2ra-568/25 — reparaea prejudiciului cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- reparaea prejudiciului cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
2ra-568/25 — reparaea prejudiciului cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Procuratura Generală
a Republicii Moldova, reprezentată de Procuratura UTA Găgăuzia și a
recursului depus de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Serghei Sapunji împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu
privire la repararea prejudiciului moral cauzat în urma tragerii ilegale la
răspundere penală și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 12 iunie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul
Comrat
(Dosarul nr. 2ra-568/25
NR. PIGD 2-24077738-01-2ra-12082025-1)
Recursurile sunt vădit neîntemeiate în temeiul art. 433 (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă. Dezacordul recurenților cu decizia contestată nu constituie temei de casare a
acesteia.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Judecătoria Comrat, sediul central, jud. V. Hudoba,
Curtea de Apel Sud, sediul Comrat, jud. A. Mironov, D. Fujenco, G. Colev
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Procuratura Generală, reprezentată de Procuratura UTA Găgăuzia și a
recursului depus de Ministerul Justiției,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 15 iulie 2024, Serghei Sapunji a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției, solicitând încasarea compensației
pentru prejudiciul moral cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală, în
sumă de 100 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 1 februarie 2021,
Inspectoratul de Poliție Comrat a pornit urmărirea penală în dosarul penal nr.
2021190047, pe elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod
penal.
La 15 februarie 2021, Serghei Sapunji a fost recunoscut în calitate de
bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod
penal.
La 14 mai 2021, prin ordonanța procurorului, reclamantul a fost pus
sub învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit.
b) Cod penal.
Reclamantul a arătat că urmărirea penală s-a desfășurat pe o perioadă
îndelungată, acesta având calitatea de bănuit și ulterior de învinuit.
La 9 septembrie 2022, prin ordonanța procurorului, Serghei Sapunji a
fost scos de sub urmărirea penală, în legătură cu lipsa elementelor infracțiunii
în fapta imputată.
Potrivit reclamantului, ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală
din 9 septembrie 2022 este definitivă și irevocabilă.
Serghei Sapunji a susținut că, prin efectuarea urmăririi penale și
tragerea ilegală la răspundere penală, i-au fost cauzate suferințe morale, fiind
lezate onoarea, demnitatea și reputația sa, inclusiv în contextul exercitării
unei funcții publice elective.
1
În aceste condiții, reclamantul a solicitat obligarea statului, reprezentat
de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, la repararea prejudiciului
moral cauzat, prin acordarea unei compensații bănești.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 31 octombrie 2024 a Judecătoriei Comrat, sediul
central, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Serghei
Sapunji. S-a încasat din bugetul de stat al Republicii Moldova, prin
intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul reclamantului, suma de
30 000 lei cu titlu de compensație pentru prejudiciul moral cauzat în urma
tragerii ilegale la răspundere penală, precum și suma de 200 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată, pentru achitarea taxei de timbru la depunerea acțiunii
în judecată. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 18 noiembrie 2024, Ministerul Justiției a declarat apel împotriva
hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia și respingerea integrală
a acțiunii.
La 29 noiembrie 2024, Procuratura Generală a declarat apel împotriva
aceleiași hotărâri, solicitând, de asemenea, respingerea pretențiilor
reclamantului.
La 5 februarie 2025, avocatul Nicolai Jecov, în interesele lui Serghei
Sapunji, a declarat apel incident, solicitând casarea hotărârii în partea
respingerii pretențiilor și admiterea integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 12 iunie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, s-
a respins cererea de apel a Ministerului Justiției, cererea de apel a
Procuraturii Generale și apelul incident declarat de avocatul Nicolai Jecov în
interesele lui Serghei Sapunji, ca nefondate.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, la 1 februarie 2021,
organul de urmărire penală a pornit urmărirea penală în privința lui Serghei
Sapunji, acesta fiind ulterior recunoscut în calitate de bănuit și pus sub
învinuire pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b)
Cod penal.
Curtea de apel a constatat că, prin ordonanța procurorului din 9
septembrie 2022, Serghei Sapunji a fost scos de sub urmărirea penală în
legătură cu lipsa elementelor infracțiunii în fapta imputată, ordonanță care a
devenit definitivă și irevocabilă.
2
Instanța de apel a reținut că scoaterea persoanei de sub urmărire penală
pe temeiuri de reabilitare constituie, potrivit legii, un temei suficient pentru
apariția dreptului la repararea prejudiciului cauzat prin tragerea ilegală la
răspundere penală.
A subliniat că, în asemenea situații, nu este necesară constatarea
suplimentară a ilegalității acțiunilor organelor de urmărire penală printr-un
act judecătoresc distinct, ilegalitatea rezultând din însăși ordonanța de
scoatere de sub urmărire penală.
Referitor la argumentele apelanților privind lipsa tragerii la răspundere
penală, instanța de apel a reținut că recunoașterea persoanei în calitate de
bănuit și ulterior de învinuit, urmată de scoaterea de sub urmărire penală pe
temeiuri de reabilitare, se circumscrie noțiunii de tragere ilegală la
răspundere penală în sensul legislației civile speciale.
Curtea a constatat că instanța de fond a aplicat corect prevederile
Codului civil și ale Legii nr. 1545/1998 privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirii acordate, instanța de apel
a reținut că suma de 30 000 lei stabilită de prima instanță reprezintă o
compensație echitabilă și proporțională cu durata urmăririi penale, natura
acuzațiilor formulate și consecințele asupra persoanei reclamantului.
În concluzie, Curtea a conchis că motivele invocate în apelurile
declarate nu răstoarnă concluziile instanței de fond și nu demonstrează
aplicarea eronată a normelor de drept material sau aprecierea
necorespunzătoare a circumstanțelor de fapt.
În aceste condiții, instanța de apel a considerat că hotărârea
Judecătoriei Comrat din 31 octombrie 2024 este legală și întemeiată,
neexistând temeiuri pentru casarea sau modificarea acesteia.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI SOLICITĂRILE
RECURENTULUI
La 12 august 2025, Procuratura Generală, reprezentată de Procuratura
UTA Găgăuzia, a declarat recurs împotriva deciziei din 12 iunie 2025 a
Curții de Apel Sud, sediul Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei
hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, Procuratura Generală a invocat că instanțele
de fond și de apel au aplicat eronat prevederile Legii nr. 1545/1998, întrucât
nu au fost întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 3 și art. 6 din lege
3
pentru acordarea dreptului la repararea prejudiciului moral. S-a susținut că
scoaterea lui Serghei Sapunji de sub urmărirea penală nu constituie, prin ea
însăși, un temei suficient pentru acordarea despăgubirilor, iar ordonanța de
scoatere de sub urmărire penală reprezintă deja o satisfacție morală echitabilă
pentru reclamant
Totodată, recurenta a arătat că instanțele inferioare nu au constatat
existența unor acțiuni ilegale ale organelor de urmărire penală, nu au reținut
lezarea reputației sau a demnității reclamantului și nu au fost prezentate
probe care să confirme caracterul și intensitatea suferințelor morale pretinse.
De asemenea, s-a invocat că urmărirea penală s-a desfășurat în termene
rezonabile și fără rezonanță publică, iar reclamantul nu a demonstrat
existența unui prejudiciu material sau moral efectiv
La 24 septembrie 2025, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva
deciziei din 12 iunie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă
integral ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, Ministerul Justiției a invocat că instanțele
inferioare au apreciat în mod vădit nerezonabil probele și au aplicat eronat
normele de drept material, întrucât pentru acordarea despăgubirilor în
temeiul Legii nr. 1545/1998 este necesară constatarea explicită a unor acțiuni
ilegale ale organelor de urmărire penală sau ale procuraturii.
A susținut că, în lipsa unei hotărâri a judecătorului de instrucție privind
ilegalitatea măsurilor procesuale, nu poate fi reținută răspunderea statului,
iar instanțele nu au motivat suficient nici temeiul acordării compensației, nici
cuantumul acesteia
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 1 octombrie 2025, intimatul Serghei Sapunji,
reprezentat de avocatul Nicolai Jecov, a solicitat respingerea recursurilor
declarate ca inadmisibile și neîntemeiate, arătând că recurenții nu au invocat
argumente juridice sau factuale noi care să pună la îndoială legalitatea și
temeinicia hotărârilor instanțelor inferioare.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
4
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se
schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în
termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau
hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc
cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea
probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de
recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care
Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat”.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, Completul de
judecată reține că decizia din 12 iunie 2025 a fost expediată părților la 22
iulie 2025 (f.d.124), iar potrivit avizelor de recepție, Ministerul Justiției și
Procuratura Generală au recepționat decizia la 25 iulie 2025 (f.d.128-129).
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură
civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor
de apel în limitele și prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit
art. 433 alin. (1) lit. f), recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.
5
Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul
trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care
să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii
esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei
rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în
limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii
față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare
privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii
atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.
Analizând motivele invocate în recursurile declarate de Procuratura
Generală și de Ministerul Justiției, Completul de judecată constată că acestea
nu întrunesc cerințele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă,
recurenții limitându-se, în esență, la reiterarea susținerilor formulate în apel
și la contestarea concluziilor instanțelor inferioare, recursurile având un
caracter formal și declarativ, fără identificarea unor erori de drept
susceptibile examinării în ordinea recursului. Curtea Supremă de Justiție
examinează cauza în limitele motivelor invocate în cererea de recurs, iar
recurenții nu au formulat critici juridice apte să angajeze controlul de
legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.
Recurenții invocă, în principal, aplicarea pretins eronată a Legii nr.
1545/1998 și susțin că acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral ar
fi posibilă doar în condițiile constatării exprese a ilegalității acțiunilor
organelor de urmărire penală printr-un act judecătoresc distinct. Totuși,
Completul constată că aceste susțineri nu sunt apte să demonstreze existența
unor erori de drept material în raționamentul instanței de apel.
Contrar celor afirmate în recursuri, instanța de apel a analizat
circumstanțele cauzei prin prisma regimului juridic special instituit de Legea
nr. 1545/1998 și a reținut că scoaterea persoanei de sub urmărire penală pe
temeiuri de reabilitare constituie un temei suficient pentru nașterea dreptului
la repararea prejudiciului cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală,
fără a fi necesară constatarea suplimentară a ilegalității acțiunilor organelor
competente.
De asemenea, Completul observă că recurenții nu indică nicio normă
de drept material a cărei interpretare de către instanța de apel ar fi fost
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și nu
demonstrează caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil al aprecierii probelor
în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.
Susținerile recurenților privind lipsa probelor referitoare la existența
prejudiciului moral și la cuantumul acestuia vizează, în realitate, aprecierea
6
situației de fapt și a probatoriului administrat, aspecte care, potrivit art. 442
alin. (2) Cod de procedură civilă, nu pot fi reexaminate în cadrul recursului.
În ansamblu, Completul de judecată constată că motivele invocate în
recursuri exprimă doar nemulțumirea recurenților față de soluția instanțelor
inferioare și tind să determine o reanalizare a fondului cauzei, inadmisibilă
în cadrul recursului.
Prin urmare, nefiind relevate erori de drept material sau procedural în
sensul art. 432 Cod de procedură civilă, recursurile declarate se dovedesc a
fi vădit neîntemeiate.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art.
440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Declară inadmisibile recursurile declarate de Procuratura Generală a
Republicii Moldova, reprezentată de Procuratura UTA Găgăuzia, și de
Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din 12 iunie
2025 a Curții de Apel Sud, sediul Comrat.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Munteanu
7