2ra-1743/19 — cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala

Dosarul nr. 2ra-1743/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani– L. Lavric

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

ÎNCHEIERE

23 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Procuratura Generală și

Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Gherman

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire

la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, procuraturii, instanțelor judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-au

respins apelurile declarate de către Ministerul Justiției și Procuratura Generală și s-a

menținut hotărârea din 13 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

constată:

La 15 noiembrie 2017 Ion Gherman a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, prin care

a solicitat repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii, instanțelor judecătorești și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 02 decembrie 2011 de către DIF

a DP al MAI a fost înregistrată petiția depusă de către Sergiu Budescu, solicitând

atragerea la răspundere penală a directorului general al SRL ,,Penomet Grup”, Ion

Gherman, pe motivul înșelăciunii și abuzului de încredere.

Inspectorul superior al DIF a DP al MAI, locotenent-colonel de poliție Alexandru

Cuciuc la data de 28 martie 2012 a emis încheierea, prin care a dispus finisarea

examinării petiției pe motiv că litigiul dat ține de competența instanțelor judecătorești

civile.

La 30 aprilie 2013 de către prim-adjunct al Procurorului General, Andrei Pîntea,

a fost emisă ordonanța, prin care s-a anulat încheierea din 28 martie 2012 și s-a admis

1

petiția depusă de către Sergiu Budescu ca fiind întemeiată și au fost remise materialele

la Procuratura sectorului Botanica pentru organizarea efectuării în continuare a

examinării cazului în ordinea art. 274 Cod de procedură penală de către organul de

urmărire penală al Inspectoratului de Poliție al sectorului Botanica.

Procurorul în Procuratura sectorului Botanica, Victor Socol, la 14 mai 2013 a emis

ordonanța cu privire la începerea urmării penale nr. 2013428034 în baza semnelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 190 alin. (5) Cod Penal în privința

administratorului SRL „Penomet Grup”, Ion Gherman. Ulterior, la 11 noiembrie 2013

ofițerul superior urmărire penală al IP Botanica, căpitan de poliție Victor Sorocean a

emis ordonanța, prin care Ion Gherman a fost recunoscut în calitate de bănuit,

încriminându-i infracțiunea prevăzută în art. 190 alin. (4) Cod Penal.

Reclamantul a menționat că prim-adjunct al Procurorului General, Andrei Pântea,

la 09 decembrie 2013 a emis ordonanța, prin care s-a dispus retragerea cauzei penale

nr. 2013428034 de la organul de urmărire al IP Botanica și transmiterea acesteia

organului de urmărire penală al Direcției de Poliție a mun. Chișinău. În motivarea

acestei ordonanțe s-a menționat că în procedura OUP al Direcției de Poliție a mun.

Chișinău se află cauza penală nr. 2011032061 pornită la data de 04 octombrie 2011 în

temeiul unei bănuieli rezonabile privind practicarea activității ilegale de întreprinzător

de către SRL ,,Penomet Grup” și ÎM ,,Voc-Engeneering Group”. Pentru asigurarea

unei urmăriri penale complexe, obiective s-a dispus conexarea acestor două cauze

penale.

A indicat că la 10 ianuarie 2014 de către avocatul său a fost depusă o plângere în

instanța de judecată, în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, solicitând înlăturarea

încălcărilor admise de către organele procuraturii, anularea ordonanțelor de urmărire

penală din data de 14 mai 2013 și de recunoașterea lui Ion Gherman în calitate de bănuit

din data de 11 noiembrie 2013.

Reclamantul a mai relatat că procurorul Procuraturii mun. Chișinău, Octavian

Pavlovschi, la 11 februarie 2014 a întocmit ordonanța cu privire la punerea sa sub

învinuire în baza art. 190 alin. (4) Cod Penal.

Prin încheierea din data de 08 mai 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău s-

a respins plângerea depusă de avocatul său, în baza prevederilor art. 313 Cod de

procedură penală.

A indicat că la data de 31 octombrie 2014 de către inspectorul superior al urmăririi

penale, Ruslan Tudor s-a formulat un raport de consemnare a rezultatului urmăririi

penale, conform căruia procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Octavian

Pavlovschi i s-a propus scoaterea sa de sub urmărirea penală, clasarea cauzei penale,

din motivul lipsei componenței de infracțiune.

La data de 25 noiembrie 2014 procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Octavian

Pavlovschi a emis ordonanța, prin care a restituit cauza penală ofițerului de urmărire

penală pentru completarea acesteia, invocându-se efectuarea incompletă a acesteia,

nefiind posibilă formularea deciziei obiective asupra raportului organului de urmărire

penală.

Reclamantul a menționat că la 29 septembrie 2015 ofițerul superior de urmărire

penală al SUP IP al DP mun. Chișinău a formulat un raport cu propunerea de a clasa

procesul penal în cauza penală nr. 2013428034. Prin ordonanța procurorului sect.

2

Rîșcani din 30 septembrie 2015 s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pe motiv

că în cadrul efectuării acțiunilor de urmărire penală nu au fost acumulate probe

pertinente și concludente care ar constata vinovăția sa, totodată s-a dispus și clasarea

procesului penal nr. 2013428034.

A susținut că prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, a procuraturii

și a instanțelor de judecată i s-a cauzat un prejudiciu moral, ori, pe parcursul a 2 ani în

privința sa a fost efectuată urmărirea penală, care însă a fost clasătă, pe motiv că nu au

fost acumulate probe concludente și pertinente.

Prin hotărârea din 13 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Gherman. S-a

încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ion

Gherman prejudiciul moral în mărime de 25 000 lei și cheltuielile de asistență juridică

în sumă de 5 000 lei. (f.d. 91, 104-112)

Prin decizia din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău s-au respins apelurile

declarate de către Ministerul Justiției și Procuratura Generală, s-a menținut hotărârea

din 13 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani. (f.d.140, 141-150)

Instanțele de judecată au concluzionat că circumstanțele speței date cad sub

incidența art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, Ion Gherman fiind îndreptățit să solicite

repararea de către stat a prejudiciului cauzat, ori în urma acțiunilor procesuale efectuate

în cadrul urmăririi penale, Ion Gherman s-a aflat sub urmărirea penală 2 ani și 3 luni,

ca ulterior în baza raportului efectuat de ofițerul superior de urmărire penală al SUP IP

al DP mun. Chișinău să fie emisă ordonanța de scoatere a lui Ion Gherman de sub

urmărirea penală pe motiv că în cadrul efectuării acțiunilor de urmărire penală nu au

fost acumulate probe pertinente și concludente care ar constata vinovăția acestuia, fiind

clasat procesul penal.

Instanțele de judecată au apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele Ministerului

Justiției și ale Procuraturii Generale cu privire la netemeinicia acțiunii și neîntrunirea

condițiilor obligatorii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a statului.

La 08 iulie 2019 Procuratura Generală a declarat recurs împotriva deciziei din

28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie încadrat prejudiciul moral

și cheltuielile de asistență juridică în limite rezonabile. (f.d. 156-160)

În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că instanța de apel a interpretat

în mod greșit legea și în acest sens a aplicat eronat normele de drept material, a apreciat

arbitrar probele prezentate la materiale cauzei, ceea ce a condus la soluționarea greșită

a cauzei.

A indicat că concluzia instanței de apel vine în contradicție cu circumstanțele

cauzei, decizia adoptată fiind nemotivată și contrară prevederilor legale.

La 10 iulie 2019 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din

28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 13 februarie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, solicitând admiterea recursului, casarea actelor

judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind

neîntemeiată. (f.d.163-168)

3

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material, au apreciat arbitrar probele prezentate la materiale cauzei, ceea ce a condus la

soluționarea greșită a cauzei.

Consideră că pentru angajarea răspunderii Statului pentru prejudiciul cauzat prin

erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale, și anume,

existența faptei ca ilicite, ori la materialele cauzei nu există nici un act emis de către

judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată, prin care acțiunile organelor

de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanței de judecată ar fi fost declarate

ilegale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

28 mai 2019, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 12 iunie 2019. Recursurile

declarate de către Procuratura Generală la 08 iulie 2019 și de către Ministerul Justiției

la 10 iulie 2019, se consideră depuse în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursurile declarate de către

Procuratura Generală și Ministerul Justiției sunt inadmisibile din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recursuri, completul Colegiului atestă,

că Procuratura Generală și Ministerul Justiției au indicat argumente ce țin de dezacordul

cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat

circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente,

deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

4

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursurile

declarate de către Procuratura Generală și Ministerul Justiției asemenea aspecte nu se

regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursurile în cauză conțin obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui temei

de admisibilitate ale recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă Procuratura Generală și Ministerul Justiției, și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Procuratura Generală și Ministerul Justiției

inadmisibile.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), 440 alin.

(1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile, declarate de către Procuratura Generală și Ministerul Justiției, se

consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

5