2ra-2037/19 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmarire penala

Dosarul nr.2ra-2037/19

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani ( jud. : L. Lavric )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : N. Budăi, M. Guzun, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

30 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Gherman Ala și Gherman Ion,

reprezentați de avocatul Dumitru Bejenar,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gherman Ala și Gherman

Ion împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire

la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală și ale procuraturii,

împotriva deciziei din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Gherman Ala și Gherman Ion și menținută hotărârea din 25 iulie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 16 februarie 2018, Gherman Ala și Gherman Ion s-au adresat în instanța de

judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient

accesoriu Procuratura Generală solicitând repararea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii a câte 50 000 de lei

pentru fiecare și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a reiterat că, la 4 martie 2009 a fost

pornită urmărirea penală nr. 2009990087 conform indicilor infracțiunii prevăzute de art.

195 alin. (2) Cod penal.

La 10 martie 2009 în baza încheierii judecătorului de instrucție a fost efectuată

percheziția la domiciliul reclamanților și la sediul S.R.L. „Penomet Grup”, S.R.L.

„Gordincom”, iar la 25 martie 2009 au fost efectuate percheziții și ridicate toate

documentele economice-financiare a întreprinderilor date.

Prin ordonanța din 25 martie 2009, reclamanții au fost recunoscuți în calitate de

bănuiți, iar Gherman Ion a fost reținut pentru 72 ore.

Prin încheierea judecătorului de instrucție din 28 martie 2009, în privința lui Gherman

Ion a fost aplicată măsura preventivă arestul pe un termen de 10 zile, începând cu 25 martie

2009 până la 4 aprilie 2009, fiind aplicată apoi măsura preventivă sub formă de arest la

domiciliu, care a fost prelungită ulterior pe un termen de 25 zile.

În privința lui Gherman Ala a fost aplicată măsura preventivă în formă de declarație

de nepărăsire a țării.

1

La 6 august 2009 și respectiv 25 august 2009 au mai fost pornite încă două cauze

penale cu nr. 2000990046 și, respectiv, cu nr. 2009990433 în baza art. 195 alin. (2) Cod

penal și art. 191 alin. (2) Cod penal.

Prin ordonanța din 18 noiembrie 2009, cauzele penale date au fost conexate într-o

singură procedură cu nr. 2009990087.

La 28 martie 2009 și 25 septembrie 2009 Gherman Ion și Gherman Ala au fost puși

sub învinuire.

Prin ordonanța Procuraturii Anticorupție din 28 decembrie 2010, a fost dispusă

încetarea urmăririi penale, cu scoaterea de sub urmărire penală a reclamanților, deoarece

fapta lor nu întrunește elementele infracțiunilor încriminate.

Prin hotărârea din 31 iulie 2013 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, acțiunea a fost

admisă parțial.

S-a încasat din contul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Gherman Ion a

prejudiciului moral în sumă de 185 000 lei, iar în beneficiul lui Gherman Ala a

prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată în

sumă de 5 000 lei în beneficiul ambilor reclamanți.

Prin decizia din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ministerul Finanțelor, casată hotărârea din 31 iulie 2013 a Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărârii, prin care acțiunea a fost admisă parțial.

S-a încasat din contul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Gherman Ion a sumei

de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de asistență juridică în sumă 10 080

lei, iar în beneficiul Alei Gherman a fost dispusă încasarea sumei de 15 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

Prin decizia din 28 mai 2014 a Curții Supreme de Justiție, au fost admise recursurile

declarate de Ministerul Finanțelor, Gherman Ion și Gherman Ala, casată integral decizia

Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2013, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în

instanța de apel în alt complet de judecători.

Prin decizia din 13 noiembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ministerul Finanțelor, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 31 iulie 2013, cu pronunțarea unei noi hotărârii, prin care acțiunea a fost

admisă parțial.

S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul

lui Gherman Ion a sumei de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de

asistență juridică în sumă 10 080 lei și în beneficiul Alei Gherman a sumei de 15 000 lei cu

titlu de prejudiciu moral.

Prin decizia din 13 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție recursurile declarate de

către Ministerul Finanțelor, Gherman Ion și Gherman Ala s-au considerat inadmisibile.

Reclamanții au menționat că, pe parcursul anului 2015 a fost redeschisă cauza penală

nr. 2009990087.

Prin ordonanța Procuraturii Rîșcani mun. Chișinău din 30 septembrie 2015, s-a clasat

procesul penal nr. 2009990087 cu scoaterea repetată de sub urmărirea penală a lui

Gherman Ion și Gherman Ala.

Temei de reluarea a urmării penale a servit încheierea din 24 mai 2012 a judecătorului

de instrucție din cadrul Judecătoriei Buiucani prin care s-a admis plângerea lui Anatolie

Tonconog, s-a declarat nulă ordonanța de încetare a urmăriri penale și ordonanța

procurorului adjunct al procurorului anticorupție din 7 martie 2012 de respingere a

plângerii lui Anatolie Tonconog și a obligat procurorul să reia urmărirea penală în cauza

penală nr. 2009990087.

Astfel, Gherman Ion și Gherman Ala au solicitat încasarea din bugetul de stat a sumei

2

de 50 000 de lei pentru fiecare reclamant cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin aflarea

ilegală sub urmărire penală în perioada 24 mai 2012-30 septembrie 2015.

Prin hotărârea din 25 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani cererea de

chemare în judecată depusă de Gherman Ion și Gherman Ala, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, reclamanții anterior au făcut uz de

dreptul prevăzut de art. 6 al Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de

judecată, dat fiind faptul că prin decizia definitivă și irevocabilă a Curții de Apel Chișinău

din 11 decembrie 2013 a fost reparat prejudiciul cauzat reclamanților în procesul penal nr.

2009990087.

Astfel, instanța a reținut că, reclamanții nu dispun de dreptul de a solicita recuperarea

prejudiciului cauzat în legătura cu acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală în

sensul art. 2 al legii nr. 1545, deoarece lipsești temeiul legal de reparare a prejudiciului

moral.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 3 august 2018, Gherman Ion și

Gherman Ala au declarat apel împotriva hotărârii din 25 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, solicitând casarea hotărârii menționate și admiterea cererii de chemare în

judecată.

Prin decizia din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat

de Gherman Ion și Gherman Ala și menținută hotărârea din 25 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani,

La 29 august 2019, Gherman Ion și Gherman Ala reprezentați de avocatul Dumitru

Bejenar au declarat recurs împotriva deciziei din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

a hotărârii din 25 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei noi hotărâri

de admitere a cererii de chemare în judecată.

Recurentul a declarat cerere de recurs în temeiul art.432, alin.(2) lit.c) care statuează

că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

În motivare au indicat că soluția instanțelor ierhic inferioare este neîntemeiată. Din

momentul anulării ordonanței de scoatere a persoanelor de sub urmărire penală, au

redobândit statutul de învinuiți în cadrul cauzei epnale nr. 2009990087 începând cu 24 mai

2012 până la 30 septembrie 2015, iar aceasta semnifică de fapt atragerea la răspundere

penală a persoanelor în această perioadă.

Astfel, recurenții consideră că instanța de apel a interpretat eronat normelor de drept

material. S-au aflat sub învinuire repetat aproximativ 3 ani, iar ulteriro cauza penală a fost

clasată din motiv că în perioada respectivă organul de urmărire penală nu a acumulat

careva probe ce ar demonstar cu certitudene vinovăția lor.

De asemenea, în opinia recurenților decizia instanței de apel este nemotivată și nu

corespunde prevederilor art. 241 alin. (5) din Codul de procedură civilă. Partea motivatoare

este în contradicție directă cu partea dispozitivă, astfel decizia nu corespunde rigorilor

legale de claritate, certiutudene, temeinicie lezând astfel grav drepturile apenaților la un

proces echitabil.

Instanța de apel constatând că prima instanță a cercetat obiectiv și complet cauza, nu a

motivat din care considerente acțiunea reclamanților urmează a fi respinsă.

Recurenții au invocat că, prin soluția instanței de apel, a avut loc o încălcare a art. 6

& 1 al Convenției.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că

3

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 27 iunie 2019.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 29 august 2019, respectiv în termenul prevăzut de

art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 13 septembrie

2019 instanța de recurs a comunicat intimaților copia recursului, informând despre

necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii scrisorii, fiind

recepționat de către Ministerul Justiției și Procuratura Generală potrivit avizului de recepție

(f.d. 126-127).

La 2 octombrie 2019, Procuratura Generală a depus referință invocând că recursul

declarat de Gherman Ion și Gherman Ala, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. A solicitat respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Gherman Ion și Gherman

Ala, reprezentați de avocatul Dumitru Bejenar, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Gherman Ion și Gherman Ala, reprezentați

de avocatul Dumitru Bejenar.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii

Victor Burduh

Dumitru Mardari

5