2ra-991/22 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale procuraturii, obligarea prezentarii scuzelor si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-991/22 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala si ale procuraturii, obligarea prezentarii scuzelor si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-991/22

2-21054106-01-2ra-20072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. G. Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, V. Cotorbai, O. Cojocaru)

ÎNCHEIERE

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul

Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Mihail Vataga

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului

material și moral, prezentarea scuzelor publice,

împotriva deciziei din 21 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Ministerul Justiției și a fost menținută hotărârea din 23

noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 12 aprilie 2021, Mihail Vataga, reprezentat de avocatul Sergiu Cernomoreț a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, prezentarea scuzelor publice.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, urmărirea penală în cauza penală

nr. 2017978055 a fost disjunsă la 17 februarie 2017 de către Procuratura Anticorupție

din materialele cauzei penale nr. 2016978197, conform elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 324 din Codul penal.

A menționat că, la 19 octombrie 2016, ora 13:40 a fost reținut de către angajații

Centrului Național Anticorupție pentru faptul comiterii pretinsei infracțiuni prevăzute

de art. 324 alin. (2) din Codul Penal.

Reclamantul a comunicat că, la 21 octombrie 2016 a fost pus sub învinuire de

1

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal, adică

corupere pasivă, iar la 22 octombrie 2016 i-a fost aplicată măsura de constrângere-

arest la domiciliu pe un termen de 30 de zile, în baza încheierii și mandatului

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

A afirmat că, la 02 februarie 2017 i-a fost adus la cunoștință ordinul Serviciului

Vamal nr. 1183-p din 31 octombrie 2016 „cu privire la suspendarea raporturilor de

serviciu ale unor colaboratori”, prin care au fost suspendate raporturile de serviciu pe

perioada desfășurării anchetei de serviciu, inițiate în legătură cu pornirea cauzei

penale nr. 2016978197, pe semnele componenței de infracțiune prevăzute la art. 324

alin. (2) din Codul penal.

Reclamantul a specificat că, la 14 martie 2017 a fost pus sub învinuire de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 324 alin. (4) din Codul penal, adică coruperea

pasivă și în aceeași zi a primit rechizitoriul, iar la 20 martie 2017 cauza penală a fost

remisă în instanța de fond, Judecătoria Ocnița, pentru examinarea în fond.

A concretizat că, la 14 septembrie 2018 Judecătoria Edineț, sediul Ocnița a emis

sentința de achitare, iar procurorul nefiind de acord, a atacat-o cu recurs.

Reclamantul a precizat că, la 20 martie 2019 Curtea de Apel Bălți a emis decizia

prin care a admis recursul procurorului al Procuraturii Anticorupție, Oficiul Nord, a

casat sentința din 14 septembrie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița și a remis

cauza spre reexaminare în instanța de fond, în alt complet de judecată.

A notat că, la 20 septembrie 2019 Judecătorie Edineț, sediul Ocnița a emis

sentința de achitare, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale, iar

procurorul nefiind de acord cu aceasta, a atacat-o cu recurs.

Reclamantul a subliniat că, la 13 noiembrie 2019 Curtea de Apel Bălți a emis

decizia prin care a respins recursul procurorului în Procuratura Anticorupție, Oficiul

Nord și a menținut sentința fără modificări.

A invocat că, pe parcursul atât a desfășurării urmăririi penale, cât și a judecării

cauzei penale de învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (4) din

Codul penal, reclamantul a suportat cheltuieli care consideră că urmează a fi

compensate din contul bugetului de stat, în sumă de 20 000 lei.

Reclamantul a mai indicat că, în urma reținerii în Izolatorul de detenție

preventivă al CNA (19 octombrie 2016-22 octombrie 2016) a suferit senzația de

izolare de societate și de mediul normal, iar acea frică, umilință și anxietate la care a

fost supus, i-au lăsat sechele psihologice.

A susținut că, în perioada aflării în arest la domiciliu (22 octombrie 2016-22

noiembrie 2016) a fost obiectul discuțiilor din localitatea sa, deoarece toți vecinii

cunoșteau că este reținut, aceștia fiind martori la efectuarea percheziției la domiciliul

său din com. Bîrlădeni, s. Paladea, r-nul Ocnița.

Reclamantul a declarat că, începând cu data de 19 octombrie 2016 și chiar până

în prezent, atât el, cât și membrii de familie sunt ținta mai multor atacuri răutăcioase,

bârfe, zvonuri, care sunt foarte greu de combătut, indiferent de eforturile întreprinse.

A afirmat că, nici măcar după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței de

achitare nu au fost înlăturate consecințele atragerii nejustificate la răspundere penală,

ori, în memoria colectivă a unei bune părți de concetățeni și colegi de serviciu a rămas

asocierea personalității reclamantului cu un infractor.

2

Consideră că suma în mărime de 50 000 lei constituie echivalentul echitabil al

satisfacției pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

Procuraturii.

Totodată, reclamantul a menționat că, reieșind din faptul că a fost atras ilegal la

răspundere penală, ilegal reținut, arestat, apare obligația procurorului care a condus și

exercitat urmărirea penală, ori procurorul ierarhic superior de a aduce scuze oficiale în

scris, în numele statului, în termen de 15 zile de la data apariției dreptului la repararea

prejudiciului.

A solicitat reclamantul încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul lui

Mihail Vataga a prejudiciului moral cauzat în mărime de 50 000 lei; a cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 20 000 lei; obligarea procurorului care a condus și

exercitat urmărirea penală, ori a procurorului superior de a aduce scuze oficiale în

scris lui Mihail Vataga, în numele statului, în termen de 15 zile de la data apariției

dreptului la repararea prejudiciului. La fel, a solicitat compensarea cheltuielilor de

judecată legate de examinarea prezentei cauze.

Prin hotărârea din 23 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea s-a admis parțial. S-a încasat din contul statului, prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Mihail Vataga prejudiciul materiale în sumă de

20 000 lei și prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei. În partea pretenției cu privire la

obligarea prezentării scuzelor, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

La 25 noiembrie 2021, Ministerul Justiției a depus cerere de apel nemotivată, iar

la 11 ianuarie 2022 a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 21 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea din 23 noiembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat că,

prin sentința nr. 1-47/2019 din 20 septembrie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul

Ocnița, Mihail Vataga a fost achitat de învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 324 alin. (4) din Codul penal pe motivul că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii. Sentința de achitare a fost menținută fără modificări, prin decizia nr. 1r-

164/2019 din 03 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, decizia fiind definitivă și

irevocabilă.

S-a notat că, conform prevederilor art. 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil,

prejudiciul cauzat persoanei prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale

procuraturii sau ale instanțelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent

de vinovăția persoanei responsabile, în cazul de condamnare ilegală, tragere ilegală la

răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv

sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2

din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești din 25

februarie 1998, prin acțiuni ilicite se subînțeleg acțiuni sau inacțiuni ale organului

împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravențiile administrative, ale

3

organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția

acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general,

potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi

judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de

urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a

normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau administrative

(infracțiuni).

În temeiul art. 6 al aceleiași Legi, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea

și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive și irevocabile

a sentinței de achitare.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au ajuns la concluzia că, Mihail Vataga

dispune de dreptul de a pretinde repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, așa cum prin decizia din 03 noiembrie 2019 definitivă și

irevocabilă a Curții de Apel Bălți, a fost menținută sentința din 20 septembrie 2019 de

achitare, pe motivul lipsei faptei infracțiunii.

Cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate în cadrul

cauzei penale, s-a reținut că, în conformitate cu art. 7 lit. e) al Legii privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, în

cazurile menționate la art. 3 persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se

restituie sumele plătite de ea pentru asistență juridică.

Respectiv, instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat că Mihail

Vataga dispune de dreptul la compensarea cheltuielilor de asistență juridică suportate

în cadrul examinării cauzei penale în sumă de 20 000 lei, conform bonului de plată

WL nr. 517354 din 27 februarie 2020 eliberat de BAA „Advice Grup” și a Listei

detaliate a orelor lucrate și actelor elaborate în cadrul cauzei penale de acuzare a lui

Mihail Vataga în comiterea infracțiunii de la art. 324 alin. (4) din Codul penal.

Cât privește prejudiciul moral solicitat de către Mihail Vataga, instanțele de

judecată ierarhic inferioare au apreciat că suma de 30 000 lei reprezintă un cuantum

rezonabil, echitabil și proporțional gravității faptelor și circumstanțelor.

În continuare s-a notat că, la formularea pretenției de obligare a procurorului care

a condus și a exercitat urmărirea penală ori procurorul ierarhic superior, de a aduce

scuze oficiale în scris lui Mihail Vataga, în numele statului, ultimul nu a determinat

just calitatea procesuală a părții Procuratura Generală, ultimei fiind atribuită calitatea

procesuală de intervenient accesoriu.

Respectiv, s-a constatat netemeinicia pretenției de obligare a procurorului care a

condus urmărirea penală ori procurorului ierarhic superior de a aduce scuze oficiale în

numele statului lui Mihail Vataga care a fost supus neîntemeiat urmăririi penale,

formulate împotriva statului în persoana Ministerului Justiției, ca depuse împotriva

unui pârât necorespunzător.

La 28 iunie 2022, Ministerul Justiței a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, motivarea instanțelor de judecată

ierarhic inferioare, precum că intimatul este în drept să solicite compensare

4

prejudiciului cauzat în conformitate cu prevederile Legii nr. 1545, dat fiind faptul că

în speță se întrunesc temeiurile stabilite de art. 3 și art. 6 al Legii nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești este

nefondată și eronată, în condițiile în care conform prevederilor art. 3, alin. (1) din

Legea menționată, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice

sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă

de arest, de declarație de a nu păsări localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere

penală.

A menționat recurentul în acest context că, în condițiile normei enunțate se

deduce că nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea

statului.

Recurentul a precizat că, în vederea invocării aplicabilității legii menționate, este

important și necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către

organul de drept. Respectiv, dacă se demonstrează printr-un act judecătoresc de

dispoziție irevocabil că acțiunile întreprinse de către organul de urmărire penală

sunt/au fost ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este

vinovată sau nu persoana.

A subliniat că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel urmau să indice

expres care anume act normativ justifică răspunderea statului.

Recurentul a comunicat că, organul de urmărire penală a avut obligația de a lua

toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și

obiectivă a circumstanțelor invocate în actul de sesizare, de a constata atât

circumstanțele care dovedesc vinovăția, cât și cele care dezvinovățesc, precum și

circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

A afirmat că, o eventuală clasare a unei cauze penale nu trebuie percepută ca un

rebut în activitatea organului de urmărire penală, dar ca o activitate normală de

examinare a unei cauze penale.

Recurentul a invocat că, pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul

cauzat prin erori judiciare și urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale, și

anume existența faptei ilicite. Or, nu orice acțiune a organelor de urmărire penală

atrage răspunderea instantă a statului.

A specificat că, la materialele cauzei nu există nici un act procedural definitiv și

irevocabil a judecătorului de instrucție sau a unui eventual organ ierarhi superior, prin

care s-au stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală.

Prin notificarea din 20 iulie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d. 160).

Referințe nu au fost depuse.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa participanților la proces, prin intermediul poștei electronice, copia deciziei

contestate la 24 iunie 2022 (f.d. 151), fapt confirmat prin extrasul poștei electronice a

5

instanței de apel.

Astfel, recursul declarat la 28 iunie 2022 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Ministerul Justiției nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

6

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter nedevolutiv

și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de Ministerul Justiției, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ministerul Justiției se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

7