2ra-778/24 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penale, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti

2ra-778/24 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penale, ale procuraturii si ale instantelor judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Stanislav Dodon împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

Inspectoratului General al Poliției, intervenienți accesorii Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-778/24

NR. PIGD 2-22081805-01-2ra-18072024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Recursul este vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței

de apel nu constituie temei de casare a actului judecătoresc contestat.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. A. Ojoga,

Curtea de Apel Chișinău, jud. A.Panov, V. Mihaila, V. Cotorobai,

19 martie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

avocatului Larisa David, a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Inspectoratului General al

Poliției, intervenienți accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova

și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, solicitând încasarea din

contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, a sumei de 10 000 de lei, cu titlu de prejudiciu material, a sumei

de 50 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, încasarea de la Inspectoratul

General al Poliției a sumei de 4 000 de lei, cu titlu de prejudiciu material, a

sumei de 10 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, încasarea din contul

bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, a cheltuielilor de asistență juridică suportate în prezenta cauză

civilă, în mărime de 10 000 de lei.

organul de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Rîșcani, DP mun.

Chișinău, a pornit cauza penală nr. 2018021325, conform elementelor

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) și art. 287 alin. (2) lit. b) din

Codul penal (furt și huliganism). Prin ordonanța din 15 februarie 2019 a OUP

SUP IP Rîșcani, DP mun. Chișinău, reclamantul a fost recunoscut în calitate

de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din

Codul penal, iar prin ordonanța procurorului în procuratura mun. Chișinău,

oficiul Rîșcani, din 15 mai 2019, a fost pus sub învinuire, incriminându-i

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal.

La audierea în calitate de bănuit/învinuit, nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii imputate.

avocatul Larisa David, a depus mai multe cereri către procuratură,

judecătorul de instrucție, inclusiv către Procuratura Generală, solicitând

anularea ordonanței din 15 februarie 2019 de recunoaștere în calitate de

bănuit și concomitent dispunerea scoaterii de sub urmărire penală în temeiul

art. 63 alin. (3), (4), (5) și art. 284 din Codul de procedură penală. Însă prin

ordonanța din 07 martie 2019 a procurorului șef adjunct al Procurorului șef

al oficiului Rîșcani, s-a respins plângerea ca neîntemeiată. Iar plângerea din

01 aprilie 2019, depusă la judecătorul de instrucție în temeiul art. 313 din

Codul de procedură penală, a rămas fără examinare, nefiindu-i dat curs prin

1

încheierea irevocabilă din 02 aprilie 2019, deși au fost înlăturate neajunsurile

menționate.

informat despre soarta cauzei penale, nu a fost chemat la OUP, procuror.

Astfel, a înaintat o cerere, prin care să fie informat despre soarta cauzei

penale. Prin scrisoarea din 18 septembrie 2019 a fost informat despre faptul

că prin ordonanța procurorului în procuratura mun. Chișinău oficiul Rîșcani,

s-a dispus scoaterea lui Stanislav Dodon de sub urmărire penală și clasată

cauza penală, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu

pornirea procesului contravențional în baza art. 354 din Codul

contravențional (huliganism).

iulie 2019 a fost scos de sub urmărire penală, agentul constatator al IP

Rîșcani mun. Chișinău a întocmit proces-verbal cu privire la contravenție în

privința lui Stanislav Dodon, în baza art. 354 din Codul contravențional,

sancționându-l prin decizia din 17 septembrie 2019 cu amendă în mărime a

6 unități convenționale. Procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia

agentului constatator au fost contestate în instanța de judecată, iar prin

hotărârea judecătorească din 05 decembrie 2019, contestația a fost admisă cu

încetarea procesului contravențional, din lipsa faptei contravenției, care nu a

fost contestată.

tras la răspundere penală și contravențională, ultima asimilată celei penale,

neîntemeiat a fost recunoscut în calitate de bănuit/învinuit, fapt atestat prin

scoaterea ulterioară de sub urmărire penală, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii și încetat procesul contravențional pe aceeași faptă

pentru care a fost scos de sub urmărire penală, din lipsa faptului

contravenției. Or, coroborând prevederile art. 19 alin. (3), art. 254 din Codul

de procedură penală, OUP și procurorul urmau a efectua toate acțiunile de

urmărire penală posibile în vederea administrării probelor, cercetării

obiective și sub toate aspectele ale circumstanțelor cazului. Doar în cazul în

care unele probe ar fi indicat la comiterea infracțiunii, puteau purcede la

tragerea la răspundere penală, recunoașterea în calitate de bănuit, învinuit,

prevederi legale ignorate de OUP și procuror. Mai mult, s-au adresat cereri

de scoatere de sub urmărire penală, fiind respinse de procuror, deși

argumentele invocate în cerere au fost temei ulterior la 31 iulie 2019 de

scoatere de sub urmărire penală și încetarea procesului contravențional din

lipsa faptei.

scoaterea de sub urmărire penală pentru aceeași faptă, reclamantul a

menționat că prin prisma jurisprudenței CtEDO, cauza Ziliberberg c.

Moldovei, constatări aplicabile și prezenței spețe, deoarece abaterea pentru

care i-a fost întocmit proces-verbal lui Stanislav Dodon, este prin natura sa

2

penală din punctul de vedere al Convenției. Or, abaterea imputată face

persoana în cauză pasibilă de o sancțiune, care datorită naturii sale și gradului

de severitate, ține de domeniul „penal”. Respectiv, inclusiv în cazul tragerii

la răspundere contravențională, care în speță conform jurisprudenței СtЕDО

este asimilată celei penale, se atestă tragere ilegală la răspundere penală,

situație prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545/1998, iar

încetarea procesului contravențional atestă dreptul la repararea prejudiciului

în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea citată.

calități în lipsa probelor, tragerea ulterioară la răspundere contravențională,

în opinia reclamantului, se demonstrează și se atestă prin soluția de scoatere

de sub urmărire penală și hotărârea instanței de judecată prin care a fost

încetat procesul contravențional din lipsa faptului contravenției pe aceeași

faptă pentru care a fost scos de sub urmărire penală. Urmare a neverificării

sub toate aspectele a circumstanțelor cazului, efectuării defectuoase a

urmăririi penale, neaprecierii corecte a acțiunilor și faptei, reclamantul a

considerat că neîntemeiat și ilegal a fost recunoscut în calitate de bănuit,

învinuit și nejustificat supus urmăririi penale, fapt confirmat prin soluția

ulterioară de scoatere de sub urmărire penală. Iar emiterea ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală este suficientă pentru a constata

imperfecțiunea în activitatea organului de urmărire penală, acțiuni ilegale ale

OUP prin tragerea sa ilegal la răspundere penală. Or, caracterul ilegal ale

acțiunilor organului de urmărire penală se manifestă prin încălcarea

principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi

trasă la răspundere. În acest context, a pretins existența dreptului să solicite

repararea prejudiciului cauzat, în temeiul Legii nr. 1545/1998.

contravențională, a condiționat prejudicierea sa morală și materială. Or, la

faza de urmărire penală i s-a adus atingere drepturilor și libertăților

fundamentale fiind recunoscut neîntemeiat în calitate de bănuit, învinuit,

fiind supus restricțiilor procesuale și obligațiunilor, unor inconveniențe, pe

care le-a suportat în urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală,

ale procuraturii, care are rolul de conducere a urmăririi penale, având un

impact negativ asupra sa. De altfel, tragerea la răspundere penală, prin natura

ei excepțională, nefiind o situație cotidiană pentru cei care respectă legea, nu

poate să nu implice o stare de stres, în special fiind urmărite penal

neîntemeiat. Tragerea la răspundere penală a persoanelor care resping

categoric acuzațiile aduse și care se consideră nevinovate, mai mult, ulterior

fiind confirmată nevinovăția, creează și atestă indubitabil o situație sporită

de stres, neliniște, incertitudine, stare ce afectează starea psihică și fizică. Or,

a suportat suferințe fizice și psihice, cunoscând că nu este vinovat și tras

ilegal la răspundere penală, fiind bănuit/învinuit în comiterea unei infracțiuni

pentru care legea prevede o pedeapsă de până la 5 ani închisoare. La fel, a

adresat cereri, plângeri procuraturii, care nu erau admise. Statutul procesual

3

acordat de bănuit/învinuit în perioada 15 februarie 2019-31 iulie 2019,

aproape 6 luni, iar ulterior în cadrul procesului contravențional pornit, i-a

cauzat stres, frică, neliniște, incertitudine.

peste hotarele țării, fiind administratorul S.R.L. ,,Art Expert Construct”, iar

menținându-i calitatea de bănuit/ învinuit 6 luni, având obligațiunea

procesuală de prezentare la orice citare a OUP, procurorului, pentru a evita

consecințele în caz de încălcare, necunoscând pentru ce dată urma a fi citat,

nu putea părăsi teritoriul țării. Astfel, se afla în incertitudine și stres

permanent, fiindu-i cauzat prejudiciu activității și un prejudiciu enorm

psihic. Prin acțiunile ilegale ale OUP, procuraturii, i-a fost cauzată

incertitudine, stare de nervozitate, urmate de pierderea timpului, energiei, or,

activa în câmpul muncii, i-a fost afectată onoarea și demnitatea, afectate și

drepturile și libertățile, inclusiv dreptul la libera circulație. Deținând statutul

procesual de bănuit/învinuit, în vederea onorării obligațiunilor asumate și

prevăzute de Codul de Procedură penală, a fost obligat să se prezinte la orice

citare a OUP pentru a evita consecințele nefavorabile prevăzute de lege.

Acesta fapt a fost menționat și în informația privind drepturile și obligațiile

înmânate contra semnătură. Drept urmare, se afla în imposibilitatea să circule

liber, era în incertitudine, deoarece în orice moment putea fi citat și obligat

să se prezinte, fiindu-i restrânse drepturile garantate de Constituție. Existența

situației juridice prevăzute în art. 3 alin. (1) lit. a) și c) din Legea

nr.1545/1998, justifică dreptul în sensul art.6 din aceeași Lege, la repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile organelor de drept și impune compensarea

prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei. Totalitatea circumstanțelor

de fapt redate, în opinia reclamantului, atestă că prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală, ale procuraturii, care are rolul conducerii

urmăririi penale și care urma a interveni întru neadmiterea recunoașterii sale

ilegal în calitate de bănuit și ulterior recunoașterea sa nemijlocit de către

procuror în calitate de învinuit și respingerea cererilor de scoatere de sub

urmărire penală, i-a fost cauzate suferințe morale. Caracterul suferințelor

psihice suportate, drepturilor și libertăților lezate explică întinderea

cuantumului prejudiciului moral solicitat în sumă de 50 000 lei, fiind o sumă

rezonabilă și proporțională, o compensație bănească ce poate cât de cât

atenua, compensa suferințele psihice și fizice cauzate, restrângerile

drepturilor și libertăților îngrădite și încălcate, prejudiciul moral cauzat și va

asigura respectarea principiului echității, care nu poate fi compensat doar

numai prin simpla constatare a faptului dat. În context, a menționat sumele

acordate conform jurisprudenței CtEDO, potrivit Recomandării Curții

Supreme de Justiție nr.6 privind satisfacția echitabilă, pentru violarea

articolelor concrete din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale. La fel, a notat practica națională, și anume

cauzele de admitere a acțiunii și compensarea prejudiciului material și moral:

4

Brînza A. vs Ministerul Justiției, Chiciorman V. vs Ministerul Justiției,

Toderean T. vs Ministerul Justiției, examinate de Curtea Supremă de Justiție.

organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

în sumă de 10 000 de lei, constituit din cheltuielile de asistență juridică

acordate în cauza penală, ce urmează a fi compensat în corespundere cu

prevederile art. 7 din Legea nr.1545/1998, reclamantul a declarat că în baza

contractului de asistența juridică nr. 04 din 15 februarie 2019, a achitat

avocatului Larisa David, conform bonului de plată nr. 394803 din 15

februarie 2019, suma enunțată, or, acestea fiind cheltuieli reale, necesare,

rezonabile, iar înscrisurile anexate confirmă lucrul efectuat de avocat.

asistență juridică în sumă de 4 000 de lei, acordate de avocatul Larisa David

în baza contractului de asistența juridică nr. 23 din 02 octombrie 2019,

achitate conform bonului de plată din aceeași dată. Or cheltuielile enunțate

vizau depunerea contestației, participarea la examinarea acesteia, finalizat

procesul cu admiterea contestației.

acțiunii înaintate, având în vedere că prin tragerea ilegală la răspundere

penală, i s-au încălcat și restrâns drepturile și libertățile, fiind admisă

încălcarea prevederilor art.53, art.54 din Constituție, iar suferințele morale

suportate, urmează a-i fi compensate în cuantumul solicitat, care va fi cât de

cât o satisfacție echitabilă.

reclamantul cu trimitere la prevederile art. 383 alin. (3), art.384 alin.(2) lit.u),

art. 441 alin.(2) din Codul contravențional, a pretins existența dreptului de a

cerere repararea cheltuielilor suportate și primirea despăgubirilor. Or, într-

adevăr a fost tras la răspundere contravențională, fiind întocmit în privința

sa proces-verbal cu privire la contravenție și emisă decizie de sancționare,

care în final, a fost încetat. Hotărârea judecătorească de încetare a procesului

din lipsa faptei contravenției atestă acțiuni/inacțiuni ale agentului

constatator, care i-au cauzat prejudiciu material și moral. Inclusiv în cazul

tragerii la răspunderii contravenționale, asimilată celei penale conform

jurisprudenței CtEDO, se atestă tragerea ilegală la răspundere. Astfel, prin

pornirea procesului contravențional și aplicarea amenzii contravenționale de

către agentul constatator al Inspectoratului General al Poliției, prin prisma

prevederilor art. 13 din Legea nr. 1545/1998, prejudiciul moral și material

cauzat în rezultatul tragerii ilegale la răspundere contravențională urmează a

fi încasat din contul Inspectoratului General al Poliției, organul din care face

parte agentul constatator care a întocmit procesul-verbal cu privire la

contravenție și a aplicat sancțiunea contravențională sub formă de amendă.

Prin tragerea ilegală la răspundere contravențională, la fel, i-au fost cauzate

daune morale manifestate prin incertitudine, stare de nervozitate, urmată de

5

pierderea de timp, energiei, fiind angajat în câmpul muncii, i-a fost afectată

onoarea și demnitatea, drepturile și libertățile. Or, fiind o persoană care a

respins categoric acuzațiile aduse și care se considera nevinovată, mai mult

că și ulterior fiind confirmată nevinovăția lui. Suma de 10 000 de lei pretinsă

cu titlu de prejudiciu moral, care în opinia sa, este o sumă rezonabilă și

proporțională, compensație bănească ce poate fi cât de cât atenua, compensa

suferințele psihice și fizice cauzate, restrângerile drepturilor îngrădite și

încălcate, va asigura respectarea principiului echității, or, simpla constatare

a faptului dat nu poate duce la compensarea prejudiciului cauzat.

cheltuielilor de asistență juridică achitate în cadrul procesului

contravențional.

suportate în prezenta cauză, reclamantul a declarat că acestea sunt reale,

necesare, rezonabile, rezultând din volumul și complexitatea cauzei,

documentarea juridică adecvată, studierea jurisprudenței relevante naționale

și internaționale, întocmirea, redactarea acțiunii, pregătirea setului de acte,

înaintarea acțiunii în instanță, participarea avocatului la examinarea cauzei,

cheltuielile de deplasare.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată depusă de Stanislav

Dodon. S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției în beneficiul lui Dodon Stanislav suma de 14 000 de lei, cu titlu de

prejudiciu material, suma de 13 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și

suma de 10 000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică. În rest,

cerințele formulate s-au respins ca neîntemeiate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

declarat apel împotriva hotărârii din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

depus cerere de apel împotriva hotărârii din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

primei instanțe, pronunțarea unei decizii de respingere a cererii de chemare

în judecată.

apel împotriva hotărârii din 20 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe în

partea admiterii acțiunii, pronunțarea unei noi hotărâri în această parte de

respingere a acțiunii ca neîntemeiată. Cu titlu secundar, a solicitat

6

modificarea hotărârii primei instanțe în sensul diminuării sumelor acordate

cu titlu de prejudiciu material, moral și cheltuieli de asistență juridică

corespunzător sumelor acordate în cauze similare de Curtea Europeană și

instanțele judecătorești naționale.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelurile declarate de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și s-a casat în partea pretențiilor admise hotărârea din

20 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. În această parte s-a

emis o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial cererea de chemare în

judecată depusă de Stanislav Dodon. S-a încasat de la bugetul de Stat, prin

intermediul Ministerului Justiției, în folosul lui Stanislav Dodon prejudiciul

material în sumă de 8 000 de lei, cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. S-a încasat

de la bugetul de Stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în folosul lui

Stanislav Dodon prejudiciul moral în sumă de 7 000 de lei, cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești. S-a încasat de la bugetul de Stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în folosul lui Stanislav Dodon cheltuielile de judecată

suportate în actuala cauză civilă, formate din plata serviciilor avocatului, în

sumă de 3 000 de lei. În rest, pretențiile reclamantului privind repararea

prejudiciului material și moral și cerința de compensare a cheltuielilor de

judecată, s-au respins ca fiind nefondate. În rest, hotărârea din 20 aprilie

2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea pretențiilor respinse,

s-a menținut.

soluționarea cauzei în fond, prin hotărârea din 20 aprilie 2023, Judecătoria

Chișinău, sediul Centru, a admis parțial cererea de chemare în judecată

înaintată și a dispus încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul lui Dodon Stanislav: suma de 14 000 de

lei, cu titlu de prejudiciu material; suma de 13 000 de lei, cu titlu de

prejudiciu moral și suma de 10000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența

juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

concluzia instanței de fond, instanța de apel a conchis că, în esență, soluția

acestea în partea admiterii parțiale a pretențiilor privind repararea

prejudiciului material și moral, este una corectă.

apelanților cu privire la aspectul activității Organului de Urmărire Penală, or,

nu este pusă la îndoială obligația legală a procurorului, organului de urmărire

penală, în limitele competenței lor, de a porni urmărirea penală în cazul în

care există o bănuială rezonabilă despre aceia că a fost săvârșită o infracțiune

7

sau în cazul în care au fost sesizați despre săvârșirea unei infracțiuni și de a

efectua acțiunile necesare în vederea constatării faptei penale și a persoanei

vinovate, de altfel, urmărirea penală are ca obiect colectarea probelor

necesare cu privire la existența infracțiunii și identificarea făptuitorului.

că, potrivit art. 1, art.7, art.8, art.252 și art.254 din Codul de procedură

penală, pornirea urmăririi penale și incriminarea persoanelor în comiterea

unor fapte prevăzute de Codul penal urmează a fi bazată pe un echilibru just,

real și efectiv între bănuială rezonabilă, bazată pe fapte și probe verosimile

privind comiterea infracțiunii și îndoială rezonabilă, prin care organul de

urmărire penală este ținut de lege să privească cumulul de probele

administrate, ambele bănuieli fiind raportate la obligația organului de

urmărire penală și a procurorilor să ia toate măsurile prevăzute de lege pentru

cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor

cauzei și pentru stabilirea adevărului.

urmărire penală și a procurorilor despre vinovăția persoanei în săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri și că toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile codului de procedură penală,

se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului. La fel, una din sarcinile

fundamentale a ofițerilor de urmărire penală și a procurorilor, constă în

obligația de a întreprinde toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea

sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru

stabilirea adevărului, care prezumă excluderea caracterului inchizitor al

anchetei penale.

art. 23 alin. (3), art.524 din Codul de procedură penală, noțiunea de acțiuni

ilicite în sensul art. 2, art.3 alin.(1) lit. a), b), c), d), e), f), alin.(2), art.6 lit.

b), art.7 lit. d), art.8 alin.(2) din Legea nr. 1545/1998, a relevat că este de

înțeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin

erori judiciare și de anchetă sunt necesare condiții speciale și anume: că fapta

ilicită, în calitate de condiție generală a răspunderii delictuale, va avea

particularități în materia respectivă, prin urmare nu orice acțiune ilicită a

organelor de anchetă și judecată atrage răspunderea statului. O altă condiție

necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin

erori judiciare este actul de reabilitare, care și atestă admiterea erorii

judiciare și prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

penală lui Stanislav Dodon i-a fost cauzat prejudiciu moral, care urmează a

fi compensat în modul prevăzut de lege.

cauzat prin erori judiciare și de anchetă sunt necesare condiții speciale și

anume: că fapta ilicită, în calitate de condiție generală a răspunderii

8

delictuale, va avea particularități în materia respectivă, prin urmare nu orice

acțiune ilicită a organelor de anchetă și judecată atrage răspunderea statului.

O altă condiție necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru

prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care și atestă

admiterea erorii judiciare și prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

- 15 mai 2019, Stanislav Dodon s-a aflat în calitate de bănuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal

(huliganism), de la 15 mai 2019 până la 31 iulie 2019 a avut calitate de

învinuit, incriminându-i-se comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(2) lit. b) din Codul penal, iar de la 17 septembrie 2019 până la 5 decembrie

2019, a avut calitate de contravenient în baza procesului-verbal cu privire la

contravenție seria MAI nr. 046870565. Or, prin ordonanța Procurorului în

Procuratura mun. Chișinău oficiul Rîșcani - Octavian Lazarev din 31 iulie

2019, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Stanislav Dodon și

clasată cauza penală din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii,

iar prin hotărârea din 05 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, s-a declarat nulitatea procesului-verbal cu privire la contravenție

seria MAI nr. 046870565 din 17 septembrie 2019, cu încetarea procesului

contravențional din lipsa faptei contravenției.

Urmărire Penală, reclamantului i-au fost cauzate suferințe psihice, retrăiri și

nervozitate, acesta fiind limitat în libertățile fundamentale, inclusiv dreptul

la siguranță, în privința lui fiind încălcat principiul de a nu fi supus

răspunderii în lipsa probelor care ar demonstra vinovăția.

din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, iar compensația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire.

11 alin.(1), (2), (3), art. 14 alin. (1) din Legea nr.1545/1998, art. 2007 alin.

(2), art. 2036 alin (1), art. 2037 din Codul civil, art. 53 alin. (2) din

Constituția RM.

și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca,

partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral

suferit. Respectiv, fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în drept

să-și estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este

împuternicită de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral,

conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de circumstanțele cazului

concret, de personalitatea părților. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel

stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

9

nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative

pentru victime.

februarie 1998, a fost să fie acordate despăgubiri și persoanelor a căror

nevinovăție a fost stabilită la finalizarea urmăririi penale sau a procesului

penal, după ce au suportat privări sau restrângeri de libertate, chiar dacă

respectivele măsuri apăreau ca fiind justificate în lumina cercetărilor penale

efectuate până la data adoptării lor, dar ca nefiind necesare în situația în care

s-a stabilit nevinovăția persoanei urmărite penal, despăgubirile urmând a fi

achitate de la Bugetul de stat.

răspunderii statului pentru faptele organului de urmărire penală în raport cu

Stanislav Dodon în partea cauzării prejudiciului moral și valorificând

prejudiciul moral suportat de acesta, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, întemeiat a admis parțial acțiunea, însă suma încasată

cu titlu de prejudiciu moral a fost una exagerată, care nu corespunde

gravității situației, nefiind una corectă și echitabilă.

instanța de fond cu titlu de prejudiciul moral este excesivă, or echivalentul

bănesc al prejudiciului moral, potrivit circumstanțelor cauzei, raportate la

jurisprudența CtEDO și specificul economico-social al R. Moldova, nu poate

depăși în actualul caz suma de 7 000 de lei, sumă care în conceptul său

constituie o remediere întemeiată, reală și suficientă suferințelor cauzate,

care constituie, de altfel, o satisfacție echitabilă în sensul Legii nr.

1545/1998. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se impune necesitatea

ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul

moral suferit, să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie venituri

nejustificative.

de asistență juridică în cadrul dosarului penal și contravențional, instanța de

apel, de asemenea, a constatat corectitudinea soluției date de instanța de fond

în acest sens, însă cuantumul acestuia greșit a fost stabilit de instanța de fond.

Astfel, instanța de apel a remarcat faptul că, cheltuielile pentru asistența

juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime,

iar pentru dovada lor este necesară prezentarea copiei de pe facturile de

strictă evidență, emisă pentru clienți persoane juridice, lista detaliată a

actelor/acțiunilor efectuate de avocat și timpul aferent acestora. Rapoartele

vor conține o descriere a acțiunilor de asistență juridică întreprins de avocat,

precum evidența timpului de lucru aferent.

o apreciere corectă, instanța de judecată urmează să țină cont de

complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea întrebărilor juridice ridicate de

speță, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de

10

avocat, aptitudinile speciale necesare pentru a acorda asistența, în ce măsură

munca avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în

alte dosare, rezultatul obținut, restricțiile de timp impuse de client și de

circumstanțele cauzei, natura și durata relației dintre avocat și client,

experiența, reputația și abilitatea avocatului, justificarea și ponderea

mijloacelor de apărare utilizate în cauză, suma despăgubirilor

pretinse/obținute în cauză, dar și alți factori, la discreția instanței.

cu referire la încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul lui Stanislav Dodon a sumei de 14 000 de

lei cu titlu de prejudiciu material, deoarece apreciind complexitatea cauzei și

volumul de muncă depus de avocat, aceasta reprezintă o sumă exagerată.

a Drepturilor Omului, instanța de apel a reținut că pentru ca costurile și

cheltuielile să fie incluse în suma acordată, urmează să se stabilească dacă

costurile și cheltuielile au fost necesare, realmente angajate și rezonabile ca

mărime (cauza Nilsen & Johnsen vs Norvegia). Cheltuielile pentru asistența

juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.

Or, prin prisma practicii CtEDO, pentru dovada cheltuielilor suportate se

evidențiază necesitatea prezentării de către partea care pretinde compensarea

cheltuielilor, a documentelor justificative de executare a contractului de

prestări servicii juridice astfel încât instanța să examineze obiectiv solicitarea

părții, raportând la munca nemijlocită exercitată de avocat la examinarea

acțiunii și aportul acestuia la examinarea cauzei.

cheltuielilor de asistență juridică, reclamantul/intimat a prezentat ordinul de

plată seria QL nr. 394803 din 15 februarie 2019, prin care i-a achitat

avocatului Larisa David onorariul pentru prestarea serviciilor de asistență

juridică în cauza penală în mărime de 10 000 de lei și ordinul de plată seria

QL nr. 394817 din 02 octombrie 2019, prin care i-a achitat onorariul pentru

prestarea serviciilor de asistență juridică în cauza contravențională în mărime

de 4 000 de lei, instanța de apel a remarcat că la materialele cauzei nu a fost

prezentat un contract de presare servicii juridice în cadrul dosarului pentru

care se cere compensarea cheltuielilor, în care să fie descrise expres

obligațiile părților și nici un raport al activității reprezentantului în prezentul

proces.

complexitate, existând o jurisprudență bine stabilită cu privire la examinarea

unor asemenea litigii, probe noi nu au fost administrate. Instanța de apel ține

să precizeze că o parte în proces nu poate obține rambursarea cheltuielilor de

judecată într-un cuantum mai mare decât realitatea, necesitatea și caracterul

rezonabil al acestora. Astfel în virtutea rolului său diriguitor, instanța de

judecată are obligația să excludă încasarea nejustificată a cheltuielilor de

11

judecată. Din considerentele menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia

că suma de 8 000 de lei, cu titlu de prejudiciu material, constituit din

cheltuieli pentru achitarea serviciilor juridice în cadrul dosarului penal și a

celui contravențional, este una rezonabilă și echitabilă, suma numită,

constituind, la fel, prejudiciu material cauzat reclamantului drept consecință

a tragerii la răspundere penală și supunerii măsurilor procesual-penale,

urmează a fi achitată de la bugetul de stat. Respectiv, instanța de apel a

conchis că suma echitabilă, suficientă și rezonabilă pentru compensarea

cheltuielilor de judecată suportate de reclamant în cadrul procesului penal și

contravențional, cu titlu de prejudiciu material, este de 8 000 de lei care și

urmează a fi încasată de la bugetul de stat.

judecată suportate de Stanislav Dodon în actualul proces civil, formate din

plata pentru serviciile avocatului, urmează a fi micșorată.

civilă, instanța de apel a indicat că normele procedurale la care se face

referire declară că cheltuielile pentru asistenta juridică trebuie să fie

necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. Pentru dovada

cheltuielilor suportate se evidențiază necesitatea prezentării de către partea

care pretinde compensarea cheltuielilor a următoarelor documente: dovada

achitării onorariilor avocaților (copii de pe dispozițiile de plată prin virament

sau bonurile de plată); copia de pe facturile de strictă evidență emisă pentru

clienți și în alte cazuri stabilite de legislație; listă detaliată a actelor/acțiunilor

efectuate de avocat și orarul timpului aferent acestora (cu tariful și orarul).

compensare a cheltuielilor de asistență juridică suportate la judecarea

prezentei cauze. În temeiul normei legale citate, instanța de apel a considerat

necesar de a încasa din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției în folosul lui Stanislav Dodon cheltuielile de judecată suportate în

actuala cauză civilă, formate din plata pentru serviciile avocatului în sumă

de 3 000 de lei, sumă care este reală, necesară și rezonabilă. Or, a ajuns la

această concluzie având ca reper gradul de complexitate a cauzei, obiectul

litigiului, tipul și felul pretențiilor, volumul acțiunilor și actelor întreprinse,

efectuate și executate de avocat în interesul clientului său.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

cerere de recurs împotriva deciziei din 31 ianuarie 2024 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

de atac-recursul, ca drept constituțional (art.119 din Constituție) urmărește

obținerea unei noi hotărâri, cu desăvârșită corectitudine eficacitate și

12

efectivitate, or, problema juridică invocată în recurs este de o importanță

fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței. Prin admiterea recursului,

casarea/modificarea deciziei instanței de apel și/sau hotărîrea primei

instanțe, se va schimba și se va consolida jurisprudența. Hotărârea instanței

de fond și decizia Curții de Apel sunt arbitrare și se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

de drept material și procedural, or, Ministerul Justiției pe această categorie

de cauze nu a fost auzit; nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele de fapt și de drept importante pentru soluționarea justă a

cauzei; normele de drept material și procedural au fost încălcate, aplicate și

interpretate eronat; concluziile primei instanțe expuse în hotărâre și ale curții

de apel expuse în decizie sunt în contradicție cu probatoriu prezentat de

Ministerul Justiției și Procuratura Generală în dovadă; aprecierea probelor

de către instanțele inferioare a fost arbitrară; erorile comise de către

instanțele inferioare, au dus la soluționarea greșită a cauzei.

apel nu sunt explicite și înțelese, nu răspund în mod sigur și expres la toate

cererile și obiecțiile formulate, cuprind mult text lipsit de claritate. Or,

principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea trebuie să fie motivată,

astfel încât justițiabilul să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să

adopte una sau altă soluție, lipsa motivării unei decizii judiciare punând în

pericol dreptul la un proces echitabil.

hotărârilor instanței, unde funcția unei decizii motivate este să demonstreze

părților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea

de a aduce argumente instanței, dar, de asemenea, o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta în motivarea sa motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

prezentat, deoarece este cert faptul că reclamantul nu poate să impute statului

răspundere pecuniară în situația când a deținut doar calitatea de bănuit si

învinuit și niciodată de inculpat, condamnat sau achitat, pe perioada 15

februarie 2019-31 iulie 2019, fiind scos de sub urmărire penală și clasată

cauza penală din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu

pornirea procesului contravențional în baza art. 354 din Codul

contravențional.

privința lui Stanislav Dodon nu au fost neprivative de libertate, nu au fost de

încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale garantate de Constituție și

de tratatele internaționale la care Republica Moldova, însă au fost cu

necesitate și dispuse în strictă conformitate cu legislația în vigoare (art.63-

64 și art. 65-66 CPP). Potrivit practicii judiciare a CtEDO este obligatoriu ca

13

organul de urmărire penală să efectueze un examen atent al tuturor capetelor

de cerere formulată de reclamant, cererilor de probă ale părților, avînd a

aprecia pertinența acestora pentru decizia pe care el o va adopta (Hurk vs

Pays-Bas din 19.04.1994), precum și că autoritățile de urmărire penală sunt

obligate de a formula un ansamblu de proceduri care să nu se finalizeze

numai cu audierea contradictorie a părților. În cauza Gurgurov v. Moldovei

a fost reținut că autoritățile trebuie să depună întotdeauna eforturi serioase

pentru a afla ce s-a întâmplat și să întreprindă toți pașii rezonabili și

disponibili conform legii pentru a asigura probe cu privire la incident.

februarie 2019-31 iulie 2019, drepturile lui Stanislav Dodon au fost

respectate cu strictețe de către OUP, contrariul nefiind stabilit. Respectiv,

actele dispuse de OUP nu au fost anulate, în toată această perioadă 15

februarie 2019-31 iulie 2019, fiind acceptate tacit de Stanislav Dodon. Atât

timp cât de către Stanislav Dodon nu a fost demonstrat prin suport probant

că actele dispuse în privința lui au fost ilegale și anulate, Ministerul Justiției

este convins că nu se poate vorbi de anumite ilegalități cu încasarea de

prejudicii în sensul Legii nr.1545/1998. Respectiv în prezenta speță nu s-a

stabilit cu certitudine că statul RM trebuie obligat să răspundă pecuniar, or,

fiecare caz este aparte, și nu este clar de ce probele doveditoare ce duceau la

netemeinicia cererii au fost ignorate și de ce doar anumite argumente au fost

acceptate și puse la temeinicia parțială a cererii. În opinia recurentului,

decizia contestată este dictată de concluzii nemotivate, or, motivarea este un

element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a

imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, o condiție a

procesului echitabil, exigență a prevederilor art.236 din Codul de procedură

civilă, aplicabil conform art.6 alin.(1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale. Garanțiile implicite ale art. 6

Belgiei, pct. 53). O decizie motivată permite părților să demonstreze că a fost

audiată în mod real cauza lor. Deși o instanță internă dispune de o anumită

marjă de apreciere în alegerea argumentelor și admiterea probelor, aceasta

trebuie să-și justifice activitățile, precizând motivarea deciziilor sale

(Suominen împotriva Finlandei, pct. 36; Carmel Saliba împotriva Maltei,

pct. 79). Deși art. 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt

nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, pct. 61; Garda Ruiz împotriva Spaniei

(MC), pct. 26; Jahnke și Lenoble împotriva Franței (dec.); Perez împotriva

Franței (MC), pct. 81).

tratat cu maximă diligență speța, or, existența ordonanței de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală, aplicarea amenzii contravenționale de 300

de lei cu încetarea procesului contravențional, prin hotărârea din 05

decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, nu denotă faptul că

14

organul de urmărire penală sau instanțele de judecată au comis abuzuri și

acțiuni ilicite (ilegale). Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este

actul de finalizare în privința persoanei a oricăror acțiuni de urmărire penală

în legătură cu fapta anterior imputată. Clasarea reprezintă încetarea

procesului penal cînd se constată că există o cauză legală care împiedică

pornirea sau continuarea lui. Prin urmare, raportat la speță, Stanislav Dodon

a fost scos de sub urmărire penală cu clasarea procesului penal, adică din 31

iulie 2019 se împiedică pornirea sau continuarea procesului penal, nefiind,

în final, demonstrat caracterul ilicit al investigațiilor penale, dispuse anterior,

cu intentarea procedurii contravenționale. Soluția scoaterii de sub urmărirea

penală constituie încetarea urmăririi penale, de mai departe (de viitor),

necontinuarea procesului penal și nu înglobează în sine anumite ilegalități

anterioare, fiind lăsate deschis și aplicabile în orice moment prevederile

art.287 din Codul de procedură penală (adică reluarea urmăririi penale). La

fel și încetarea unui proces contravențional nu însumă ilegalități anterioare,

însă neacumularea de probe necesare în dovedirea vinovăției

contravenientului. Se impune a se arăta că dreptul la repararea prejudiciilor,

în sensul Legii nr. 1545/1998, apare doar prin încălcarea intenționată a

normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau

contravenționale (infracțiuni), ceea ce, la caz, cu certitudine nu a fost

demonstrat. Mai mult, Stanislav Dodon în procesul penal avînd doar calitatea

de bănuit și învinuit, nu a demonstrat prin suport probatoriu și nici nu a

motivat: încălcarea gravă și abuzivă a drepturilor și libertăților fundamentale

garantate de Constituție și de tratatele internaționale la care Republica

Moldova este parte; ori că consecințele acțiunilor ilicite comise sunt extrem

de grave sau chiar iremediabile.

nu a fost supus răspunderii contravenționale contravenientul: a) a cărui

răspundere contravențională a fost înlăturată; b) care a executat integral

sancțiunea; c) în a cărui privință procesul contravențional a încetat.

Respectiv la caz procesul contravențional de aplicare a amenzii de 300 de lei

a fost încetat și în acest context contravenientul Stanislav Dodon nu a fost

supus răspunderii contravenționale, statul nefiind răspunzător.

privința lui Stanislav Dodon, la acea etapă (15 februarie 2019-31 iulie 2019

bănuit și învinuit; 17 septembrie 2019-05 decembrie 2019 contravenient) au

corespuns cu respectarea tuturor drepturilor și libertăților prevăzute de Codul

Penal, Codul de procedură penală, Codul contravențional în vederea

constatării existenței sau inexistenței infracțiunii sau contravenției;

identificării făptuitorului/contravenientului; constatării vinovăției; stabilirii

altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei

penale/contravenționale; stabilirii adevărului, etc. Au corespuns și garanției

privind examinarea cauzei în termen rezonabil conform art. 6 CEDO.

Respectiv instanțele inferioare, punând la bază argumentele faptice ale

15

reclamantului, au neglijat rolul activ al Procuraturii într-o societate

democratică, obligația organului de urmărire penală, nu au observat că

ordonanța de scoatere a persoanei de sub urmărire penala și clasarea

procesului penal reprezintă prin sine însuși o satisfacție echitabilă. Iar

contravenientul Stanislav Dodon la 05 decembrie 2019 a primit satisfacție

efectivă din partea instanței de judecată prin hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana, obținând cea mai înaltă calitate a actului judecătoresc de

încetare a procesului contravențional.

declarate de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

modificând hotărârea primei instanțe, însă acordarea prejudiciului material

de 8 000 de lei, moral de 7 000 de lei, cheltuielile de judecată suportate in

actuala cauză civilă, formate din plata serviciilor avocatului, în sumă de 3

000 de lei, nu își au loc de existență și nici nu pot fi temeinice de admitere,

pe fundalul circumstanțelor cauzei, probelor și contraargumentelor părților.

La fel, ambele instanțe nu au dorit să audă și au ignorat în totalitate obiecțiile

depuse de către pârât și intervenienții accesorii, neapreciind toate

circumstanțele cauzei și probatoriul prezentat. Instanțele inferioare în mod

vădit au dat apreciere arbitrară probelor, încălcând drepturile participanților

la proces, care nu au fost auziți. Judecătorul fondului și ai apelului nu au

auzit explicațiile verbale și nu au studiat îndeajuns probele prezentate de

Ministerul Justiției, or, statul RM nu este obligat să răspundă patrimonial

(pecuniar) în sumele încasate de la buget. Instanțele inferioare nu au intrat în

esența cauzei, apreciind greșit și arbitrar probele, superficial și incorect

solicitările cu care a fost învestită. În esență, judecătorii nu au cercetat

multiaspectual, complet, nepărtinitor și nemijlocit probatoriul administrat,

fixând la bază argumente iluzorii, bazate pe ipoteze de ordin subiectiv,

prezentate faptic de reclamant și avocatul acestuia. În contextul dat, decizia

contestată conține lacune și este dictată de concluzii nemotivate. Ori, nu de

puține ori, atât practica CtEDO, cât și doctrina au învederat că motivarea

unei hotărâri asigură părților drepturi concrete, efective, ce implică

materializare și nu doar ipotetic. Instanța de fond și instanța de apel, prin

memoriul hotărârilor sale, nu oferă putere de convingere, or, aceasta trebuia

temeinic motivată și să cuprindă raționamentul logico-juridic al

magistratului care pronunță hotărârea. Iar nemotivarea hotărârii, în

concluzie, atrage anularea acesteia, astfel încât hotărârea ulterioară să fie una

legală și să cuprindă toate aspectele prevăzute de Codul de procedură civilă.

Soluția adoptată de instanța de judecată, prin decizia contestată, nu este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul

prevederilor art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului, care statuează că orice persoană are dreptul la

judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei

16

sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va

hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

moral cauzat prin încălcarea dreptului pretins a fi încălcat în speță,

reclamantul în cererea de chemare în judecată urma să dovedească

prejudiciul moral sub aspectul existenței (care suferințe fizice sau psihice) și

prin care probe, se confirmă argumentele invocate de acesta (art. 117-119

CPC), or, nerespectarea principiului probațiunii statuat la art. 118 CPC va

constitui o încălcare flagrantă a prevederilor art.6 CEDO.

cuantumul prejudiciului moral neacordat persoanelor ce au intentat acțiuni

în ordinea Legii nr. 1545/1998, fiind respinse cerințele în mod irevocabil, a

menționat cauza Chirica R. vs Ministerul Justiției, intervenient accesoriu

Procuratura Generală, prima instanță a respins acțiunea, iar instanța de apel

a menținut hotărârea și instanța de recurs a declarat recursul inadmisibil.

hotărârii/deciziei recurate, or, menținerea acesteia în condițiile enunțate ar

constitui pentru apelant o îngrădire a posibilității de a-și valorifica drepturile

procedurale conform normelor în vigoare, care sunt garantate și de

Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.

Asemenea hotărâri ar putea genera o practică vicioasă cu declanșarea

mecanismului de afectare gravă a bugetului statului Republica Moldova care

se bucură de o economie de piață emergentă, fiind clasificată drept o țară cu

venituri medii-superioare.

intimaților și intervenienților accesorii copiile recursului declarat, creând

astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului

(f.d.204-205).

Inspectoratul General al Poliției a depus referință la cererea de recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel, pronunțarea unei noi decizii de respingere ca neîntemeiată a cererii de

chemare în judecată.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

17

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

examinat prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de

procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv

un apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit

neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 31

ianuarie 2024. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

18

participanților la proces la 05 iunie 2024, prin intermediul poștei electronice

(f.d.188). Astfel, recursul este declarat în termen.

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în

condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art.432 din Codul de procedură civilă, în redacția

legii în vigoare la data declarării recursului.

admisibilitate prevederile art. 432 alin. (1) lit. b), e), din Codul de procedură

civilă, citate supra.

stabilite de norma în vigoare la data declarării recursului, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate și prin urmare recursul este

vădit neîntemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel,

relatarea repetată a situației, nu constituie temei de casare a deciziei

contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor

argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel în modul

garantat de art.6§1 CEDO.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

19

din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or,

recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea

cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile

de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza

Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-

1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria

A, nr. 212-A).

Justiție concluzionează că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova este vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat

inadmisibil.

alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

20

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova împotriva deciziei din 31 ianuarie 2024 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

21