2ra-1608/23 — repararea prejudiciului moral, cauzat prin actiunile ilicite ale organelor care exercită activitate specială de investigatii si ale procuraturii

2ra-1608/23 — repararea prejudiciului moral, cauzat prin actiunile ilicite ale organelor care exercită activitate specială de investigatii si ale procuraturii (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Igor Hlopețchi și modificarea

deciziei din 01 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Igor

Hlopețchi împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Alexandru Stîngaci și Procuratura pentru Combaterea Criminalității și

Cauze Speciale, cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor care exercită activitate specială de investigație și ale procuraturii,

împotriva deciziei din 01 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1608/23

NR. PIGD 2-22079997-01-2ra-12012024)

Stabilirea eronată de către instanța ierarhic inferioară a cuantumului prejudiciului moral, încasat în

temeiul Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. – D. Șușchevici

Curtea de Apel Chișinău, jud. – A. Panov, A. Braga, V. Mihaila

31 octombrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul declarat de Igor Hlopețchi,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Alexandru Stîngaci și Procuratura pentru Combaterea Criminalității și Cauze

Speciale, cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor care exercită activitate specială de investigație și ale procuraturii.

din 26 martie 2019 a procurorului din Secția asigurarea regimului secret și controlul

activității speciale de investigații din cadrul Procuraturii Generale, a fost pornită

urmărirea penală în privința lui Igor Hlopețchi, în baza semnelor componenței de

infracțiune de la art. 344 alin. (1) din Codul penal (cauza penală nr. 2019928005).

din 26 martie 2019 a Procuraturii Generale, se prezumă că el a fost bănuit de

comiterea infracțiunii de la art. 344 alin. (1) din Codul penal, în cauza penală

nr. 2019928005. Or, pe cauza dată urmărirea penală a fost pornită pe persoană, ceea

presupune existența unei bănuieli rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni

de către o persoană concretă, și anume reclamantul Igor Hlopețchi.

era bănuit de comiterea infracțiunii de la art. 344 alin. (1) din Codul penal, în cauza

penală nr. 2019928005, această calitate urma să expire de drept la 26 iunie 2019.

Însă, procurorul în Secția controlul activității speciale de investigații și asigurarea

regimului secret din cadrul Procuraturii Generale a continuat să-l mențină sub

urmărire penală și să desfășoare acțiuni de urmărire penală, strămutând cauza penală

la Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale.

Organizate și Cauze Speciale a emis ordonanță prin care l-a recunoscut pe Igor

Hlopețchi în calitate de bănuit.

menținere a sa în calitate de bănuit, reglementat de art. 63-64 din Codul de procedură

penală, însă Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

1

Speciale în mod arbitrar l-a ținut sub urmărire penală, inclusiv până la ziua depunerii

acțiunii.

supus măsurilor speciale de investigații, printre care aplicarea consemnului de

control la frontieră; interceptarea convorbirilor telefonice; monitorizarea

conexiunilor, comunicărilor telegrafice și electronice; urmărirea vizuală; ridicarea,

cercetarea obiectelor și documentelor; culegerea de informații despre persoane și

fapte.

speciale de investigații întreprinse în privința sa, a activității speciale de investigații,

au avut loc ingerințe în drepturile sale fundamentale, recunoscute de CEDO, printre

care art. 6 § 1 combinat cu art. 3 lit. a) și b) din Convenție (orice persoană are dreptul

(...) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în

mod amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa); art. 8 § 1 „orice

persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său

și a corespondenței sale); art. 17 (nici-o dispoziție din prezenta Convenție nu poate

fi interpretată ca autorizând unui stat, unui grup sau unui individ, un drept oarecare

de a desfășura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmărește distrugerea

drepturilor sau libertăților recunoscute de prezenta Convenție, sau de a aduce limitări

acestor drepturi și libertăți, decât cele prevăzute de această Convenție); art. 2 § 2 din

Protocolul adițional nr. 4 la Convenție (orice persoană este liberă să părăsească orice

țară, inclusiv pe a sa); art. 3 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție (atunci când

o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau când este acordată grațierea,

pentru că un fapt nou sau recent descoperit dovedește că s-a produs o eroare

judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă din cauza acestei condamnări este

despăgubită conform legii ori practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepția

cazului în care se dovedește că nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi

este imputabilă în tot sau în parte); art. 4 §1, 2 și 3 din Protocolul adițional nr. 7 la

Convenție (non bis in idem nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către

jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat

sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale

acestui stat. Dispozițiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea

procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de

natură să afecteze hotărârea pronunțată. Nici o derogare de la prezentul articol nu

este îngăduită în temeiul articolului 15 din Convenție).

sensul dispoziției art. 63 alin. (1) din Codul de procedură penală, este actul în care

organul de urmărire penală pentru prima dată de la pornirea urmăririi penale expune

fapta infracțională ca pe o faptă deja constatată și săvârșită de o persoană concretă,

2

la caz, el fiind acea persoană, însoțită de calificarea juridico-penală a faptei. Prin

aceasta, organul de urmărire penală oficializează suspiciunile existente privind

săvârșirea unei infracțiuni concrete de către o persoană determinată deja, iar în

continuare toate acțiunile organului sunt îndreptate spre acumularea de probe întru

confirmarea vinovăției acesteia. Așadar, pornirea urmăririi penale în privința unei

persoane concrete prezintă particularități aparte, despre acest fapt fiind menționat

anterior.

neconstituționalitate a art. 274 alin. (7) din Codul de procedură penală (începerea

urmăririi penale), Curtea Constituțională a indicat că toate acțiunile procesuale care

se desfășoară la etapa premergătoare urmăririi penale au un caracter sui generis,

concentrat asupra scopului de a stabili și confirma existența bănuielii rezonabile cu

privire la săvârșirea unei infracțiuni și este circumscrisă termenului de 30 de zile de

la momentul sesizării sau autosesizării organului de urmărire penală sau a

procurorului.

acțiunilor la etapa premergătoare urmăririi penale, acestea se rezumă la constatarea

faptei infracționale (in rem), însă nu și la formularea unei învinuiri în privința

persoanei (in personam). Această regulă se aplică și la etapa pornirii urmăririi

penale. Așadar, în ordonanța de începere a urmăririi penale se menționează doar

fapta care a condiționat emiterea acesteia (in rem), or, în cazul existenței unei

bănuieli rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană

concretă, organul de urmărire penală în asemenea situație trebuie să-i acorde toate

garanțiile caracteristice unei acuzații în materie penală.

neconstituționalitate a prevederilor art. 63 alin. (6) din Codul de procedură penală,

Curtea Constituțională a subliniat că dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit

de mai multe ori pentru aceeași faptă derivă din art. 21 din Constituție. Curtea

Constituțională a concluzionat că, din conținutul normei constituționale se deduc trei

principii: prezumția nevinovăției, caracterul public al procedurilor penale și

posibilitatea persoanei de a utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru

apărarea sa.

bănuit urmează să se realizeze din momentul pornirii urmăririi penale, și anume din

26 martie 2019 și a expirat la 26 iunie 2019, dată la care organul de urmărire penală

trebuia în mod obligatoriu și necondiționat să dispună scoaterea sa de sub urmărirea

penală și clasarea procesului penal. Aceleași raționamente trebuie aplicate și în

privința celei de a doua recunoaștere în calitate de bănuit din 14 aprilie 2021, contrar

principiului non bis in idem.

3

drept, ca urmare a expirării termenelor prescrise de art. 63 alin. (2) din Codul de

procedură penală, i-a creat convingerea fermă că nu mai este bănuit și urmărit penal,

adică o situație de certitudine privind finisarea procedurilor penale în privința sa. Iar,

reluarea urmăririi penale, contrar cerințelor stipulate la art. 22 alin. (2) și art. 287

alin. (4) din Codul de procedură penală, precum și celor prevăzute la art. 4 din

Protocolul nr. 7 la Convenție, urmează a fi considerată ca o încălcare a prevederilor

legale referitoare la sesizarea instanței prevăzute în art. 251 alin. (2) din Codul de

procedură penală.

urmărire penală de la 26 martie 2019 până la data depunerii acțiunii la 17 noiembrie

2021, adică aproximativ 32 de luni.

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, actele organului de urmărire penală și

acțiunile organului care exercită activitate specială de investigații, au fost declarate

nule. Prin acest act de dispoziție a fost recunoscută ilegalitatea tragerii sale la

răspundere penală, ilegalitatea acțiunilor de urmărire penală și a măsurilor speciale

de investigații, ridicarea de documente în afara termenului legal de efectuare a

urmăririi penale și în lipsa unei ordonanțe de reluare conform art. 287 din Codul de

procedură penală.

ilegală în săvârșirea unei fapte infracționale, reclamantul s-a considerat îndreptățit

să înainteze o acțiune în justiție în baza Legii nr. 1545/1998, întru repararea

prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale procuraturii. Or, aflarea ilegală

sub acuzație de săvârșirea unei fapte penale, timp de circa 32 de luni, i-a creat stări

de incertitudine și neliniște, dar și i-au adus atingere onoarei și demnității sale

profesionale.

constatarea faptului încălcării drepturilor sale recunoscute de art. 6 § 1 CEDO în

coroborare cu art. 3 lit. a) și b), art. 8 § 1, art. 17, art. 2 § 2 din Protocolul adițional

nr. 4, art. 3, art. 4 § 1), 2) și 3) din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția Europeană,

prin tragerea ilegală la răspundere penală pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii

prevăzute de art. 344 alin. (1) din Codul penal, în cauza penală nr. 2019928005;

repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului care

desfășoară activitatea specială de investigații, ale procuraturii în cauza penală nr.

2019928005, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 100 000 MDL;

compensarea prejudiciului material cauzat prin acțiunile ilicite ale organului care

desfășoară activitatea specială de investigații și ale procuraturii în cauza penală nr.

2019928005, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

4

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul său a sumei de 20 000 MDL cu

obligarea procurorului-șef al Procuraturii pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale și procurorul în Secția controlul activității speciale de

investigații și asigurarea regimului secret din cadrul Procuraturii Generale –

Alexandru Stîngaci, să aducă reclamantului scuze oficiale în numele statului.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

s-a respins acțiunea depusă Igor Hlopețchi, ca neîntemeiată (f.d. 57, 70-80).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi de admitere a

acțiunii, în sensul formulat în cererea de chemare în judecată (f.d. 59-69).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apel declarat de Igor Hlopețchi, s-a casat integral hotărârea din 13 iunie 2023 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-

a admis parțial acțiunea lui Igor Hlopețchi, s-a constatat încălcarea drepturilor lui

Igor Hlopețchi prin acțiunile organului de urmărire penală în cauza penală

nr. 2019928005 și s-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Igor Hlopețchi suma

de 5 000 MDL, cu titlu de reparare a prejudiciului moral. În rest, acțiunea a fost

respinsă, ca neîntemeiată (f.d. 110-111, 112-126).

concluziile primei instanțe privind lipsa temeiurilor de despăgubire a reclamantului

în baza Legii nr. 1545/1998. Or, din materialele dosarului rezultă indubitabil că Igor

Hlopețchi a fost subiectul unei acuzații în materie penală, fiind bănuit în comiterea

unei infracțiuni ce atentează la baza economică și capacitatea de apărare a țării, iar

rezonanța socială a urmăririi penale este incontestabilă.

bănuit, prin ordonanța din 14 aprilie 2021 a procurorului în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, iar prin ordonanța din 15

iulie 2021 a fost dispusă scoaterea acestuia de sub urmărirea penală pe cauza penală

nr.2019928005, din lipsa elementelor infracțiunii.

5

nr. 1545/1998, prin prisma ordonanței din 15 iulie 2021, Igor Hlopețchi se consideră

reabilitat. Totodată, acest fapt dă naștere dreptului său la acțiune în baza Legii

nr. 1545/1998 și a pretinde despăgubiri pentru acțiunile ilicite ale organului care

desfășoară activitatea specială de investigații și ale procuraturii în cauza penală nr.

2019928005.

instanța de apel a remarcat că acesta trebuie stabilit astfel, încât să aibă efect

compensatoriu și să nu constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor, dar să

nu constituie venituri nejustificative pentru victimele daunelor. Așa, prin prisma

criteriului rezonabil, instanța de apel a considerat că suma de 5 000 MDL este în

corespundere cu suferințele psihice suportate de Igor Hlopețchi, precum și cu

practica națională pe asemenea categorii de litigii.

respinsă cerința cu privire la repararea prejudiciului material, or, în susținerea acestei

cerințe, Igor Hlopețchi nu a prezentat careva probe pertinente și concludente.

sub urmărire penală constituie temei legal pentru prezentarea scuzelor oficiale, însă,

în speță, nici procurorul-șef al Procuraturii pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale, nici procurorul în Secția controlul activității speciale

de investigații și asigurarea regimului secret din cadrul Procuraturii Generale –

Alexandru Stîngaci, de la care se solicită prezentarea scuzelor oficiale, nu au calitate

procesuală de pârâți, dar de intervenienți accesorii. Respectiv, instanța de apel a

considerat că această cerință urmează a fi respinsă.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

din 01 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 432 alin. (1) lit. a)

și lit. b) din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea parțială a deciziei recurate și a hotărârii din 13 iunie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, în partea acordării prejudiciului moral și a pretențiilor

respinse, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care să fie majorată

suma acordată cu titlu de prejudiciu moral de la 5 000 MDL până la 100 000 MDL

și obligarea procurorului-șef al Procuraturii pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale și a procurorului în Secția controlul activității speciale

de investigații și asigurarea regimului secret din cadrul Procuraturii Generale –

Alexandru Stîngaci, să aducă lui Igor Hlopețchi scuze oficiale în numele statului

(f.d. 130-140).

6

ARGUMENTELE RECURSULUI

speței, similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel,

suplimentar invocând că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată

și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

contrară jurisprudenței Curții Supreme de Justiție și a Curții de Apel Chișinău, iar

admiterea cererii de recurs vine să consolideze jurisprudența uniformă, făcând

referire în acest sens la dosarul Ion Șiman (nr. 2ra-877/15) în care pentru 3 luni în

calitate de bănuit, fără măsură preventivă, s-au acordat despăgubiri de 8 000 MDL

cu titlu de prejudiciu moral și 10 000 MDL cu titlu de prejudiciu material; dosarul

Serghei Mocanu (nr. 2ra-983/22), în care pentru 9 luni de aflare sub urmărire penală,

fără măsură preventivă, s-au acordat despăgubiri în sumă de 5 000 MDL; dosarul

Serghei Mocanu (nr. 2ra-2496/13), în care pentru aflarea în calitate de bănuit timp

de 3 luni, fără măsură preventivă, s-au acordat despăgubiri în sumă de 1 000 MDL.

special cauza Lari c. Republicii Moldova, unde Curtea a acordat cu titlu de

prejudiciu moral 1 500 EUR pentru violarea art. 6 § 1 CEDO în ce privește durata

procedurilor timp de 2 ani; cazul Matei și Tutunaru c. Republicii Moldova, unde

Curtea a acordat cu titlu de prejudiciu moral 2 000 EUR pentru violarea art. 6 § 1

CEDO în ce privește durata procedurilor timp de 2,5 ani și în cazul Cravcenco

c. Republicii Moldova, unde Curtea a acordat suma de 3 000 EUR pentru încălcarea

termenului rezonabil.

plafonul dictat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și Recomandarea Curții

Supreme de Justiție nr. 6, creând premise solide pentru condamnarea repetată a

Republicii Moldova e către CtEDO.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, în

vigoare 18 august 2023, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII – 01

septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 318-321

art. 570 din 18 august 2023, au fost introduse modificări în Codul de procedură

civilă, inclusiv la capitolul XXXVIII – Recursul, secțiunea a 2-a, recursul împotriva

actelor de dispoziție ale curților de apel.

7

unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție):

„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1-9 și 11-16 și art. VII, care vor intra în vigoare la

1 septembrie 2023.”

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

deciziei din 01 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău va fi examinat prin prisma

temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de

la 01 septembrie 2023.

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative, în vigoare de la 01

septembrie 2023):

„Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

8

„Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la

art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror

drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice

decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.”

„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care

au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.”

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998:

„Acțiunile ilicite sunt acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze

cazurile cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de

judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin

încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi

trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție

de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate

prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul procedurii

penale sau contravenționale (infracțiuni).”

„(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și

moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de

declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală.

(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de

răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură și din instanțele

judecătorești.”

„Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege,

apare în cazul [...] scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi

penale pe temeiuri de reabilitare.”

9

„Dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea și în modul

stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art. 6.”

„(1) Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de

instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a

compensației se determină luându-se în considerare:

a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă;

b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la

examinarea cauzei penale în instanța de judecată;

c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei;

d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de

judecată;

e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei;

f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice;

g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice

cauzate;

h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

(2) Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor

specificate la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală.

(3) În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării

rezonabile și echitabile a prejudiciului moral.”

„(1) Prejudiciul cauzat persoanei prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale

procuraturii sau ale instanțelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent

de vinovăția persoanei responsabile, în următoarele cazuri:

a) condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii

preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi

localitatea.”

„(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție

echitabilă persoanei vătămate.

(2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând

în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea

posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

10

(3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire

care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în

împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”

neconstituționalitate a art. 274 alin. (7) din Codul de procedură penală (începerea

urmăririi penale):

„23. Curtea menționează că, potrivit prevederilor Codului de procedură penală,

urmează a se face o distincție între etapa pornirii procesului penal și etapa pornirii

urmăririi penale, ambele având particularități proprii. [...]

etapa premergătoare urmăririi penale au un caracter, sui generis, concentrat asupra

scopului de a stabili și confirma existența bănuielii rezonabile cu privire la săvârșirea

unei infracțiuni și este circumscrisă termenului de 30 de zile de la momentul sesizării

sau autosesizării organului de urmărire penală sau a procurorului.

premergătoare urmăririi penale, acestea se rezumă la constatarea faptei infracționale

(in rem), însă nu și la formularea unei învinuiri în privința persoanei (in

personam). Această regulă se aplică și la etapa pornirii urmăririi penale. Așadar, în

ordonanța de începere a urmăririi penale se menționează doar fapta care a condiționat

emiterea acesteia (in rem), or, în cazul existenței unei bănuieli rezonabile cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană, organul de urmărire penală trebuie să-

i acorde toate garanțiile caracteristice unei acuzații în materie penală.”

vigoare la momentul pornirii urmăririi penale:

„Organul de urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana

în privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate – mai mult

de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi – mai mult de 6 luni.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul deciziei recurate a fost pronunțat la

01 noiembrie 2023. Potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc cu numărul

de ieșire 10444, copia motivată a deciziei motivate a fost expediată pentru

comunicare participanților la proces în data de 28 decembrie 2023 (f.d. 127). Astfel,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de

atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece

cererea de recurs a fost depusă în data de 13 noiembrie 2023 (f.d. 130).

proces, în acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură civilă,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Igor Hlopețchi este admisibil.

11

speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Igor Hlopețchi urmează a fi admis, cu modificarea deciziei din 01

noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în partea cuantumului sumei dispuse spre

încasare cu titlu de compensație pentru repararea prejudiciului moral, din motivele

ce succed.

Justiție constată că, reclamantul Igor Hlopețchi, înaintând acțiunea împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Alexandru

Stîngaci și Procuratura pentru Combaterea Criminalității și Cauze Speciale, a

solicitat constatarea faptului încălcării drepturilor sale prin tragerea ilegală la

răspundere penală pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 344

alin. (1) din Codul penal, în cauza penală nr. 2019928005; încasarea din contul

bugetului de stat în beneficiul său a sumei de 100 000 MDL cu titlu de compensație

pentru repararea prejudiciului moral și 20 000 MDL cu titlu de compensație pentru

prejudiciul material, cauzate prin acțiunile ilicite ale organului care desfășoară

activitatea specială de investigații și ale procuraturii în cauza penală nr. 2019928005,

precum și obligarea procurorului-șef al Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale și a procurorului în Secția controlul

activității speciale de investigații și asigurarea regimului secret din cadrul

Procuraturii Generale – Alexandru Stîngaci, să-i aducă scuze oficiale în numele

statului.

prin hotărârea din 13 iunie 2023, a respins acțiunea depusă de Igor Hlopețchi, ca

neîntemeiată (f.d. 57, 70-80).

din 01 noiembrie 2023, a casat integral hotărârea din 13 iunie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și a pronunțat o hotărâre nouă, prin care s-a admis parțial

acțiunea lui Igor Hlopețchi, s-a constatat încălcarea drepturilor lui Igor Hlopețchi

prin acțiunile organului de urmărire penală în cauza penală nr. 2019928005 și s-a

încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul lui Igor Hlopețchi suma de 5 000 MDL, cu titlu

de reparare a prejudiciului moral. În rest, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată

(f.d. 110-111, 112-126).

Apel Chișinău, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

instanța de apel a interpretat și aplicat în mod eronat legea materială, precum și a dat

o apreciere greșită criteriilor și temeiurilor ce au dat naștere dreptului reclamantului

de a fi despăgubit pentru acțiunile ilicite ale organului care desfășoară activitatea

12

specială de investigații și ale procuraturii, iar în consecință nu a despăgubit suficient

reclamantul pentru încălcarea drepturilor sale.

speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că

instanța de apel a stabilit corect raportul juridic litigios, a identificat corect normele

legale ce-l guvernează și a stabilit corect natura drepturilor încălcate. Însă, la

stabilirea cuantumului sumei ce urmează a fi încasată cu titlu de compensație a

prejudiciului moral pentru încălcarea drepturilor reclamantului prin acțiunile ilegale

ale autorităților statului, nu s-a ținut cont de jurisprudența constată națională și a

CtEDO pe marginea acestei categorii de litigii, precum și de criteriile de determinare

a mărimii compensației pentru prejudiciul moral cauzat. Din acest motiv, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de Igor

Hlopețchi, modificând decizia instanței de apel în sensul majorării cuantumului

prejudiciului moral încasat.

a putea beneficia de reparația prejudiciului în temeiul Legii nr. 1545/1998,

reclamantul trebuie să dovedească cumulativ următoarele condiții: aplicarea unei

măsuri de constrângere penală; încetarea procesului penal în baza unui temei care

înlătură vinovăția; caracterul ilegal al măsurii de constrângere aplicate.

dosar, instanța de recurs vădește că, prin ordonanța din 26 martie 2019, emisă de

procurorul din Secția asigurarea regimului secret și controlul activității speciale de

investigații din cadrul Procuraturii Generale – Alexandru Stînga, în privința lui

Hlopețchi Igor Igor a fost pornită urmărirea penală, în baza semnelor componenței

de infracțiune de la art. 344 alin. (1) din Codul penal (cauza penală nr. 2019928005).

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale – Denis Rotaru, reclamantul

Igor Hlopețchi a fost recunoscut în calitate de bănuit în cauza penală

nr. 2019928005.

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale – Denis Rotaru a fost

contestată de către Igor Hlopețchi în ordinea art. 2991 din Codul de procedură penală,

însă, prin ordonanța din 04 mai 2021 a Procurorului-Șef al Procuraturii pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale – Ion Caracuian, contestația

a fost respinsă ca neîntemeiată.

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale – Denis Rotaru, a

fost dispusă scoaterea lui Igor Hlopețchi de sub urmărire penală pe cauza penală

nr. 2019928005, din lipsa elementelor infracțiunii (f.d. 90-91 recto-verso).

13

Ciocana, dosarul nr. 10-1026/2021, s-a admisă în parte plângerea petiționarului Igor

Hlopețchi și s-a anulat ordonanța din 04 mai 2021 a Procurorului-Șef al Procuraturii

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale – Ion Caracuian, cu

obligarea procurorului să lichideze încălcările depistate ale drepturilor și libertăților

omului conturate în toate amănuntele în conținutul încheierii și, în dependență de

circumstanțele stabilite, să adopte o hotărâre în condițiile legii (f.d. 18-26).

prezenta cauză, urmărirea penală a fost pornită nu asupra faptei infracționale (in

rem), ci în mod direct asupra persoanei (in personam). Descrierea, în ordonanța de

pornirii urmăririi penale, a faptei penale ca fiind săvârșită de către Igor Hlopețchi,

cu atribuirea calificativului juridic conform art. 344 alin. (1) din Codul penal.

Circumstanța dată atestă că, la 26 martie 2019, declanșarea urmăririi penale a fost în

privința persoanei bănuite Igor Hlopețchi. Din acest moment, organele de urmărire

penală au apreciat că există bănuieli rezonabile privind săvârșirea infracțiunii de

către reclamantul Igor Hlopețchi, acesta fiind începutul ingerințelor în drepturile și

libertățile fundamentale ale reclamantului, garantate de Constituție și Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

conformitate cu art. 63 alin. (2) pct. 3) din Codul de procedură penală, organul de

urmărire penală nu este în drept să mențină o persoană în calitate de bănuit mai mult

de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General sau al adjuncților săi – nu mai mult de

6 luni. Această normă are caracter imperativ și vizează garantarea securității juridice

a persoanei, împiedicând transformarea calității procesuale de bănuit într-o situație

permanentă și arbitrară.

penal nr. 2019928005 la 14 aprilie 2021. Respectiv, prin prisma art. 63 alin. (2)

pct. 3) din Codul de procedură penală, calitatea respectivă urma să înceteze de drept

la 14 iulie 2021, în lipsa unei prelungiri legale și motivate, iar reclamantul trebuia să

fie scos de sub urmărire penală. Însă, de fapt, acesta a fost scos de sub urmărire

penală la 15 iulie 2021.

(de la 26 martie 2019 până la 15 iulie 2021), Igor Hlopețchi a fost subiect al cauzei

penale nr. 2019928005, fiind bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 344

alin. (1) din Codul penal.

jumătate, Igor Hlopețchi neîntemeiat și ilegal a fost bănuit de comiterea unei

infracțiuni din categoria celor mai puțin grave, pentru care legea prevedea o

pedeapsă cu amendă în mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu

14

închisoare de până la 4 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

Din materialele cauzei rezultă că, în cadrul dosarului penal, Igor Hlopețchi a fost

invitat la procuratură pentru audiere în calitate de bănuit, însă acesta a refuzat să dea

declarații.

lit. a) din Legea nr. 1545/1998.

ce înlătură vinovăția, și anume lipsa elementelor infracțiunii, fapt ce se încadrează

în temeiul prevăzut la art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545/1998.

și faptul că, potrivit art. 63 alin. (2) pct. 3) din Codul de procedură penală, calitatea

procesuală de bănuit nu poate depăși 3 luni, iar cu autorizarea Procurorului General

sau a adjuncților săi – nu mai mult de 6 luni. În speță, la 26 martie 2019, organele

procuraturii au pornit urmărirea penală față de Igor Hlopețchi pe baza bănuielii că

acesta ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 344 alin. (1) din Codul penal, însă,

au continuat acțiunile de urmărire penală până la 14 aprilie 2021 fără să-i acorde o

calitate procesuală clară și oficială, printr-un act de procedură susceptibil de a fi

contestat în condițiile legii, ceea ce a generat o incertitudine juridică și a afectat

drepturile fundamentale ale reclamantului.

expirarea termenului legal maxim de menținere a acestei calități, trezește dubii

serioase în privința respectării garanțiilor procesual-penale instituite de legiuitor și a

principiului legalității procedurii penale. Această conduită poate fi percepută ca o

utilizare abuzivă a mecanismelor procesual penale, creând premisa urmăririi penale

ilegale, fără un temei legitim. Încălcarea termenelor și limitelor prevăzute de lege

pentru urmărirea penală, în special cea pornită nu asupra faptei infracționale (in

rem), ci direct asupra persoanei (in personam), creează premisa unei utilizări abuzive

a procedurii penale, contrar scopului său legitim de investigare a infracțiunilor.

principiului legalității procesului penal, precum și principiilor constituționale ale

securității juridice, legalității și protecției drepturilor fundamentale ale persoanei,

reprezentând o ingerință nejustificată și arbitrară în libertățile și drepturile lui Igor

Hlopețchi.

din Legea nr. 1545/1998, Igor Hlopețchi are dreptul la repararea prejudiciului cauzat

prin acțiunile neîntemeiate ale autorităților statului în privința sa, și anume a tragerii

ilegale la răspundere penală. Acest drept a lui Igor Hlopețchi s-a născut odată cu

ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, pe motiv că fapta nu întrunește

15

elementele constitutive ale unei infracțiuni. Or, menținerea nejustificată a

reclamantului în calitatea procesuală de bănuit a constituit o ingerință gravă în

drepturile sale fundamentale.

de sub urmărire penală în temeiul inexistenței elementelor infracțiunii este calificată

ca temei suficient pentru angajarea răspunderii Statului. Iar, în condițiile speței,

acțiunile ilicite ale organelor care exercită activitate specială de investigație și ale

procuraturii s-au constatat prin ordonanța procurorului din 15 iulie 2021 de scoatere

a acestuia de sub urmărire penală, din motivul lipsei elementelor infracțiunii.

Hlopețchi daunele morale, iar compensațiile trebuie să fie eficiente, echitabile și

proporționale cu gravitatea prejudiciului suferit.

la acordarea unei compensații efective pentru repararea prejudiciului moral, care să

reflecte gravitatea acțiunilor întreprinse pe nedrept în privința sa.

că, Legea nr. 1545/1998 nu stabilește plafoane maxime pentru acordarea

compensației pentru repararea prejudiciului moral, ci obligă instanțele să se

raporteze la gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana

respectivă; caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea

penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată; rezonanța pe care a

avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale,

precum și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; natura dreptului

personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferințele fizice,

caracterul și gradul suferințelor psihice; măsura în care compensația bănească poate

atenua suferințele fizice și psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în

detenție.

ilegal a fost bănuit de comiterea unei infracțiuni din categoria celor mai puțin grave,

iar, ulterior, scos de sub urmărire penală, în temeiul inexistenței elementelor

constitutive ale infracțiunii – fapt ce demonstrează caracterul nefondat al suspiciunii

penale.

moral suferit de reclamant poate fi acoperit de o compensație în sumă de 5 000 MDL,

or, la cuantificarea despăgubirilor ce urmează a fi acordate lui Igor Hlopețchi nu s-a

analizat în mod efectiv complexitatea și intensitatea prejudiciului psihologic și

caracterul ireparabil al atingerii aduse onoarei, demnității și vieții private, precum și

durata în timp a încălcărilor drepturilor.

16

în care s-a produs o limitare neîntemeiată și ilicită a drepturilor și libertăților

fundamentale, compensația trebuie să fie reală, proporțională și efectivă. Totodată,

despăgubirea trebuie să reflecte caracterul grav al prejudiciului moral, iar o sumă

simbolică sau redusă poate fi calificată drept o reparație inadecvată în sensul

Convenției.

(dosarul nr. 2ra-554/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea unei

compensații în sumă de 1 000 MDL pentru repararea prejudiciului moral, pentru

calitatea de bănuit timp de două luni (01 octombrie 2019 – 26 decembrie 2019) în

cadrul cauzei penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor ușoare.

(dosarul nr. 2ra-67/23), Curtea Supremă de Justiție a considerat rezonabilă acordarea

unei compensații în sumă de 5 000 MDL pentru repararea prejudiciului moral,

pentru calitatea de bănuit timp de 2 luni și 25 de zile (02 iulie 2021 – 27 septembrie

2021), în cadrul cauzei penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor

grave.

(dosarul nr. 2ra-1121/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea

unei compensații în sumă de 5 000 MDL pentru suferințele și retrăirile psihologice

la care a fost supus reclamantul pe parcursul de aproape 2 ani (17 iunie 2019 – 28

mai 2021 scos de sub urmărire penală, ordonanța menținută prin încheiere

judecătorească din 29 decembrie 2021), în cadrul cauzei penale de comiterea unei

infracțiuni din categoria celor mai puțin grave.

(dosarul nr. 2ra-1523/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea

unei compensații în sumă de 10 000 MDL pentru repararea prejudiciului moral,

pentru calitatea de bănuit timp de un an (17 decembrie 2020 – 28 decembrie 2021)

în cadrul cauzei penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor mai puțin

grave.

Moldova (dosarul nr. 2ra-98/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă

acordarea unei compensații în sumă de 15 000 MDL pentru repararea prejudiciului

moral, pentru calitatea de bănuit de la 27 ianuarie 2021 până la 04 februarie 2021,

în cadrul cauzei penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor ușoare.

(dosarul nr. 2ra-307/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea unei

compensații în sumă de 15 000 MDL pentru repararea prejudiciului moral, pentru

17

calitatea de bănuit de la 27 aprilie 2016 până la 26 iulie 2017, în cadrul cauzei penale

de comiterea unei infracțiuni din categoria celor mai puțin grave.

(dosarul nr. 2ra-858/23), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea unei

compensații în sumă de 15 000 MDL pentru suferințele și retrăirile psihologice la

care a fost supus reclamantul pe parcursul a 4 ani de zile (având calitatea de bănuit,

învinuit și inculpat, fiind achitat prin sentință judecătorească), în cadrul cauzei

penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor ușoare.

(dosarul nr. 2ra-1650/2022), instanțele naționale au considerat rezonabilă acordarea

unei compensații în sumă de 20 000 MDL pentru suferințele suportate prin acțiunile

ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii (la 10 iunie 2015 efectuată

percheziție, la 10 februarie 2017 recunoscut în calitate de bănuit, 08 mai 2017

recunoscut în calitate de învinuit și la 31 octombrie 2018 scos de sub urmărire

penală), în cadrul cauzei penale de comiterea unei infracțiuni din categoria celor mai

puțin grave.

Supreme de Justiție apreciază că suma de 5 000 MDL nu reflectă o reparație

adecvată și efectivă pentru prejudiciul suferit de reclamantul Igor Hlopețchi. Or,

prejudiciul moral, neputând fi evaluat în echivalent bănesc cu exactitate, trebuie

cuantificat ținând cont de circumstanțele cauzei și de efectul suferinței asupra

persoanei. Iar, despăgubirea morală, la rândul său, trebuie să restabilească echilibrul

psihic al victimei, în măsura posibilului, dar și să asigure percepția socială a justiției.

reclamantul neîntemeiat a fost bănuit de comiterea unei infracțiuni mai puțin grave,

constatând că este îndreptățit la reparație în temeiul Legii nr. 1545/1998 au evaluat

cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul moral la suma de 5 000 MDL, fără a ține

cont de jurisprudența Curții Supreme de Justiție și Curții Europene a Drepturilor

Omului în cauze în care a fost constatată o încălcare similară a drepturilor omului,

pe o durată comparabilă cu cea a reclamantului Igor Hlopețchi. În raport cu aceste

standarde, suma de 5 000 MDL nu poate fi considerată una proporțională, adecvată

sau echitabilă. Ea nu reflectă nici natura prejudiciului, nici principiile convenționale

și nici reperele jurisprudenței europene. O reparație efectivă presupune, pe lângă

recunoașterea încălcării, și o compensație pecuniară reală, capabilă să acopere

dimensiunea umană a suferinței suportate de reclamant.

că instanța de apel a aplicat greșit criteriile de cuantificare a prejudiciului moral și

au acordat lui Igor Hlopețchi o reparație inadecvată în raport cu standardele

18

Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale și ale

Legii nr. 1545/1998, astfel că decizia se impune a fi modificată sub acest aspect.

dar și principiului general al echității, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia că suma de 5 000 MDL, încasată de către instanța de apel

este una disproporționată în situația juridică analizată.

sensul că tragerea ilegală la răspundere penală i-au lezat drepturile și libertățile

fundamentale ale omului și că vătămarea acestor drepturi rezidă într-un prejudiciu

moral, nu pot fi negate, corespund realității și sunt întemeiate. Cu toate acestea, în

circumstanțele speței deduse judecății, acestea nu justifică existența și întinderea

unui asemenea prejudiciu moral, precum cel pretins de reclamant, dar nici nu este

rezonabil cu cel încasat de către instanța ierarhic inferioară.

constă în efectul negativ suferit în urma acțiunilor ilicite ale organului care exercită

activitate specială de investigații și ale procuraturii, prin care s-au adus atingere unor

drepturi personale nepatrimoniale. Prin urmare, daunele morale pot fi acordate în

ipoteza în care se încalcă valorile ocrotite de legea fundamentală privind demnitatea,

onoarea și alte valori sociale consacrate.

despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral presupune o anumită aproximare,

instanța de judecată, la determinarea cuantumului acestuia, trebuie să aibă în vedere

criteriile de apreciere, precum ar fi: gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost

învinuit reclamantul, durata urmăririi penale, natura dreptului personal lezat și locul

lui în sistemul de valori, consecințele negative suferite pe plan fizic și emoțional,

măsura în care acestea au fost afectate, dar și măsura în care compensația bănească

poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate.

este și criteriul echității, care exprimă că, compensația bănească trebuie să prezinte

o justă și integrală despăgubire.

Libertăților Fundamentale, precum și în lumina jurisprudenței constante a Curții

Europene, dar și a Curții Supreme de Justiție acest criteriu se traduce prin necesitatea

ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral

suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât acesta să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor

și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

demonstrat că, la etapa urmăririi penale, în privința sa au fost aplicate anumite

19

măsuri procesuale de constrângere sau că au fost întreprinse alte acțiuni procesuale,

decât audierea în calitate de bănuit, iar în lumina art. 11 alin. (1) din Legea

nr. 1545/1998, aceste circumstanțe constituie inter alia un criteriu ce urmează a fi

luat în considerare la determinarea cuantumului prejudiciului moral.

bănuit Igor Hlopețchi, instanța de recurs notează că infracțiunea incriminată

reclamantului face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, în acord cu

prevederile art. 16 alin. (3) din Codul penal, pentru care legea penală prevedea

pedeapsa cu amendă în mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu

închisoare de până la 4 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată, Completul

de judecată acceptă ipoteza reclamantului că, în privința sa, nu a fost respectat

termenul de aflare sub bănuială, stabilit la art. 63 alin. (2) pct. 3) din Codul de

procedură penală și bănuirea lui după expirarea termenului maxim legal de

menținere a acestei calități echivalează cu o restrângere a drepturilor sale. Astfel,

aceste circumstanțe, la fel, urmează a fi apreciate prin prisma art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 1545/1998 la determinarea cuantumului prejudiciului moral.

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele

morale, starea de stres și frustrare cauzate lui Igor Hlopețchi, instanța de recurs

conchide că suma de 15 000 MDL, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organului care desfășoară activitatea specială de investigații și ale

procuraturii, constituie un cuantum ce ar compensa suferințele avute și poate fi

interpretată drept o satisfacție echitabilă pentru reclamant, totodată fiind corelativă

și comparabilă cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și cea

națională în spețe similare.

una suficientă pentru a oferi reclamantului satisfacție morală pentru prejudiciile

morale suferite, cu respectarea principiului proporționalității și a justului echilibru

între natura valorilor nepatrimoniale lezate și sumele acordate. Or, scopul acordării

daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru

suferințele de același ordin, și nu a unei satisfacții patrimoniale.

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului obligă instanțele să își

motiveze deciziile sale. Însă, întinderea obligației de motivare poate varia în funcție

de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze. Fără

a necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către un reclamant,

20

această obligație presupune, totuși, că o parte la procedura judiciară poate aștepta un

răspuns specific și explicit la acele argumente care sunt decisive pentru rezultatul

procedurii în cauză (Paixão Moreira Sá Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14 din

25 februarie 2020, § 71 și cauzele citate în aceasta; Caraman v. Republica Moldova

din 16 februarie 2021, § 23).

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Igor

Hlopețchi și de a modifica decizia instanței de apel în partea ce ține de cuantumul

sumei încasate cu titlu de reparare a prejudiciului moral, prin majorarea acestuia, iar

în rest – a menține decizia instanței de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat de Igor Hlopețchi.

Modifică decizia din 01 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Hlopețchi

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Alexandru Stîngaci și Procuratura pentru Combaterea Criminalității și Cauze

Speciale, cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor care exercită activitate specială de investigație și ale procuraturii, în

partea cuantumului sumei încasate cu titlu de reparare a prejudiciului moral, prin

majorarea sumei încasate de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, de la suma de 5 000 MDL la suma de 15 000 MDL.

În rest, menține decizia din 01 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

21