2ra-278/20 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-278/20 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-278/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Ionașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, I. Secrieru, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Ministerul Justiției și Victoria Sîmboteanu, reprezentată de către avocatul Angela

Balan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Victoria

Sîmboteanu împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura

Generală cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Ministerul Justiției, a fost admis apelul declarat

de către Victoria Sîmboteanu și a fost modificată hotărârea din 01 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

constată:

La data de 19 iulie 2018 Victoria Sîmboteanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura

Generală cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

În motivarea acțiunii a indicat că, s-a născut la data de 03 iulie 1936 în

s.Cuhnești, r-nul Glodeni, este cetățean al Republicii Moldova, are studii superioare

și din anul 1979 locuiește permanent în mun. Chișinău, iar din anul 1991 este

pensionară și locuiește permanent în apartamentul nr. xxxx.

A menționat că, la data de 13 februarie 2009, prin ordonanță, a fost începută

urmărirea penală în baza indicilor infracțiunii prevăzute de art. 195 alin. (1) din

Codul penal, pe faptul stabilit în temeiul procesului-verbal privind rezultatele

inventarierii generale a valorilor materiale aflate sub răspunderea sa, prin care a fost

1

constatată lipsa bunurilor materiale, a medicamentelor, care au fost primite ca ajutor

umanitar în sumă de 91693,96 de lei.

A susținut că, prin dispozițiile nr. 16500 din 12 decembrie 2009 și nr. 974 din

02 februarie 2010, în vederea stabilirii persoanei care a săvârșit infracțiunea în cauză,

s-a solicitat însărcinarea colaboratorilor Comisariatului de poliție și inspectorilor de

sector de a efectua volumul de lucru indicat în dispoziție și, anume, de chestionat

vecinii săi, de chestionat lucrătorii farmaciilor din sector deservit, de chestionat

consumatorii de droguri aflați la evidență asupra faptului dacă au procurat sau nu de

la ea substanțe psihotrope.

A afirmat că, conform rapoartelor inspectorilor de poliție, investigațiile

efectuate nu au adus nici un rezultat, adică nu s-a stabilit nici o persoană, care ar fi

cunoscut-o pe ea.

A relevat că, organul de urmărire penală, prin investigațiile efectuate, nu a

stabilit nici o implicare a sa în comiterea pretinsei infracțiuni, însă procurorul în

Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, Alexei Axentiev, în mod unilateral,

contrar prevederilor legale, în lipsa sa și a apărătorului său, la data de 07 mai 2010,

a emis ordonanța de punere sub învinuire, incriminându-i săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (4) din Codul penal.

A notat că, la data de 11 mai 2010 procurorul în Procuratura sect. Buiucani,

mun.Chișinău, Alexei Axentiev, prin ordonanță, a dispus inițierea investigațiilor în

vederea căutării sale, iar la stabilirea locului aflării sale, să fie prezentată la procuror

pentru a fi aleasă o măsură preventivă.

A invocat că, prin dispozițiile nr. 1424 din 27 august 2010 și nr. 24321 din 13

octombrie 2010 au fost însărcinați colaboratorii Comisariatului de poliție de a

verifica domiciliul său, iar în cazul în care nu se află la domiciliu, de a chestiona

rudele, prietenii, vecinii, etc. în vederea stabilirii locului aflării sale, însă aceste

dispoziții nu au fost executate, nefiind verificat domiciliul său.

A specificat că, ulterior, în luna ianuarie 2011 unul din vecinii săi, fiind la

Comisariatul de poliție Rîșcani, a văzut fotografia sa pe panoul persoanelor care se

află în căutare, fapt despre care i-a comunicat.

A declarat că, fiind în etate și fiindu-i greu să se deplaseze, fiul său, Liviu

Sîmboteanu a mers la Comisariatul de poliție Rîșcani, unde, într-adevăr, a depistat

fotografia sa pe panoul persoanelor care se află în căutare. Tot atunci, fiul său a mers

la administrație să se informeze despre faptul dat, însă nu a primit nici un răspuns

concret, fiindu-i comunicat că, urmează să se adreseze la Comisariatul de poliție

Buiucani, unde, la fel, era afișată fotografia sa pe panoul persoanelor care se află în

căutare și unde a primit informația despre existența dosarului penal intentat în

privința sa, care se află la Procuratura Buiucani în gestiunea procurorului Alexei

Axentiev.

A subliniat că, la data de 21 ianuarie 2011 s-a prezentat la Procuratura

Buiucani, mun. Chișinău, unde procurorul Alexei Axentiev i-a adus la cunoștință

ordonanța de punere sub învinuire din 07 mai 2010, a fost interogată în calitate de

învinuit și a fost emisă și adusă la cunoștință ordonanța de aplicare a măsurii

preventive - obligația de a nu părăsi localitatea, fiindu-i explicate consecințele

încălcării.

2

A precizat că, investigațiile pe cauza penală au continuat, însă nu au fost găsite

și administrate probe care ar demonstra vinovăția sa, astfel încât la data de 07

februarie 2012 organul de urmărire penală în persoana ofițerului Secției urmărire

penală a Comisariatului de poliție Buiucani, I. Rusanovschi și conducătorul

organului de urmărire penală al Comisariatului de poliție Buiucani, Vitalie Pșenicinîi

au întocmit un raport, prin care au solicitat procurorului scoaterea sa de sub urmărire

penală și suspendarea urmăririi penale în legătură cu faptul că, nu a fost identificat

făptuitorul, care a comis această infracțiune, însă procurorul a respins raportul

enunțat, solicitând informație de la CCL nr. 18 despre locul aflării sale, la care prin

răspunsul președintelui CCL nr. 18 a fost informat că, ea permanent a locuit și

locuiește în apartamentul nr. xxxx și achită lunar, pe deplin și la timp serviciile

comunale, neavând careva datorii.

A menționat că, în luna iulie 2012, neavând nici o probă, care ar demonstra

vinovăția sa, procurorul Alexei Axentiev a finalizat urmărirea penală, a întocmit

rechizitoriul și a trimis dosarul spre examinare în instanța de judecată.

A susținut că, în instanța de judecată a beneficiat de apărător ales, împreună

cu care a făcut cunoștință cu materialele cauzei penale, din care a aflat despre faptul

că, s-a aflat în căutare, ca fiind un infractor periculos, care a comis o infracțiune

deosebit de gravă și care se ascunde de organele de urmărire penală, iar în vederea

combaterii poziției organului de urmărire penală a fost prezentat instanței de

judecată 13 cereri-declarații ale diferitor persoane, care au confirmat că, ea

permanent a locuit pe adresa indicată, este în vârstă, se deplasează greu, motiv din

care nu pleacă departe de casă.

A afirmat că, în legătură cu faptul că, organul de urmărire penală nu a efectuat

o anchetă completă, obiectivă și sub toate aspectele, instanța de judecată a dispus

efectuarea expertizei economico-financiare a farmaciei din Penitenciarul nr. 16,

or.Pruncul, unde a activat, care odată în plus a confirmat nevinovăția sa.

A relatat că, prin sentința din 16 decembrie 2015 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău a fost achitată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4)

din Codul penal pe motiv că, fapta nu întrunește elementele infracțiunii incriminate,

cu reabilitarea deplină a sa.

A declarat că, prin decizia din 01 aprilie 2016 a Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău a fost respins apelul declarat de către procurorul în Procuratura

Buiucani, mun. Chișinău, Alexei Axentiev și a fost menținută sentința primei

instanțe, iar prin decizia din15 noiembrie 2016 a Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție a fost admis recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cătălin Scutelnic și a fost dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

A invocat că, prin decizia din 13 septembrie 2017 a Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău a fost respins ca nefondat apelul procurorului în procuratura

Buiucani, mun. Chișinău, Alexei Axentiev și a fost menținută sentința primei

instanțe, iar prin decizia din 20 februarie 2018 a Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder și a fost

menținută decizia instanței de apel.

3

A notat că, începând cu luna ianuarie 2011, momentul aflării despre existența

unei învinuiri în privința sa, i-au fost cauzate suferințe psihice și morale sub formă

de stare de stres și retrăiri de lungă durată.

A mai notat că, hărțuirea sa psihică și morală a continuat pe parcursul întregii

examinări a cauzei penale, din momentul aducerii la cunoștință a ordonanțatei de

punere sub învinuire – 21 ianuarie 2011 până la 20 februarie 2018, moment în care

hotărârea a devenit irevocabilă. Urmările stresului psihic le suportă până în prezent.

A relevat că, drept rezultat al suferințelor psihice, pe care le-a suportat, bolile

somatice s-au agravat, iar starea sănătății sale s-a înrăutățit în așa mod încât nu mai

putea să se prezinte în instanța de apel pentru a participa la judecarea cauzei sale.

A specificat că, a fost urmărită penal din 13 februarie 2009 până la 20

februarie 2018, adică pe parcursul a 09 ani de zile, în lipsa elementelor componenței

de infracțiune și în lipsa probelor. A fost învinuită de comiterea unei infracțiuni

deosebit de grave, pentru care legea penală stabilește pedeapsă doar privațiune de

libertate.

A menționat că, suferințele psihice și morale suportate au atins apogeul cînd

procurorul a solicitat 9 ani de închisoare în prima instanță, iar ulterior, a contestat

sentința de achitare în mod neîntemeiat.

A susținut că, suferințele morale și psihice suportate nu pot fi calculate în

careva sume bănești, deoarece ele sunt ireparabile, însă, ținând cont de

reglementările Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, prejudiciul moral, care ar

reprezenta o compensație echitabilă și suficientă, constituie 3000000 de lei.

A afirmat că, prin acțiunile ilegale, comise de organul de urmărire penală i-a

fost cauzat prejudiciu material sub forma sumelor plătite avocatului pentru asistența

juridică, care constituie 27000 de lei.

A solicitat încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției, a sumei de 27000 de lei, cu titlu de prejudiciu material și a sumei de

3000000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Pe parcursul judecării cauzai Victoria Sîmboteanu a depus o cerere, prin care

a solicitat încasarea din contul Ministerului Justiției a cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 8000 de lei.

Prin hotărârea din 01 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

acțiunea depusă de către Victoria Sîmboteanu a fost admisă parțial și au fost încasate

din contul bugetului de stat gestionat de către Ministerul Finanțelor, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul Victoriei Sîmboteanu suma de 30000 de lei, cu

titlu de prejudiciu moral, suma de 27000 de lei, cu titlu de prejudiciu material și

cheltuielile de asistență juridică suportate în prezenta cauză în sumă de 8000 de lei.

În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Ministerul Justiției, a fost admis apelul declarat de către

Victoria Sîmboteanu și a fost modificată hotărârea primei instanțe în partea reparării

prejudiciului moral, majorând suma încasată cu titlu de prejudiciu moral de la 30000

de lei până la 50000 de lei. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

4

Instanța de apel a considerat că, prima instanță just a stabilit că, Victoria

Sîmboteanu, în baza prevederilor art. 1405 și 1423 din Codul civil și ale art. 11

alin.(1) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, are dreptul de a solicita repararea

prejudiciului moral pentru supunerea neîntemeiată la urmărire penală.

Totodată, instanța de apel a constatat că, suma prejudiciului moral dispusă de

către prima instanță spre încasare în mărime de 30000 de lei este una infimă, motiv

din care urmează a fi majorată.

Cu referire la art. 1405 alin. (1), 1422 alin. (1) și 1423 alin. (1) și (2) din Codul

civil (în redacția în vigoare până la 01 martie 2019), art. 2, 3 alin. (1) lit. a) și 11 din

Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art. 23

alin. (3) și 66 alin. (3) din Codul de procedură penală și art. 53 alin. (2) din

Constituția RM și rezultând din specificul acțiunii, instanța de apel a constatat că,

prima instanță, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic

litigios, creând condiții obiective participanților la proces, justificat a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, însă incorect a determinat mărimea compensației

pentru prejudiciul moral cauzat Victoriei Sîmboteanu ca urmare a acțiunilor ilegale

a organului de urmărire penală.

În contextul dat, instanța de apel a menționat faptul că, unul din criteriile

orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care

exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. În

temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să

primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul

despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu

trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri

nejustificative pentru victimele daunelor.

Având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a

prejudiciului moral, suferințele morale cauzate, starea de stres și frustrare cauzate

Victoriei Sîmboteanu, durata urmăririi penale, instanța de apel a apreciat că, în

prezenta cauză sunt motive întemeiate de a majora cuantumul prejudiciului moral

stabilit de prima instanță până la 50000 de lei, sumă care, în opinia instanței, poate

fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate,

în speță Victoriei Sîmboteanu.

La caz, instanța de apel a apreciat ca fiind justă soluția primei instanțe în partea

admiterii pretenției cu privire repararea prejudiciului material în sumă de 27000 de

lei, or, ținând cont de prevederile art. 3 lit. a) coroborat cu art. 7 lit. e) din Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, Victoria

Sîmboteanu Victoria, în circumstanțele în care a fost achitată pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) din Codul penal, are dreptul de a pretinde

compensarea din contul statului a cheltuielilor de asistența juridică suportate în

cadrul procesului penal.

5

În ceea ce privește cerința cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată,

instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată soluția primei instanțe cu privire la

încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul Victoriei Sîmboteanu a sumei de 8000 de lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată suportate în legătură cu examinarea cauzei civile.

La data de 30 decembrie 2019 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece a fost interpretată în mod eronat legea și aprecierea probelor

de către instanța de apel a fost arbitrară.

A menționat că, prezenta acțiune este neîntemeiată, deoarece reieșind din

prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, nu orice acțiune a

organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea statului.

A susținut că este important și necesar să se constate ilegalitatea actului

procedural emis de către organul de drept. Astfel, dacă se demonstrează printr-un

act judecătoresc de dispoziție irevocabil că, acțiunile întreprinse de către organul de

urmărire penală sunt/au fost ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent

de faptul dacă este vinovată sau nu persoana.

A afirmat că, instanțele judecătorești au analizat arbitrar poziția participanților

la proces și au evitat aprecierea argumentului reprezentantului Ministerului Justiției

precum că, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea

statului.

A relevat că, existența ordonanței de clasare a cauzei penale nu denotă faptul

că, organul de urmărire penală a admis careva acțiuni ilicite, or, efectuarea măsurilor

operative de investigație este obligația organului de urmărire penală, care are drept

scop de a descoperi circumstanțele și persoana care a comis infracțiunea.

A declarat că, acordarea de satisfacții materiale nu constituie o regulă. În

materia drepturilor omului o recunoaștere oficială și publică a violării constituie

uneori prin sine o satisfacție echitabilă pentru reclamant.

La data de 29 ianuarie 2020 Victoria Sîmboteanu, reprezentată de către

avocatul Angela Balan, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe în partea reparării prejudiciului moral, fiind dispusă încasarea din

contul statului prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul său a sumei de

3000000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești în partea reparării prejudiciului moral, deoarece instanțele judecătorești

au interpretat în mod eronat Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și prevederile art. 1422 și 1423

din Codul civil, precum și au dat o apreciere arbitrară probelor.

6

A menționat că, instanțele judecătorești nu au ținut cont de prevederile art. 11

din Legea enunțată.

A susținut că, deși instanța de apel a majorat cuantumul prejudiciului moral,

acesta este contrar criteriului echității. Suma de 50000 de lei nu este o sumă excesivă

pentru stat, iar pentru recurentă nu reprezintă o satisfacție echitabilă, ținând cont de

faptul că, timp de 9 ani aceasta a trecut prin stări stresante, înjosiri, umilințe, fiind o

persoană în etate, starea morală și psihică a căreia este mult mai sensibilă.

A afirmat că, suferințele psihice și morale, pe care le-a suportat Victoria

Sîmboteanu sunt de nedescris, ele nu pot fi apreciate în careva sume bănești.

A relevat că, ținând cont de jurisprudența CEDO, de prevederile art. 1423 din

Codul civil și ale Legii menționate și de Recomandarea nr. 6 a Curții Supreme de

Justiție privind satisfacția echitabilă, prejudiciul moral în sumă de 50000 de lei este

una inechitabilă și nu poate servi un remediu efectiv și o satisfacție că, persoana este

repusă în drepturi.

Prin referința depusă la data de 29 ianuarie 2020 Victoria Sîmboteanu,

reprezentată de către avocatul Angela Balan, a solicitat respingerea recursului

declarat de către Ministerul Justiției, iar prin referința depusă la data de 29 ianuarie

2020 Procuratura Generală a solicitat admiterea recursului declarat de către

Ministerul Justiției.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat

decizia contestată în adresa părților la data de 03 decembrie 2019 (f. d. 54, vol. II).

Astfel, recursul declarat de către Ministerul Justiție la data de 30 decembrie

2019 și recursul declarat de către Victoria Sîmboteanu, reprezentată de către

avocatul Angela Balan, la data de 29 ianuarie 2020 sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

7

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către Ministerul Justiției

și Victoria Sîmboteanu, reprezentată de către avocatul Angela Balan, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în

recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Victoria Sîmboteanu,

reprezentată de către avocatul Angela Balan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

8

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Victoria Sîmboteanu,

reprezentată de către avocatul Angela Balan, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile declarate de către Ministerul Justiției și Victoria Sîmboteanu,

reprezentată de către avocatul Angela Balan, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

9