2ra-1263/23 — repararea prejudiciului material si moral, cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmărire penală si ale procuraturii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral, cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmărire penală si ale procuraturii
- Temei legal
- stabilirea eronată de către instantele ierarhic inferioare a cuantumului prejudiciului moral, încasat în temeiul Legii nr. 1545-1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii si ale instantelor judecătoresti
2ra-1263/23 — repararea prejudiciului material si moral, cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmărire penală si ale procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion
Cuculescu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și
Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la repararea
prejudiciului material și moral, cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de
urmărire penală și ale procuraturii,
împotriva deciziei din 31 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-1263/23
NR. PIGD 2-22139771-01-2ra-05092023)
Stabilirea eronată de către instanțele ierarhic inferioare a cuantumului
prejudiciului moral, încasat în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998
privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor
de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. V. Ciprian
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Panov, V. Mihaila, A. Braga
02 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților cererea de recurs depus de Ministerul
Justiției al Republicii Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ghenadie Stratulat,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 23 septembrie 2022, Ion Cuculescu, reprezentat de avocata
Natalia Moloșag, a depus cerere de chemare în judecată împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Procuraturii Generale a
Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material și moral,
cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii
(f.d. 2, 3-13, vol. I).
În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la 11 iulie
2016, ofițerul de urmărire penală Nicolae Bruma din cadrul DCC a SPIA al
MAI a început urmărirea penală în cauza penală nr. 2016550013, pe faptul
abuzului de serviciu în interes material comis de reclamant în calitate de
Primar al or. Șoldănești. Prin ordonanța sa ofițerul de urmărire penală a
constatat că reclamantul, persoană cu funcție de demnitate publică, a însușit o
cantitate nestabilită de materiale de construcții (foi de ardezie) repartizate din
rezerva de stat pentru sinistrații care au suferit în urma calamităților naturale,
după care, prin înțelegere prealabilă cu Alexandru Cuculescu (tatăl
reclamantului) și Ion Gonța au întreprins acțiuni de comercializare a acestor
materiale.
Organul de urmărire penală a constatat comercializarea, la 29 iunie
2016 și 06 iulie 2016, a 42 de foi de ardezie însușite fraudulos din rezerva de
stat, la prețul de 3 630 de lei, mijloacele financiare fiind încasate de
reclamant.
La 13 iulie 2016, prin ordonanța procurorului Procuraturii
Anticorupție, Vitalie Galeru, reclamantul a fost recunoscut în calitate de
bănuit în comiterea infracțiunii prevăzută la art. 327 alin. (2) lit. b) din Codul
penal, fiind reținut pentru 72 de ore. La 15 iulie 2016, prin ordonanța aceluiași
procuror, reclamantul a fost pus sub învinuire pentru infracțiunea incriminată.
La 10 februarie 2017, procurorului Procuraturii Anticorupție,
Vitalie Galeru, a pornit urmărirea penală conform elementelor constitutive ale
infracțiunii prevăzute la art. 191 alin. (2) lit. d) din Codul penal, pe faptul
1
delapidării averii străine încredințate în administrarea vinovatului, cu
folosirea situației de serviciu, în cauza penală nr.2017978043. La aceiași dată,
prin ordonanța procurorului, cauzele penale au fost conexate într-o singură
procedură cu numărul 2016550013. Ulterior, acuzarea a fost modificată,
reclamantului fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute la art. 191
alin. (2) lit. d) din Codul penal.
Prin sentința din 20 septembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul
Șoldănești, reclamantul a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 191 alin. (2) lit. d) din Codul penal, fiindu-i aplicată
sancțiune sub formă de amendă în mărime de 600 u.c., cu privarea de dreptul
de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani. Totodată, s-a încasat
prejudiciul cauzat prin infracțiune în sumă de 3 630 de lei.
Prin decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost
admis apelul declarat de avocatul Natalia Moloșag în interesele inculpatului.
S-a casat parțial sentința și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a
constatat că emiterea ordonanțelor de pornire a urmăririi penale la 10
februarie 2017, conexarea și punerea sub învinuire, au avut loc cu încălcarea
principiului non bis in idem (nimeni nu poate fi tras sau cercetat penal de două
ori pentru aceiași faptă) și cu încălcarea competenței materiale. S-a încetat
procesul penal din motiv că exisă circumstanțe ce exclud tragerea la
răspundere penală. S-a dispus ca probele acumulate în cauza penală
nr. 2017978043, invocate de partea acuzării, să fie declarate nevalabile
urmare acumulării lor în afara urmăririi penale.
Prin decizia din 01 august 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a
admis recursul ordinar declarat de procuror, s-a casat decizia din 29 noiembrie
2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis cauza la rejudecare în instanța de
apel în alt complet.
Prin decizia din 31 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a
admis apelul avocatei Natalia Moloșag în interesele inculpatului, s-a casat
sentința din 20 septembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești și s-a
pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care
s-a încetat procesul penal din motivul că există circumstanțe ce exclud
tragerea la răspundere penală în conformitate cu art. 391 alin. (1) pct.6) din
Codul de procedură penală.
Prin decizia din 13 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a
admis recursul ordinar declarat de procuror, s-a casat decizia din 31 ianuarie
2020 a Curții de Apel Chișinău și s-a remis cauza la rejudecare în instanța de
apel în alt complet.
2
Prin decizia din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a
admis apelul avocatei Natalia Moloșag, s-a casat sentința din 20 septembrie
2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești și s-a pronunțat o nouă hotărâre
potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Ion Cuculescu a fost
achitat din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Prin decizia din 16 iunie 2021, Curtea Supremă de Justiție a respins
ca inadmisibil recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat.
Astfel, prin decizia din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
ce a căpătat irevocabilitate în baza deciziei din 16 iunie 2021 a Curții
Supreme de Justiție, s-a constatat ilegalitatea acțiunilor organului de urmărire
penală și ale procuraturii. Or, organul de urmărire penală și procuratura nu au
administrat probatoriu care să indice cu claritate modalitatea prin care a fost
pretinsă comiterea infracțiunii, nu au constatat daunele considerabile ce
urmau să reprezinte consecințele prejudiciabile ale infracțiunii, să identifice și
să recunoască corespunzător victima infracțiunii.
În această ordine de idei, reclamantul a invocat că, în perioada 11
iulie 2016 – 16 iunie 2021, s-a aflat ilegal sub urmărire penală, fără să existe
temei pentru pornirea și instrumentarea cauzei penale, or, la caz lipseau probe
ce ar demonstra vinovăția sa și ar permite tragerea la răspundere penală, cu
aplicarea pedepsei.
Respectiv, la 04 iulie 2016, față de dânsul și membrii familiei sale
în mod ilegal au fost aplicate măsuri speciale de investigație, urmărirea
vizuală și achiziția de control. Or, prin această acțiune procesuală, SPIA a
încercat să asigure administrarea probelor în cauza penală, încercând să
provoace membrii familiei sale să primească sub orice formă mijloace
bănești, pentru a porni urmărirea penală în baza infracțiunii prevăzute la
art. 327 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Iar, procurorul, la rândul său, a
autorizat efectuarea măsurilor speciale de investigații, inclusiv achiziția de
control.
Totodată, procurorul ilegal l-a reținut pentru 72 de ore și ilegal a
înaintat la 15 iulie 2016 demers de aplicare a arestului preventiv.
Deopotrivă, Judecătoria Orhei, sediul Șoldănești, neîntemeiat, prin
sentința din 20 septembrie 2018, l-a recunoscut vinovat în comiterea
infracțiunii prevăzute la art. 191 alin. (2) lit. d) din Codul penal, aplicându-i
sancțiune penală și încasând prejudiciul cauzat prin infracțiune.
Reclamantul a considerat că, ilegalitatea acțiunilor organului de
urmărire penală, ale procuraturii, dar și ale Judecătoriei Orhei, sediul
3
Șoldănești, rezultă din decizia din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău
și decizia din 16 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost
achitat. Pornirea urmăririi penale, instrumentarea cauzei penale, iar ulterior și
condamnarea sa de către prima instanță, în lipsa probelor și a faptei
încriminate, sunt acțiuni vădite ilegale. Acest fapt denotă că atât organul de
urmărire penală, cât și procuratura, dar și instanța de judecată și-au exercitat
abuziv drepturile legale, admițând învinuiri lipsite de suport probator,
cauzând reclamantului prejudiciu moral și material.
În acest sens, reclamantul a evocat că, la momentul pornirii urmării
penale și instrumentării cauzei penale, deținea o funcție de demnitate publică,
fiind ales primar al or. Șoldănești la alegerile locale din anul 2015 și
reprezenta o formațiune politică care se afla în opoziție cu guvernarea.
În opinia reclamantului, cauza penală a fost pornită la comandă cu
scopul de a-l înlătura de la conducerea primăriei și a-l supune politic, din
motiv că nu era docil puterii ce se afla la guvernare.
La fel, reclamantul a menționat că, procurorul Valeriu Galeru a
încălcat principiul universal în materia dreptului penal, deoarece, la 10
februarie 2017, a pornit o altă cauză penală doar pentru a oferi posibilitate
concurenților electorali desemnați de puterea de la guvernare de a declara
reclamantul că este hoț. Aceleași instrucțiuni au fost executate și de
judecătorul Ramona Mosnegutu, deoarece alegerile locale erau iminente, iar
calificativele atribuite reclamantului urmau să răsune și în adresa formațiunii
politice pe care o reprezenta. Este inadmisibil ca într-un stat de drept,
instrumentarea urmăririi penale în raport cu un funcționar public, în forma și
în condițiile în care s-a procedat cu reclamantul, să servească temei pentru
reducerea la tăcere a acestuia și înlăturarea din viața politică, cu denigrarea
unei formațiuni politice și a persoanei care este exponentul acesteia.
Reclamantul a indicat că, din cauza intentării dosarului penal, a fost
nevoit să apeleze la serviciile avocatei Natalia Moloșag, încheind în cadrul
urmării penale Contractele de asistență juridică nr. 024/07/2016 și
nr.014/05/2017 din 15 mai 2017, în baza cărora a achitat onorariul avocatului
în mărime de 30 000 de lei, în două tranșe conform bonurilor de plată seria
EA nr. 776296 din 19 mai 2017 și QL nr. 748817 din 15 septembrie 2021.
Respectiv, aceste cheltuieli urmează a-i fi compensate în baza art. 7 lit. e) din
Legea nr. 1545/1998.
Suplimentar, reclamantul a indicat că a încercat să aplice pentru o
muncă în afara țării, respectiv a contractat servicii de instruire și pregătire a
cadrelor pentru convorbiri în limba engleză de la TD Consulting Grup,
4
SRL „NYC Work&Travel” și pentru serviciile prestate a achitat 7 000 de lei,
conform Contractului nr. 6B din 09 ianuarie 2019, ceea ce constituie
prejudiciul material, care în opinia sa urmează să-i fie compensat de către stat
în baza Legii nr. 1545/1998.
De asemenea, reclamantul a învederat că, a aplicat și a fost acceptat
pentru o muncă în SUA, însă din motiv că prin sentința din 20 septembrie
2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, a fost condamnat pentru
comiterea unei infracțiuni grave, la prezentarea cazierului juridic desfășurat,
Ambasada SUA din Republica Moldova i-a refuzat emiterea vizei.
Respectiv, reclamantul a considerat că, urmare a condamnării sale
ilegale, a pierdut venitul care îl putea încasa din munca prestată peste hotarele
țării (SUA) și mijloacele financiare achitate cu titlu de plată pentru instruire în
vederea susținerii convorbirii pentru angajare, care se probează prin:
Contractul nr. 6B din 09 ianuarie 2019; invoice din 09 ianuarie 2020; aplicația
online din 22 mai 2020.
Cu referire la prejudiciul moral, reclamantul a indicat că prin
acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală, procuraturii și instanței de
judecată i-a fost cauzat un prejudiciu moral enorm, fiindu-i știrbită reputația
profesională. A fost umilit de angajații organelor de drept doar pentru
apartenența la o formațiune politică aflată în opoziție cu puterea și persecutat
din prisma executării atribuțiilor de serviciu în raport cu lichidarea
consecințelor unor calamități naturale. Astfel, pentru că reclamantul a dorit să
repare prejudiciul cauzat unei persoane fizice, cu diligența necesară, a fost
condamnat pentru acest fapt, fiind indusă eronat ilegalitatea acțiunilor sale.
Urmare a condamnării sale ilegale, în campania electorală din anul
2019, în care a candidat pentru aceiași funcție publică, a fost denigrat și
declarat infractor care a atentat la patrimoniul autorității publice. În acest
context, prin intermediul mass-media a fost relatată informația privind
condamnarea reclamantului în calitate de ex-primar pentru delapidarea
patrimoniului primăriei, ceea ce inevitabil nu i-a permis să câștige în scrutinul
electoral.
Reclamantul a menționat că, suferințele pe care le-a trăit au lăsat o
amprentă profundă în psihicul său, deoarece a trecut prin sentimente de
neputință, umilință, a avut insomnie și depresie. Acțiunile procesuale de
urmărire penală la care a participat au avut un caracter de intimidare, fiindu-i
aplicat un tratament inadmisibil, tratat ca infractor, deși procurorul cunoștea
despre ilegalitatea acestor acțiuni, la fel ca și angajații SPIA antrenați la
presupusa infracțiune.
5
Reclamantul a subliniat că, deținând funcția de primar, fiind în
contact cu societatea și desfășurând activitatea respectivă, devenind lider și
exemplu în respectarea valorilor societății, a fost învinuit și condamnat ilegal
de comiterea unei infracțiuni patrimoniale, împrejurare ce inevitabil și
ireversibil i-a prejudiciat reputația profesională și personală și a pus în
dificultate integrarea sa în orice activitate socială de mai departe. Or,
presupusa faptă ilegală incriminată a fost relatată pe larg în mass-media, fiind
distribuită pe portalurile www.publica.md, www.anticoruptie.md,
www.zdg.md, www.cuvintul.md, www.canal2.md, www.protv.md,
www.deschide.md, www.impulstv.td, www.canal3.md, www.point.md,
www.jumaltv.md și altele. Cu toate că s-a constatat tragerea ilegală la
răspundere penală și condamnarea ilegală a reclamantului, în societate nu se
distribuie la moment nici o informație despre scuzele oficiale ce urmau să fie
aduse în adresa sa de procuratură.
Alt factor important invocat de reclamant și care, în opinia acestuia,
a influențat asupra întinderii suferințelor ce i-au fost cauzate este și faptul că
acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală și ale procuraturii au fost
concertate și au durat 5 ani. Mai mult ca atât, aceste acțiuni ilegale au vizat
inclusiv rudele sale, iar acest fapt i-a agravat neliniștea sufletească. Perioada
în care și-a apărat drepturile lezate contra acțiunilor ilegale ale organului de
urmărire penală și procuraturii a influențat negativ asupra stării sale
psihofizice și s-a materializat în depresie, anxietate, insomnie, neliniște,
nesiguranță ce durează și acum.
Astfel, reclamantul a considerat că, este îndreptățit să pretindă
repararea prejudiciului moral în temeiul Legii nr. 1545/1998, care-l estimează
la 1 000 000 de lei, cuantum ce rezultă din practica Curții Europene a
Drepturilor Omului în astfel de categorii de cauze în care Republica Moldova
a fost condamnată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul
dispozițiilor art. 5, art. 7, art. 8 și art. 13 din Convenția Europenă pentru
Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 53 din
Constituția Republicii Moldova, art. 9 alin. (2) lit. f), art. 16 alin. (1) lit. g),
art. 19, art. 2007 și art. 2036 din Codul civil, art. 3 alin. (1) lit. a), b), c), e),
art. 6 lit. a), art. 7 lit. e), art. 11 și art. 12 din Legea privind modul de reparare
a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,
ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998.
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată
încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției al
6
Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 37 000 de lei cu titlu
reparare a prejudiciului material, și anume compensarea cheltuielilor de
asistență juridică suportate în cauza penală și compensarea serviciilor de
instruire, a sumei de 1 000 000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral
și obligarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova să aducă în numele
statului scuze publice oficiale reclamantului supus neîntemeiat urmăririi
penale.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 02 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ion
Cuculescu. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului
Justiției în beneficiul lui Ion Cuculescu suma de 30 000 de lei, cu titlu de
reparare a prejudiciului material, și anume compensarea cheltuielilor de
asistență juridică suportate la examinarea cauzei penale, suma de 7 000 de lei
cu titlu de compensare a serviciilor de instruire și suma de 200 000 de lei, cu
titlu de reparare a prejudiciului moral. În rest, acțiunea a fost respinsă ca
neîntemeiată (f.d. 205, 210-218, vol. I).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 07 februarie 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a
depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 02 februarie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Central (f.d. 208, vol. I), iar la 26 aprilie 2023 a
depus apelul motivat, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii în partea
admiterii cererii de chemare în judecată depusă de Ion Cuculescu, cu emiterea
unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii (f.d. 4-9, vol. II).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 31 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis
apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, s-a casat
hotărârea din 02 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în
partea încasării sumei cu titlu de cheltuieli pentru instruire, s-a rejudecat
cauza și s-a pronunțat o nouă hotărâre în această parte, prin care: s-a respins
ca fiind neîntemeiată solicitarea lui Ion Cuculescu de încasare a sumei de
7 000 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor pentru instruire. În rest,
hotărârea din 02 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
menținut (f.d. 20, 21-32, vol. II).
7
MOTIVAREA INSTANȚEI DE APEL
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Ion Cuculescu
este subiectul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de
reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, fiind în
drept să revendice pretențiile înaintate cu privire la repararea prejudiciului
material și moral, reieșind din faptul că urmare a intentării urmăriri penale în
privința dânsului, ultimul prin decizia din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel
Chișinău (f.d. 161-183, vol. I), rămasă irevocabilă prin decizia din 16 iunie
2021 a Curții Supreme de Justiție (f.d. 185-188, vol. I), a fost achitat din
motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Astfel, instanța de apel a subliniat că, odată ce s-a constatat
încălcarea drepturilor lui Ion Cuculescu prin acțiunile organului de urmărire
penală, ale procuraturii și instanței de judecată, deoarece a fost învinuit în
comiterea unei infracțiunii și condamnat penal, iar ulterior achitat irevocabil,
statul are obligația să-i reparare prejudiciul material și cel moral cauzat prin
acțiunile autorităților statului.
În această ordine de idei, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă
soluția primei instanțe în partea admiterii pretenției cu privire la repararea
prejudiciului material sub forma compensării cheltuielilor de asistență juridică
suportate în cadrul cauzei penale în mărime de 30 000 de lei, deoarece aceasta
se încadrează în cazul prevăzut la art. 7 lit. e) din Legea nr. 1545/1998 și este
confirmată prin bonuri de plată privind cheltuielile de asistență juridică
suportate de reclamant pentru serviciile avocatului în cauza penală (f.d. 18-20,
vol. I).
La fel, instanța de apel a considerat justă concluzia primei instanțe
că reclamantul întrunește condițiile prevăzute la art. 6 coroborat cu art. 10 din
Legea nr. 1545/1998 la repararea prejudiciului moral. Totodată, s-a apreciat
ca fiind echitabilă soluția primei instanțe în partea determinării mărimii
compensației pentru repararea prejudiciului moral în sumă de 200 000 de lei,
ca fiind conformă prevederilor art. 11 din Legea nr. 1545/1998.
Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind eronată concluzia
primei instanțe în partea admiterii pretenției cu privire la compensarea
cheltuielilor suportate pentru serviciile de instruire și încasarea sumei de
7 000 de lei, cu titlul de prejudiciu material, or, această sumă, pretinsă cu titlu
de prejudiciu material, nu își regăsește acoperire în prevederile art. 7 din
Legea nr. 1545/1998.
8
Faptul că cheltuielile au fost suportate în perioada în care era în curs
de examinare cauza penală, nu constituie în mod automat temei de
compensare a acestora, deoarece nu au fost determinate de comportamentul
organului de urmărire penală, a procuraturii sau a instanței de judecată, nu au
fost suportate în legătură sau din cauza acțiunilor ilicite și, în special, dacă nu
sunt reglementate de lege ca fiind sume care pot fi restituite/compensate.
Serviciile de instruire și pregătire a cadrelor pentru convorbiri în limba
engleză, pentru care reclamantul a achitat 7 000 de lei nu au nici o legătură
cauzală cu dosarul penal și cu prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise
în acest proces penal.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 09 august 2023, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a
depus cerere de recurs împotriva deciziei din 31 mai 2023 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei hotărâri de respingere integrală a
acțiunii ca neîntemeiată (f.d. 37-42, vol. II).
În motivarea cererii de recurs a indicat că instanța de fond cât și
instanța de apel au aplicat eronat a normelor de drept material ce țin de
încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în condițiile în care
pentru aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 1545/1998, necesită de a fi
întrunite cumulativ (minim o condiție), atât circumstanțele prevăzute de art. 6
– dreptul la repararea prejudiciului, cât și de art. 3 – cazurile de reparare a
prejudiciului material și moral. Or, aceste norme sunt în realitate indisolubile,
nu pot fi aplicate separat.
În susținerea poziției sale a indicat că instanța de fond cât și instanța
de apel nu au luat în considerare pct. 14 din hotărârea Plenului Curții Supreme
de Justiției nr. 8 din 24 decembrie 2012, potrivit căruia examinarea
corectitudinii procedurilor de arestare, temeinicia deciziei de reținere sau
gradul de motivare al actului prin care a fost dispusă arestarea, nu ține de
competența instanței civile, deoarece aceste chestiuni urmează a fi decise în
cadrul procedurilor penale, în contextul celor relatate, constatăm cu
certitudine că instanța de fond absolut neîntemeiat și contrar prevederilor
poate intra în sarcina instanțelor civile, or, litigiu de judecată întemeiat în baza
Legii nr.1545 este cu caracter civil și nu ține de competenta instanței de
judecată de a se expune pe marginea circumstanțelor ce țin de desfășurarea
urmării penale.
9
A mai indicat că, concluzia instanțelor de judecată cu privire la
acordarea prejudiciului material și moral lui Ion Cuculescu s-a bazat doar pe
declarații și presupuneri, la fel, instanța de apel n-a reflectat în decizia sa
motivată concluziilor sale cu privire la faptul pe care probe s-a bazat la luarea
deciziei cu privire la stabilirea cuantumului prejudiciului acordat.
A susținut că suma acordată de către instanță pentru despăgubirile
morale în mărime de 200 000 de lei este destul de exagerată și neechitabilă
suferințelor pretinse că ar fi fost posibil suportate ținându-se cont de natura
dreptului lezat, durata desfășurării urmăririi penale, neaplicării măsurilor
preventive, statutul și vârsta reclamantului, precum și de faptul că cauza
penală intentată în privința acesteia nici nu a fost înaintată în judecată, fiind
încetată la stadia de urmărire penală. Astfel constată că decizia instanței de
apel și a instanței de fond de a acorda despăgubire morală este una
neîntemeiată și bazată pe presupuneri și deduceri, ceea ce contravine
prevederilor art.239 din Codul de Procedură Civilă al RM, care prevede
expres că: Hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată.
Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate
nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.
Prin urmare, a conchis că hotărârea instanței de fond cât și instanța
de apel de a acorda prejudiciu material s-a bazat doar pe niște speculații cu
privire la o eventuală deplasare/necesitate care „posibil a fost realizată” și
aceasta nu atinge un anumit grad de certitudine, constituind mai degrabă o
anticipare, astfel, dispunerea încasării prejudiciului material a fost bazată pe
niște presupuneri, ceea ce este inadmisibil într-un proces civil.
ASPECTE DE PROCEDURĂ ÎN RECURS
La 26 decembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat
intimaților copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-
a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la
materialele dosarului (f. d. 48, vol. II).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în
adresa Curții Supreme de Justiție referințe nu au parvenit.
10
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte
normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat
în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art. XI
alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi
examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din
sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru principiul
aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în
baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție
până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 434 din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare până
la 01 septembrie 2023):
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau
a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.
(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție.
(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la
examinarea recursului în cauză.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare până
la 01 septembrie 2023):
„(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul
în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept
material sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
11
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost
arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu.”
Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța
verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin
prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea
în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
esențiale invocate în recurs.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat
art.432 alin.(1) lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea
participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat
admisibil.”
Art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să
modifice decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.”
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind
modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești:
„(1) În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noțiuni:
acțiuni ilicite – acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze
cazurile cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale
instanței de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se
manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană
nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori
fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală
sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a normelor
procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale
(infracțiuni);
cazuri excepționale – cazuri când persoanei i-au fost încălcate grav și abuziv
drepturile și libertățile fundamentale garantate de Constituție și de tratatele
internaționale la care Republica Moldova este parte ori cînd consecințele
acțiunilor ilicite comise sînt extrem de grave sau chiar iremediabile.
12
Art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„.(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul
material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:
a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest,
de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere
penală;
b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă
neremunerată în folosul comunității;
c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a
percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau
suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de
procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;
d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale
sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată;
e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor
legislației;
f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a
ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.
(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu
funcție de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură și din
instanțele judecătorești.”
Art. 5 alin. (1), (2) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„(1) Cauzele cu privire la repararea prejudiciului material și moral se
examinează în conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare. Organul
care reprezintă statul în instanța de judecată pe această categorie de cauze este
Ministerul Justiției.
(2) Cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se depune în
termen de 3 ani de la data apariției dreptului la repararea prejudiciului.”
Art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta
lege, apare în cazul:
a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare;
b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe
temeiuri de reabilitare;
c) adoptării de către instanța judecătorească a hotărîrii cu privire la anularea
arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;
d) adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art.313 alin.(5)
din Codul de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub
urmărire penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor
organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de
investigații.”
Art. 7 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„În cazurile menționate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează
sau i se restituie:
a) salariul și alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală
de existență, de care a fost privată în urma acțiunilor ilicite;
b) pensia sau indemnizația a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului
ilegal și ținerii sub arest;
13
c) averea (inclusiv depunerile bănești și dobânzile aferente, obligațiile
împrumuturilor de stat și câștigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul
statului de către instanța judecătorească sau ridicată de organul de urmărire
penală, precum și averea sechestrată;
d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinței judiciare și cheltuielile
de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acțiunile ilicite;
e) sumele plătite de ea pentru asistența juridică;
f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea față de
aceasta a unor acțiuni ilicite (a maltratării);
g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală,
organul procuraturii sau în instanța judecătorească.”
Art. 11 alin. (1), (3) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„(1) Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește
de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a
compensației se determină luîndu-se în considerare:
a) ravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă;
b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și
la examinarea cauzei penale în instanța de judecată;
c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea
persoanei;
d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în
instanța de judecată;
e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei;
f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice;
g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și
psihice cauzate;
h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.
(2) Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza
criteriilor specificate la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală.
(3) În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării
rezonabile și echitabile a prejudiciului moral. ”
Art. 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil:
„(1) Prejudiciul cauzat persoanei prin acțiunile organelor de urmărire penală,
ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată se repară de către stat integral,
indiferent de vinovăția persoanei responsabile, în următoarele cazuri:
a) condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a
măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației
scrise de a nu părăsi localitatea.”
Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil:
„(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către
instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral
cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului,
dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această
despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.
(2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de
judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,
restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social
al persoanei vătămate.
(3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o
despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în
14
mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont
particularitățile cazului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit extrasului din poșta
electronică Zimbra, anexat la fila dosarului 33, vol. II, copia deciziei motivate
a instanței de apel a fost notificată participanților la proces în mod electronic
în data de 24 iulie 2023. Astfel, se consideră că, în condițiile speței,
Ministerul Justiției al Republicii Moldova a respectat termenul de atac,
deoarece cerere de recurs a fost depusă la 09 august 2023.
Prin prisma prevederilor art. 444 din Codul de procedură civilă, la
caz, examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat fără înștiințarea
și audierea participanților la proces.
Studiind materialele dosarului, prin prisma normelor de drept
aplicabile speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că cererea de recurs depusă de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova este întemeiată și urmează a fi admisă, cu modificarea deciziei
instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, în partea sumei încasate cu titlu
de reparare a prejudiciului moral, din motivele ce succed.
În condițiile prezentei spețe, reclamantul Ion Cuculescu, înaintând
acțiunea împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Procuraturii
Generale a Republicii Moldova, a solicitat încasarea din contul bugetului de
stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul
său prejudiciul material în sumă de 37 000 de lei, compus din 30 000 de lei
cheltuieli de asistență juridică în cadrul dosarului penal și 7 000 de lei servicii
de instruire, repararea prejudiciului moral estimat la suma de 1 000 000 de lei
și obligarea Procuraturii Generale a Republicii Moldova să aducă în numele
statului scuze publice oficiale reclamantului supus neîntemeiat urmăririi
penale (f. d. 2, 3-13, vol. I).
Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a admis parțial
cererea de chemare în judecată depusă de Ion Cuculescu, a încasat din bugetul
de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ion Cuculescu
cu titlu de reparare a prejudiciului material sub forma cheltuielilor de asistență
juridică la examinarea cauzei penale în mărime de 30 000 de lei, serviciilor de
instruire în mărime de 7 000 de lei, precum și a sumei de 200 000 de lei cu
titlu de reparare a prejudiciului moral; în rest, acțiunea a respins-o ca
neîntemeiată (f. d. 205, 210-218, vol. I).
15
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a casat
hotărârea din 02 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în
partea compensării cheltuielilor pentru instruire în sumă de 7 000 de lei și în
această parte a pronunțat o nouă hotărâre, prin care a respins pretenția dată ca
fiind neîntemeiată. În rest, hotărârea din 02 februarie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, s-a menținut (f.d. 20, 21-32, vol. II).
Efectuând controlul judiciar al deciziei din 31 mai 2023 a Curții de
Apel Chișinău și a hotărârii din 02 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia că instanța de apel a stabilit corect raportul juridic litigios, a
identificat corect normele ce-l guvernează și a stabilit corect natura drepturilor
încălcate. Însă, la stabilirea cuantumului sumei ce urmează a fi încasată cu
titlu de reparare a prejudiciului moral pentru încălcarea drepturilor
reclamantului prin acțiunile ilegale ale autorităților statului, nu s-a ținut cont
de criteriile de determinare a mărimii compensației pentru prejudiciul moral
cauzat. Din acest motiv, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
va admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și va
modifica decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, în sensul
diminuării cuantumului prejudiciului moral încasat.
În baza materialului probator administrat la dosar se atestă că, la 11
iulie 2016, ofițerul de urmărire penală Nicolae Bruma din cadrul DCC a SPIA
al MAI a început urmărirea penală în cauza penală nr. 2016550013, pe faptul
abuzului de serviciu în interes material comis de reclamant în calitate de
Primar al or. Șoldănești. Conform organul de urmărire penală, la 29 iunie
2016 și 06 iulie 2016, au fost comercializate 42 de foi de ardezie însușite
fraudulos din rezerva de stat, la prețul de 3 630 de lei, iar mijloacele
financiare fiind încasate de reclamant.
La 13 iulie 2016, prin ordonanța procurorului Vitalie Galeru,
reclamantul a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii
prevăzută la art. 327 alin.(2), lit. b) din Codul penal, fiind reținut pentru 72
ore.
La 15 iulie 2016, prin ordonanța aceluiași procuror, reclamantul a
fost pus sub învinuire pentru infracțiunea incriminată.
Iar, la 10 februarie 2017, procurorul Vitalie Galeru din Procuratura
Anticorupție a pornit urmărirea penală conform elementelor constitutive ale
infracțiunii de la art. 191 alin. (2) lit. d) din Codul penal, pe faptul delapidării
averii străine încredințate în administrarea vinovatului, cu folosirea situației
de serviciu, în cauza penală nr. 2017978043.
16
La aceiași dată, prin ordonanța procurorului, cauzele penale au fost
conexate într-o singură procedură cu numărul 2016550013. Totodată, același
procuror a modificat acuzarea învinuitului, incriminându-i doar infracțiunea
de la art. 191 alin. (2) lit. d) din Codul penal.
Prin sentința din 20 septembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul
Șoldănești, Ion Cuculescu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 191 alin. (2) lit. d) din Codul penal, fiindu-i aplicată
sancțiune sub formă de amendă în mărime de 600 u.c., cu privarea de dreptul
de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani. Totodată, s-a încasat
prejudiciul cauzat prin infracțiune în sumă de 3 630 de lei.
Prin decizia din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost
admis apelul declarat de avocatei Natalia Moloșag, în interesele inculpatului.
S-a casat parțial sentința și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a
constatat că emiterea ordonanțelor de pornire a urmăririi penale la 10
februarie 2017, conexarea și punerea sub învinuire, au avut loc cu încălcarea
principiului non bis in idem (nimeni nu poate fi tras sau cercetat penal de două
ori pentru aceiași faptă) și cu încălcarea competenței materiale. S-a încetat
procesul penal din motiv că exisă circumstanțe ce exclud tragerea la
răspundere penală. S-a dispus ca probele acumulate în cauza penală
nr. 2017978043, invocate de partea acuzării, să fie declarate nevalabile
urmare acumulării lor în afara urmăririi penale.
La 01 august 2019, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul
ordinar declarat de procuror, iar cauza a fost remisă la rejudecare în instanța
de apel în alt complet.
La 31 ianuarie 2020, a fost admis apelul avocatei Natalia Moloșag,
în numele inculpatului, s-a casat sentința din 20 septembrie 2018 a
Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit de prima instanță. S-a încetat procesul penal din motiv că
există circumstanțe ce exclud tragerea la răspundere penală în conformitate cu
art. 391 alin. (1) pct. 6) din Codul de procedură penală.
La 13 octombrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul
ordinar declarat de procuror, iar cauza a fost remisă la rejudecare în instanța
de apel în alt complet.
Prin decizia din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost
admis apelul avocatei Natalia Moloșag, casată sentința din 20 septembrie
2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Șoldănești, prin care Ion Cuculescu a fost
achitat din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
17
Prin decizia din 16 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a
respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul Radu Sîli din
Procuratura mun. Chișinău.
În lumina circumstanțelor constatate și expuse supra, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că instanța de apel
corect a reținut existența dreptului reclamantului Ion Cuculescu la
despăgubire pentru prejudiciul material și moral, cauzat prin acțiunile ilicite
ale autorităților statului, în conformitate cu art. 3 și art. 6 lit. a) din Legea
nr. 1545/1998, având în vedere achitarea prin sentință irevocabilă a acestuia,
din motiv că fapta imputată nu constituie infracțiune.
Astfel, este în afara oricărui dubiu că, în urma acțiunilor ilegale ale
organelor de urmărire penală și procuraturii, lui Ion Cuculescu i-au fost lezate
drepturile sale, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral. Însă, mărimea concretă a
compensației urmează a fi determinată conform criteriilor de la art. 11 din
Legea nr. 1545/1998. Unul din criteriile orientative generale de apreciere a
prejudiciului moral este criteriul echității, conform căruia indemnizația pentru
prejudiciul suportat trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire.
Determinarea cuantumului despăgubirii nu este o chestiune de oportunitate
sau de echivalare simbolică, ci una care trebuie să fie guvernată de criterii
obiective, prevăzute de art. 11 din Legea nr. 1545/1998 și dezvoltate în
jurisprudența constantă a Curții Supreme de Justiție și a Curții Europene a
Drepturilor Omului.
Aici, urmează a fi menționat că, instanța de apel a aplicat corect
norma materială ce guvernează raportul juridic litigios și just a constatat
faptul că este reparabil prejudiciul moral cauzat lui Ion Cuculescu în urma
tragerii ilegale la răspundere penală.
Totuși, în ceea ce privește cuantumul despăgubirii, instanța de apel
a omis o analiză concretă și detaliată a criteriilor legale obligatorii, stabilite de
art. 11 din Legea nr. 1545/1998, pentru determinarea întinderii prejudiciului
moral. Această omisiune a condus la stabilirea unui cuantum ce se dovedește
a fi lipsit de fundamentare corespunzătoare și disproporționat față de
circumstanțele speței, dar și neconform cu practica judecătorească în spețe
similare. Așa, încasarea sumei de 200 000 de lei cu titlu de compensare a
prejudiciului moral este una exagerată și excesivă în raport cu criteriile
stabilite la caz și principiul general al echității.
În sensul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 1545/1998, cuantumul
prejudiciului moral trebuie stabilit în funcție de: a) gravitatea infracțiunii de a
cărei săvîrșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea
18
încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei
penale în instanța de judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate
informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și
durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului
personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele
fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația
bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării
nelegitime a persoanei în detenție.
Aplicând aceste criterii în mod concret la speța lui Ion Cuculescu,
Curtea reține că acesta aproximativ cinci ani a fost subiect al cauzei penale
nr. 2017978043 (11 iulie 2016 – 16 iunie 2021), având succesiv calitatea de
bănuit, învinuit și inculpat. În cadrul dosarului penal, Ion Cuculescu a fost
audiat atât în cadrul urmării penale (în calitate de bănuit și învinuit), cât și în
cadrul cercetării judecătorești (în calitate de inculpat).
La fel, o perioadă de aproximativ cinci ani, lui Ion Cuculescu
neîntemeiat și ilegal i-a fost incriminată comiterea unei infracțiuni care face
parte din categoria celor grave și care se pedepsea cu amendă în mărime de la
500 la 1 000 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de până la 5 ani. Circumstanța dată comportă o
serioasă atingere adusă onoarei, reputației și credibilității unei persoane
publice, cu atât mai mult a unui politician.
În partea măsurilor de constrângere, la caz, urmează a fi apreciat
faptul că reclamantul a fost reținut pentru 72 de ore, însă nu a fost arestat
preventiv sau deținut ulterior în penitenciar. În privința lui Ion Cuculescu nu
s-au aplicat măsuri privative de libertate pe termen lung.
Un alt factor important este că, prima instanță, Judecătoria Orhei,
sediul Șoldănești, l-a fost recunoscut vinovat pe Ion Cuculescu în comiterea
infracțiunii prevăzute la art. 191 alin. (2) lit. d) din Codul penal și l-a
condamnat penal. Deși sentința de condamnare nu era definitivă și, ulterior, a
fost casată, este rezonabil de admis faptul că ea a produs pentru Ion Cuculescu
consecințe sociale și profesionale, afectându-i viața publică, prin materiale
probitate în sursele mass-media.
În această ordine de idei, Completul de judecată consideră că,
pentru reclamant, pornirea urmăririi penale, recunoașterea acestuia în calitate
de bănuit, învinuit și inculpat, punerea sub învinuire pe nedrept de comiterea
unei infracțiuni care nu a comis-o, a avut un impact profesional și social,
afectându-i nu doar cariera, ci și relațiile personale, iar aceste acțiuni au fost
19
susceptibile să-i producă suferințe morale, de natură să lezeze demnitatea și
onoarea.
Prin urmare, instanța de apel a reținut în mod corect existența unui
prejudiciu moral, dar a omis să aplice în mod complet și riguros criteriile
legale, rezultând un cuantum nejustificat în raport cu intensitatea suferințelor
dovedite. Or, în opinia instanței de recurs, suma de 200 000 de lei este una
exagerată, în condițiile lipsei unor probe directe privind efecte devastatoare
asupra vieții profesionale sau personale ale reclamantului. Astfel, diminuarea
acestei despăgubiri la suma de 100 000 lei este justificată de mai mulți factori,
printre care: caracterul limitat al măsurilor de constrângere aplicate;
inexistența unei condamnări definitive sau a unui regim de detenție; absența
prejudiciilor profesionale ireversibile sau a afectării grave a sănătății; lipsa
dovezilor privind stigmatizare publică sau marginalizare profesională;
comparabilitatea cu alte spețe soluționate de instanțele naționale.
Așadar, susținerile reclamantului, în sensul că acțiunile desfășurate
în perioada urmării penale i-au lezat drepturile și că vătămarea acestor
drepturi rezidă întru-un prejudiciu moral, nu pot fi negate, corespund realității
și sunt întemeiate. Totuși, în circumstanțele speței, acestea nu justifică
existența și întinderea unui asemenea prejudiciu moral, precum cel încasat de
către instanța de apel. Or, scopul acordării daunelor morale constă în
realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințele de
același ordin, dar nu a unei satisfacții patrimoniale. Prejudiciul moral trebuie
să fie compensatoriu, și nu punitiv.
În opinia instanței de recurs, suma de 100 000 de lei este pe măsură
să atenueze suferințele psihice și fizice cauzate reclamantului, fiind o
despăgubire echitabilă și corespunzătoare criteriilor de despăgubire stabilite
de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa constantă
(cauza Șarban vs Republica Moldova și cauza Ceaicovschi vs Republica
Moldova).
Totodată, despăgubirea de 100 000 de lei este corelativă și
comparabilă cu practica Curții Supreme de Justiție în cazuri similare în care
reclamanții au înaintat cereri de chemare în judecată în temeiul Legii nr. 1545
din 25 februarie 1998 (cauza Anatolie Vîntu vs Ministerul Justiției, cauza 2ra-
1011/23 https://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=77391), în care
despăgubirea acordată a fost de asemenea de 100 000 lei pentru o durată
similară a procedurilor și o situație juridică comparabilă.
Conform reperelor din jurisprudența națională (Anatolie Vîntu vs
Ministerul Justiției) și a CtEDO (Șarban vs Republica Moldova și cauza
20
Ceaicovschi vs Republica Moldova), suma de 100 000 lei îndeplinește
exigențele de echitate, proporționalitate și coerență jurisprudențială.
În această consecvență, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ministerul
Justiției a Republicii Moldova și de a modifica decizia instanței de apel și
hotărârea primei instanțe în partea ce ține de cuantumul sumei încasate cu titlu
de prejudiciu moral, prin diminuarea sumei de la 200 000 (două sute de mii)
lei la suma de 100 000 (una sută mii) de lei, iar în rest – de a menține decizia
instanței de apel.
În conformitate cu art. 442, art. 444, 445 alin. (1) lit. e) din Codul
de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.
Modifică decizia din 31 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea
din 02 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, adoptate în
cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion
Cuculescu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și
Procuraturii Generale a Republicii Moldova cu privire la repararea
prejudiciului material și moral, cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de
urmărire penală și ale procuraturii, în partea ce ține de cuantumul sumei
încasate cu titlu de reparare a prejudiciului moral, prin diminuarea sumei de la
200 000 (două sute de mii) lei la suma de 100 000 (una sută mii) de lei.
În rest, decizia din 31 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea
din 02 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, se mențin.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Oxana Parfeni
21