2ra-451/24 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-451/24 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor depuse de Leonid Garizan,
Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al
Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Leonid Garizan împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu
terții Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al
Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului material și moral
cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală,
împotriva deciziei din 18 decembrie 2023 a Curții de Apel Comrat,
(Dosarul nr. 2ra-451/23
PIGD Nr. 2-22032075-01-2ra-09042024)
Recursuri declarate după 1 septembrie 2023. Recursurile sunt vădit neîntemeiate. Art.
433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurenților cu decizia
instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Comrat, sediul Central ( jud. S. Popovici)
Curtea de Apel Comrat ( jud. A. Mironov, D. Fujenco, Ș. Starciuc)
26 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, recursurile depuse de Leonid Garizan,
Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al
Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 7 martie 2022, Leonid Garizan a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, terți Procuratura
Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii
Moldova, cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în
urma tragerii ilegale la răspundere penală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că a fost reținut în anul 2011
sub acuzația de comitere a infracțiunii de corupție pasivă. În urma acestei
acuzații, împotriva sa a fost începută urmărirea penală, urmată de trimiterea
în judecată. Procedurile penale s-au desfășurat pe o perioadă excesiv de
îndelungată, între anii 2011 și 2020. În această perioadă, a fost supus măsurii
arestului preventiv, a fost suspendat din funcția deținută și, în final, concediat
la data de 10 octombrie 2018.
Prin decizia definitivă a Curții de Apel Cahul din 23 ianuarie 2020, a
fost achitat de toate acuzațiile care i-au fost aduse. Recursul declarat de
procuror a fost respins prin decizia din 8 iulie 2020 a Curții Supreme de
Justiție, menținându-se astfel achitarea definitivă. Ulterior, în luna
septembrie 2020, a fost reîncadrat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
În aceste condiții, reclamantul a solicitat repararea integrală a
prejudiciilor suferite, atât de natură materială, cât și morală, în temeiul
următoarelor dispoziții legale: Constituția Republicii Moldova: art. 26
(dreptul la apărare) și art. 53 (dreptul la reparația prejudiciului); Codul penal
și Codul de procedură penală: art. 324, 190, 65 și 66; Codul civil: art. 2007,
2036 și 2037; Legea nr. 1545/1998 privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și instanțelor de
1
judecată, în special art. 6 alin. (1) lit. a); Convenția Europeană a Drepturilor
Omului: art. 5 (dreptul la libertate și siguranță) și art. 13 (dreptul la un recurs
efectiv).
Reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru următoarele
prejudicii materiale: salariul neîncasat aferent perioadei 10.10.2018 –
07.09.2020, interval în care a fost lipsit de posibilitatea de a munci în cadrul
MAI din cauza unei măsuri nejustificate; venituri colaterale pierdute,
inclusiv sporuri salariale, avansări profesionale ratate, și beneficii sociale la
care avea dreptul; despăgubiri calculate pe baza salariului mediu lunar
anterior suspendării din funcție, cu aplicarea indexării în funcție de rata
inflației, în conformitate cu art. 7 și 8 din Legea nr. 1545/1998.
Reclamantul a invocat existența unui prejudiciu moral considerabil,
rezultat din gravitatea acuzațiilor aduse (corupție, escrocherie – infracțiuni
grave și defăimătoare), durata excesivă a procedurii penale (aproximativ 9
ani), arestarea preventivă și stigmatul social aferent, afectarea ireversibilă a
reputației profesionale și personale, stresul psihologic accentuat, degradarea
imaginii publice și izolarea socială, rezonanța mediatică și instituțională a
cazului în cadrul MAI și în comunitate.
Reclamantul a remarcat că în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 1545/1998, pronunțarea unei hotărâri definitive de
achitare constituie temei suficient pentru atragerea răspunderii patrimoniale
a statului, în vederea reparării integrale a prejudiciilor cauzate.
Având în vedere că măsurile procesuale dispuse împotriva sa (reținerea,
arestarea preventivă, suspendarea și ulterior concedierea din funcție) au fost
nejustificate și s-au dovedit nefondate printr-o sentință definitivă de achitare,
statul, prin autoritățile competente, este obligat să repare prejudiciul cauzat.
Prejudiciul material este cuantificabil prin expertiză financiară, în
funcție de salariul mediu anterior suspendării, veniturile colaterale pierdute,
coeficientul de inflație aplicabil pe perioada respectivă.
Prejudiciul moral, deși dificil de evaluat exact în bani, rezultă în mod
vădit din circumstanțele cauzei și este susținut prin, gravitatea acuzației,
durata excesivă a procesului, umilințele și suferințele personale, impactul
social și profesional deosebit de grav.
Reclamantul a solicitat instanței de judecată admiterea acțiunii și
obligarea pârâtului (statului, reprezentat prin Ministerul Justiției) la plata
2
unei despăgubiri bănești pentru prejudiciul material suferit, obligarea
pârâtului la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul moral, în considerarea
suferințelor și consecințelor ireparabile ale procedurii judiciare nejustificate.
La 8 februarie 2023, reclamantul Leonid Garizan a depus cererea de
concretizare și majorare a pretențiilor inițiale, solicitând încasarea din
bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
a sumei de 173.653,08 lei, reprezentând salariul neachitat pentru perioada de
absență forțată de la locul de muncă – 10 octombrie 2018 până la 7
septembrie 2020, încasarea sumei de 621.276,31 lei, cu titlu de compensație
pentru întârzierea plății salariului, calculată conform art. 330 alin. (2) din
Codul muncii, pentru fiecare zi de întârziere în achitarea drepturilor salariale
aferente aceleiași perioade.
În motivarea acțiunii de concretizare reclamantul a indicat că prin
cererea de chemare în judecată din 7 martie 2022, a solicitat repararea
prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea sa ilegală la răspundere
penală, suspendarea și ulterior concedierea sa nejustificată din funcția
publică.
Potrivit ordinului nr. 457ef din 10 octombrie 2018, semnat de șeful
IGP al MAI, Alexandr Pînzari, a fost concediat. În urma achitării definitive,
prin sentința irevocabilă care a intrat în vigoare la 7 septembrie 2020, și în
baza ordinului nr. 386ef/2020 semnat de șeful IGP, S. Paiu, a fost reîncadrat
în funcție în cadrul MAI.
Reclamantul a precizat că, întrucât perioada în care a fost privat de
posibilitatea de a munci (10.10.2018 – 07.09.2020) s-a datorat exclusiv
acțiunilor ilegale ale autorităților, a solicitat achitarea integrală a drepturilor
salariale restante pentru perioada respectivă, compensarea întârzierii la plată,
în temeiul art. 330 alin. (2) din Codul muncii, prin aplicarea unei majorări de
0,3% pentru fiecare zi de întârziere din suma neachitată.
La 28 august 2020, reclamantul a transmis o cerere prealabilă către
IGP MAI, solicitând achitarea salariului pentru perioada de referință, însă
aceasta a rămas fără răspuns. În plus, i s-a refuzat eliberarea unui certificat
salarial necesar pentru determinarea sumei exacte. Abia în august 2022, în
urma intervenției instanței și a demersurilor avocatului, IGP al MAI a
transmis certificatul de calcul salarial, ceea ce a permis cuantificarea exactă
a pretențiilor.
3
În temeiul art. 329 și 330 din Codul muncii, precum și al Legii nr.
1545/1998, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului material suferit,
precum și aplicarea penalităților de întârziere pentru neachitarea la termen a
salariului.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 aprilie 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul
Central, acțiunea a fost admisă parțial.
S-a încasat de la pârâtul Ministerul Justiției al Republicii Moldova prin
intermediul bugetului de stat în beneficiul lui Leonid Garizan salariul
neachitat din cauza absenței forțate de la locul de muncă de pe 10 octombrie
2018 până pe 07 septembrie 2020 în mărime de 173.653,08 lei.
S-a dispus încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului
Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul reclamantului Leonid Garizan,
a sumei de 173.653,08 lei, reprezentând salariul neplătit pentru perioada
absenței forțate de la locul de muncă, cuprinsă între 10 octombrie 2018 și 07
septembrie 2020.
S-a dispus încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului
Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul reclamantului Leonid Garizan,
a următoarelor sume: 200.000 lei, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul
moral suferit ca urmare a tragerii ilegale la răspundere penală; 20.000 lei,
reprezentând cheltuieli judiciare pentru asistență juridică acordată atât în
cauza civilă, cât și în cea penală. În rest, pretențiilor din acțiune au fost
respinse ca neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 3 mai 2023, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus
cerere de apel împotriva hotărârii din 27 aprilie 2023 a Judecătoriei Comrat,
sediul Central, solicitând casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei
noi hotărâri de respingere a pretențiilor din acțiune.
La 25 mai 2023, și ulterior la 7 mai 2023, Leonid Garizan a depus
cerere de apel împotriva hotărârii din 27 aprilie 2023 a Judecătoriei Comrat,
sediul Central, solicitând casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei
noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
La 3 mai 2023, Ministerului Justiției al Republicii Moldova a depus
cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii din 27 aprilie 2023 a
4
Judecătoriei Comrat, sediul Central, solicitând casarea hotărârii instanței de
fond cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a pretențiilor din acțiune ca
neîntemeiate.
La 25 mai 2023, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus
cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii din 27 aprilie 2023 a
Judecătoriei Comrat, sediul Central, solicitând casarea hotărârii instanței de
fond cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a pretențiilor din acțiune ca
neîntemeiate.
Prin încheierea din 2 octombrie 2023 a Curții de Apel Comrat, nu s-a
dat curs cererilor de apel, depuse de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, împotriva hotărârii
din 27 aprilie 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, s-a acordat
apelanților un termen pentru depunerea unei cereri de apel motivate.
La 18 octombrie 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova în
vederea executării încheierii instanței de apel menționate anterior, a depus
cerere de apel motivată, prin care solicită casarea hotărârii din 27 aprilie
2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, și pronunțarea unei noi hotărâri,
prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.
La 18 octombrie 2023, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova în
vederea executării încheierii instanței de apel menționate anterior, a depus
cerere de apel motivată, prin care solicită casarea hotărârii din 27 aprilie
2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, și pronunțarea unei noi hotărâri,
prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18 decembrie 2023 a Curții de Apel Comrat, au fost
respinse apelurile depuse de Leonid Garizan, Procuratura Generală a
Republicii Moldova, Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Ministerul
Finanțelor al Republicii Moldova, ca neîntemeiate și s-a menținut hotărârea
din 27 aprilie 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că verificând
legalitatea hotărârii contestate în raport cu prevederile legale aplicabile și
criticile formulate în apel, s-a constatat că instanța de fond a soluționat corect
cauza, analizând complet circumstanțele de fapt și aplicând în mod just
dispozițiile de drept material și procesual incidente.
5
Instanța de apel a constatat că instanța de fond a soluționat corect
cauza, analizând complet circumstanțele de fapt și aplicând corect
dispozițiile legale relevante. Astfel, instanța a reținut că, prin ordinul nr.
136EF din 21.05.2010 al Ministerului Afacerilor Interne, Leonid Garizan a
fost numit în funcția de ofițer operativ de sector al poliției în satul Copciac.
Consecință a pornirii urmăririi penale la 20 decembrie 2011 de Centrul
Național Anticorupție pentru comiterea infracțiunii de corupție pasivă,
Leonid Garizan a fost reținut pe 22 decembrie 2011. Ulterior finalizării
urmăririi penale, cauza penală în privința lui Leonid Garizan a fost transmisă
spre examinare Judecătoriei Ceadîr-Lunga, care, prin sentința din 24
decembrie 2012, l-a condamnat la amendă penală și privarea de dreptul de a
ocupa funcții publice.
Prin decizia definitivă a Curții de Apel Cahul din 23 ianuarie 2020,
Leonid Garizan a fost achitat, din motiv că faptele imputate nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii, iar prin decizia din 8 iulie 2020 a
Curții Supreme de Justiție, achitarea a fost menținută definitiv.
În urma achitării, Leonid Garizan a fost restabilit în funcția de ofițer
operativ la 7 septembrie 2020, iar în perioada 10 octombrie 2018 - 7
septembrie 2020, când a fost concediat ilegal, nu a beneficiat de salariu.
În conformitate cu art. 2007 din Codul civil, prejudiciul cauzat prin
acțiuni ilegale ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale
instanțelor judecătorești se repară integral, chiar și fără vinovăția acestora.
Legea nr. 1545-XIII din 25.02.1998 reglementează repararea prejudiciului
cauzat de măsuri ilegale de urmărire penală sau condamnare. Prin urmare,
Leonid Garizan are dreptul la despăgubire pentru prejudiciul material și
moral cauzat de tragerile sale ilegale la răspundere penală și de aplicarea
ilegală a măsurilor preventive.
Instanța de apel a menționat că prejudiciul moral constă în suferințele
psihice și/sau fizice cauzate prin fapte ilicite care aduc atingere valorilor
nepatrimoniale fundamentale ale persoanei, precum: viața, sănătatea,
libertatea, demnitatea, reputația profesională, inviolabilitatea vieții private,
precum și alte drepturi personale garantate de lege.
În conformitate cu prevederile Codului civil art. 2007, 2036, 2037 și
ale Legii nr. 1545/1998, prejudiciul moral cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată
– inclusiv reținerea, aplicarea măsurilor preventive ilegale și tragerea
6
nejustificată la răspundere penală – este reparabil integral de către stat,
indiferent de culpa funcționarilor implicați, cu condiția existenței unui act de
reabilitare, cum ar fi achitarea definitivă a persoanei.
Stabilirea cuantumului compensației pentru prejudiciul moral se face
de instanța de judecată, ținând cont de gravitatea acuzației și a încălcărilor
procedurale, durata procesului penal și a măsurilor preventive, consecințele
sociale și profesionale pentru persoana vizată, natura și gravitatea
suferințelor morale și fizice cauzate, principiile echității, raționalității și
proporționalității, precum și de jurisprudența CEDO.
În speță, durata excesivă a urmăririi penale și a procesului judiciar
peste 8 ani, aplicarea măsurii preventive sub formă de arest și achitarea
definitivă a reclamantului a constituit temeiuri suficiente pentru atragerea
răspunderii statului.
În circumstanțele constatate și analizate supra, instanța de fond a
dispus corect acordarea unei compensații de 200.000 lei pentru prejudiciul
moral suferit de reclamant, suma fiind considerată justă și proporțională, în
raport cu circumstanțele cauzei și cu standardele jurisprudenței interne și
europene.
Argumentele apelanților privind lipsa probelor directe ale suferințelor
sunt nefondate, întrucât, potrivit CEDO, prejudiciul moral, prin natura sa, nu
impune întotdeauna probarea prin mijloace materiale directe, fiind prezumat
în cazul privării ilegale de libertate și al tragerii nejustificate la răspundere
penală (cauzele Comingersoll v. Portugalia, Abdulaziz și alții v. UK).
Prin urmare, nu se justifică majorarea cuantumului compensației
solicitat de reclamant, iar susținerile apelanților privind lipsa unui act care să
constate în mod expres ilegalitatea procedurilor sunt contrazise de sentința
definitivă de achitare, care confirmă caracterul nejustificat al urmăririi
penale.
Instanța de apel a respins argumentele apelanților, Ministerul Justiției
și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova privind suma de 173.653,08
lei solicitată de reclamant pentru repararea prejudiciului material, pe
perioada 10 octombrie 2018 – 7 septembrie 2020, concluzionând că această
sumă este justificată și conformă cu legislația aplicabilă. Instanța a
considerat că, în conformitate cu Legea nr. 1545 din 25.02.1998, reclamantul
avea dreptul la despăgubire pentru perioada în care a fost privat de salariu
7
din cauza acțiunilor ilegale ale autorităților, respectând astfel dreptul său la
compensare conform prevederilor legale.
Instanța de apel a respins pretențiile reclamantului privind majorarea
sumei de despăgubire 621.276,31 lei, deoarece acest tip de reparare a
prejudiciului nu se încadrează în prevederile Legii nr. 1545/1998 și nu
include reținerile de salariu pentru fiecare zi de întârziere în plată.
În ceea ce privește cheltuielile pentru asistență juridică, instanța de
fond a stabilit corect, având în vedere realitatea, necesitatea și rezonabilitatea
acestora, suma de 10.000 lei, achitată de reclamant pentru serviciile
avocaților, drept prejudiciu material.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 9 aprilie 2024, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus
cerere de recurs împotriva deciziei din 18 decembrie 2023 a Curții de Apel
Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și
a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a
acțiunii.
În motivarea recursului, a indicat că instanțele de fond și de apel au
apreciat în mod arbitrar probele administrate și nu au constatat și analizat în
mod complet toate circumstanțele de fapt și de drept esențiale pentru
soluționarea justă a cauzei. A subliniat că nu orice acțiune a organelor de
urmărire penală sau a instanțelor atrage automat răspunderea statului, iar în
speță, procuratura și instanțele au întreprins toate măsurile necesare pentru
elucidarea cauzei. Totodată, s-a arătat că sumele acordate cu titlu de
prejudiciu și cheltuieli de asistență juridică sunt nejustificate, fiind
disproporționate în raport cu complexitatea și natura cauzei, contrar
principiilor de legalitate și echitate.
Referitor la calculul salariului neachitat, Ministerul Finanțelor susține
că instanțele inferioare nu au respectat reglementările privind stabilirea
cuantumului plății, iar suma de 173.653,09 lei a fost calculată greșit,
deoarece nu au fost luate în considerare condițiile specifice prevăzute de
Legea nr. 1545/1998 și Hotărârea Guvernului nr. 426/2004. Or, suma
calculată reprezintă venit brut, iar din aceasta trebuiau să fie reținute plățile
obligatorii, precum impozitul pe venit și primele de asigurare.
8
Astfel, Ministerul Finanțelor solicită instanței de recurs anularea
hotărârilor instanțelor inferioare și recalcularea sumei solicitate în
conformitate cu prevederile legale aplicabile, ținând cont de impozitele și
contribuțiile obligatorii.
În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 429
alin. (2), 432 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) și c), 445 alin. (1) lit. b) din Codul
de procedură civilă.
La 18 aprilie 2024, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus
cerere de recurs împotriva deciziei din 18 decembrie 2023 a Curții de Apel
Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței
de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de
respingere a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a aplicat eronat
Legea nr. 1545/1998, întrucât nu a verificat corect condițiile de legalitate a
actelor procesuale și judecătorești, esențiale pentru repararea prejudiciului.
Reclamantul nu au dovedit că faptele autorităților ar fi fost ilegale, iar
pretențiile de reparare a prejudiciului moral și material sunt nefondate.
Cu referire la prejudiciul moral, instanța a acordat o sumă
disproporționată de 200.000 lei, în absența unor dovezi clare ale suferințelor
fizice sau psihice cauzate de acte ilegale. De asemenea, calculul prejudiciului
material pe baza venitului brut este eronat, având în vedere că legea prevede
evaluarea acestuia pe baza venitului net.
Jurisprudența relevantă susține că sumele acordate pentru prejudiciul
moral sunt, de regulă, mult mai mici decât cele solicitate de reclamant, iar
prejudiciul material trebuie calculat corect, ținând cont de venitul net și de
perioada corespunzătoare. În consecință, pretențiile reclamantului sunt
nejustificate și nu pot fi admise.
În drept și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 429,
432 alin. (1) lit. b) și e), 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.
La 19 aprilie 2024, Procuratura Generală a Republicii Moldova, a
depus cerere de recurs împotriva deciziei din 18 decembrie 2023 a Curții de
Apel Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de
apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri de respingere
a acțiunii.
9
În motivarea recursului a susținut că decizia din 18 decembrie 2023 a
Curții de Apel Comrat, este neîntemeiată și pasibilă de casare, întrucât,
conform art. 11 din Legea nr. 1545/1998 privind repararea prejudiciului
cauzat prin acțiuni ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și
instanțelor judecătorești, prejudiciul material și moral poate fi reparat doar
în cazul în care există acțiuni ilegale din partea acestora. În speță, nu s-au
dovedit acțiuni ilegale din partea organelor de urmărire penală sau a
procuraturii.
Instanța de apel nu a analizat toate argumentele invocate de apelanți,
inclusiv faptul că nu au fost prezentate dovezi care să confirme suferințele
psihice sau prejudiciul moral cauzat, iar reclamantul nu a dovedit prejudiciul
material. În absența acestor dovezi, nu poate fi justificată acordarea unei
despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Potrivit art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare parte
trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă. În acest caz,
reclamantul nu a prezentat dovezi privind prejudiciul moral sau material,
astfel încât decizia instanței de apel nu este întemeiată.
La 25 aprilie 2024, Leonid Garizan a depus cerere de recurs împotriva
deciziei din 18 decembrie 2023 a Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea
recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței
de fond cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului, a invocat că prin hotărârea din 27 aprilie 2023
a Judecătoriei Comrat, sediul Central, a fost admisă parțial cererea privind
repararea prejudiciilor materiale și morale cauzate de tragerea ilegală la
răspundere penală, dispunând-se încasarea sumei de 173.653,08 lei pentru
salariu neachitat, încasarea sumei de 200.000 lei pentru prejudiciu moral și
20.000 lei pentru cheltuieli de judecată. A fost respinsă cererea de încasare a
621.276,31 lei pentru prejudiciu material. Împotriva acestei hotărâri a depus
apel, solicitând admitere integrală a acțiunii. Prin decizia din 18 decembrie
2023 a Curții de Apel Comrat, apelul a fost respins. Solicită încasarea din
bugetul de stat a sumelor solicitate, respectiv 500.000 lei pentru prejudiciu
moral și 621.276,31 lei pentru prejudiciu material.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
10
(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Completul de judecată conchide că recurenții s-au conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și au depus în
termen recursurile, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa
participanților la proces, la 21 februarie 2024, fapt ce se confirmă prin
scrisoarea de însoțire și avizele de recepție anexate la materialele cauzei
(f.d.71, vol. II), iar cererile de recurs au fost depuse la 9 aprilie 2024, 18
aprilie 2024, 19 aprilie 2024 și respectiv la 25 aprilie 2024.
Ulterior, în adresa părților a fost expediat copia recursului declarat de
Leonid Garizan, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura
Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii
Moldova, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire și avizul de recepție anexat la materialele
dosarului (f.d. 156, vol. II).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursurilor,
părțile, nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
f) recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind
tardiv un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
11
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.
433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se expediază părților.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din interpretarea prevederilor legale anterior menționate, rezultă că
admisibilitatea cererii de recurs presupune, potrivit Codului de procedură
civilă, exercitarea unui control veritabil de legalitate, întemeiat pe motive
concludente și serioase. Normele legale conferă instanței de recurs
prerogativa exclusivă de a filtra cererile care nu întrunesc criteriul
rigurozității juridice.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează că recursul are un caracter nedevolutiv și este guvernat de cerința de
seriozitate, impunând invocarea unor încălcări reale și esențiale de drept
material sau procesual, capabile să răstoarne soluția instanței de apel.
Pentru a depăși filtrul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să fie
temeinic motivată, cu argumente clare și convingătoare, care să reflecte
veritabile vicii de legalitate ale hotărârii atacate. În consecință, simpla reluare
a pozițiilor procesuale din apel nu este suficientă pentru a justifica
exercitarea recursului.
Instanța de recurs constată că motivele de casare invocate în cererile
de recurs nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 432 din Codul de
procedură civilă, întrucât exprimă doar dezacordul recurenților față de
soluția pronunțată de Curtea de Apel Comrat, fără a evidenția o interpretare
eronată a legii sau o aplicare greșită a normelor de drept material ori
procedural. Deși recurenții au invocat dispozițiile art. 432 alin. (1) lit. e)
Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat vădit
nerezonabil probele, în cuprinsul cererilor nu au fost indicate concret probele
respective și nici modalitatea în care acestea ar fi fost greșit apreciate.
12
Completul de judecată reține că cererile de recurs formulate reiterează
obiecții de fapt și de drept similare celor invocate în cererea de chemare în
judecată și în apel, care au fost analizate în mod corespunzător de către
Curtea de Apel Comrat. Prin urmare, nu se conturează aparența unei încălcări
a dreptului recurenților la examinarea tuturor susținerilor sale de către
instanța de fond, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, completul subliniază că dezvoltarea recursului trebuie să
conțină o motivare clară și pertinentă, care să evidențieze criticile apte să
demonstreze netemeinicia hotărârii sau deciziei atacate, în conformitate cu
temeiurile prevăzute de art. 432 Cod procedură civilă.
Simpla reiterare a circumstanțelor de fapt nu este suficientă, este
necesară indicarea expresă a motivelor de nelegalitate și dezvoltarea
acestora. Recursul nu trebuie să constituie doar o manifestare de dezacord
față de soluția apelului, ci trebuie să conțină argumente concrete și relevante
privind erorile comise de instanța inferioară.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
recursul nu se poate limita la simpla invocare a unor dispoziții legale, ci
trebuie să indice expres erorile imputate instanței de apel, să conțină o
motivare clară a criticilor în fapt și în drept, precum și menționarea probelor
pe care se întemeiază aceste critici. Simpla trimitere la norme legale, fără a
evidenția modul în care acestea ar fi fost eronat interpretate și aplicate, nu
constituie o argumentare suficientă. O eventuală completare a motivării de
către instanță ar echivala cu substituirea acesteia în rolul autorului recursului
și ar transforma recursul într-un control din oficiu, inadmisibil în procedura
civilă.
Admisibilitatea recursului trebuie apreciată în lumina rolului
constituțional al instanței supreme, care constă în asigurarea interpretării și
aplicării uniforme a legii. Din această perspectivă, cererea de recurs trebuie
să satisfacă standarde ridicate de claritate, coerență și relevanță juridică,
pentru a justifica admiterea pe fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul
de acces la o instanță nu este absolut, iar statelor le este recunoscută o marjă
de apreciere în reglementarea condițiilor de exercitare a recursului. Astfel,
cerințele de admisibilitate pot fi mai stricte decât cele aplicabile apelului (a
13
se vedea, Golder c. Regatului Unit, pct. 38; Luordo c. Italiei, pct. 85; Levages
Prestations Services c. Franței, pct. 45).
De asemenea, Curtea a reiterat că aplicabilitatea art. 6 din Convenție
la procedurile în fața instanțelor superioare depinde de specificul acestor
proceduri și de rolul lor în sistemul național de drept (a se vedea Botten c.
Norvegiei, § 39; Helmers c. Suediei, § 31).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursurile declarate de Leonid Garizan,
Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al
Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova, ca fiind
inadmisibile.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibile recursurile depuse de Leonid Garizan, Ministerul
Justiției al Republicii Moldova, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova
și Procuratura Generală a Republicii Moldova, împotriva deciziei din 18
decembrie 2023 a Curții de Apel Comrat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
14