2ra-1604/18 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-1604/18 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1604/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: I. Păduraru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

DECIZIE

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursurile declarate de către Moscviciov Evgheni și Ministerul

Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Moscviciov

Evgheni împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Procuratura Generală a

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Moscviciov Evgheni, au fost admise apelurile

declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a

Republicii Moldova și a fost modificată hotărârea din 05 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 05 mai 2017 Moscviciov Evgheni a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii

și ale instanțelor judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 19 mai 2011 de către Procuratura

Anticorupție a fost pornită împotriva sa cauza penală nr. 2011036320 în baza art.

361 alin. (2) lit. d) Codul penal, iar la 28 decembrie 2011, procurorul Procuraturii

Râșcani, a înaintat învinuirea în baza articolului menționat și tot în acea zi i-a fost

aplicată măsura de constrângere obligația de a nu părăsi localitatea.

La 30 decembrie 2011 acuzatorul de stat a emis rechizitoriul pe cauza penală

și a transmis materialele în instanța de judecată la Judecătoria Râșcani mun.

Chișinău.

1

Astfel, prin sentința din 22 mai 2015 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău, a

fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit.

d) Cod penal, cu încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea termenului

de prescripție, fiind liberat de răspundere penală.

Ulterior, prin decizia din 25 septembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost

respins ca nefondat apelul său, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

Reclamantul a menționat că, prin decizia din 20 septembrie 2016 a Curții

Supreme de Justiție, a fost admis recursul său, a fost casată sentința din 22 mai

2015 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău și decizia din 25 septembrie 2015 a

Curții de Apel Chișinău, fiind dispusă achitarea sa, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În acest sens, a invocat că în conformitate cu art. 390 alin. (3) Cod de

procedură penală, sentința de achitare duce la reabilitarea deplină a inculpatului.

A explicat că, prin decizia din 20 septembrie 2016, Curtea Supremă de

Justiție a constatat faptul că, instanțele de judecată eronat au ajuns la concluzia

precum că adeverința de salarizare confecționată de către inculpat, reprezintă

document oficial fals, din considerentul că nu este eliberată de anumite autorități

publice.

În opinia reclamantului, însuși faptul atragerii ilegale la răspundere penală,

presupune grave suferințe de ordin fizic și moral a persoanei, acestea fiind și mai

mult provocate de circumstanțele în care a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal - confecționarea și

folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, soldate cu daune în proporții mari intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice, fiindu-i incriminată

astfel o infracțiune mai puțin gravă care se pedepsește cu închisoare de până la 5

ani.

În aceiași consecutivitate a menționat că, la 20 martie 2014 Plenul Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție în urma examinării recursului în numele Legii,

depus de către Procurorul General, a pronunțat decizia în care a indicat că în cazul

prezentării certificatului (adeverinței) de salarizare fals instituțiilor financiare, în

sensul obținerii unui credit sau majorării sumei acesteia, sau obținerii unui credit în

condiții avantajoase, fapta urmează a fi încadrată în baza art. 238 Cod penal, iar în

pct.2 al deciziei a fost menționat că în unele cauze penale, instanțele naționale au

decis că certificatul (adeverința) de salarizare nu se subscrie noțiunii de document

oficial în sensul obiectului material al infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1)

Cod penal, decizia pronunțată în interesul legii fiind obligatorie din ziua

pronunțării.

A relatat că acestui fapt, instanța de fond nu i-a dat nicio importanță, în pofida

multiplelor solicitări ale inculpatului și apărătorului acestuia, fiind ignorat în așa

fel art. 120 al Constituției, conform căruia este obligatorie respectarea sentințelor și

a altor hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, precum și colaborarea

solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentințelor și a altor hotărâri

judecătorești definitive.

În continuare a specificat că, la emiterea sentinței din 22 mai 2015 a

Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău și a deciziei din 25 septembrie 2015 a Curții

de Apel Chișinău, instanțele de judecată nu au executat decizia în interesele Legii

2

din 20 martie 2014 a Curții Supreme de Justiție, iar copia prezentată instanței a

dispărut din dosar.

A mai concretizat că, de către Procuratura Anticorupție a fost încălcată

competența materială la pornirea cauzei penale, iar în acest sens au fost efectuate

acțiuni procesuale la plângerea directorului general al companiei ÎCS „Total

Leasing” SA.

La fel, a evidențiat că prin aplicarea măsurii de obligarea de nepărăsire a

localității, i-a fost limitat dreptul la libera circulație, garantat de art. 27 al

Constituției.

Totodată, a atenționat asupra încălcării drepturilor sale prin neexaminarea în

termenul prevăzut de legislație a plângerii depuse la 16 ianuarie 2012 în temeiul

art. 313 Cod procedură penală.

Reclamantul a comunicat că învinuirea i-a fost înaintată fără calificarea și

explicarea componenței infracțiunii, iar la 29 decembrie 2011 apărătorul său a

depus cerere prin care a solicitat încetarea urmăririi penale motivând prin faptul

lipsei elementelor infracțiunii, însă la 30 decembrie 2011 procurorul a emis

ordonanța de refuz în satisfacerea cererii avocatului.

A reiterat că, la 30 decembrie 2011 cauza penală a fost expediată în

Judecătoria Râșcani mun. Chișinău, iar la 02 ianuarie 2012 a depus plângere

împotriva ordonanței de încetarea urmăririi penale, care nu a fost examinată în

termenul prevăzut de Codul de procedură penală.

La 16 ianuarie 2012, în conformitate cu art. 313 Cod de procedură penală, a

depus la Judecătoria Râșcani mun. Chișinău plângerea cu nr. 982 privind acțiunile

și inacțiunile ilegale ale procurorului ierarhic superior, iar la 06 februarie 2012

judecătorul de instrucție a dispus examinarea plângerii către procurorul

Procuraturii municipiului Chișinău.

Astfel, a susținut că plângerea din 16 ianuarie 2012 nu a fost examinată, timp

în care cauza de învinuire era examinată în instanțele de judecată.

În legătură cu întreprinderea acțiunilor ilegale din partea organului de

urmărire penală și lipsa unei judecăți independente și imparțiale, pe întreaga

perioadă, a trăit cu simțul lipsei unei soluții, fiind în stare de frică continuă și

presiune psihologică.

A considerat rezonabil și echitabil de a-i fi acordată o compensație bănească

în vederea reparării pagubei morale pentru: acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești; obligarea de

nepărăsire a localității; neexaminarea plângerii din 16 ianuarie 2012 în temeiul art.

313 Cod de procedură penală; examinarea ilegală a cauzei în instanțele de

judecată; neexecutarea deciziei în interesul Legii din 20 martie 2014 a Curții

Supreme de Justiție; durata examinării cauzei în afara limitei termenului rezonabil.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza Legii nr. 1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art.

1405, 1422 alin. (1) și (2), 1423 Cod civil, art. 3, 6, 7 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 3

Protocolul 7 al Convenției.

A solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii

3

și ale instanțelor judecătorești în mărime de 53 333 euro, echivalent în lei

moldovenești.

Pe parcursul examinării cauzei reclamantul și-a concretizat cerințele,

solicitând încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a prejudiciului moral în

mărime de 1 068 000 lei și prejudiciului material în sumă de 10 239, 60 de lei,

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, încasarea cheltuielilor de judecată suportate în cadrul

cauzei penale în sumă de 5 189, 95 de lei și cheltuielile de judecată suportate în

prezentul litigiu în sumă de 2143, 40 de lei.

Prin încheierea din 02 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală a

Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 05 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial. A fost încasat din

contul bugetului de stat în beneficiul lui Moscviciov Evgheni prejudiciul moral în

mărime de 30 000 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 4 900 lei suportate pe

parcursul urmăririi penale și examinării cauzei penale în instanțele judecătorești și

cheltuielile de judecată în sumă de 1 520 lei pentru examinarea cauzei civile. În

rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 07 decembrie 2017, 20 decembrie 2017 și 28 decembrie 2017, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Moscviciov Evgheni, au declarat apel (nemotivat) împotriva hotărârii din 05

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, iar la 25 ianuarie 2018,

12 februarie 2018 și 21 februarie 2018 apelanții au depus cererile de apel motivate.

Prin decizia din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Moscviciov Evgheni, au fost admise apelurile declarate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii

Moldova, fiind modificată hotărârea din 05 decembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, prin micșorarea cuantumului despăgubirilor morale

acordate reclamantului de la 30 000 lei până la 3000 lei, și în partea cheltuielilor de

judecată de la 1520 lei până la 500 lei. În rest, hotărârea a fost menținută.

La 08 iunie 2018 și 15 iunie 2018, Moscviciov Evgheni a declarat recurs

împotriva deciziei din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală în partea încasării prejudiciului moral, prin

faptul că au fost aplicate eronat normele de drept material guvernate de raportul

juridic litigios.

A relatat că instanța de apel la aprecierea cuantumului prejudiciului material

și moral nu a ținut cont de circumstanțele de fapt ale cauzei și prevederile art. 3, 7

și 11 ale Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

La fel, a specificat că cheltuielile de judecată suportate atât în prezentul

litigiu, cât și în cauza penală, au fost confirmate prin probe veridice, urmând a fi

restituite în mărimea solicitată.

A mai menționat că instanța de apel a admis spre examinare cererile de apel a

Ministerului Justiției și Procuraturii Generale din 12 februarie 2018 și 21 februarie

4

2018, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de

procedură civilă.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, cu admiterea integrală a cerințelor înaintate.

La 22 iunie 2018, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului s-a invocat încălcarea și aplicarea eronată a normelor

de drept material, prin faptul că a fost interpretată în mod eronat legea, iar

aprecierea probelor a fost arbitrară.

În acest sens, a arătat că în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545 din

25 februarie 1998, la angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin

erori judiciare și de urmărire penală sunt necesare unele condiții speciale, și anume

existența faptei ilicite, astfel încât nu orice acțiune a organelor de drept atrage

răspunderea statului.

De asemenea, a evidențiat că, Moscviciov Evgheni nu a fost reținut sau arestat

și nici nu a prezentat careva probe care să ateste că bănuiala sa ar fi avut careva

efecte negative asupra reputației sale, respectiv nu a fost limitat în drepturi pentru a

pretinde la repararea prejudiciului din contul bugetului de stat.

Cât privește compensarea cheltuielilor de judecată cu titlu de asistență

juridică, a menționat că acestea sunt neîntemeiate și exagerate în raport cu criteriile

stabilite de practica Curții Europene.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 aprilie 2018.

Prin urmare, recursul declarat de Moscviciov Evgheni la 08 iunie 2018, este

în termen.

Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției, completul reține că

decizia integrală a fost recepționată la 31 mai 2018, conform ștampilei de intrare

nr. 10394 (f.d.34 vol.II), iar alte date privind recepționarea deciziei instanței de

apel, la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 22

iunie 2018, este în termen.

Prin referința din 24 iulie 2018, Procuratura Generală a Republicii Moldova a

solicitat admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției și respingerea

recursului declarat de Moscviciov Evgheni.

Prin referința din 30 iulie 2017, Moscviciov Evgheni a solicitat de a declara

recursul Ministerului Justiției ca inadmisibil.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018 a Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursurile declarate de

Moscviciov Evgheni și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, au fost

considerate admisibile și transmise Colegiului lărgit pentru a fi examinate în fond.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

5

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a admite recursul

declarat de Moscviciov Evgheni, a casa decizia instanței de apel și a modifica

hotărârea primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice decizia

instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.

Din materialele dosarului s-a constatat că, înaintând prezenta acțiune în

judecată în baza Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, Moscviciov Evgheni a solicitat

încasarea din contul bugetului de stat a prejudiciului moral în mărime de 1 068 000

lei și prejudiciului material în sumă de 10 239, 60 de lei, precum și cheltuielilor de

judecată suportate în cadrul cauzei penale în sumă de 5 189, 95 de lei și cheltuielile

de judecată suportate în prezentul litigiu în sumă de 2143, 40 de lei.

Judecând cauza, prima instanță prin hotărârea din 05 decembrie 2017 a ajuns

la concluzia de a admite parțial acțiunea și a încasa din contul bugetului de stat în

beneficiul lui Moscviciov Evgheni prejudiciul moral în mărime de 30 000 lei,

cheltuielile de judecată în sumă de 4 900 lei suportate pe parcursul urmăririi penale

și examinării cauzei penale în instanțele judecătorești și cheltuielile de judecată în

sumă de 1 520 lei pentru examinarea cauzei civile, cu respingerea în rest a acțiunii

ca neîntemeiată.

Fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 19 aprilie 2018 a modificat hotărârea primei instanțe prin micșorarea

cuantumului despăgubirilor morale acordate reclamantului de la 30 000 lei până la

3000 lei, și în partea cheltuielilor de judecată de la 1520 lei până la 500 lei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că, deși la examinarea cauzei au fost stabilite pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru judecarea cauzei în fond, soluția

instanței de apel în sensul adoptat nu poate fi menținută, fiind rezultată din

interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios și

circumstanțele probatorii ale dosarului.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) Cod civil, apărarea drepturilor civile

încălcate se face pe cale judiciară, iar conform art. 53 alin. (2) din Constituție,

statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile

săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele

judecătorești.

Prevederi relevante speței se conțin în Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care

stabilește expres atât momentul nașterii dreptului la repararea prejudiciului, cât și

condițiile în temeiul cărora survine răspunderea statului.

6

Astfel, art. 1 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, stipulează că prezenta

lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și

condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin

acțiunile ilicite comise în procesele penale și contravenționale de organele de

urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești.

Conform art. 2 alin. (1) din legea citată, prin acțiuni ilicite se înțelege, acțiuni

sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la

contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care

exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea

principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la

răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de

răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate

prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul

procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni).

Din materialele dosarului s-a constatat că prin ordonanța din 18 mai 2011 a

fost dispusă începerea urmăririi penale în privința lui Moscviciov Evgheni pe

faptul confecționării, deținerii și folosirii certificatului de salarizare, eliberat din

numele SRL „Aridon” pe numele lui Moscviciov Evgheni, document oficial fals,

care acordă drepturi și eliberează de obligații, soldate cu daune în proporții mari

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice sau juridice, infracțiune prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Prin ordonanța din 28 decembrie 2011 a procurorului în Procuratura sect.

Râșcani mun. Chișinău, Moscviciov Evgheni a fost pus sub învinuire în baza

semnelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod

penal.

Tot la 28 decembrie 2011, prin ordonanța procurorului în Procuratura sect.

Râșcani mun. Chișinău, în privința lui Moscviciov Evgheni a fost aplicată măsura

preventivă obligația de a nu părăsi localitatea.

Actele cauzei atestă că la 30 decembrie 2011 a fost întocmit rechizitoriul de

învinuire a lui Moscviciov Evghenii în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (2) lit. d) Cod penal, cauza penală fiind expediată în instanța de judecată.

Prin sentința din 22 mai 2015 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău,

Moscviciov Evgheni a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiind încetat procesul penal în privința

acestuia din motivul intervenirii termenului de prescripție, cu liberarea de la

răspundere penală.

Prin decizia din 25 septembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

ca nefondat apelul inculpatului Moscviciov Evgheni, fiind menținută fără

modificări sentința din 22 mai 2015 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău.

Iar prin decizia din 20 septembrie 2016 a Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție, au fost admise recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Moscviciov Evgheni, fiind casată total sentința din 22 mai 2015 a

Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău și decizia din 25 septembrie 2015 a Curții de

Apel Chișinău, cu dispunerea achitării lui Moscviciov Evgheni pe art. 361 alin. (2)

lit. d) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

7

Prin urmare, cele relatate în ansamblu denotă incontestabil faptul că,

Moscviciov Evgheni este în drept de a pretinde la repararea prejudiciului cauzat în

urma acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și instanțelor

judecătorești.

În acest sens instanța de recurs reiterează că în conformitate cu art. 3 alin. (1)

lit. a) și b) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este reparabil prejudiciul material și

moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale

a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea

sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală; condamnării ilegale, confiscării

ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității.

Potrivit art. 6 lit. a) al legii enunțate, dreptul la repararea prejudiciului, în

mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive și

irevocabile a sentinței de achitare.

În accepțiunea art. 10 din aceiași lege, dreptul persoanei fizice la repararea

prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilit de prezenta lege apare în

cazurile specificate la art. 6.

Prevederi similare se regăsesc și în art. 1405 alin. (1) Cod civil, conform

căruia prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală

la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului

preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea

ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în

folosul comunității se repară de către stat integral, indiferent de vinovăția

persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale

instanțelor de judecată.

În temeiul dispozițiilor legale citate se instituie obligația generală a statului de

a repara persoanelor fizice prejudiciul material și moral cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În conformitate cu art. 11 alin. (1) și (3) al Legii nr. 1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța

de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației

se determină luându-se în considerare gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a

fost învinuită persoana respectivă, caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale

comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată,

rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei,

durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de

judecată, natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al

persoanei, suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice, măsura în

care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate, durata

aflării nelegitime a persoanei în detenție.

În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării

rezonabile și echitabile a prejudiciului moral.

Conform art. 1422 alin. (3) Cod civil, reparația prejudiciului moral se face și

în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat

8

prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a

arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea

ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în

folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.

Prin prisma art. 1423 alin. (1) și (2) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul

de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii,

și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei

vătămate, caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază

instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate

În acest context, coroborând normele legale enunțate cu circumstanțele

stabilite prin materialele anexate la dosar, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța

de apel corect a apreciat temeinicia acțiunii, însă incorect a determinat mărimea

compensației pentru prejudiciul moral cauzat lui Moscviciov Evgheni, ca urmare a

acțiunilor ilegale a organului de urmărire penală.

Astfel, după cum a reținut și instanța de apel, unul din criteriile orientative

generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că

indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, iar

cuantumul despăgubirilor trebuie în așa fel stabilit, încât să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii

daunelor și nici venituri nejustificative pentru victime.

Din studiul înscrisurilor anexate la dosar rezultă incontestabil faptul că, lui

Moscviciov Evgheni i-au fost cauzate suferințele psihice, prin faptul că a fost atras

la răspundere penală pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea penală

prevede inclusiv pedeapsa cu închisoare pe un termen de până la 5 ani.

În cazul dat, suferințele psihice suportate de către Moscviciov Evgheni se

manifestă și prin faptul că acesta a fost atras la răspundere penală pentru acțiuni în

care nu s-a constat că fapta inculpatului întrunește elementele infracțiunii.

De altfel, în perioada începând cu 18 mai 2011, data începerii urmăririi penale

și până la 20 septembrie 2016 când a fost achitat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu a

întrunit elementele infracțiunii, Moscviciov Evgheni a fost supus unor suferințe

psihice, fiind pusă în pericol libertatea sa.

Prin urmare, apreciind în ansamblu circumstanțele speței și având în vedere

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura

dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul social al

persoanei, durata urmăririi penale și examinării cauzei, aplicarea măsurii

preventive sub forma obligării de nepărăsire a localității, instanța de recurs

constată existența motivelor întemeiate de a acorda cuantumul prejudiciului moral

stabilit de către prima instanță la suma de 30 000 lei, care, în opinia instanței de

9

recurs poate fi considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacție echitabilă

persoanei vătămate - Moscviciov Evgheni.

Totodată, este de observat că mărimea compensației solicitate spre încasare de

către Moscviciov Evgheni cu titlu de reparare a prejudiciului moral în sumă de

1 068 000 lei, este una excesivă, motiv din care nu poate fi satisfăcută integral.

De asemenea, instanța de recurs apreciază neîntemeiat argumentul

Ministerului Justiției cu referire la faptul că Moscviciov Evgheni nu a prezentat

probe care ar confirma prejudiciul moral cauzat prin acțiunile organelor de

urmărire penală și prin urmare nu este temei de a genera obligațiunea statului la

repararea acestuia, dat fiind că acest argument poartă un caracter declarativ și

formal, fiind contrar prevederilor Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene (cauza Antipenkov vs. Rusia, nr.

33470/03 din 15 octombrie 2009, §82) Curtea a reiterat că părții lezate nu-i poate fi

cerut ca aceasta să prezinte probe întru argumentarea prejudiciului moral suferit,

iar simpla constatare a încălcării săvârșite de organele de urmărire penală și

declarațiile părții lezate sunt suficiente pentru a oferi o satisfacție echitabilă.

Cu referire la repararea prejudiciului material în mărime de 5 189, 95 de lei,

compus din cheltuieli suportate în cadrul cauzei penale și cheltuieli de judecată în

mărime de 2143, 40 de lei, suportate în prezenta cauză civilă, instanța de recurs

reține că, în această parte, instanța de apel la fel a apreciat incorect probele

administrate.

În conformitate cu prevederile art. 7 lit. e) și g) din Legea nr.1545-XIII din 25

februarie 1998, în cazurile menționate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se

compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistența juridică;

cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală,

organul procuraturii sau în instanța judecătorească.

În corespundere cu art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a

avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea

au fost reale, necesare și rezonabile.

Din materialele cauzei rezultă că Moscviciov Evgheni a suportat cheltuieli

pentru asistența juridică acordată în cadrul dosarului penal potrivit bonului de plată

seria EK nr. 583610 din 15 aprilie 2011 în sumă de 300 lei și potrivit bonului de

plată seria EO nr. 823170 din 22 mai 2012 în sumă de 4600 lei, precum și

cheltuieli sub forma plății taxei de stat pentru eliberarea înregistrării audio a

ședinței de judecată în mărime de 20 de lei (f.d.123, 131 vol.I).

La fel, actele cauzei atestă că recurentul Moscviciov Evgheni a achitat pentru

acordarea serviciilor juridice în prezenta cauză suma de 2000 lei (f.d.135 vol. I).

Pornind de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru ca

costurile și cheltuielile să fie incluse în suma acordată, trebuie să se stabilească

dacă acestea au fost cu adevărat suportate, au fost necesare și că au o valoare

rezonabilă (Nilsen și Johnsen împotriva Norvegiei [GC] nr. 23.118/93, paragraful

62, CEDO 1999-VIII).

Prin urmare, raportând cele descrise la dispozițiile normelor legale citate supra

și principiile CEDO, instanța de recurs consideră că prima instanță corect a acordat

suma de 4900 lei pentru cheltuielile suportate la examinarea cauzei penale și suma

de 1520 lei pentru examinarea cauzei civile, or, cheltuielile de judecată pentru

10

acordarea asistenței juridice în cadrul dosarului penal și în prezenta cauză, au fost

reale, necesare și rezonabile pentru efectuarea actelor procesuale efectuate.

În rest cerințele recurentului Moscviciov Evgheni privind repararea

prejudiciului material, corect au fost respinse, deoarece sunt nejustificate și lipsite

de suport probator.

În același timp, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție observă că, deși prima instanță corect a apreciat

cuantumul prejudiciului moral și material, greșit a dispus încasarea sumei direct

din contul bugetului de stat, or, din conținutul prevederilor art. 5 alin. (1), art. 131

alin. (2), (3) și (4) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, se distinge cert faptul că prejudiciul

moral și material urmează a fi încasat din contul bugetului de stat gestionat de

Ministerul Finanțelor prin intermediul Ministerului Justiției, ceia ce în consecință

generează modificarea hotărârii primei instanțe.

Din considerentele menționate și având în vedere că circumstanțele cauzei au

fost stabilite și nu este necesară verificarea suplimentară și administrarea unor noi

dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, a admite recursul declarat de Moscviciov Evgheni, a casa decizia

instanței de apel și a modifica hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) și e) Cod de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Se admite recursul declarat de către Moscviciov Evgheni.

Se casează decizia din 19 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău și se

modifică hotărârea din 05 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moscviciov

Evgheni împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Procuratura Generală a

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată, în partea încasării

din contul bugetului de stat a prejudiciului moral și prejudiciului material cu titlu

de cheltuieli de judecată, după cum urmează:

Se încasează din contul bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

în beneficiul lui Moscviciov Evgheni prejudiciul moral în mărime de 30 000

(treizeci mii) lei, prejudiciul material cu titlu de cheltuieli de judecată în mărime de

4 900 (patru mii nouă sute) lei suportate pe parcursul urmăririi penale și examinării

11

cauzei penale și cheltuielile de judecată în sumă de 1 520 (una mie cinci sute

douăzeci) lei pentru examinarea cauzei civile.

În rest, hotărârea din 05 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

12