2ra-138/18 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală

2ra-138/18 — repararea prejudiciului material și moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani dosarul nr. 2ra-2379/2017

judecător: N. Pasecinic nr. 2ra-138/2018

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

D E C I Z I E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mustafa

Sertach împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Procuraturii

Generale a Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material și

moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, obligarea aducerii scuzelor oficiale din

numele statului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, prin care s-

au admis apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală a Republicii Moldova, s-a modificat hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 02 februarie 2017 prin micșorarea sumei încasate,

c o n s t a t ă :

La 03 noiembrie 2016, Mustafa Sertach, prin intermediul avocatului

Sergiu Mălai s-a adresat în instanța cu cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al RM și Procuraturii Generale a RM cu privire la încasarea

prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de

urmărire penală și ale procuraturii, manifestate prin tragerea ilegală la răspundere

penală, obligarea Procuraturii Generale a RM de a aduce scuze oficiale în numele

statului și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, fiind cetățean al Republicii

Cipru, împreună cu ruda sa, Kemal Ercut la 28 ianuarie 2016 cu cursa Londra -

Chișinău, au aterizat la Aeroportul Internațional Chișinău cu scopul ca Kemal

Ercut să se logodească cu cetățeanca Republicii Moldova Vera Ceban. Aflându-se

la Aeroportul Internațional Chișinău la ghișeul de control al pașaportului la

prezentarea pașaportului său cât și a pașaportului lui Kemal Ercut, Kemal Ercut a

1

fost întrebat de ce a pus bani în interiorul pașaportului, la ce acesta a răspuns că

probabil banii au nimerit întâmplător.

A mai indicat că, ulterior, au fost verificați în haine până la corp, respectiv

au fost verificate și bagajele, însă nimic suspect nu a fost depistat. După ce au fost

interogați, anchetatorul le-a spus că sunt liberi și pot pleca și că timp de 2-3 zile le

vor fi restituite pașapoartele.

A doua zi, dânsul împreună cu Vera Ceban și Kemal Ercut au plecat la

aeroport, acolo ei au rămas în sala aeroportului, iar Vera Ceban a plecat la

sectorul de poliție.

După ce a ieșit de la sectorul de poliție Vera Ceban le-a comunicat că

polițistul pe nume Aurel i-a dat un număr de telefon a unui avocat care trebuia

chipurile să-i ajute.

În aceiași zi, Vera Ceban a telefonat avocatul i-a comunicat că persoanele

străine cărora li s-au luat pașapoartele trebuie să achite câte 600 euro pentru a li se

întoarce pașapoartele.

Nefiind de acord cu aceasta, ei au scris o plângere la organele competente

pentru faptul că de la ei se pretind bani.

Astfel, în baza plângerii depuse, de către DGUP a CNA a fost pornită

cauza penală nr. 2016970044, conform art. 42, 324 alin. (l) Cod penal, pe faptul

coruperii pasive comise de către avocat și unul dintre colaboratorii poliției care

estorcau bani de la cetățenii Republicii Cipru Kemal Ercut și Mustafa Sertach.

Reclamantul a mai indicat că la 24 februarie 2016 i-a fost prezentată

ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 325 alin. (2) lit. (b) Cod penal, iar la 29 februarie 2016 i-a fost adusă la

cunoștință ordonanța prin care a fost scos de sub urmărire penală, iar cauza penală

în privința lui a fost clasată, fiindu-i restituit pașaportul și bancnota de 10 euro.

În ordonanță a fost indicat faptul că, conform raportului de expertiză nr.

45 din 08 februarie 2016 a pașaportului și bancnotei de 10 euro ridicate de la

Mustafa Sertach sunt veridice.

A menționat reclamantul că, prin ordonanța din 29 februarie 2016 emisă

de către procurorul în Procuratura Anticorupție, de iure și de facto a fost constatat

că urmărirea penală în privința acestuia a fost începută în lipsa probelor, nu a

existat temei de a aplica măsuri de constrângere în privința acestuia și de a-l bănui

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) lit. b) Cod penal.

Totodată, a indicat reclamantul că a fost bănuit ilegal în comiterea

acțiunilor pe care nu le-a comis, iar colaboratorii care au instrumentat cauza

penală în privința lui intenționat și-au depășit atribuțiile de serviciu, încălcând

legea prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu imens, atât material, cât și moral.

Reclamantul a indicat că până la moment nici procurorul care a condus

urmărirea penală nici procurorul ierarhic superior nu i-au adus scuze oficiale în

numele statului.

Toate aceste acțiuni i-au pricinuit reclamantului imense stresuri și

suferințe sufletești, morale, care evident i-au agravat starea sănătății.

De asemenea a indicat că, a suportat cheltuieli pentru asistență juridică,

deoarece avocatul său a fost implicat în permanență la examinarea cauzei la

2

urmărirea penală, în perioada 24 februarie 2016 – 04 martie 2016, achitându-i un

onorariu de 2 500 lei.

La fel, a indicat reclamantul că la 06 februarie 2016 avea bilet retur achitat

în prealabil la avionul cu cursa nr. 3797 spre Marea Britanie, dar din cauza, că i-a

fost ridicat pașaportul, a fost în imposibilitate de a zbura spre casă, costul biletului

retur fiind la prețul de 141 lire sterline.

A mai menționat că, conform informației de la agenția de călătorie „Aysen

Travel” cu sediul în Marea Britanie, or. Lodra, Edonton nr.18 IND str. Silver,

reclamantul a achitat 800 lire sterline (factura nr. C0251785) pentru patru zboruri

la 18 februarie 2016 Heatrow-Paris Carles de Gaulle (Air Franse), la 22 februarie

2016 Paris Carles de Gaulle-Heatrow (Air Franse), la 29 februarie 2016 Stansted-

Ercan (Pegaslines Airlines) și la 05 martie 2016 Chișinău-Luton (Wizz air) și

cazare în hotel de patru stele Champs Elysees (Paris), iar din cauza ofițerului de

urmărire penală PCE al direcției Generale Urmărire Penală a CNA locotenent-

colonel Vladislav Ciobanu, colaboratorilor de urmărire penală al SUP a SPP

Aeroportul Internațional Chișinău, procurorului care a condus urmărirea penală, a

ratat toate zborurile plănuite și cazarea în hotel.

De asemenea reclamantul a achitat 141 lire sterline pentru biletul ratat la

zborul nr. 3797 spre Marea Britanie la 06 februarie 2016.

A solicitat Mustafa Sertach încasarea prejudiciului material cauzat în sumă

de 941 lire sterline sau 22 772,2 lei, precum și onorariul avocatului în sumă de 2

500 lei, pentru examinarea dosarului în cadrul anchetei penale, iar în total

prejudiciul material în sumă de 25 272,20 lei, încasarea prejudiciului moral în

suma de 50 000 mii lei și compensarea cheltuielilor de judecată suportate.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 februarie

2017 acțiunea depusă de Mustafa Sertach a fost admisă parțial și s-a încasat din

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui

Mustafa Sertach suma de 10 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat și

cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 1 000 lei, iar în total suma de 11

000 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 februarie 2017

Ministerul Justiției al RM a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

La 01 martie 2017, Procuratura Generală a RM a declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 februarie 2017, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017 au fost admise

apelurile declarate de Ministerul Justiției al RM și Procuratura Generală a RM, a

fost modificată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 februarie

2017, în partea încasării sumei de 10 000 lei, în calitate de prejudiciu moral

cauzat, cu micșorarea sumei încasate, de la 10 000 lei, la 3 000 lei. În rest

hotărârea primei instanțe a fost menținută.

La 10 iulie 2017, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei (f.d. 108).

3

Iar, la 15 septembrie 2017, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 15 septembrie 2017 împotriva deciziei instanței de apel din 13 iunie

2017, în termen, în cazul în care copia deciziei instanței de apel a fost expediată

participanților la proces la 10 iulie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d. 108),

iar la materialele cauzei nu se regăsește dovada recepționării.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că, consideră neîntemeiată

decizia instanței de apel, deoarece instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material, a apreciat arbitrar poziția participanților la proces și a probelor

anexate la materialele cauzei.

Susține recurentul că, instanțele ierarhic inferioare, la primirea soluției

judecătorești, au aplica eronat normele de drept material cu privire la

determinarea aplicabilității prevederilor Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998

la circumstanțele invocate în speța examinată. Or, în astfel de circumstanțe,

instanța de apel urma să respingă integral cererea de chemare în judecată înaintată

de către Mustafa Sertach cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală, pe motiv că prevederile Legii

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 sunt inaplicabile acțiunii înaintate.

A mai indicat că, instanțele de judecată nu au luat în considerare pct. 14

din hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiției nr. 8 din 24 decembrie 2012,

potrivit căruia examinarea corectitudinii procedurilor de arestare, temeinicia

deciziei de reținere sau gradul de motivare al actului prin care a fost dispusă

arestarea, nu ține de competența instanței civile, deoarece aceste chestiuni

urmează a fi decise în cadrul procedurilor penale.

În contextul celor relatate, constată cu certitudine că instanțele absolut

neîntemeiat și contrar prevederilor legale a constatat ilegalitatea acțiunilor

organelor de drept, fapt ce nu poate intra în sarcina instanțelor civile, or, litigiu de

judecată întemeiat în baza Legii. 1545 este cu caracter civil și nu ține de

competența instanței de judecată de a se expune pe marginea circumstanțelor ce

țin de desfășurarea urmării penale.

Totodată indică că, prima instanță și instanța de apel nu a constatat și nu a

elucidat circumstanțele importante pricinii pe deplin, precum și si-a bazat decizia

pe fapte neprobate și declarative, în partea ce ține de constatarea faptului precum

că, ca consecință a cauzei penale, Mustafa Sertach a avut de suportat careva

suferințe fizice și psihice, frustrări și lezare a reputației persoanele.

La acest capitol, fiind necesar de reținut că, nu au fost prezentate probe

concludente, utile, veridice și legale în justificarea celor invocate, fapt ce

contravine reglementărilor art. 118 Cod de procedură civilă.

4

De altfel, susține recurentul că nu s-a demonstrat prin mijloace de probă,

în ce constă reputația intimatului Mustafa Sertach anterior intentării urmăririi

penale și modificarea acesteia prin raportare la percepția cetățenilor, după data

încetării urmăririi penale. Mai mult ca atât nu este nici într-un mod probat faptul

că intimatul se bucura de o reputație ireproșabilă anterior aflării sub urmărire

penală.

Potrivit art. 440, alin. (2) Cod de procedură civilă, recursul înaintat de

Ministerul Justiției al RM a fost considerat admisibil și transmis spre examinare

într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține decizia instanței de apel,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445, alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

instanța după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

După cum denotă actele cauzei, în baza ordonanței Centrului Național

Anticorupție din 24 februarie 2016, Mustafa Sertach a fost recunoscut în calitate

de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Prin ordonanța Procuraturii Anticorupție din 29 februarie 2016 Mustafa

Sertach a fost scos de sub urmărire penală, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, cauza penală fiind clasată și fiind dispusă restituirea lui

Mustafa Sertach a pașaportului și bancnotei cu nominalul de 10 euro, ridicate la

28 ianuarie 2016 (f.d. 12-14).

Înaintând acțiunea în judecată, împotriva Ministerului Justiției al RM și

Procuraturii Generale a RM, Mustafa Sertach a solicitat încasarea prejudiciului

material cauzat în sumă de 941 lire sterline sau 22 772,2 lei, precum și onorariul

avocatului în sumă de 2 500 lei, pentru examinarea dosarului în cadrul anchetei

penale, iar în total prejudiciul material în sumă de 25 272,20 lei, încasarea

prejudiciului moral în suma de 50 000 mii lei și compensarea cheltuielilor de

judecată suportate.

Fiind investită cu judecarea cauzei, prima instanță la 02 februarie 2017 a

admis parțial acțiunea și a încasat din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al RM, în beneficiul lui Mustafa Sertach suma de 10 000 lei,

cu titlu de prejudiciu moral cauzat și cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de

1 000 lei, iar în total suma de 11 000 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Iar, instanța de apel la 13 iunie 2017 a admis apelurile declarate de

Ministerul Justiției al RM și Procuratura Generală a RM și a modificat hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 februarie 2017, în partea încasării

sumei de 10 000 lei, în calitate de prejudiciu moral cauzat, cu micșorarea sumei

5

încasate de la 10 000 lei până la 3 000 lei. În rest hotărârea primei instanțe a fost

menținută.

În circumstanțele respective, Colegiul consideră că prima instanță

întemeiat și legal a constatat că în urma acțiunilor colaboratorilor organelor de

drept, Mustafa Sertach a suferit un prejudiciu moral și fizic, cauzându-i-se un

disconfort și respectiv un prejudiciu moral, constatare menținută și de către

instanța de apel, însă cu modificarea sumei în sensul micșorării.

Or, potrivit art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, prin acțiuni ilicite se

subînțeleg acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile

cu privire la contravențiile administrative, ale organului de urmărire penală sau

ale instanței de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se

manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană

nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte

ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din

instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a normelor

procedurale și materiale in timpul procedurii penale sau administrative

(infracțiuni).

Conform art. 3, alin. (1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil

prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a)

reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de

declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă

neremunerată în folosul comunității; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale

ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a

averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma

altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest administrativ, reținerii administrative ilegale sau

aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanța de judecată; e)

efectuării măsurilor operative de investigații cu încălcarea prevederilor legislației;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a

ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare, iar potrivit prevederilor

alin.(2) al aceleiași Legi, prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa

persoanelor cu funcție de răspundere din organele de urmărire penală, din

procuratură și din instanțele judecătorești.

Mai mult, potrivit art. 6 al aceleiași legi, dreptul la repararea prejudiciului,

în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii

definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub

urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare; c)

adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la anularea

arestului administrativ sau a muncii corecționale în legătură cu reabilitarea

persoanei fizice; d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art.

6

313, alin. (5) Cod de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase

de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului

penal, a măsurilor operative de investigații cu încălcarea prevederilor legislației.

În aceiași ordine de idei, potrivit art. 11, alin. (1) din Legea nr. 1545-XIII

din 25 februarie 1998, mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral

se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea

concretă a compensației se determină luându-se în considerare: a) gravitatea

infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul

și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea

cauzei penale în instanța de judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate

informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și

durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului

personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice,

caracterul și gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească

poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a

persoanei în detenție, iar potrivit prevederilor alin. alin. (2) și (3), instanța de

judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor specificate la

art. 219, alin. (4) Cod de procedură penală; în toate cazurile, instanța de judecată

se va baza pe principiile compensării rezonabile și echitabile a prejudiciului

moral.

Astfel, potrivit art. 14, alin. (1) al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie

1998, repararea prejudiciului specificat la art. 7, lit. a), c), g) și în capitolul III, se

efectuează din contul bugetului de stat.

Conform prevederilor art. 1398 Cod civil, cel care acționează față de altul

în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Iar, potrivit art. 1422, alin. (1) - (2) Cod civil, în cazul în care persoanei i

s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează

la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară

indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial, iar potrivit alin. (3),

reparația prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în

cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la

răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de

a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a

arestului, muncii neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de

lege.

Mai mult ca atât, conform art. 53, alin. (2) Constituția Republicii

Moldova, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate

prin erorile săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele

judecătorești.

Prin prisma celor supra relatate, instanța de recurs consideră că atât prima

instanță, cât și instanța de apel întemeiat și legal au constatat că, drepturile

fundamentale garantate a lui Mustafa Sertach au fost încălcate și în cazul dat sunt

7

aplicabile prevederile art. 3, 6, 10 și 11 al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie

1998, art. art. 219, 525 Cod de procedură penală, art. art. 1398, 1404, 1422, 1423

Cod civil, în cazul în care, Mustafa Sertach a obținut calitatea de bănuit în cadrul

cauzei penale, pornit în baza unor probe acumulate de organul de urmărire penală,

potrivit ordonanței Centrului Național Anticorupție din 24 februarie 2016, iar prin

ordonanța Procuraturii Anticorupție din 29 februarie 2016 Mustafa Sertach a fost

scos de sub urmărire penală, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Reieșind din cele supra indicate, urmează a menționa că în urma încetării

urmăririi penale pe numele lui Mustafa Sertach din motiv că fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii acestuia i-a fost cauzat un prejudiciu

moral.

Aici, urmează a menționa că, instanțele de judecată just au constatat faptul

că, în urma acțiunilor organelor de drept ale Republicii Moldova, Mustafa Sertach

a suferit retrăiri psihice și stare de stres și respectiv un prejudiciu moral și fizic,

cauzându-i-se un disconfort și un prejudiciu moral.

Astfel, prima instanță apreciind corect circumstanțele cauzei și

valorificând prejudiciul moral suportat de Mustafa Sertach, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, a admis parțial acțiunea, însă suma încasată a

fost una exagerată, sumă pe care instanța de apel a micșorat-o, Colegiul

considerând că suma dispusă spre încasare de instanța de apel este una întemeiată

și reală suferințelor cauzate, care constituie de altfel o satisfacție echitabilă în

sensul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Or, potrivit art. 1423, alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul

și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul

de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a

răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție

persoanei vătămate, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

Prin urmare, Colegiul consideră că prima instanță, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare și în raport cu circumstanțele pricinii a constatat

întrunirea condițiilor pentru încasarea prejudiciului moral în sumă de 5 000,00 lei

cauzat ca urmare a acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, iar instanța

de apel a menținut, care constituie de altfel o satisfacție echitabilă în sensul Legii

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

La caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, în partea argumentelor Ministerului Justiției al RM

înaintate în recurs, consideră necesar a menționa că argumentele respective au fost

examinate în prima instanță și în instanța de apel, fiind constatat cu certitudine

faptul acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, în sensul Legii nr. 1545-

XIII din 25 februarie 1998, care sunt evidente, totodată în conformitate cu

8

prevederile legislației în vigoare, complexitatea și durata prejudicierii lui Mustafa

Sertach, fiind constatat și cuantumul prejudiciului moral.

În acest sens, instanța de recurs menționează că Ministerul Justiției al RM

nu a prezentat și nu a invocat careva circumstanțe noi care nu au fost examinate

de instanțele inferioare.

Mai mult ca atât, neîntemeiate fiind și argumentele Ministerului Justiției al

RM cu privire la faptul că instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că

organul de urmărire penală, și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin conform

atribuțiilor în cadrul unei proceduri penale, care nu ar putea fi considerate ca o

încălcare a drepturilor acesteia, or, circumstanțele în urma cărora urmărirea penală

pe numele lui Mustafa Sertach a fost încetată, din motiv că fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii, se consideră că atribuțiile invocate au fost

îndeplinite în detrimentul intereselor și drepturilor lui Mustafa Sertach, care ca

consecință a avut de suferit moral.

Totodată, neîntemeiate fiind și argumentele Ministerului Justiției al RM cu

referire la faptul că acțiunea lui Mustafa Sertach, nu întrunește prevederile art. 3

din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Or, potrivit art. 3, alin. (1), lit. c) al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie

1998, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau

juridice în urma efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei

penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau

suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de

procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice.

Cele supra relatate, în ansamblu atestă faptul că, concluzia instanței de

apel este justă, având la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost

dată o apreciere juridică cuvenită, iar argumentele aduse de recurent în susținerea

poziției sale, sunt pur declarative și fără un suport legal și probatoriu.

Urmare a celor supra indicate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție apreciază critic susținerile

recurentului precum că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele ce au importanță pentru soluționarea cauzei, nefiind dovedite

circumstanțele considerate de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse

în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece acestea

contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs, prin prisma jurisprudenței

CEDO și anume cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menționat

că „... art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin

care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge

recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes”, consideră necesar de a respinge și alte argumente

invocate în recurs.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

9

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

decizia instanței de apel din 13 iunie 2017.

În conformitate cu art. art. 444, 445, alin. (1) lit. a), 445 alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mustafa Sertach împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Procuraturii Generale a Republicii

Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, obligarea aducerii scuzelor oficiale din numele statului.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

10