirmate printr-un act
judecătoresc definitiv, element esențial pentru angajarea răspunderii statului
și acordarea despăgubirilor.
Contrar dispozițiilor art. 3 și art. 6 din Legea nr. 1545/1998, nu a fost
dovedită existența cumulativă a condițiilor legale necesare pentru repararea
prejudiciului. Nu a fost demonstrat caracterul ilicit al măsurilor întreprinse
de organele de urmărire penală, iar în absența constatării unei ilegalități
formale și irevocabile, dreptul la despăgubire nu poate fi recunoscut.
Totodată, instanțele au efectuat o apreciere vădit nerezonabilă a probelor,
încălcând prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește prejudiciul moral, instanțele inferioare nu au
motivat suficient gravitatea și caracterul suferințelor, durata și impactul
7
acestora, astfel cum impun dispozițiile art. 11 din Legea nr. 1545/1998. De
asemenea, nu a fost demonstrată existența unei legături de cauzalitate directe
și dovedite între pretinsa violare a drepturilor și prejudiciul invocat, conform
standardelor stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin urmare, se impune admiterea recursului și casarea hotărârilor
instanțelor inferioare, în temeiul art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de
procedură civilă, întrucât soluția instanței de apel este arbitrară și se
întemeiază pe o interpretare neunitară și eronată a dispozițiilor legale
aplicabile.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul de judecată conchide că recurenții s-au conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și au depus în
termen recursurile, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa
participanților la proces, la 11 martie 2024, fapt ce se confirmă prin
scrisoarea de însoțire anexată la materialele cauzei (f.d.56, vol. II), iar
cererile de recurs au fost depuse la 3 ianuarie 2024 și respectiv la 7 mai 2024.
Ulterior, în adresa părților a fost expediat copia recursului declarat de
Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței,
fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele
dosarului (f.d.69, vol. II).
Prin referința depusă la 6 iunie 2024, avocata Tatiana Guțu, acționând
în interesele lui Victor Diordiev, a solicitat respingerea cererilor de recurs
formulate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul
Justiției al Republicii Moldova, precum și menținerea deciziei Curții de Apel
Bălți din 30 noiembrie 2023.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
8
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
f) recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind
tardiv un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.
433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din interpretarea prevederilor legale anterior menționate, rezultă că
admisibilitatea cererii de recurs presupune, potrivit Codului de procedură
civilă, exercitarea unui control veritabil de legalitate, întemeiat pe motive
concludente și serioase. Normele legale conferă instanței de recurs
prerogativa exclusivă de a filtra cererile care nu întrunesc criteriul
rigurozității juridice.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că recursul are un caracter nedevolutiv și este guvernat de cerința de
seriozitate, impunând invocarea unor încălcări reale și esențiale de drept
material sau procesual, capabile să răstoarne soluția instanței de apel.
Pentru a depăși filtrul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să fie
temeinic motivată, cu argumente clare și convingătoare, care să reflecte
veritabile vicii de legalitate ale hotărârii atacate. În consecință, simpla reluare
9
a pozițiilor procesuale din apel nu este suficientă pentru a justifica
exercitarea recursului.
Instanța de recurs constată că motivele de casare invocate în cererile
de recurs nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 432 din Codul de
procedură civilă, întrucât exprimă doar dezacordul recurenților față de
soluția pronunțată de Curtea de Apel Bălți, fără o raportare exactă la
temeiurile de admisibilitate prevăzute de lege. Deși recurenții au invocat
dispozițiile art. 432 alin. (1) lit. e) Codul de procedură civilă, susținând că
instanța de apel ar fi apreciat vădit nerezonabil probele, în cuprinsul cererilor
nu au fost indicate concret probele respective și nici modalitatea în care
acestea ar fi fost greșit apreciate.
Completul de judecată reține că cererile de recurs formulate reiterează
obiecții de fapt și de drept similare celor invocate și în apel, care au fost
analizate în mod corespunzător de către Curtea de Apel Bălți. Prin urmare,
nu se conturează aparența unei încălcări a dreptului recurenților la
examinarea tuturor susținerilor sale de către instanța de fond, astfel cum este
garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, completul subliniază că dezvoltarea recursului trebuie să
conțină o motivare clară și pertinentă, care să evidențieze criticile apte să
demonstreze netemeinicia hotărârii sau deciziei atacate, în conformitate cu
temeiurile prevăzute de art. 432 Cod procedură civilă.
Simpla reiterare a circumstanțelor de fapt nu este suficientă, este
necesară indicarea expresă a motivelor de nelegalitate și dezvoltarea
acestora. Recursul nu trebuie să constituie doar o manifestare de dezacord
față de soluția apelului, ci trebuie să conțină argumente concrete și relevante
privind erorile comise de instanța inferioară.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
recursul nu se poate limita la simpla invocare a unor dispoziții legale, ci
trebuie să indice expres erorile imputate instanței de apel, să conțină o
motivare clară a criticilor în fapt și în drept, precum și menționarea probelor
pe care se întemeiază aceste critici. Simpla trimitere la norme legale, fără a
evidenția modul în care acestea ar fi fost eronat interpretate și aplicate, nu
constituie o argumentare suficientă. O eventuală completare a motivării de
către instanță ar echivala cu substituirea acesteia în rolul autorului recursului
și ar transforma recursul într-un control din oficiu, inadmisibil în procedura
civilă.
10
Admisibilitatea recursului trebuie apreciată în lumina rolului
constituțional al instanței supreme, care constă în asigurarea interpretării și
aplicării uniforme a legii. Din această perspectivă, cererea de recurs trebuie
să satisfacă standarde ridicate de claritate, coerență și relevanță juridică,
pentru a justifica admiterea pe fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul
de acces la o instanță nu este absolut, iar statelor le este recunoscută o marjă
de apreciere în reglementarea condițiilor de exercitare a recursului. Astfel,
cerințele de admisibilitate pot fi mai stricte decât cele aplicabile apelului (a
se vedea, Golder c. Regatului Unit, pct. 38; Luordo c. Italiei, pct. 85; Levages
Prestations Services c. Franței, pct. 45).
De asemenea, Curtea a reiterat că aplicabilitatea art. 6 din Convenție
la procedurile în fața instanțelor superioare depinde de specificul acestor
proceduri și de rolul lor în sistemul național de drept (a se vedea Botten c.
Norvegiei, § 39; Helmers c. Suediei, § 31).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursurile declarate de Procuratura Generală a
Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, sunt
inadmisibile.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibile recursurile declarate de Procuratura Generală a
Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, împotriva
deciziei din 30 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
11