2ra-369/19 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penala

2ra-369/19 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penala (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-369/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (C.Valah)

instanța de apel:Curtea de Apel Chișinău (L.Bulgac, G.Dașchevici, S.Gîrbu)

Î N C H E I E R E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursurilor declarate de Procuratura

Generală a Republicii Moldova, Țurcan Vladimir și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Țurcan Vladimir

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Țurcan Vladimir, reprezentat de avocatul Foltea Vasile,

au fost admise apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

reprezentat de Pantea Daniel și Procuratura Generală a Republicii Moldova,

reprezentată de Alina Vochin, cu modificarea hotărârii din 14 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La data de 05 februarie 2018, reclamantul Țurcan Vladimir a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, prin care a

solicitat încasarea din contul statului prin intermediul pârâtului în beneficiul său a

prejudiciului material în mărime de 181 592,41 lei, constituind salariul neîncasat în

perioada suspendării din funcție din 08.05.2014 până la 15.06.2016, cu aplicarea

coeficientului de inflație și asistența juridică în mărime de 22 000 de lei, acordată în

procesul penal de acuzare în comiterea infracțiunii, prejudiciul moral în mărime de 1

000 000 de lei, asistența juridică în mărime de 5000 de lei, acordată în prezenta cauză.

1

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 03.09.2013, Procuratura

anticorupție a pornit urmărirea penală în cauza penală nr.XXXXX, în privința sa în

baza art. XXXXX Cod penal, iar la 21.10.2013 a fost recunoscut în calitate de bănuit

prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din cadrul CNA, Nicolai Otilia.

A menționat, că prin ordonanța de punere sub învinuire, emisă la 11.11.2013 de

procurorul Adriana Bețișor din cadrul Procuraturii anticorupție, i-a fost incriminată

comiterea infracțiunii prevăzute de art. XXXXX Cod penal.

A invocat că prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din XXXXX a fost

achitat pe motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, prin decizia Curții de

Apel Chișinău din XXXXX apelul declarat de procuror a fost admis din alte motive,

casată parțial sentința primei instanțe din 14.11.2016, inclusiv din oficiu în baza art.

409 alin.(2) CPP și pronunțată o nouă hotărâre prin care reclamantul a fost achitat pe

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, iar prin decizia Curții Supreme de

Justiție din XXXXX, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat, cu menținerea

deciziei instanței de apel din XXXXX. Astfel, sentința de achitare a devenit definitivă

și irevocabilă, motiv pentru care solicită repararea prejudiciului în mărimea și modul

stabilit în Legea nr.1545 din 25.02.1998.

A menționat, că ținerea persoanei sub învinuire este o acțiune de tragere a

persoanei la răspundere penală, în acest sens s-a expus Curtea Constituțională în

hotărârea nr. 26 din 23.11.2010, care printre altele a constatat că asemenea acțiune

procesuală duce la restrângerea drepturilor constituționale privind libertatea persoanei

(libera circulație ș.a.), iar învinuitul este supus unor restrîngeri de ordin social,

psihologic, civil.

A declarat că probe ce confirmă tragerea ilegală la răspundere penala a

reclamantului sunt următoarele: ordonanța de pornire a urmăririi penale din

03.09.2013 în cauza nr. XXXXX; ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit din

21.10.2013; ordonanța de punere sub învinuire din 11.11.2013; încheierea

judecătorului de instrucție din 21.03.2014, prin care Procuratura a fost obligată să

lichideze încălcarea drepturilor și libertăților părții apărării în procedura de

administrare a probelor solicitate de învinuit; sentința de achitare a reclamantului

emisă de Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău la XXXXX; decizia de achitare a

reclamantului emisă de Curtea de Apel Chișinău la XXXXX; decizia Curții Supreme

de Justiție din XXXXX prin care a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar

declarat de procuror, cu menținerea deciziei instanței de apel; certificatul medical nr.

XXXXX din 24.04.2014.

A relatat, că în perioada în care procesul penal s-a aflat pe rolul organului de

urmărire penală și al instanțelor judecătorești, a fost obligat de a se prezenta la citații

și de a participa la diverse acțiuni procesuale, fiindu-i aplicată măsura procesuală de

constrângere prin suspendarea provizorie din funcție. Aceste împrejurări denotă clar

că în rezultatul intentării urmăririi penale, tragerii la răspundere penale, desfășurarea

procesului penal și prin acțiunile organului de urmărire penală, i-a fost încălcat

dreptul fundamental de a nu fi urmărit penal, în lipsa unei fapte infracționale. Prin

recunoașterea în calitate de bănuit și înaintarea învinuirii i s-a adus atingere dreptului

2

prevăzutla art. 53 din Constituția RM, iar suferințele psihice provocate urmează a fi

compensate prin acordarea unor despăgubiri.

A menționat, că i s-a cauzat un prejudiciu moral și material considerabil prin

următoarele acțiuni: a) prin demersul nr.7724 din 14.11.2013, procurorul Bețișor

Adriana a solicitat ministrului afacerilor interne, Recean Dorin, suspendarea

provizorie din funcție a învinuitului Țurcan Vladimir, care la acel moment deținea

gradul de colonel de poliție și funcția de director al Direcției generale analiză,

monitorizare și evaluare a politicilor din cadrul MAI, în baza art. 200 CPP, în calitate

de măsură procesuală de constrângere; b) urmare a examinării demersului nr. 7724

din 14.11.2013, prin ordinul MAI nr.86 ef din 08.05.2014 au fost suspendate

raporturile de serviciu cu reclamantul; c) în temeiul informațiilor dezvăluite

intenționat de procurori în mass-media au fost publicate mai multe articole care

reflectau activitățile de urmărire penală derulate în privința reclamantului, cu

specificarea faptului că este reprezentantul MAI implicat în scandaluri de corupție (în

special: kommepcaнть.md din 02.08.2013,14.08.2013 și 15.08.2013; Moldova

Curată.md; HotNews.md din 31.07.2013; Gardianul.md din 31.07.2013;

Radioorhei.info din august 2013). Încălcarea dreptului de a beneficia de protecția art.

8 CEDO a luat amploare după dezvăluirea de Procuratura Generală a comunicatului

oficial la14.05.2014 (http://www.procuratura.md/md/newslst/1211/1/5742/), prin care

societatea a fost informată că dosarul penal în privința lui Țurcan Vladimir a fost

deferit justiției și că riscă amendă în mărime de până la 600 u.c. sau închisoare până la

1 an cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de până la 5 ani. Această informație a fost preluată de ziarul

Jurnal Național și a servit subiect de discuții în cadrul emisiunii „Țara lui Dogaru” la

Publika TV, tirajată la posturi radio și TV; d) organul de urmărire penală nu s-a

conformat și nu a lichidat încălcările constatate prin încheierea judecătorului de

instrucție din 21.03.2014, prin care Procuratura a fost obligată să lichideze încălcarea

drepturilor și libertăților părții apărării în procedura de administrare a probelor

solicitate de învinuitul Țurcan Vladimir; e) până la moment (23.01.2018) este înscrisă

în Registrul informației criminalistice și criminologice al RM următoarea informație

cu caracter criminogen: „La 03.09.2013, pe faptul săvîrșirii infracțiunii, prevăzute de

alin. (1) al art. XXXXX Cod penal, de către Centru Național Anticorupție a fost

intentată cauza penală nr. XXXXX. La data de 13.05.2014, cauza penală a fost trimisă

în instanța de judecată pentru examinare în fond. De altă informație pe cazul dat nu

dispunem”. Acest fapt se confirmă prin certificatul de cazier detaliat XXXXX din

23.01.2018 eliberat reclamantului; f) prin certificatul medical nr. XXXXX din

24.04.2014 se confirmă faptul înrăutățirii stării sănătății reclamantului ca urmare

stresurilor și frustrărilor suferite pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei

penale pornite în privința sa, inclusiv stărilor de frică continuă și presiune psihologică

condiționate de lipsa unei soluții definitive într-o perioadă îndelungată și riscul să fie

pedepsit cu închisoare; g) pentru a demonstra nevinovăția a fost nevoit să accepte

testul poligraf, ce a confirmat faptul că declarațiile sale nu conțin elementele

3

comportamentului simulat, fapt confirmat prin Avizul de testare Poligrag nr.XXXXX

din 30.03.2015.

A invocat, că pornirea urmăririi penale, tragerea sa la răspundere penală,

aplicarea măsurii procesuale de constrângere prin suspendarea provizorie din funcție,

precum și justiția televizată manifestată prin mediatizarea cazului penal, au condus la

suferințe psihice, și prejudicii materiale, determinate de necesitatea deplasării la

sediile organului de urmărire penală, judecătoriei de fond și de apel, precum și

angajarea avocaților în vederea acordării asistenței juridice în legătură cu acuzațiile de

comiterea unei pretinse fapte prejudiciabile.

Mai mult, acțiunile ilegale admise de reprezentanții organului de urmărire penală

inclusiv perioada îndelungată pe parcursul căreia reclamantul a fost persecutat penal,

fiind supus măsurii procesuale de constrângere indicate, în timp ce evident nu era

vinovat de fapta incriminată, motivează pretenția acestuia de a solicita repararea

prejudiciului moral și material.

A susținut, că având un stagiu de muncă îndelungat în cadrul MAI, deținând

gradul de colonel de poliție și funcția de director al Direcției generale analiză,

monitorizare și evaluare a politicilor, bucurându-se în familie și societate de reputație

impecabilă, a suferit grav în urma acțiunilor neadecvate ale organelor de urmărire

penală și ale procuraturii, care de la bun început au apreciat neobiectiv circumstanțele

cauzei, fiind impus să treacă prin toate instanțele judiciare pentru a-și demonstra

nevinovăția, inclusiv să fie supus testului poligraf. Perioada îndelungată a urmăririi

penale și a judecării cauzei penale i-a cauzat o perioadă îndelungată de stres legat de

soarta sa incertă și perspectiva reală de a fi pedepsit penal ilegal, ținând cont de faptul

că la momentul pornirii urmăririi penale reclamantul deja avea 51 ani. Evident că

vârsta înaintată, durata îndelungată a cauzei penale în condițiile în care lipsea temeiul

legal de tragere la răspunderea penală, au cauzat suferințe emoționale și psihice grave,

deoarece aflarea sub urmărire penală i-a redus considerabil șansele să-și realizeze

cariera profesională în cadrul MAI în contextul în care potrivit cu Fișa de evaluare a

funcționarului public de conducere din 14.02.2014, reclamantul a fost evaluat de

angajator cu calificativul „Foarte bine".

A concluzionat că despăgubirea adecvată pentru suferințele morale suferite,

constituie suma de 1 000 000 de lei.

Totodată, a considerat că în speță este prezentă eroarea judiciară manifestată de

procurori, care au încălcat principiului general potrivit căruia nici o persoană

nevinovată nu poate fi trasă la răspundere, în condițiile în care: l-au pus sub învinuire;

au solicitat aplicarea măsurii procesuale de constrângere; nu au îndeplinit indicațiile

judecătorului de instrucție de a-l repune în drepturi pe reclamant; au întocmit

rechizitoriul și au expediat cauza penală în judecată, după care au contestat în ordine

de apel și recurs hotărârile de achitare. A fost nevoie de aproape 4 ani ca să

demonstreze nevinovăția, condiție inacceptabilă într-un stat de drept în care drepturile

și libertățile fundamentale ale omului trebuie să fie primordial apărate și garantate.

A subliniat, că pe parcursul exercitării urmăririi penale procurorii au acționat și în

unele situații au inacționat (neexecutând indicațiile judecătorului de instrucție) prin

4

încălcarea deliberată a normelor procedurale, fapt care indică la încălcarea dreptului

reclamantului la un proces echitabil prevăzut la art. 6 CEDO, fiindu-i create obstacole

morale și fizice, pierdere de timp, energie, stres și suferință psihică, dar și pierderi

materiale.

Aceste concluzii sunt susținute prin constatările făcute de instanțele de judecată

(de fond, de apel și recurs), care au statuat că în acțiunile lui Țurcanu Vladimir lipsesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. XXXXX Cod penal (în redacția până la

modificările LP nr.134 din 17.06.16, MO. nr.245-246/30.07.16, art.515, în vigoare la

01.08.2016).

A relatat că prejudiciul material suportat se confirmă prin suspendarea provizorii

din funcție a reclamantului în temeiul demersului procurorului: demersul nr. 7724 din

14.11.2013, prin care procurorul Bețișor Adriana a solicitat suspendarea provizorie

din funcție a învinuitului Țurcanu Vladimir; ordinul ministrului afacerilor interne

nr.86 ef din 08.05.2014, prin care raporturile de serviciu au fost suspendate; articolul

din presă prin care la 16.05.2014, MAI a mediatizat aplicarea măsurii procesuale de

constrângere prin suspendarea provizorie din funcție a reclamantului ca rezultat al

examinării demersului Procuraturii anticorupție; certificatul nr.XXXXX din

24.01.2018 în conformitate cu care salariul mediu încasat de reclamant până la

momentul suspendării din funcție era de 7196,53 de lei.

Referitor la prejudiciul material, reclamantul a menționat că a fost privat de

posibilitatea de a desfășura activitate profesională și a încasa salariul ce constituia

principala sursă de venit, motiv pentru care suma totală a prejudiciului material cauzat

de acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și procuraturii sub forma plăților

salariale pentru perioada suspendării provizorii din funcție începând cu 08.05.2014

până la 15.06.2016 constituie 181 592, 41 de lei.

Referitor la prejudiciul moral, reclamantul a invocat art. 6 CEDO, care

garantează dreptul la un proces echitabil și a menționat că în faza de urmărire penală

nu a avut parte de o anchetă eficientă, așa cum este definită de CtEDO în practica sa

constantă. În acest sens, plângerile și aspectele invocate de reclamant în fața organului

de urmărire penală și procurori au fost tratate ca irelevante, acestuia fiindu-i refuzate

cererile de administrare a probatoriului care demonstrau nevinovăția. Chiar dacă prin

încheierea judecătorului de instrucție din 21.03.2014 s-a dispus admiterea plângerii

reclamantului cu obligarea procuraturii să lichideze încălcarea drepturilor și

libertăților părții apărării în procedura de administrare a probelor solicitate de

învinuitul Țurcanu Vladimir, organul de urmărire penală nu s-a conformat și

intenționat nu a lichidat încălcările constatate.

Anume aceste inacțiuni ilegale manifestate prin încălcarea de către autorități a

prevederilor art.6 CEDO, au determinat represiunile ilegale la care a fost supus într-o

perioadă îndelungată și în final suferințele morale și materiale ce i-au fost cauzate.

Totodată, a invocat încălcarea de către autorități a prevederilor art.8 CEDO, care

garantează dreptul la respectarea vieții private și de familie, care nu a fost respectat,

iar procurorii au admis ingerințe nejustificate în exercitarea acestui drept în măsura în

care acest amestec nu era prevăzut de lege, măsură care nu era necesară pentru

5

securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii

și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea

drepturilor și libertăților altora.

Mai mult, în temeiul informațiilor dezvăluite de procurori, în mass-media au fost

publicate mai multe articole, care reflectau într-o lumină incomodă activitățile de

urmărire penală derulate înprivința reclamantului, cu specificarea faptului că acesta

este reprezentantul MAI și că acestea sunt coruptibile.

A considerat că reieșind din jurisprudența CEDO, instanțele judecătorești ar

putea să acorde satisfacție morală la constatarea violării drepturilor și libertăților

fundamentale și anume pentru violarea art. 6 și 8 CEDO și repararea prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, Legea nr.1545.

Astfel, la aprecierea întinderii prejudiciului moral ce urmează a fi compensat

reclamantului în legătură cu violarea art.art.6 și 8 CEDO, în cadrul fazei de urmărire

penală și înlegătură cu tragerea ilegală la răspundere penală, urmează să fie luat în

considerare faptul că, i-a fost imputat neîntemeiat comiterea unei fapte prejudiciabile,

sancțiunea căreia prevedea inclusiv pedeapsa sub formă de închisoare; mediatizarea în

presă de procuratură a aspectelor penale acazului ce au defăimat calitatea oficială de

persoană publică a reclamantului, care deținea gradul de colonel de poliție și funcția

de conducere în cadrul MAI; mediatizarea aplicării măsurii procesuale de

constrângere prin suspendarea provizorie din funcție a reclamantului de către MAI la

16.05.2014 a constituit o ingerință în sfera privată a reclamantului; inițierea

procedurilor de suspendare din funcție a reclamantului, soldate cu aplicarea măsurii

procesuale de constrângere i-au cauzat prejudicii materiale și morale materializate

prin interzicerea reclamantului de a munci pe profilul profesional și de a realiza

posibilități de avansare în carieră; perioada îndelungată a procedurilor care s-au

finalizat în final cu o sentință de achitare definitivă și irevocabilă (2013-2018) l-au

exclus forțat din circuitul profesional; încălcarea dreptului la un proces echitabil și la

viață privată, în special în faza finală a carierei profesionale de succes, când conta

enorm imaginea ireproșabilă de care se bucura în colectiv, a avut un rol decisiv și l-a

demoralizat.

Referitor la prejudiciul material cauzat ca rezultat al suportării de către reclamant

a cheltuielilor în legătură cu asistența juridică de care a beneficiat pe parcursul

procesului penal nr.XXXXX (faza de urmărire penală, instanța de fond, de apel și de

recurs), reclamantul a invocat prevederile din Legea nr. 1545, iar ca probe ce

confirmă suportarea cheltuielilor în legătură cu necesitatea de a angaja un avocat

precum și necesitatea de a se deplasa la organul de urmărire penală, a indicat

următoarele: - Contractul de asistență juridică nr.01/09 din 01.09.2013; bonul de plată

seria ES nr.109376 din 09.03.2015; mandatul avocațial seria MA nr.0453556 din

1.10.2013; Raportul de activitate al avocatului Turchin Anatol, prin care se justifică

achitarea sumei de 12000 de lei pentru asistența juridică în cadrul urmăririi penale; -

Contractul de asistență juridică nr. 14/10-2014 din 15.10.2014, bonul de plată seria

XL nr.145011 din 15.10.2014 și mandatul seria MA nr.0771916 din 15.10.2014, prin

6

care se confirmă achitarea sumei de 5000 de lei, pentru asistența juridică prestată de

CA „Vasile Foltea” în cadrul judecării cauzei penale nr.XXXXX în fond la

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău; - Contractul de asistență juridică nr.08/02-2017

din 07.02.2017; bonul de plată seria XL nr.145079 din 07.02.2017; mandatul seria

MA nr.0772118 din 07.02.2017, prin care se confirmă achitarea sumei de 5000 de lei

pentru asistența juridică prestată de CA „Vasile Foltea” în cadrul judecării cauzei

penale nr.XXXXX la Curtea de Apel Chișinău. În calitate de probe ce confirmă

suportarea de către reclamant a cheltuielilor de judecată în legătură cu intentarea

prezentului proces de recuperare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală (procurorului) în legătură cu tragerea ilegală la

răspundere penală, a invocat Contractul de asistență juridică nr. 08/01-2018 din

19.01.2018 și bonul de plată seria XL nr. 145109 din 19.01.2018, prin care se

confirmă achitarea de reclamant pentru acordarea asistenței juridice suma de 5000 de

lei și Raportul de activitate al avocatului.

Prin hotărârea din 14 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani acțiunea

a fost admisă parțial, cu încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Țurcan Vladimir, prejudiciul material

în mărime de 203,592,41 de lei, constituit din salariul neîncasat în perioada

suspendării din funcție, cheltuielile de asistență juridică suportate în procesul penal și

în prezenta cauză civilă, și prejudiciul moral în sumă de 300 000 de lei, iar în total

suma de 503 592, 41 de lei. În rest, pretenția din acțiune privind încasarea

prejudiciului moral în mărimea solicitată s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel declarată de Țurcan Vladimir, reprezentat de avocatul Vasile Foltea. S-a

admis în parte cererile de apel declarate de către Ministerul Justiției, reprezentat de

Pantea Daniel și Procuratura Generală, reprezentată de Alina Vochin. S-a modificat

hotărârea din 14 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin diminuarea

cuantumului prejudiciului moral de la 300 000 de lei până la 100 000 de lei, în rest

apelurile declarate de către Ministerul Justiției, reprezentat de Pantea Daniel și

Procuratura Generală, reprezentată de Alina Vochin, s-au respins și hotărârea s-a

menținut.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că concluzia instanței de fond cu

privire la constatarea faptului atragerii ilegale la răspundere penală și a arestării

ilegale a lui Țurcan Vladimir pe cauza penală de învinuire în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. XXXXX, este una întemeiată și legală, or, precum a fost stabilit, pe

parcursul urmăririi penale, Țurcan Vladimir a indicat și demonstrat nevinovăția sa,

inclusiv prin petrecerea testului poligraf, care în final au confirmat nevinovăția

acestuia, însă circumstanțele și probele prezentate în acest sens, au fost verificate

ineficient de procuratura anticorupție. Astfel, procurorul nu a reacționat prompt, iar

aceasta a condiționat tergiversarea neîntemeiată a urmăririi penale.

În acest sens, instanța de apel a considerat că procurorul a neglijat circumstanțele

pricinii care de fapt demonstrau cu certitudine nevinovăția reclamantului/apelantului,

or, deși inițial în privința lui Țurcan Vladimir a fost pornită urmărirea penală cu

7

transmiterea cauzei în judecată, ulterior a fost achitat prin sentință judecătorească

devenită și irevocabilă.

Instanța de apel a apreciat concluzia instanței de fond cu privire la faptul că, în

speță se atestă o eroare judiciară din partea procuraturii, care a încălcat principiului

general potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere, în

contextul în care a pus sub învinuire reclamantul cu remiterea cauzei în instanță, însă

a fost achitat în judecată.

De asemenea, instanța de apel a considerat că instanța de fond la emiterea

hotărârii contestate a luat în considerare circumstanțele de fapt ale pricinii și respectiv

pornirea urmăririi penale, tragerea sa la răspundere penală, aplicarea măsurii

procesuale de constrângere prin suspendarea provizorie din funcție, precum și justiția

televizată manifestată prin mediatizarea cazului penal, au condus la suferințe psihice,

și prejudicii materiale, determinate de necesitatea deplasării la sediile organului de

urmărire penală, judecătoriei de fond și de apel, precum și angajarea avocaților în

vederea acordării asistenței juridice în legătură cu acuzațiile de comiterea unei

pretinse fapte prejudiciabile, or, luînd în considerație concluziile expuse în actul

judecătoresc de achitare în privința lui Țurcan Vladimir, acuzatorul de stat nu a

prezentat probe pertinente și incontestabile care ar confirma învinuirea adusă

inculpatului, astfel fiind constatat că fapta nefiind comisă de către învinuit.

Drept urmare, instanța de apel a considerat nefondate și neîntemeiate

argumentele apelanților, Ministerul Justiției și Procuratura Generală, prin care s-a

invocat netemeinicia hotărîrii contestate și a acțiunii înaintate de Țurcan Vladimir, or,

nici în prima instanță și nici în instanța de apel nu au fost prezentate careva probe

concludente și pertinente privind lipsa acțiunilor ilegale ale procuraturii.

Astfel, coroborînd normele legale enunțate ce țin de repararea prejudiciului

moral în urma acțiunilor ilegale ale procuraturii, cu circumstanțelede fapt stabilite

atestă faptul că, deși inițial în privința sa a fost pornită urmărirea penală cu

transmiterea cauzei în judecată, ulterior a fost achitat prin sentință judecătorească

devenită definitivă și irevocabilă, instanța de apel a concluzionat că lui Țurcanu

Vladimir i-au fost lezate drepturile sale, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral, fapt care

a fost constatat și de prima instanță care în concluzie a materializat prejudiciul moral

suferit de acesta.

De asemenea, instanța de apel a menționat că conform art.7 lit.a), e) și g)din

Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, în cazurile menționate la art.3 alin.(1), persoanei fizice sau

juridice i se compensează sau i se restituie: salariul și alte venituri provenite din

muncă, ce constituie sursa ei principală de existență, de carea fost privată în urma

acțiunilor ilicite; sumele plătite de ea pentru asistența juridică; cheltuielile efectuate în

legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în

instanța judecătorească.

La 19 decembrie 2018 Procuratura Generală a R.Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea parțială a

8

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

prin care prejudiciul moral să fie diminuat până la o sumă rezonabilă.

În motivarea recursului s-a indicat că de către instanțele ierarhic inferioare au fost

aplicate eronat normele de drept material.

S-a indicat că Țurcan Vladimir nu a fost reținut sau arestat, în privința lui nu a

fost aplicată nici o măsură preventivă, astfel instanța de apel neântemeiat a încasat

prejudiciul moral în sumă de 100 000 de lei, aceasta fiind exagerată.

La 30 ianuarie 2019 Țurcan Vladimir a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie

admisă integral acțiunea.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

La 08 februarie 2019 Ministerul Justiției al R.Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

să fie respinsă integral acțiunea.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

S-a menționat în recurs că durata desfășurării urmăririi penale, durata aflării în

arest preventiv/detenție, durata judecării cauzei penale, statutul, personalitatea, vîrsta

initimatului Țurcan Vladimir, precum și faptul că acesta nu a fost supus reținerii sau

condamnării cu închisoarea, cuantumul sumei acordate cu titlu de prejudiciul moral,

este exagerată și neechitabilă suferințelor pretinse că ar fi fost suportate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

La data de 07 decembrie 2018, decizia instanței de apel a fost publicată pe

pagina web „Portalul instanțelor naționale de judecată”. Cauza dată poate fi găsită pe

www.cac.instante.justice.md, în rubrica hotărâri.

Astfel, recursurile declarate la data de 19 decembrie 2018, 30 ianuarie 2019 și 08

februarie 2019 sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilot în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii

Moldova, Țurcan Vladimir și Ministerul Justiției al Republicii Moldova sunt

inadmisibile, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

9

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova, Țurcan Vladimir și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

10

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova,

Țurcan Vladimir și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Procuratura Generală a

Republicii Moldova, Țurcan Vladimir și Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

11