2ra-1188/18 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti

Dosarul nr. 2ra-1188/18

Prima instanță, Jud. Criuleni: R. Țurcan

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zamșa Viorel

împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, Procuraturii Generale a

Republicii Moldova și Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmăriere penală și ale procuraturii,

împotriva deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost admise apelurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova și modificată parțial hotărârea din 16

noiembrie 2017 a Judecătoriei Criuleni,

c o n s t a t ă:

La 27 decembrie 2016, Zamșa Viorel a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Finanțelor, Procuraturii Generale și Ministerului Justiției cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmăriere penală și ale procuraturii.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 31 mai 2010, procurorul în

Procuratura Anticorupție, examinând o sesizare anonimă, a emis ordonanța de pornire

a urmării penale pe cauza nr. 2010978161 conform elementelor infracțiunii prevăzute

de art. 327 alin. (1) Cod penal, pe faptul abuzului de serviciu săvârșit de către

colaboratorii de serviciu ai CPR Criuleni.

Pe cauza respectivă, la 17 februarie 2011, procurorul în Procuratura

Anticorupție, Victor Brînza, a emis în privința sa ordonanța de punere sub învinuire,

fiindu-i încriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal –

abuz de serviciu.

Ulterior, la 19 iulie 2011, organul de urmărire penală al Centrului Național

pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției a pornit în privința sa o altă

cauză penală, conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 332 Cod penal, pe

1

faptul falsificării explicațiilor unor martori. Aceasta cauză a fost conexată cu prima,

după care la 27 iulie 2011 procurorul în Procuratura Anticorupție, Victor Brînză, a

emis o nouă ordonanță de punere sub învinuire, prin care a fost acuzat în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 328 alin. (1) și 332 alin. (1) Cod penal.

În rezultatul examinării cauzei penale, prin sentința din 25 octombrie 2012 a

Judecătoriei Criuleni, menținută prin decizia din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel

Chișinău, dânsul a fost achitat, pe motivul lipsei în acțiunile sale a elementelor

infracțiunii.

Reclamantul a menționat că, după expedierea cauzei penale în instanța de

judecată, la data de 08 august 2011, prin ordinul nr. 342ef al Ministrului Afacerilor

Interne, emis în temeiul demersului Procuraturii Anticorupție din 27 iulie 2011,

dânsul a fost suspendat provizoriu din funcția de ofițer de urmărire penală a Secției

urmărire penală a Comisariatului de poliție Criuleni. În această funcție a fost restabilit

ulterior, la 11 iunie 2013.

A considerat reclamantul că, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală și ale procuraturii, și anume a Procuraturii Anticorupție, reprezentată de

procurorul Victor Brînză, care pe parcursul urmăririi penale, nu a studiat minuțios

probele ce dovedeau nevinovăția sa în comiterea infracțiunilor incriminate, dar care

ulterior au stat la baza emiterii sentinței de achitare, i-a fost cauzat un prejudiciu

material estimat la suma de 500 lei, cheltuită pentru 13 deplasări la organele de drept

pe parcursul urmării penale și la ședințele de judecată.

Reclamantul a susținut că, acțiunile ilegale ale Procuraturii Anticorpție s-au

răsfrânt negativ și asupra stării sale materiale și a întregii familii, în care este unicul

întreținător, precum și i-a creat obstacole în activitatea de serviciu, unde nu a avut

posibilitate să se manifeste profesional în vederea avansării în serviciu și să fie

stimulat pentru succese, care până la pornirea urmării penale le obținea.

A indicat, la fel, că aceste circumstanțe i-a creat o stare de nervozitate, fiind

permanent stresat ca rezultat al suferințelor suportate în cadrul multiplelor interogări

în cadrul procesului penal care a durat o perioadă de aproximativ 3 ani, iar din cauza

suspendării din fucție, a fost lipsit de salariu, care pentru el și familia sa constituia

unica sursă de venit, ceea ce deseori a dus la iscarea unor certuri cu soția.

La serviciu i-a fost lezată demnitatea și reputația profesională în cadrul

colectivului de muncă, motiv din care după restabilirea la serviciu, a fost nevoit să fie

transferat în alt organ de urmărire penală. Faptul pornirii urmăririi penale în privința

sa, a constituit temei de respingere de către Consiliul Superior al Procurorilor a

cererii de participare la concursul pentru suplinirea funcției vacante de procuror.

A considerat că este îndreptățit la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

Reclamantul a solicitat încasarea în beneficiul său prin intermediul Ministerului

Justiției a sumei de 500 lei cu titlu de prejudiciu material și 100 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Criuleni, acțiunea a fost

parțial admisă, încasându-se din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul lui Zamșa Viorel suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral

și 500 lei – prejudiciu material.

Instanța de fond a apreciat drept întemeiată în parte acțiunea intimatului-

reclamant Zamșa Viorel, în sensul că acestuia din urmă i-au fost cauzate prejudicii

2

materiale și morale drept rezultat prin urmărirea penală și învinuire pe nedrept,

urmând ca recurentul-pârât Ministerul Justiției să fie obligat la plata acestora în

cuantum de 500 lei – prejudiciu material și 50 000 lei – prejudiciu moral.

Prin decizia din 22 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise

apelurile declarate de către Ministerul Justiției și Procuratura Generală și modificată

hotărârea din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Criuleni în partea reparării

prejudiciului moral, cu încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul lui Zamșa Viorel a sumei 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest hotărârea din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Criuleni a fost menținută.

Instanța de apel a conchis asupra reducerii cuantumului prejudiciului moral

încasate în beneficiului lui Zamșa Viorel de la 50 000 lei la 30 000 lei, considerând că

această sumă reprezintă o despăgubire echitabilă, care păstrează un anumit echilibru

în raport cu prejudiciul moral suferit de intimatul-reclamant, ținând seama de

drepturile ce i-au fost încălcate în cadrul urmăririi penale și consecințele negative

suportate din această cauză.

La 21 aprilie 2018, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) Cod de procedură

civilă, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

cerând admiterea acestuia, casarea deciziei din 22 februarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârii din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Criuleni, cu emiterea unei

hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului, Ministerul Justiției a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărârilor judecătorești, susținând că prejudiciul acordat lui Zamșa Viorel este unul

exagerat, despăgubirile urmând să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate,

având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea

atingerii adusă acestora.

Recurentul a menționat că, efectuarea măsurilor operative de investigații este

obligația organului de urmărire penală, care are drept scop de a descoperi

circumstanțele și persoana care a comis infracțiunea. Toate măsurile procesuale ce au

fost întreprinse în cadrul urmării penale în privința intimatului-reclamant Zamșa

Viorel, sunt prevăzute de lege, care sunt necesare într-o societate democratică, au

scop legitim de a asigura lupta cu criminalitatea și acest scop este proporțional

anumitor restricții care pot avea loc în cadrul desfășurării lor. Astfel, la stabilirea

cuantumului despăgubirii acordate cu titlu de prejudiciu moral, instanțele de judecată

au aplicat eronat normele dreptului material, ce țin de soluționarea prezentului litigiu,

apreciind arbitrar argumentele participanților la proces.

A susținut recurentul că, a fost disconsiderat faptul că potrivit materialelor

dosarului, intimatul-reclamant Zamșa Viorel nu a fost suspus reținerii, nefiind

aplicate careva măsuri privative sau nonprivative de libertate, nu a fost suspus

pedepsei sub formă de închisoare. Însă în privința acestuia au fost întreprinse doar

măsuri procesuale legale, care urmau a fi întreprinse pentru cauza penală intentată.

A considerat că intimatul nu a probat faptul că informația privind învinuirea sa a

avut o rezonanță în societate, a fost discutată activ în cadrul societății și a avut un

impact negativ asupra sa sau asupra poziției sale sociale.

La 18 mai 2018, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat

de către Ministerul Justiției, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

3

La 04 iunie 2018, Procuratura Generală a depus referință la recursul declarat de

către Ministerul Justiției, în care a invocat caracterul întemeiat și a solicitat admiterea

acestuia.

Alte referințe nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și

obiecțiile expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Ministerul Justiției este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanța de apel și instanța de fond și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a hotărârilor recurate și urmează a fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

4

Cod de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și de drept procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate,

dar și nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Ministerul Justiției ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5