2ra-668/24 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin tragerea ilegala la raspundere penala

2ra-668/24 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin tragerea ilegala la raspundere penala (Curtea Supremă de Justiție, 2026)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de Alexandr Diulgher,

reprezentat de avocatul Andrei Beruceașvili, de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și de

Procuratura Generală a Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandr Diulgher împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere

penală,

împotriva deciziei din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Comrat,

(Dosarul nr. 2ra-668/24

NR. PIGD 2-22073094-01-2ra-19082024)

Recursurile declarate după 01 septembrie 2023.

Argumentele recursurilor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de

procedură civilă.

Judecătoria Comrat, sediul Central, jud. S. Popovici,

Curtea de Apel Comrat, jud. A. Mironov, D. Fujenco, Șt. Starciuc,

28 ianuarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursurile declarate de

Alexandr Diulgher, reprezentat de avocatul Andrei Beruceașvili, de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova și de Procuratura Generală a Republicii Moldova,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient

accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, solicitând încasarea

sumei de 1 370 655 de lei cu titlu de compensare a salariului pentru perioada

01 august 2016 – 17 iunie 2021 cu reducerea sumelor necesare pentru

achitarea în fondul asigurărilor sociale, a sumei de 1 000 000 de lei cu titlu

de reparare a prejudiciului moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere

penală și încasarea cheltuielilor de judecată.

în organele Procuraturii, exercitând funcțiile de Procuror în Procuratura UTA

Găgăuzia, procuror adjunct al procurorului raionului Taraclia, procuror în

procuraturile din raioanele Basarabeasca și Taraclia. Iar prin ordinul

Procurorului General nr.427-p din 27 aprilie 2012 a fost numit în funcția de

procuror al raionului Taraclia pe un termen de 5 ani. Pe parcursul activității

în organele Procuraturii a fost menționat (încurajat) în serviciu de 5 ori.

Moldova, în privința sa a fost începută urmărirea penală pe faptul abuzului

de serviciu comis de către o persoană cu funcție de demnitate publică,

infracțiune, prevăzută de art.327 alin.(2) lit.b) din Codul penal. Iar prin

ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție din 01 august 2016 a fost

dispusă reținerea sa, fiind reținut la 01 august 2016, ora 18:10, în incinta

Procuraturii raionului Taraclia în fața subalternilor săi.

cu ambulanța la Spitalul raional Taraclia cu diagnoza: xxxxx. În pofida stării

sănătății și internării în staționar, la insistența colaboratorilor CNA a fost

transportat la Izolatorul de detenție provizorie în Chișinău.

interimar al Republicii Moldova a fost suspendat din funcția de procuror al

raionului Taraclia, începând cu 01 august 2016.

din Codul penal. Prin încheierea din 04 august 2016 a Judecătoriei Buiucani,

1

mun. Chișinău, în rezultatul admiterii demersului procurorului, în privința sa

a fost aplicată măsura preventivă sub forma de arest preventiv pe un termen

de 25 de zile. Iar prin decizia din 10 august 2016 a Curții de Apel Chișinău,

drept urmare a admiterii recursului avocatului, a fost casată încheierea din

04 august 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău și a fost aplicată

măsura preventivă sub forma de arest la domiciliu pe un termen de 30 de

zile. Prin încheierea din 25 august 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău a fost respins ca nefondat demersul procurorului privind

prelungirea măsurii preventive sub forma de arest la domiciliu.

instanța de judecată pentru examinare în fond. Iar prin sentința din 28 mai

2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, devenită irevocabilă la 29 iunie

2021, a fost achitat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.327 alin. (2)

lit.b) din Codul penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

încetată suspendarea sa din funcție de la 10 iunie 2021. Astfel, a fost

suspendat din funcție în perioada 01 august 2016 - 10 iunie 2021.

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

nr. nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 (în continuare Legea nr. 1545/1998),

reclamantul a reiterat că la 01 august 2016 a fost ilegal reținut, iar la 03

august 2016, a fost ilegal tras la răspundere penală, fiind pus sub învinuire

în baza art.327 alin. (2) lit.b) din Codul penal. La fel, la 04 august 2016 i-a

fost ilegal aplicată măsura preventivă sub forma de arest preventiv, iar la 10

august 2016 i-a fost aplicată ilegal măsura preventive sub forma de arestare

la domiciliu. Astfel a considerat că are dreptul legal de a solicita repararea

prejudiciului material și moral cauzat. În opinia reclamantului, dreptul la

repararea prejudiciului a apărut la 29 iunie 2021, data devenirii irevocabile a

sentinței din 28 mai 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

1545/1998, reclamantul a declarat că din funcția de procuror-șef al

Procuraturii raionului Taraclia a fost suspendat la 01 august 2016 și a fost

restabilit în funcție la 17 iunie 2021. Drept urmare a suspendării din funcție

în rezultatul tragerii ilegale la răspundere penală a fost lipsit de salariu, ce

constituia sursa sa principală de existență. Salariul de bază conform funcției

deținute de procuror-șef al Procuraturii raionului Taraclia a constituit suma

de 23 430 de lei (ordinul nr.986-p din 17 iunie 2021). În perioada 01 august

2016-17 iunie 2021 (58,5 luni) nu a primit salariu. Astfel, suma prejudiciului

material constituie suma de 1 370 655 de lei (58,5 luni x 23 430 lei).

prevederile art. 10, art.11 din Legea nr. 1545/1998, a susținut că a fost ilegal

tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.327

2

alin. (2) lit.b) din Codul penal, care prin prisma art. 16 alin. (4) din Codul

penal, face parte din categoria infracțiunilor grave. În privința sa au fost

comise încălcările procesuale extrem de grave. Or, procurorul din start a

cunoscut faptul că nu a comis nicio infracțiune. De fapt, inițierea urmăririi

penale și tragerea ilegală la răspundere penală a constituit o răfuială a

conducerii Procuraturii Generale, pentru faptul că a refuzat să îndeplinească

indicațiile ilegale ale procurorului ierarhic superior. Dosarul penal în privința

sa a fost cu bună-știință fabricat de Procuratura Anticorupție, fapt confirmat

prin conținutul sentinței din 28 mai 2021 a Judecătoriei Cahul sediul Central.

Reținerea sa și tragerea la răspundere penală a avut o rezonanță mare, fiind

mediatizată de către organele procuraturii. A fost reținut în incinta

Procuraturii raionului Taraclia în fața subalternilor săi. Despre reținerea sa,

au aflat rudele, prieteni și vecinii, iar procuratura a răspândit informația că

este corupt. Până la reținere a avut o reputație ireproșabilă la serviciu și în

viața personală. Deși beneficia de dreptul la prezumpția de nevinovăție,

serviciul de presă al Procuraturii Generale a răspândit informații referitor la

suspendarea și demisia din funcția pentru comiterea infracțiunii. Această

informație a fost publicată inclusiv pe portalele ziarelor naționale, inclusiv

Ziarul de Gardă.

probe privind vinovăția sa în comiterea infracțiunii, urmărirea penală și

judecarea cauzei a fost ilegal desfășurată timp de aproape 5 ani. Prin tragerea

ilegală la răspundere penală i-au fost grav afectate drepturile personale -

prezumția nevinovăției, dreptul la libertatea personală, dreptul de a nu fi

supus torturii, dreptul la inviolabilitatea vieții private. Deși a fost pronunțată

sentința de achitare și a fost restabilit în funcția de procuror, deja nu mai avea

posibilitate să lucreze în continuare în organele de procuratură și a fost nevoit

să demisioneze la 23 iunie 2021, deoarece a pierdut încrederea în dreptate și

în întregul sistem de ocrotire a drepturilor din Republica Moldova.

presiuni psihologice imense, fiind lipsit de posibilitate de a duce un trai

normal împreună cu familia. Soția a rămas singură cu doi copii minori, fără

surse de existență. Or, în perioada 01 august 2016-17 iunie 2021 a fost

suspendat din funcție. Mai mult, în urma tragerii ilegale la răspundere penală

s-a agravat esențial starea sănătății. Până la data de 01 august 2016 a fost

perfect sănătos și nu a fost la evidența medicilor. După reținerea sa și tragerea

ilegală la răspundere penală, în urma stresului și suferințelor psihice a fost

pus la evidență medicală la locul de trai cu diagnoza xxxxx. Totodată în urma

diagnozei stabilite a fost limitat parțial de capacitatea de muncă, fapt

confirmat prin certificatul din 10 noiembrie 2021 eliberat de IMSP CS

Cazaclia. De asemenea, a reiterat că la 01 august 2016 a fost internat în

staționarul Spitalului Raional Taraclia și în pofida stării sănătății a fost

transferat la 02 august 2016 în Izolatorul de detenție provizorie al CNA, ceea

ce și mai mult a agravat starea sănătății. Toate acțiunile menționate a

3

procurorilor le apreciază ca tortură, ceea ce contravine în mod direct

garanțiilor art.3 CEDO. Reieșind din caracterul încălcărilor comise, precum

și consecințelor acestor încălcări, cu certitudine suferințele fizice și psihice

în principiu nu pot fi atenuate. Or, nu poate fi restituit cel mai valoros lucru

- timpul pierdut. Pronunțarea sentinței de achitare constituie într-o măsură o

reparare a prejudiciului moral cauzat, însă, în opinia sa, nu este una

suficientă. Nicio persoană din cadrul Procuraturii Generale nu i-a oferit

scuze oficiale pentru tragerea ilegală la răspundere penală conform

prevederilor art. 12 din Legea nr.1545/1998. Niciun colaborator al

procuraturii care ilegal l-au tras la răspundere penală, nu a fost supus

răspunderii prevăzute de lege.

s-a aflat în detenție, fiind aplicată în privința sa arestul preventiv, iar la arest

la domiciliu în perioada 10 august 2016-31 august 2016.

nr.1545/1998, reclamantul a afirmat că unul dintre criteriile orientative

generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care

exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral

suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă

efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru

autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Inclusiv cu trimitere la prevederile art. 1423 din Codul civil, caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată

luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum

și statutul social al persoanei vătămate. În sensul pct.22 din Hotărârea

Plenului CSJ nr.8 din 24 decembrie 2012 cu privire la examinarea litigiilor

privind repararea prejudiciului moral și material cauzat persoanelor deținute

prin violarea art.3, art. 5, art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit jurisprudenței

Curții Europene, instanțele judecătorești naționale vor putea acorda cu titlu

de prejudiciu moral, pentru violarea art. 5 și art. 8 din Convenție următoarele

compensații, care urmează a fi plătite în lei moldovenești: violarea art.5 din

Convenție 600 – 30 000 de euro; violarea art.8 din Convenție 1 000 – 10 000

de euro per an.

Omului și a Libertăților Fundamentale, înaltele Părți contractante se

angajează să se conformeze hotărîrilor definitive ale Curții în litigiile la care

ele sunt părți. În sensul normei precitate, hotărârile CEDO au forță

obligatorie. Urmare nivelul compensațiilor trebuie să fie comparabil în raport

cu sumele acordate de Curte în cauze similare (Scordino nr. l c. Italiei, Ciorap

nr.2 c. Moldovei, Burdov nr.2 c. Rusiei, 15 ianuarie 2009, §99). Cu referire

4

la detenția nemotivată, în cauza Stepuleac c. Republicii Moldova din 06

noiembrie 2007 (cererea nr. 8207/06), Curtea a considerat că „reclamantului

trebuia să-i fi fost cauzat un anumit stres și neliniște ca urmare a detenției

contrar articolului 5 § 1 al Convenției și în condiții contrare articolului 3 al

Convenției. Hotărând în mod echitabil să-i ofere reclamantului cu titlu de

despăgubire suma de 12 000 de euro.

suferințelor psihice suportate de el și familia sa în rezultatul tragerii sale

ilegale la răspundere penală, reieșind din urmările grave survenite pentru

sănătatea sa, a considerat echitabilă și rezonabilă suma de 1 000 000 de lei

cu titlu prejudiciul moral.

din 03 august 2022, s-a atras în proces Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova în calitate de pârât.

februarie 2023 împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenienți accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, reclamantul a solicitat

încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, sumei de 782 232, 44 de lei cu titlu de compensare a

salariului cu aplicarea coeficientului de inflație pentru perioada 01 august

2016 – 17 iunie 2021 cu reducerea sumelor necesare pentru achitarea în

fondul asigurărilor sociale, a sumei de 1 000 000 de lei cu titlu de prejudiciul

moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală și încasarea

cheltuielilor de judecată.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Central, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr

Diulgher. S-a încasat din contul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

prin intermediul bugetului de stat, în beneficiul lui Alexandr Diulgher

salariul neachitat și alte plăți salariale pentru perioada suspendării ilegale a

raporturilor de muncă din 01 august 2016 până la 17 iunie 2021, în sumă de

623 640, 63 de lei, cu reținerea contribuțiilor de stat obligatorii. S-a încasat

din contul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, prin intermediul

bugetului de stat, în beneficiul lui Alexandr Diulgher compensația pentru

prejudiciul moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală, în sumă

de 200 000 de lei și cheltuieli judiciare în sumă de 5 000 de lei. În rest,

cerințele s-au respins ca neîntemeiate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

electronice și terestre (Vol.I, f.d.196, 201), Ministerul Justiției al Republicii

Moldova a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 06 aprilie 2023 a

5

Judecătoriei Comrat, sediul Central, solicitând admiterea acesteia, casarea

hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

hotărârii din 06 aprilie 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, solicitând

admiterea acestuia, modificarea hotărârii primei instanțe prin încasarea

sumei de 782 232, 44 de lei cu titlu de compensare a salariului cu aplicarea

coeficientului de inflație pentru perioada 01 august 2016 – 17 iunie 2021 cu

reducerea sumelor necesare pentru achitarea în fondul asigurărilor sociale, a

sumei de 1 000 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat, menținerea

hotărârii primei instanțe în partea încasării cheltuielilor de judecată.

Comrat, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 06 aprilie 2023 a

Judecătoriei Comrat, sediul Central, solicitând admiterea acesteia, casarea

hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi decizii de respingere integrală

a acțiunii.

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 06 aprilie 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, solicitând

admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere integrală a pretențiilor reclamantului.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

admis apelurile declarate de Alexandr Diulgher, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, Procuratura UTA Găgăuzia și Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova. S-a casat integral hotărârea din 06 aprilie 2023 a

judecătoriei Comrat, sediul Central. S-a pronunțat o nouă hotărâre prin care

s-a respins ca neîntemeiată cerința lui Alexandr Diulgher privind încasarea

din contul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, prin intermediul

bugetului de stat al RM, a sumei de 623 640,63 de lei, cu titlu de compensare

a salariului neachitat pentru perioada suspendării ilegale de la 01 august 2016

până la 17 iunie 2021. S-a admis parțial cerința lui Alexandr Diulgher privind

încasarea din contul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, prin

intermediul bugetului de stat al RM, a sumei cu titlu de compensare a

prejudiciului moral în legătură cu tragerea ilegală la răspundere penală. S-a

încasat din contul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, prin

intermediul bugetului de stat al RM, în beneficiul lui Alexandr Diulgher cu

titlu de prejudiciu moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală,

suma de 300 000 de lei și cheltuielile judiciare suportate în prezentul proces

civil, în sumă de 5 000 de lei. În rest, s-a respins ca neîntemeiată cerința lui

Alexandr Diulgher privind încasarea prejudiciului moral cauzat prin tragerea

ilegală la răspundere penală.

6

corect a ajuns la concluzia existenței prejudiciului moral cauzat

reclamantului prin prisma prevederilor Legii nr. 1545/1998, dar nu a dat o

apreciere temeinică circumstanțelor cauzei și a dispus încasarea unui

cuantum al prejudiciului moral diminuat.

acțiunii în partea încasării salariului ratat, ca urmare a suspendării ilegale din

funcție și aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, ceea a dus la emiterea

unor soluții greșite în acest sens.

cu certitudine că, la 01 august 2016 de către Procurorul General interimar al

Republicii Moldova, Eduard Harunjen, a fost începută urmărirea penală în

privința reclamantului Alexandr Diulgher pe faptul abuzului de serviciu

comis de către o persoană cu funcție de demnitate publică, infracțiune,

prevăzută de art.327 alin. (2) lit.b) din Codul penal.

fost achitat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit.b) din

Codul penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, iar

sentința a devenit irevocabilă la 29 iunie 2021.

importante pentru soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin

de către instanța de fond, ele derivă din materialele cauzei nefiind combătute

de către părți.

noțiunea de acțiuni ilicite în sensul art. 2 alin.(1) din Legea nr.1545/1998,

art. 6 lit. b) din Legea nr.1545/1998, art. 2007 alin.(1) lit. a) din Codul civil,

raportate la circumstanțele pricinii, instanța de apel a notat că potrivit

materialelor cauzei enunțate, care atestă circumstanțele pricinii, Alexandr

Diulgher a fost achitat pe învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.327 alin. (2) lit.b) din Codul penal, dat fiind că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, iar sentința a devenit irevocabilă la 29 iunie 2021.

Prin urmare, acesta întrunește condițiile stabilite de lege pentru a putea

solicita despăgubiri pentru prejudiciile care i-au fost cauzate.

Finanțelor și Procuratura Generală, precum că reclamantului nu i-au fost

încălcate drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 1545/1998, instanța de

apel o găsește nefondată și eronată din următoarele considerente.

instanța de apel a reținut că din conținutul rechizitoriului prezent la

materialele cauzei se atestă că: Cauza penală a fost pornită la 01 august 2016

în baza semnelor constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art.327 alin. (2)

lit. b) din Codul penal.

7

General interimar al Republicii Moldova, Eduard Harunjen, a fost suspendat

din funcția de procuror al raionului Taraclia, începând din 01 august 2016.

lit.b) din Codul penal, iar prin încheierea din 04 august 2016 a Judecătoriei

Buiucani, municipiului Chișinău, a fost admis demersul procurorului și fața

de el a fost aplicată măsura preventivă sub forma de arest preventiv pe un

termen de 25 de zile.

admis recursul avocatului său, casată încheierea din 04 august 2016 a

Judecătoriei Buiucani, municipiului Chișinău și aplicată măsura preventivă

sub forma de arest la domiciliu pe un termen de 30 de zile.

instanța de judecată pentru examinarea în fond.

judecății cu învinuirea adusă în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.327

alin. (2) lit.b) din Codul penal, respectiv procurorul a dispus tragerea ilegală

la răspundere penală a reclamantului. Or, potrivit sentinței din 28 mai 2021

a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost achitat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.327 alin.(2) lit.b) din Codul penal, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

respectat prevederile art. 252-254 din Codul de procedură penală, acest

aspect nu este o scuză a tragerii ilegale la răspundere penală. Or, organul de

urmărire penală avea obligația de a elucida toate circumstanțele cauzei fiind

îndrept să pronunțe și soluția de încetare a urmăririi penale, pe lipsa faptei

infracționale în acțiunile lui Alexandr Diulgher și să evite o prelungire a

măsurilor procesual penale, ce au un efect negativ asupra vieții private a

persoanei puse sub învinuire și inculpată pe nedrept, ca ulterior printr-un act

judecătoresc să fie declarată netemeinicia învinuirilor aduse. Este de

remarcat că organul de urmărire penală, prin expedierea cauzei penale în

instanța de judecată a admis tragerea ilegală la răspundere penală, în final

dispusă achitarea reclamantului Alexandr Diulgher, respectiv prin

continuarea nefondată și netemeinică a procedurii penale în privința

reclamantului, a generat o continuitate a procesului penal până la 5 ani de

zile, perioadă ce cu siguranță a creat disconfort reclamantului, fapt ce a

generat cu siguranța și modul în care ultimul a fost tratat în societate pe plan

profesional, cât și cel personal.

că ultimul prin învinuirile ilegale și-a pierdut încrederea în sistemul în care

activa, a suferit pe urma reținerii sale și aflării sale în arest preventiv și arest

la domiciliu, pentru învinuiri ce nu îi erau imputabile, a fost privat de dreptul

8

de a activa în domeniul său profesional și de a avea venituri salariale

regulate.

de către organul de urmărire penală a principiului și scopului urmăririi

penale, fiind tras la răspundere penală ilegal reclamantul Alexandr Diulgher,

prin înaintarea rechizitoriului cu învinuire în instanța de judecată, ceea ce

denotă temeinicia acțiunii în reparare în temeiul Legii nr. 1545.

urmărire penală în privința reclamantului a drepturilor procesual penale,

acest fapt fiind integrabil cu repararea prejudiciului cauzat în temeiul art. 3

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545/1998, care prevede că în conformitate cu

prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice sau juridice în urma tragerii ilegale la răspundere penală.

prejudiciului moral cauzat lui Alexandr Diulgher este una întemeiată și

bazată pe suport legal. Or, potrivit circumstanțelor reținute de Judecătoria

Cahul, sediul Central, în cadrul examinării cauzei penale privind învinuirea

lui Alexandr Diulgher de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin.

(2) lit. b) din Codul penal, prin sentința din 28 mai 2021 l-a achitat pe

Alexandr Diulgher de învinuirea adusă pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

Europeană la prevederile art.5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a

reținut că persoana deținută în cazul în care se consideră victimă a unei

violări a drepturilor sale prevăzute de art.3, art. 5 și art. 8 din Convenția

Europeană este în drept să se adreseze cu cerere în instanțele judecătorești

naționale și să solicite despăgubiri cu titlu de compensații pentru prejudiciul

material și moral, inclusiv costuri și cheltuieli judiciare.

(1), (3) Cod civil, instanța de apel a notat că în cazul victimei unei erori

judiciare se pot pretinde daune morale al căror cuantum se stabilește prin

aproximare, urmând să se ia în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele

negative suferite de cel în cauză, pe plan fizic și psihic, importanța valorilor

morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu

care au fost percepute consecințele vătămării. Reieșind din coroborarea

normelor de drept indicate la circumstanțele pricinii, instanța de apel a

remarcat că prin tragerea ilegală la răspundere penală a reclamantului, durata

urmăririi penale și a procesului de judecată per total pe parcursul aproape 5

ani de zile, în final soldată cu pronunțarea sentinței de achitare, pe motivul

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, reclamantului Alexandr

Diulgher i s-a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului, iar prin prisma remediului eficient prevăzut de legislația națională

în vigoare, apelantul are dreptul la despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin

9

acțiunile sus-indicate, iar durerile psihice și suferințele fizice provocate de

atare acțiuni, pot și trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

art.2037 alin. (1), (2) din Codul civil, instanța de apel a menționat că,

aprecierea cuantumului prejudiciului moral acordat persoanei este

prerogativa instanței de judecată, prin prisma criteriilor stabilite de lege și în

baza probelor admisibile și pertinente, prezentate de cel prejudiciat întru

confirmarea gradului suferințelor psihice și fizice. Or, aprecierea anume a

gravității suferințelor invocate, se impune prin prisma faptului că

compensația pentru paguba morală reprezintă un echivalent în bani al

suferințelor invocate, care trebuie să aducă persoanei un echitabil grad de

satisfacție.

morale urmează să prezinte argumente, indicii din care rezultă în ce măsură

drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate prin tragerea ilegală la

răspundere și care este evaluarea despăgubirilor ce urmează să compenseze

prejudiciul. La acest capitol, instanța de apel a notat că menținerea

reclamantului Alexandr Diulgher în calitatea de bănuit, apoi de învinuit și de

inculpat pentru o perioadă îndelungată, aproape 5 ani, aflarea acestuia în

stare de arest preventiv și în arest la domiciliu, puteau și la sigur au creat

reclamantului prejudicii morale, descrise de acesta în acțiune și în cererea de

apel, argumente de care instanța de fond corect a ținut cont la emiterea

hotărârii contestate cu apel.

de reclamant la momentul inițierii urmăririi penale, instanța de apel a

considerat că în speță suma de 300 000 de lei, ar fi o sumă suficientă în

vederea acoperirii suferințelor și prejudiciilor morale suferite de reclamant

pe perioada urmăririi penale și a judecării cauzei penale. Or, în cadrul

examinării cauzei nu au fost prezentate probe care ar demonstra cauzarea

unui prejudiciu de o valoare mai gravă, decât cel apreciat de instanța de apel.

începerii urmăririi penale a avut de suferit fizic și psihic, circumstanțe care

i-au înrăutățit starea sănătății, care până la reținere a fost perfect sănătos, nu

sunt suficiente pentru a stabili un cuantum al prejudiciului moral mai mare

de cel stabilit de instanța de apel de 300 000 de lei, or, această sumă în

coraport cu nivelul de trai și situația economică din țară, este o sumă

suficientă și proporțională suferințelor suportate și proporțională încălcărilor

admise de către organele de drept.

instanței de judecată, iar din analiza tuturor circumstanțelor pricinii, instanța

de apel a concluzionat că mărimea despăgubirii stabilite în sumă de 300 000

de lei poartă un caracter echitabil.

10

de apel, reclamantul a fost reprezentat de avocatul Andrei Beruceașvili,

căruia i-a achitat pentru serviciile de asistență juridică suma de 5 000 de lei.

Suma de 5 000 de lei pentru costuri și cheltuieli de asistență juridică în cauză

civilă este probată prin bonurile de plată seria GL nr.479712 la suma de 4

500 lei (f.d.178, vol. I) și bonul de plată seria GL nr. 478029 la suma de 500

lei (f.d.179, vol. I). Prin urmare având în vedere că aceste cheltuieli au fost

reale, necesare și rezonabile, instanța de apel a dispus compensarea acestor

cheltuieli.

sumei de 782 232,44 de lei cu titlu de compensare a salariului pentru

perioada 01 august 2016-17 iunie 2021, instanța de apel a considerat-o

nefondată, din următoarele considerente.

temei al acestei solicitări prevederile art.7 lit. a) și art. 8 alin.(1) din Legea

nr.1545/1998. Citând prevederile art. 7 lit. a) din Legea nr.1545/1998, art.53

alin.(1) și (2) din Legea cu privire la procuratură nr.3 din 25 februarie 2016,

instanța de apel a evidențiat că compensarea salariului privat ca prejudiciu

material se admite doar dacă acesta a fost ratat ca urmare a acțiunilor ilegale

ale organului de urmărire penală, procuratură sau instanței de judecată. Însă

în speță, din materialele cauzei, cât și din motivele acțiunii indicate de

reclamant, rezultă că suspendarea din funcție a fost dispusă de angajator,

adică ultimul a fost suspendat din funcție prin ordinul nr. 994-p din 01 august

2016 al Procurorului General interimar al Republicii Moldova, Eduard

Harunjen, (Vol.I, f.d.16) și nicidecum prin acțiunile ilegale ale organului de

urmărire penală, procuratură sau instanța de judecată în procesul penal.

Norma care guvernează situațiile de suspendare din funcție a procurorului

relevante litigiului din speță este cea prevăzută la art.55 din Legea cu privire

la procuratură nr.3 din 25 februarie 2016, redând conținutul alin.1 și 4. Prin

urmare, în speță este cert stabilit că suspendarea din funcție a fost decizia

exclusivă a angajatorului și nu a fost dispusă de organul de urmărire penală,

prin urmare această pretenție poate fi obiectul unui litigiu de muncă dintre

salariat și angajator, ce se referă la litigiile de muncă și nicidecum la litigii

în reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilegale ale organului de

urmărire penală, procuratură sau instanța de judecată în procesul penal.

Respectiv, în speță, această cerință din acțiune privind încasarea salariului

neachitat pentru perioada suspendării ilegale de la 01 august 2016 până la 17

iunie 2021, ca prejudiciu cauzat prin acțiunile ilegale ale organului de

urmărire penală, procuratură sau instanța de judecată în procesul penal,

urmează a fi respinsă ca nefondată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Beruceașvili, a declarat recurs împotriva deciziei din 08 februarie 2024 a

11

Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei

instanței de apel prin majorarea sumei încasate cu titlu de prejudiciul moral

cauzat de la 300 000 de lei la 1 000 000 de lei, menținerea deciziei instanței

de apel fără modificări în partea încasării cheltuielilor de judecată.

art.432 alin. (1) lit. a), lit. e) din Codul de procedură civilă, interpretarea legii

din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții

Supreme de Justiție, precum și hotărârea sau decizia este arbitrară ori se

bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor și a

exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel în partea ce se referă la

stabilirea cuantumului prejudiciului moral încasat. Or, instanța corect a

stabilit norma de lege aplicabilă și a constatat cauzarea prejudiciului moral,

însă incorect și inechitabil a stabilit cuantumul compensației pentru acesta.

În opinia recurentului, instanța de apel nu a ținut cont de criteriile în sensul

art.10, art. 11 din Legea nr.1545/1998 raportate speței, reiterând, în esență,

la acest aspect circumstanțele redate în cerere de chemare în judecată pe

fiecare criteriu în virtutea prevederilor art. 11 din Legea nr.1545/1998.

cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării

rezonabile și echitabile a prejudiciului moral. Unul din criteriile orientative

generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care

exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

în temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral

suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă

efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru

autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. În

context reamintind prevederile art. 1423 din Codul civil, pct. 22 din hotărârea

Plenului CSJ nr.8 din 24 decembrie 2012 cu privire la examinarea litigiilor

privind repararea prejudiciului moral și material cauzat persoanelor deținute

prin violarea art.3, 5, 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (cuantumul

compensației), precum și prevederile art.46 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Astfel, în

sensul normei precitate, hotărârile CtEDO au forță obligatorie. Urmare

nivelul compensațiilor trebuie să fie comparabil în raport cu sumele acordate

de Curte în cauze similare (Scordino nr. 1 c. Italiei, Ciorap nr.2 c. Moldovei,

Burdov nr.2 c. Rusiei, 15 ianuarie 2009, §99). Cu referire la detenția

nemotivată, în cauza Stepuleac c. Republicii Moldova din 06.11.2007

(cererea nr. 8207/06), Curtea a considerat că reclamantului trebuia să- i fi

fost cauzat un anumit stres și neliniște ca urmare a detenției contrar

articolului 5 § 1 al Convenției și în condiții contrare articolului 3 al

12

Convenției. Hotărând în mod echitabil, să-i ofere reclamantului cu titlu de

despăgubire suma de 12 000 de euro.

prejudiciului moral cauzat este disproporționată inclusiv cu sumele care au

fost acordate de Curte pe cauzele civile analogice. Astfel, în cauza Manole

D. vs MJ-suma de 800 000 de lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat

(hotărârea din 08 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, nr.2-

18015/22, definitivă prin decizia din 13 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

dosarul nr. 2a-1598/2023); Melniciuc O. vs MJ- suma 500 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral cauzat (hotărârea din 09 octombrie 2023 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru, dosarul nr. 2-1143/2023); Popovici S. vs MJ - suma

de 850 000 de lei (hotărârea din 04 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, dosarul nr. 2-17935/23); cauza Nița Ș. vs MJ - suma de 400

000 de lei (hotărârea din 27 decembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, dosarul nr. 2-19333/2023); cauza Lebediuc S. vs MJ- suma de 500

000 de lei (hotărârea din 21 mai 2024 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

dosarul nr. 2-18626/23); cauza Chiranda V. vs MJ - suma de 800 000 de lei

(hotărârea din 17 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău ,sediul Centru, dosarul

nr. 2-3612/2024). Totodată, ținând cont de circumstanțele cauzelor se

constată că în privința sa au fost comise încălcări mai grave și urmările

acestor încălcări sunt mai semnificative. Drept urmare, se atestă stabilirea

neuniformă a cuantumului prejudiciului moral, ceea ce este o încălcare a

dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO. Toate aceste

circumstanțe deși au fost probate în ședința de judecată însă au rămas fără o

apreciere corectă din partea instanței de apel. Instanța nu a analizat probele

prezentate în susținerea poziției și astfel și-a bazat soluția pe aprecierea

vădită nerezonabilă a probelor prezentate. Ținând cont de gravitatea

suferințelor psihice suportate în urma tragerii ilegale la răspundere penală,

reieșind din urmările grave survenite pentru sănătate, a considerat că este

echitabilă și rezonabilă suma de 1 000 000 de lei cu titlu prejudiciul moral.

declarat recurs împotriva deciziei din 08 februarie 2024 a Curții de Apel

Comrat, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, adoptarea unei noi hotărâri de

respingere integrală a cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

b) și e) din Codul de procedură civilă, a invocat că decizia instanței de apel

este arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, precum și că prin admiterea recursului, se schimbă

sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție. Instanța de apel

la adoptarea soluției judecătorești a apreciat vădit nerezonabil probele ce țin

de încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Elucidarea

cazurilor și condițiilor de răspundere patrimonială se face prin Legea nr.

13

1545/1998. Legiuitorul în temeiul art.6 din Legea nr. 1545/1998, a prevăzut

expres care sunt cazurile în care survine dreptul persoanei fizice/juridice la

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

adoptarea soluției, au aplicat eronat normele de drept material ce țin de

încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în condițiile în care

pentru aplicabilitatea prevederilor Legii nr.1545, necesită de a fi întrunite

circumstanțele prevăzute de art.6 - dreptul la repararea prejudiciului și cele

prevăzute de art.3 - cazurile de reparare a prejudiciului material și moral. Or,

normele legale enunțate sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat. În acest

sens, instanța de apel eronat și neîntemeiat a admis parțial pretențiile

intimatului/reclamantului. Într-adevăr coroborând norma legală cu situația

din prezenta speță, instanța de fond și instanța de apel corect au constatat că

în privința intimatului/reclamantului a fost emisă sentința de achitare. Acest

fapt nici nu a fost infirmat de către Ministerul Justiției. Îndreptățirea lui

Alexandr Diulgher cu privire la compensarea prejudiciului cauzat în

conformitate cu prevederile Legii nr.1545/1998, deoarece a fost ilegal

învinuit și tras la răspundere penală, în opinia recurentului, este nefondată și

eronată, în condițiile prin prisma prevederilor art.3 alin.(1) din Legea nr.

1545/1998, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage

răspunderea Statului. Or, este important și necesar să se constate ilegalitatea

actului procedural emis de către organul de drept. Respectiv, dacă se

demonstrează printr-un act judecătoresc de dispoziție irevocabil că acțiunile

întreprinse de către organul de urmărire penală sunt/au fost ilegale, atunci

dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este vinovată sau nu

persoana. De altfel, în sensul prevederilor enunțate rezultă expres că pentru

angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și

de urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale, și anume existența

faptei ilicite. Prin urmare, la materialele cauzei nu există niciun act

procedural definitiv și irevocabil al instanței de judecată sau al organului

ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de

urmărire penală. Instanța de apel eronat a dispus încasarea sumei de 300 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral, în condițiile în care la caz nu sunt întrunite

toate condițiile de aplicabilitate a prevederilor Legii nr.1545/1998.

Legea nr.1545/1998, Ministerul Justiției doar reprezintă statul pe categoria

dată de litigii, însă prejudiciul, în eventualitatea admiterii acțiunii, se

încasează din bugetul de stat și nicidecum din bugetul Ministerului Justiției.

Contrar prevederilor enunțate, instanța de apel prin decizia din 08 februarie

2023, a dispus încasarea din contul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, prin intermediul bugetului de stat în beneficiul lui Alexandr

14

Diulgher suma de 300 000,00 de lei cu titlu de prejudiciu moral. Instanța de

apel eronat a interpretat prevederile legale.

prevederile art. 11 din Legea nr. 1545/1998, recurentul a menționat că pe

durata acțiunilor procesuale și judecării cauzei penale în instanța de judecată,

intimatului nu i-au fost încălcate drepturile procesuale, iar la materialele

cauzei nu există nicio probă concludentă, pertinentă, utilă și veridică în

confirmarea faptului că actele procedurale emise în privința intimatului de

către organul de drept sunt calificate ca ilegale. Or, în corespundere cu

art.218 din Codul de procedură penală, instanța de judecată constatând în

procesul de judecată fapte de încălcare a legalității și a drepturilor omului, o

dată cu adoptarea hotărârii, emite și o încheiere interlocutorie prin care aceste

fapte se aduc la cunoștința organelor respective, persoanelor cu funcție de

răspundere și procurorului. În speță intimatul își întemeiază pretențiile nu pe

acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală, procuraturii și instanței

judecătorești, ci doar pe încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o

persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată.

Respectiv, drepturile procesuale ale reclamantului au fost respectate și

realizate de către reprezentant și instanță. La fel, pentru a solicita în special

la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului pretins a fi

încălcat în speță, intimatul în cererea de chemare în judecată urma să

dovedească prejudiciul moral sub aspectul existenței (care suferințe fizice

sau psihice) și prin care probe se confirmă argumentele invocate de acesta

(art. 117-119 din Codul de procedură civilă), or, nerespectarea principiului

probațiunii statuat la art. 118 din Codul de procedură civilă va constitui o

încălcare flagrantă a prevederilor art.6 CEDO. Intimatul nu a prezentat probe

justificative care ar demonstra prezența unor suferințe cauzate. Toate

argumentele invocate întru motivarea pretenției de încasare a prejudiciului

moral poartă un caracter strict declarativ, formal, fără a dispune de suport

probatoriu și legal. Mai mult decât atât, suma încasată de către instanța de

apel cu titlu de prejudiciu moral 300 000 de lei a apreciat-o drept una

exagerată și inechitabilă suferințelor pretinse a fi suportate, mai mult, în lipsa

unor acte ce constată ilegalitatea acțiunilor întreprinse de organul de urmărire

penală.

judecată a întrunirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 1545/1998,

jurisprudența națională privind cuantumul prejudiciului moral acordat

persoanelor ce au intentat acțiuni în ordinea Legii nr. 1545/1998, relevă

următoarele cauze: L. Punga, A. Punga vs MJ, MAI, PG, dosarul nr. 2ra-

1217/19 - 5 000 de lei pentru fiecare; M. Vataga vs MJ, intervenient

accesoriu PG, dosarul nr. 2ra-991/22 - 30 000 lei; V. Sîmboteanu vs MJ,

intervenient accesoriu PG, dosarul nr. 2ra-278/20 - 50 000 lei; V. Bahnari vs

MJ, intervenient accesoriu PG, dosarul nr. 2ra-868/20 - 90 000 lei. La fel, a

enumerat cauze din jurisprudența națională privind cuantumul prejudiciului

15

moral acordat persoanelor care au fost condamnate, iar ulterior achitate: V.

Rusu vs MJ, intervenient accesoriu PG, dosarul nr. 2ra-458/21 - 20 000 lei;

T. Constantin vs MJ, intervenient accesoriu PG, dosarul nr. 2ra-1018/19 - 50

000 lei; V. Vdovîi vs MJ, intervenienți accesorii MF, PG, SV, A. Popenco

dosarul nr. 2ra-1657/22 - 50 000 lei; G. Cojocaru vs MJ, intervenient

accesoriu PG, dosarul nr. 2ra-331/22 - 60 000 de lei; V. Guțu vs MJ,

intervenient accesoriu PG, dosarul nr. 2ra-1578/22 - 200 000 de lei. De altfel,

în cauza S. Zafronschii vs MJ, intervenient accesoriu PG, dosarul nr. 2ra-

1162/22, s-a încasat suma de 400 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, însă

circumstanțele cauzei sunt cu mult mai grave decât cele constatate în raport

cu prezentul intimat. Comparativ cu situația prezentului reclamant, Serghei

Zafronschii a fost inițial achitat (soluție menținută de instanța de apel),

ulterior condamnat, apoi rejudecat, iarași condamnat și în final - procesul s-

a încetat (pe motiv că există hotărâri a organului de urmărire penală asupra

acelorași persoane pentru aceleași fapte de scoatere a persoanelor de sub

urmărire penală).

f.d.128), Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Comrat, solicitând

admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel, emiterea unei

hotărâri noi de respingere a acțiunii înaintată de Alexandr Diulgher în partea

ce ține de repararea prejudiciului moral cauzat în urma acțiunilor ilegale ale

organului de urmărirea penală și procuraturii și încasării cheltuielilor

judiciare.

alin.(1) lit.e), art.373 alin.(1), (2), (5) din Codul de procedură civilă

dezacordul cu decizia instanței de apel în partea admiterii cerințelor

reclamantului ce ține de repararea prejudiciul moral, considerând-o

neîntemeiată.

1545/1998, citând prevederile art.3 din Legea nr. 1545/1998, art.2007

alin.(1) lit.a) din Codul civil, a menționat că în contextul prevederilor

enunțate, urmează a fi reparat prejudiciul cauzat anume prin acțiunile ilegale

ale organului de urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești.

Codul de procedură penală prevede procedura de contestare a acțiunilor ale

organului de urmărire penală/ procurorului în cazul în care persona le

consideră ca fiind ilegale, făcând referire la prevederile art.298 alin.(1),

art.299/1 alin.(1), art.313 alin.(1) din Codul de procedură penală. Iar în cauza

dată nu a fost prezentat și nu există niciun act procedural definitiv și

irevocabil a procurorului/procurorului ierarhic superior sau a judecătorului

de instrucție, conform procedurilor specificate, prin care s-a stabilit ca fiind

ilegale acțiunile organului de urmărire penală/procurorului. Astfel, analizând

materialele cauzei, acțiunile organelor de urmărire penală în contextul

circumstanțelor avute loc, la caz au fost întemeiate și legale, din care

16

considerente pretențiile reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii

nr. 1545/1998. Acțiunile procurorului, precum înaintarea învinuirii și alte

acțiuni procesuale au fost condiționate de temeiuri rezonabile că aceasta a

participat la săvârșirea infracțiunii, existând riscul împiedicării stabilirii

adevărului în cauza penală respectivă. Cu atât mai mult, în cadrul urmăririi

penale în cauza nominalizată nu a fost emis nici un act procedural prin care

să fie stabilite ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală și a

procuraturii. Respectiv au fost în strictă conformitate cu prevederile legale și

au fost îndreptate spre cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a

tuturor circumstanțelor cauzei penale.

Instanța de apel examinând apelurile Procuraturii Generale, Ministerului

Justiției și Ministerului Finanțelor nu s-a expus în privința tuturor

argumentelor invocate de apelant. Și anume, în cadrul urmăririi penale nu au

fost comise încălcări prin care să fie lezate drepturile reclamantului;

informația despre învinuirea lui Alexandr Diulgher și despre mersul

urmăririi penale nu a avut rezonanța în societate și nu sunt prezentate probe

confirmative în acest sens; nu au fost prezentate dovezi care ar confirma

caracterul și gradul suferințelor psihice și alte argumente care au stat în baza

stabilirii mărimii compensației pentru repararea prejudiciului moral conform

art. 11 din Legea nominalizată, deși era obligată să se expună. Nici nu a fost

dovedit faptul cauzării prejudiciului material (cheltuieli judiciare pentru

asistența juridică), or, de către reclamant nu au fost prezentate probe în acest

sens.

8 din 24 decembrie 2012, reclamantul urmează să justifice cheltuielile de

asistență juridică solicitate din dări de seamă ale avocatului cu privire la

asistența juridică prestată și justificarea onorariului global sau per oră

perceput de către avocat. În cazul nejustificării cheltuielilor de asistență

juridică, judecătorul poate respinge această pretenție integral sau în parte.

Însă la caz în afară de bonurilor de plată seria GL nr.479712 la suma de 4500

lei și seria GL nr. 478029 la suma de 500 lei, alte acte nu au fost prezentate.,

pretins a fi fost cauzat prin acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală

și prin ce anume s-a manifestat. Respectiv nu este întemeiată decizia instanței

de apel privind încasarea sumei în mărime de 300 000 de lei cu titlu de

prejudiciul moral. |Prejudiciul moral se stabilește prin apreciere în raport cu

consecințele negative suferite de victima pe plan fizic, psihic, valorile lezate,

măsura în care au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute

consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectata situația familiala.

Aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii prejudiciului moral pe o

bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs. În

condițiile în care reclamantul nu a probat că a suferit emoții, consecințe

negative, stări trăite personal ca urmare a tragerii ilegale la răspundere

17

penală, nu poate fi justificată acordarea prejudiciului moral. Or, reclamantul

a indicat că i s-a cauzat o pagubă morală intensă inclusiv și din motivul că,

informația despre cauza penală pornită în privința acestuia a avut o rezonanță

sporită în societate, fiind publicată în mijloace de mass- media, însă acest

argument este unul declarativ. Nu a prezentat probe concludente, pertinente,

utile și veridice prin care să convingă instanța că învinuirea ar fi avut efecte

negative asupra reputației sale, că cazul a fost larg mediatizat de publicații,

așa cum a invocat reclamantul. Sarcina probării prejudiciului moral este pusă

pe seama reclamantului și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-

se în considerare argumentele ambelor părți în proces.

achitare prin sine este o satisfacție morală și constituie de la sine o satisfacție

echitabilă a suferințelor reclamantului în cadrul dosarului penal, finalizat în

modul expus în privința reclamantului.

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Comrat, solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței

de apel cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii ca

fiind neîntemeiată.

în prezenta cauză sunt neîntemeiate. Prin prisma prevederilor art.239, art.373

alin.(1), art.432 alin.(1) lit.a), b),c),d) e) din Codul de procedură civilă, în

ceea ce vizează admiterea parțială a pretenției de încasare a prejudiciului

moral, recurentul a considerat că instanțele ierarhic inferioare nu au elucidat

pe deplin aspectele importante pentru soluționarea justă a cauzei.

condițiile prevăzute de Legea nr. 1545/1998, pentru angajarea răspunderii

statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile organelor de urmărire penală

și a procuraturii, a comunicat că pentru angajarea răspunderii statului pentru

prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare

unele condiții speciale și anume existența faptei ilicite, respectiv nu orice

acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea statului. În

acest a afirmat că pentru aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 1545/1998 în

fiecare caz în care se pretinde încasarea despăgubirilor materiale și morale

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și

instanțelor judecătorești urmează să existe și să fie întrunite cumulativ, atât

circumstanțele prevăzute la art.6 și art.3 din legea precitată.

elucidat pe deplin aspectele importante pentru soluționarea justă a cauzei, iar

decizia emisă se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor în condițiile în care, conform prevederilor legislației

în vigoare rezultă expres că nu orice acțiune a organelor de drept atrage

18

răspunderea statului. Este important și necesar să se constate ilegalitatea

actului procedural emis de către organul de drept. Or, de către organul de

urmărire penală au fost efectuate toate acțiunile de urmărire penală necesare

pentru stabilirea circumstanțelor cauzei, probele administrate fiind suficiente

pentru emiterea soluției. În susținerea poziției date, urmează a fi învederate

prevederile art. 252, art. 254 alin.(1) din Codul de procedură penală. În

opinia recurentului, acțiunile procesuale de recunoaștere a persoanei în

calitate de bănuit, învinuit, inculpat în cadrul unei proceduri penale inițiate

și derulate legal, sunt acțiuni justificate și necesare, organul de urmărire

penală fiind obligat să întreprindă toate măsurile legale întru elucidarea

adevărului și asigurarea atragerii la răspundere a infractorului. Drept urmare

a adoptării sentinței din 28 mai 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central,

prin care Alexandr Diulgher a fost achitat, acțiunile întreprinse de către

organul de urmărire penală nu a fost recunoscute ca fiind ilegale și de aceea

nu ar exista temeiuri pentru acordarea unei despăgubire.

CtEDO, organul de urmărire penală nu a admis ingerințe ilegale a drepturilor

lui Alexandr Diulgher la libertate și la siguranță prevăzut de art. 5 CEDO

precum și art. 6 a Convenției. Organul de urmărire penală în cadrul cauzei

penale a realizat un mecanism investigator efectiv într-o societate

democratică, și anume de a investiga și preveni acțiuni criminale comise de

către persoane fizice și juridice. În acest context, a reținut mențiunile Curții

Supreme de Justiție în cauzele civile SRL „Volaris-Grup”, nr.2a-3778/13,

decizia din 17 decembrie 2013 și SRL „Sorserv-Prim”, nr.2ac-204/13,

decizia din 24 octombrie 2013, prin care au respins acțiunea civilă înaintată

în temeiul Legii nr. 1545/1998, motivând: „(...) sentința de achitare nu

confirmă caracterul ilicit al acțiunilor organului de urmărire penală, care în

scopul executării obligațiilor sale legale, au efectuat urmărirea penală cu

respectarea Codului de procedură penală, or, potrivit art.252 Cod de

procedură penală, urmărirea penală are ca obiect colectarea probelor

necesare cu privire la existența infracțiunii, la identificarea făptuitorului,

pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se transmită cauza penală în

judecată în condițiile legii și pentru a stabili răspunderea penală.” Aceste

afirmații au fost constatate și în decizia Curții Supreme de Justiție din 14 mai

2014 în cauza R. Cojocaru vs MF, dosarul nr.2ra-1458/14: „instanța de

recurs analizând materialele cauzei ajunge la concluzia că acțiunile organelor

de urmărire penală, în contextul circumstanțelor avute loc, la caz au fost

întemeiate și licite, din care considerente pretențiile reclamantului nu se

încadrează în prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.” Acest

fapt determină necesitatea admiterii recursului, inclusiv din considerentul

necesității consolidării jurisprudenței Curții Supreme de Justiție.

în considerare prevederile pct.5.3. din hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 7 din 04 iulie 2005 cu privire la practica asigurării controlului

19

judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul urmăririi penale,

potrivit căruia ordonanțele de recunoaștere în calitate de bănuit și sau

învinuit sunt niște procedee legate de desfășurarea normală a urmăririi penale

și prin sine nu afectează drepturile sau libertățile constituționale ale

persoanei. Acestea sunt niște măsuri procesuale prevăzute de lege, necesare

într-o societate democratică, au un scop legitim de a asigura măsuri eficiente

de luptă cu criminalitatea, și acest scop este proporțional anumitor restricții

care pot avea loc în cadrul desfășurării acțiunilor menționate.

confirmă caracterul ilicit al acțiunilor organului de urmărire penală, care în

scopul executării obligațiilor sale a efectuat urmărirea penală cu respectarea

Codului de procedură penală.

adresa intimaților și intervenienților accesorii copiile recursurilor declarate,

creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului

(Vol.II, f.d.137-138).

procesual și nu au depus referințe la cererile de recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Andrei Beruceașvili, de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, de

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și de Procuratura Generală a

Republicii Moldova, vor fi examinate prin prisma temeiurilor stipulate în

redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie

2023.

20

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,

declară recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se expediază părților.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 08

februarie 2024. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

participanților la proces prin scrisoarea datată cu 17 aprilie 2024 (Vol.II,

f.d.79) și a fost recepționată de către recurenți conform avizelor de recepție

la 22 aprilie 2024, 23 aprilie 2024 și 24 aprilie 2024 (Vol.II, f.d.86-90).

Astfel, recursurile sunt depuse în termen.

(1) și (2) din Codul de procedură civilă.

procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul

de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de

la 01 septembrie 2023).

21

avocatul Andrei Beruceașvili, rezultă că s-a invocat ca temei de drept

prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), e) din Codul de procedură civilă, citate

supra.

ca temei de drept prevederile art. 432 alin. (1) lit. b), e) din Codul de

procedură civilă, citate supra.

Moldova se identifică temei de drept prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), b),

c),d), e) din Codul de procedură civilă, citate expres de recurent în recurs,

însă, în final, la solicitări indică doar art. 432 alin. (1) lit. a), b), c) din Codul

de procedură civilă.

Republicii Moldova, temeiul de drept este conținut la art. 432 alin. (1) lit. e)

din Codul de procedură civilă.

limitele stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv

nu constituie temei de casare a hotărârii contestate. Mai mult, motivele

invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării

anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat

corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or,

recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor

de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

civilă, instanța de recurs verifică în cazul invocării în recurs a temeiurile

menționate la art. 432 alin.(1) lit.d)–f) din Codul de procedură civilă, dacă

acestea au fost invocate și în apel sau dacă pretinsa încălcare a avut loc în

instanța de apel, nefiind stabilite la caz anumite încălcări ce ar fi fost comise

de instanța de apel.

constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există

limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza

Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul

22

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

de Justiție concluzionează că recursurile declarate de Alexandr Diulgher,

reprezentat de avocatul Andrei Beruceașvili, de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și de

Procuratura Generală a Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data

depunerii recursurilor și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a),

urmează a fi considerate inadmisibile.

433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibile recursurile declarate de Alexandr Diulgher,

reprezentat de avocatul Andrei Beruceașvili, de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și de

Procuratura Generală a Republicii Moldova împotriva deciziei din 08

februarie 2024 a Curții de Apel Comrat.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Gheorghe Stratulat

23