2ra-33/18 — repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

2ra-33/18 — repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Prima instanță, Jud. Buiucani mun. Chișinău: M. Murguleț dosarul nr. 2ra-33/18

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Vascan, E. Fistican, V. Clima

D E C I Z I E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat, Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari, Nicolae Craiu

examinând, fară înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Radu împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, cu

privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017, prin care a fost admis

apelul declarat de Radu Elena, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 31 octombrie 2016 și pronunțată o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 11 august 2016, Radu Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală și Ministerul

Finanțelor, cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 09 iulie 2014, de către SUP al IP

Rîșcani al DP mun. Chișinău a fost pornită o cauză penală în baza elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal. Potrivit

ordonanței de pornire a urmăririi penale, la 15 mai 2014 o persoană neidentificată de

organul de urmărire penală, prin acces liber a pătruns în sediul BC „Victoriabank” SA,

filiala nr. 26 mun. Chișinău, de unde pe ascuns a sustras din casieria filialei băncii,

mijloace bănești în sumă de 33 056,30 lei.

Invocă Radu Elena că a fost recunoscută și audiată în calitate de bănuit în cadrul

acestui dosar penal. Însă, prin ordonanța procurorului în Procuratura sectorului

Rîșcani, mun. Chișinău, Alina Nicolaev, din 07 august 2015, dânsa a fost scoasă de sub

urmărire penală, din motiv că s-a constatat că în acțiunile sale nu se întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 186 Cod penal, atât timp cât în urma efectuării

tuturor acțiunilor de urmărire penală și speciale de investigație necesare, nu a fost

posibil de a determina făptuitorul de furt, iar dispariția banilor de la locul de muncă nu

este o dovadă directă a comiterii de către dânsa a acestei infracțiuni.

Menționează reclamanta că prin ordinul nr. 615-CF din 23 iunie 2014, a fost

concediată pentru pierderea încrederii din partea angajatorului conform art. 86 lit. k)

Codul muncii – comiterea de către salariatul care gestionează nemijlocit mijloace

bănești sau valori materiale ori care are acces la sistemele informaționale ale

angajatorului (sisteme de colectare și gestiune a informației) sau la cele administrate de

angajator a unor acțiuni culpabile, dacă aceste acțiuni pot servi drept temei pentru

pierderea încrederii angajatorului față de salariatul respectiv. Astfel, prin hotărârea

Judecătoriei Grigoriopol din 29 ianuarie 2015, menținută prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 16 iunie 2015, a fost respinsă acțiunea sa împotriva BC „Victoriabank”

SA privind anularea ordinului de concediere din 23 iunie 2014, încasarea compensației

suplimentare, salariului pentru absența forțată de la muncă, sumei reținute ilegal,

modificarea înscrierii în carnetul de muncă și repararea prejudiciului moral, iar

acțiunea reconvențională a BC „Victoriabank” SA a fost admisă, cu încasarea din

contul dânsei în beneficiul băncii a sumei de 30 033,75 lei cu titlu de prejudiciu

material și cheltuielilor de judecată în sumă de 901,10 lei, în total 30 934,85 lei.

Susține Radu Elena că organul de urmărire penală a ignorat faptul că la 15 mai

2014, dânsa fiind în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, la pauza de masă a părăsit

incinta filialei băncii, încuind ușa de la intrarea cabinei casei operaționale, iar în seara

zilei de 15 mai 2014, efectuând revizia numerarului, a depistat un neajuns în mărime

aproximativă de 33056,30 lei.

Consideră reclamanta că organul de urmărire penală eronat, ilegal și abuziv a

pornit o cauză penală și a efectuat acțiuni de urmărire penală în privința dânsei, prin ce

i-a fost știrbită imaginea, fiind umilită și ofensată în fața societății ca cetățean și

colaborator al băncii comerciale, și cauzat un prejudiciu moral, manifestat prin stare de

stres, frustrare și dezamăgire.

Solicită Radu Elena repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală în mărime de 100 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 31 octombrie 2016,

acțiunea a fost respinsă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017, a fost admis apelul

declarat de Radu Elena, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 31

octombrie 2016 și pronunțată o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii, cu

încasarea în beneficiul Elenei Radu de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției, a sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În restul sumei de 80 000

lei, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 08 septembrie 2017, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 10 mai 2017 și menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 31 octombrie 2016.

În susținerea recursului, Ministerul Justiției a invocat aplicarea eronată a

normelor de drept material, precum și aprecierea arbitrară a probelor.

Consideră recurentul că instanța de apel eronat a constatat că Radu Elena este în

drept să solicite repararea prejudiciului cauzat în conformitate cu prevederile Legii

2

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998, în condițiile în care potrivit art. 3 alin. (1) din Legea dată, este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reținerii

ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu

părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală. Prin urmare, nu orice

acțiune a organelor de urmărire penală atrage răspunderea statului, ci este important și

necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către organul de drept. La

caz însă, la materialele cauzei nu există nici un act procedural definitiv și irevocabil al

judecătorului de instrucție sau al organului ierarhic superior, prin care s-ar fi stabilit ca

fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală.

Indică Ministerul Justiției că instanța de apel neîntemeiat și nejustificat a ajuns la

concluzia reparării prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei, deoarece în speță nu sunt

întrunite toate condițiile de aplicabilitate a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998,

neexistând astfel nici-un temei legal de compensare a prejudiciului moral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din

10 mai 2017 a fost expediată în adresa recurentului Ministerul Justiției la 27 iunie 2017

(f.d. 111), lipsind însă date cu privire la recepționarea acesteia.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de Ministerul Justiției la 08

septembrie 2017 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 21 noiembrie 2017, în adresa Elenei Radu, Procuraturii Generale a RM și

Ministerului Finanțelor a fost expediată copia recursului declarat de către Ministerul

Justiției, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 12 decembrie 2017, Procuratura Generală a RM a depus referință, solicitând

admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției. Indică că, deși Radu Elena a fost

scoasă de sub urmărire penală, nu au fost constatate careva încălcări din partea

organului de urmărire penală, iar acțiunile de urmărire penală efectuate nu pot fi

considerate ilegale numai datorită scoaterii de sub urmărire penală a persoanei. Prin

urmare, în speță nu sunt întrunite temeiurile prevăzute în art. 6 din Legea nr. 1545 din

25 februarie 1998, care ar acorda dreptul reclamantei la repararea prejudiciului.

Alte referințe nu au parvenit.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 17 ianuarie 2018, recursul declarat

de Ministerul Justiției a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu modificarea deciziei

instanței de apel în partea reparării prejudiciului moral, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul și să modifice decizia instanței de apel și/sau hotărârea

primei instanțe.

Potrivit art. 3 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

3

acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material și

moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: reținerii ilegale, aplicării ilegale a

măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau

țara, tragerii ilegale la răspundere penală; condamnării ilegale, confiscării ilegale a

averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; efectuării

ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării,

punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru

(funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile

persoanelor fizice sau juridice; supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii

contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către

instanța de judecată; efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea

prevederilor legislației; ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a

banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare. Prejudiciul cauzat

se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de răspundere din

organele de urmărire penală, din procuratură și din instanțele judecătorești.

Conform art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, dreptul la

repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul

scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de

reabilitare.

Iar art. 10 din această Lege stipulează că dreptul persoanei fizice la repararea

prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilite de prezenta lege apare în cazurile

specificate la art. 6.

În conformitate cu art. 11 alin. (1) din Legea enunțată, mărimea compensației

pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul

prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în

considerare: gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana

respectivă; caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală

și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată; rezonanța pe care a avut-o în

societate informația despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum și

durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; natura dreptului personal lezat

și locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferințele fizice, caracterul și gradul

suferințelor psihice; măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele

fizice și psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că la 09 iulie 2014, de

către SUP al IP Rîșcani al DP mun. Chișinău a fost pornită o cauză penală în baza

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod

penal.

Potrivit ordonanței de pornire a urmăririi penale, la 15 mai 2014 o persoană

neidentificată de organul de urmărire penală, prin acces liber a pătruns în sediul BC

„Victoriabank” SA, filiala nr. 26 mun. Chișinău, de unde pe ascuns a sustras din

casieria filialei băncii, mijloace bănești în sumă de 33 056,30 lei.

În cadrul acestei cauze penale, Radu Elena, angajată în calitate de casier la BC

„Victoriabank” SA, filiala nr. 26 mun. Chișinău, a fost recunoscută în calitate de

bănuit.

4

Prin ordonanța procurorului în Procuratura sectorului Rîșcani, mun. Chișinău,

Alina Nicolaev din 07 august 2015, Radu Elena a fost scoasă de sub urmărire penală,

din motiv că s-a constatat că în acțiunile sale nu se întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 186 Cod penal, atât timp cât în urma efectuării tuturor acțiunilor de

urmărire penală și speciale de investigație necesare, nu a fost posibil de a determina

făptuitorul de furt, dispariția banilor de la locul de muncă nefiind o dovadă directă a

comiterii de către dânsa a acestei infracțiuni (f.d. 6-8).

De asemenea, prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol din 29 ianuarie 2015,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2015, a fost respinsă

acțiunea Elenei Radu împotriva BC „Victoriabank” SA privind anularea ordinului de

concediere din 23 iunie 2014, încasarea compensației suplimentare, salariului pentru

absența forțată de la muncă, sumei reținute ilegal, modificarea înscrierii în carnetul de

muncă și repararea prejudiciului moral, iar acțiunea reconvențională a BC

„Victoriabank” SA a fost admisă, cu încasarea din contul Elenei Radu în beneficiul

băncii a sumei de 30 033,75 lei cu titlu de prejudiciu material și a cheltuielilor de

judecată în sumă de 901,10 lei, în total 30 934,85 lei (f.d. 22-32).

Iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 noiembrie 2015, recursul

declarat de Elena Radu împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2015, a

fost declarat inadmisibil (f.d. 33-38).

Analizând circumstanțele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel just a

conchis că Radu Elena are dreptul la repararea prejudiciului conform Legii privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998,

fiind eronată concluzia instanței de fond precum că ultimei nu-i sunt aplicabile

prevederile Legii enunțate, deoarece nu a fost trasă ilegal la răspundere penală, nu a

obținut calitatea procesuală de învinuit, inculpat sau condamnat.

Or, art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 prevede expres că,

dreptul la repararea prejudiciului apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire

penală pe temeiuri de reabilitare.

Astfel, Legea nominalizată reglementează nu doar dreptul persoanei la repararea

prejudiciului moral în urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, dar și

dreptul de a cere compensații pentru reabilitare în urma pornirii urmăririi penale și

ulterior scoaterii de sub urmărire penală, nefiind constatată întrunirea elementelor

infracțiunii.

În acest sens, se rețin și prevederile art. 64 alin. (2) pct. 23 din Codul de

procedură penală, potrivit cărora bănuitul are dreptul să fie reabilitat în cazul în care

bănuiala nu a fost confirmată.

Din aceleași considerente nu poate fi reținut argumentul Ministerului Justiției,

invocat și de prima instanță, precum că în speță nu a fost constatată ilegalitatea

acțiunilor organului de urmărire penală, la materialele cauzei neexistând nici-un act

procedural definitiv și irevocabil al judecătorului de instrucție sau al organului ierarhic

superior, prin care s-ar fi stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală.

Prin urmare, la caz se constată cu certitudine întrunirea tuturor condițiilor de

aplicabilitate a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, Curtea de Apel Chișinău întemeiat

5

și legal ajungând la concluzia reparării prejudiciului moral cauzat Elenei Radu.

Însă, în opinia instanței de recurs suma încasată în beneficiul

intimatei-reclamante Radu Elena de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral este

exagerată, nefiind proporțională prejudiciului moral suferit.

Or, în privința Elenei Radu nu a fost aplicată nici o măsură preventivă privativă

de libertate sau restrictivă de libertate, în privința dânsei ori acesteia nefiind efectuate

nici careva acțiuni speciale de investigație (percheziție, ridicare de obiecte și

documente ș.a.), intimata-reclamantă fiind doar recunoscută și audiată în calitate de

bănuit, iar infracțiunea de comiterea căreia a fost bănuită este una mai puțin gravă, care

se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare

de pînă la 4 ani.

Mai mult ca atât, la baza emiterii ordinului nr. 615-CF din 23 iunie 2014 de

concediere a Elenei Radu a stat nu intentarea cauzei penale în privința acesteia, ci

pierderea încrederii din partea angajatorului conform art. 86 lit. k) Codul muncii -

comiterea de către salariatul care gestionează nemijlocit mijloace bănești sau valori

materiale ori care are acces la sistemele informaționale ale angajatorului (sisteme de

colectare și gestiune a informației) sau la cele administrate de angajator a unor acțiuni

culpabile, dacă aceste acțiuni pot servi drept temei pentru pierderea încrederii

angajatorului față de salariatul respectiv.

Astfel, cuantumul prejudiciului moral încasat de către instanța de apel este vădit

disproporțional și mărit în raport cu circumstanțele stabilite în speță, la determinarea

cuantumului acestuia urmând a fi respectat criteriul echității, care presupune că

despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică

trebuie stabilite în așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă a

prejudiciului moral cauzat, cu menținerea echilibrului între daunele efectiv pricinuite

și suma acordată.

Deci, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că suma de 5000 lei este în măsură de a atenua

suferințele psihice și fizice cauzate Elenei Radu, fiind una echitabilă și suficientă

pentru prejudiciul moral suferit de către aceasta.

Din considerentele menționate și având în vedere că instanța de apel întemeiat a

conchis asupra reparării prejudiciului moral, însă a determinat mărimea compensației

pentru prejudiciul moral eventual suferit de către intimata-reclamantă fără aprecierea

în modul cuvenit a tuturor circumstanțelor în care a fost cauzat, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul declarat de Ministerul Justiției și a modifica decizia

Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017 în partea ce ține de repararea prejudiciului

moral prin micșorarea cuantumului sumei încasate în beneficiul Elenei Radu de la 20

000 lei pînă la 5000 lei, în rest, decizia instanței de apel a menține.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

6

Se modifică decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată a Elenei Radu împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenienți accesorii Procuratura Generală a Republicii

Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, cu privire la repararea

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, în

partea ce ține de repararea prejudiciului moral prin micșorarea cuantumului sumei

încasate în beneficiul Elenei Radu de la 20 000 lei pînă la 5000 (cinci mii) lei.

În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017 se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

7