2ra-1650/22 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor de judecata

2ra-1650/22 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procuraturii si ale instantelor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1650/2022

2-21101285-01-2ra-18112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău)

Î N C H E I E R E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Munteanu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Procuratura Generală a Republicii Moldova și Societatea cu Răspundere Limitată

„Muntalina” cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii, și ale instanțelor de judecată,

împotriva deciziei din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 02 iulie 2021, Pavel Munteanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura

Generală a Republicii Moldova cu privire la încasarea sumei de 1 111 854,78 lei cu

titlu de prejudiciu material cauzat ca urmare a acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire

penală și ale procuraturii, încasarea sumei de 2 000 000 lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat ca urmare a acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Pavel Munteanu a menționat că la 10 iunie 2015, la sediul

SRL „Muntalina” a fost efectuată percheziție în baza ordonanței privind efectuarea

percheziției din 02 iunie 2015 a OI a SIFE a Inspectoratului de Poliție Cantemir, Brînzoi

Eduard, cât și în baza încheierii din 08 iunie 2015 a Judecătoriei Cantemir, prin care s-

a autorizat efectuarea percheziției la oficiul SRL „Muntalina”.

În urma percheziției, au fost ridicate mai multe obiecte ce aparțineau companiei

SRL „Muntalina”, înscrise și menționate în procesul-verbal de percheziție din 10 iunie

2015.

1

La 24 decembrie 2015, de către organul de urmărire penală al Inspectoratului de

Poliție Cantemir a fost intentată cauza penală nr. 2015430618, conform indicilor

infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) din Codul penal, pe faptul că factori de decizie

din cadrul SRL „Muntalina”, fondatorul căreia este Munteanu Pavel, prin includerea în

documentele contabile, fiscale și financiare a datelor vădit denaturate privind veniturile

conform declarațiilor TVA prezentate la Inspectoratul Fiscal de Stat Cantemir, astfel,

tăinuind obiecte impozabile la suma totală de 3 532 798 lei.

Prin ordonanța procurorului în cadrul Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale din 10 februarie 2017 s-a dispus

recunoașterea lui Munteanu Pavel în calitate de bănuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal în cauza penală nr. 2015430618.

Ulterior, prin ordonanța procurorului în cadrul Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale din 08 mai 2017, Munteanu Pavel a fost

recunoscut în calitate de învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin.

(2) lit. b) din Codul penal în cauza penală nr. 2015430618.

Prin ordonanța procurorului în cadrul Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale din 31 octombrie 2018 s-a dispus scoaterea

lui Munteanu Pavel de sub urmărire penală în cauza penală nr. 2015430618, pe motiv

că, în acțiunile acestuia nu există faptul infracțiunii cu clasarea cauzei penale, deoarece

nu există faptul infracțiunii prevăzute de art. 244 din Codul penal.

Urmare a intrării în vigoare a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a lui

Munteanu Pavel, care a fost învinuit neîntemeiat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal, este îndreptățit la compensarea prejudiciilor

cauzate prin acțiunile ilegale ale organului de urmărire penală.

Acțiunile organului de urmărire penală manifestate prin punerea neîntemeiată sub

învinuire, efectuarea percheziției la sediul companiei SRL „Muntalina”, cât și la

domiciliul acestuia, reprezintă acțiuni de urmărire penală care au condus la restrângerea

drepturilor lui Munteanu Pavel, lezându-i dreptul la viață privată.

Astfel, lui Munteanu Pavel, în calitate de fondator și administrator al SRL

„Muntalina”, i-au fost cauzate prejudicii materiale și morale.

Referitor la pretenția de reparare a prejudiciului material cauzat, fiind fondator și

asociat unit al SRL „Muntalina”, companie care a fost supusă verificării în cadrul

urmăririi penale pe cauza dată, urmare a acțiunilor organului de urmărire penală

materializate prin perchezițiile efectuate la sediul companiei, ridicarea înscrisurilor

contabile și alte acte de evidentă, a tehnicii de lucru, computere, stickuri, etc., compania

a suferit prejudicii sub forma profitului ratat or, se observă scăderea veniturilor în

perioada anilor 2018, 2019, 2020, în comparație cu anul 2014 în care compania a avut

un profit de 185 309,13 lei.

Legătura nemijlocită dintre prejudiciul suferit de SRL „Muntalina” și Munteanu

Pavel, este evidentă, având în vedere, că ultimul este asociat unic, urma ca profitul

companiei să-i revină acestuia în calitate de dividende.

Reclamantul consideră că, prejudiciul material ce urmează a fi compensat lui

Munteanu Pavel constituie 1 111 854,78 lei, calculat după cum urmează: profitul

companiei pentru anul 2015 - 185 309,13 lei, adică anul înaintea efectuării percheziției,

acest profit a fost înmulțit la toată durata urmăririi penale de 6 ani, obținându-se suma

2

de 1 111 854,78 lei.

Referitor la pretenția de reparare a prejudiciului moral cauzat, reclamantul a

menționat că, însăși intentarea unei cauze penale, din start presupune retrăiri și frustrări,

iar durata acestui proces penal este direct legată de durata stării de tensiune a persoanei

vizate. Astfel, Munteanu Pavel a fost supus măsurilor procesuale preventive, în privința

acestuia fiind efectuate acțiuni procesuale și măsuri speciale de investigație, care au

atentat la viața lui personală și de familie, fiindu-i afectat și lezat esențial dreptul la

libertate și siguranță, cum și dreptul de respectare a vieții private și de familie.

Reclamantul pretinde 2 000 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, sumă apreciată ca

fiind echitabilă în raport cu prejudiciul cauzat.

Prin hotărârea din 11 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în

beneficiul lui Munteanu Pavel, suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, pretențiile lui Munteanu Pavel cu privire la repararea prejudiciului moral,

în partea care excede suma adjudecată, repararea prejudiciului material și compensarea

cheltuielilor de judecată, au fost respinse ca neîntemeiate.

La 11 februarie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a declarat apel

împotriva hotărârii din 11 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate, cu emiterea unei noi decizii

privind respingerea integrală a acțiunii.

La 07 martie 2022, avocatul Secrieru Anton, în interesele apelantul Munteanu

Pavel, a declarat cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii instanței de fond,

solicitând casarea parțială a hotărârii din 11 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care să fie dispusă admiterea

integrală a acțiunii înaintate (f.d. 57-58).

Prin încheierea din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat curs cererii

de apel, acordând apelantului Munteanu Pavel termen de 10 zile calendaristice din

momentul recepționării copiei de pe încheierea în cauză, să prezinte apelul motivat,

precum și prezentarea copiilor de pe cererea de apel motivată într-un număr egal cu

numărul participanților la proces.

Prin încheierea din 06 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituită

cererea de apel declarată de avocatul Secrieru Anton, în interesele apelantul Munteanu

Pavel împotriva hotărârii din 11 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Prin decizia din 29 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și a fost menținută hotărârea din

11 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în conformitate cu prevederile

stipulate la art. 284 alin.(1) și (2) din Codul de procedură penală, scoaterea persoanei

de sub urmărirea penală este actul de reabilitare și finalizare în privința persoanei a

oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, odată fiind dispusă prin ordonanța

procurorului în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale (oficiul sud), Osadcenco Timofei, scoaterea de sub urmărire penală, pe cauza

3

penală nr. 2015430618 a lui Munteanu Pavel, pe motiv că în acțiunile acestuia nu există

faptul infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal, ultimul este în

drept să pretindă la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești în temeiul art. 3 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 1545-XIII din 25.02.1998 ținând cont de faptul că, prin ordonanța

din data de 02 iunie 2016 (f.d. 7) și potrivit procesului-verbal de percheziție din 10 iunie

2016 s-au efectuat percheziții la sediul SRL „Muntalina”, precum și la secția de

producere a acestuia, a cărei fondatorul și factorul de decizie este nemijlocit Munteanu

Pavel.

Instața de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată poziția Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, precum că, Munteanu Pavel nu este îndreptățit să solicite

despăgubiri în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 deoarece acesta nu

întrunește cumulativ condițiile prevăzute la art. 3 și art. 6 din Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 or, contrar invocărilor apelantului, s-a constatat că de către autorități în

privința lui Munteanu Pavel au fost întreprinse acțiuni ilicite prevăzute de art. 3 lit. c)

din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, iar dreptul la repararea prejudiciului cauzat

de acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală rezultă din art. 6 lit. b) din Legea

nr. 1545 din 25 februarie 1998, care expres prevede că, dreptul la repararea

prejudiciului, în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul scoaterii

persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de

reabilitare. Astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că, Munteanu Pavel

întrunește condițiile pentru a solicita încasarea prejudiciului în temeiul Legii nr. 1545

din 25 februarie 1998, fapt ce denotă netemeinicia alegațiilor apelantului Ministerul

Justiției al Republicii Moldova.

La fel, au fost respinse și alegațiile apelantului, precum că ordonanțele de

recunoaștere în calitate de bănuit și învinuit nu confirmă caracterul ilicit al acțiunilor

organelor de urmărire penală și astfel, existența unei ordonanței de scoatere de sub

urmărire penală în privința reclamantului nu poate servi temei legal de a invoca că

măsurile procedurale efectuate de către organul de urmărire penală pot fi considerate

ilegale, și că actele și acțiunile efectuate în cadrul urmăririi penale, au fost efectuate

conform normelor procesual penale în vederea cercetării sub toate aspectele, complet

și obiectiv a circumstanțelor cazului, iar reclamantul nu a prezentat probe care să ateste

cauzarea prejudiciului, astfel încât să constituie temei de despăgubire din partea statului

or, contrar celor invocate, instanța de apel a reținut temeiul de drept a acțiunii formulate

ce rezultă din art. 3 din Legea nr.1545-XIII din 25.02.1998 și anume percheziția la

sediul întreprinderii, a cărui fondator este Munteanu Pavel, precum și art. 6 din Legea

indicate supra, prin scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 275 alin. (1) din

Codul de procedură penală a lui Munteanu Pavel pe motiv că lipsește faptul infracțiunii,

fapte care rezultă din ordonanța din 31 octombrie 2018 a procurorului în Procuratura

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (oficiul sud), Osadenco

Timofei Ion.

În opinia instanței de apel, sunt derizorii cadrului legal argumentele apelantului

despre faptul că, la materialele cauzei lipsesc dovezi emise de judecătorul de instrucție

sau de către instanța de judecată prin care acțiunile organelor de urmărire penală și ale

procuraturii ar fi fost declarate ilegale, prin interpretare eronată a art. 3 a Legii nr.1545-

4

XIII din 25.02.1998 or, la materialele cauzei a fost anexată ordonanța din 02 iunie 2015

prin care se atestă efectuarea acțiunilor procesuale privind percheziționarea,

recunoașterea calității procesuale de bănuit și cu titlu de finalitate, scoaterea de sub

urmărire penală a lui Munteanu Pavel din lipsa faptului infracțiunii, care este absolut

necesară pentru a întrerupe oricare dispută cu privire la vinovăția acestuia, reprezentând

în principiu garanții compatibile cu art. 3 din Legea supra precum și art. 8 a CEDO,

care urmează a fi reparate prin remediu național potrivit art. 524-525 din Codul de

procedură penală, precum și a Legii nr.1545-XIII din 25.02.1998.

Așadar, este cert faptul că, ordonanța de scoatere de sub învinuire a lui Munteanu

Pavel, constituie temei de a pretinde la repararea prejudiciului cauzat, atras ilegal la

răspundere penală și asupra lui, fără rezerve, având incidență prevederile Legii nr.1545

din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Instanța de apel a menționat că statutul de bănuit, acțiunile de reținere ilegală,

efectuarea ilegală a percheziției (fapte consemnate în conținutul ordonanței de scoatere

de sub urmărire penală) au produs intimatului suferințe morale, manifestate prin

incertitudine, neliniște și stres, care necesită a fi reparate prin evaluare în echivalent

bănesc, astfel fiindu-i încălcate drepturile și libertățile fundamentale garantate de art. 8

CEDO privind dreptul la respectarea vieții private și de familie.

Instanța de apel a invocat că, cuantumul compensației pentru prejudiciul moral

urmează a fi stabilit în mod rezonabil, luând în considerație întinderea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei, proporționalitatea între acordarea despăgubirilor

și gradul în care reputația a fost lezată, și de măsura în care această compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate.

În acest sens, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia instanței de

fond de a încasa din bugetul de stat suma de 20 000 lei în beneficiul lui Munteanu Pavel

or, analizând circumstanțele de fapt și de drept, reieșind din gravitatea faptei penale

incriminată ultimului, prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal, calificată

ca infracțiune mai puțin gravă, care prevede pedeapsă sub formă de amendă, muncă

neremunerată în folosul comunității sau închisoare de la 2 la 5 ani, de durata urmăririi

penale, de natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei

reclamante, care deținea calitatea de fondator și administrator al SRL „Muntalina”, iar

informațiile despre efectuarea percheziției și efectuarea acțiunilor de urmărire penală,

în mod evident au adus atingere onoarei și reputației reclamantului, acordarea cu titlu

de prejudiciu moral sa sumei de 20 000 lei, constituie o mărime rezonabilă în coraport

cu suferințele suportate.

La 02 noiembrie 2022, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel din 29 septembrie 2022 prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei decizii noi

de respingere integrală a acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material ce țin de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. La fel s-a invocat

drept temei de declarare a recursului că aprecierea probelor de către instanța de apel a

fost arbitrară.

5

Recurentul consideră nefondată și eronată motivarea instanțelor precum că

intimatul este în drept să solicite compensarea prejudiciului cauzat în conformitate cu

prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25.02.98 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, în condițiile în care conform prevederilor art. 3 alin. (1) din

Legea enunțată, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau

juridice în tragerea ilegală la răspundere penală, efectuării ilegale în cazul urmăririi

penale a percheziției, ridicării, eliberării sau suspendării ilegale din lucru, precum și în

urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice.

Recurentul a remarcat că instanțele inferioare corect au constatat că în privința

intimatului a fost emisă ordonanță privind scoaterea de sub urmărire penală, aspect care

de altfel nici nu a fost negat sau contestat de către Ministerul Justiției. În această ordine

de idei, în vederea invocării aplicabilității Legii nr. 545-XIII din 25 februarie 1998,

recurentul a invocat că este important și necesar să se constate ilegalitatea actului

procedural emis de către organul de drept. Respectiv, dacă se demonstrează printr-un

act judecătoresc irevocabil că acțiunile întreprinse de către organul de urmărire penală

sunt/au fost ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este

vinovată sau nu persoana.

Recurentul consideră că instanța de apel nejustificat a menținut hotărârea instanței

de fond, în condițiile în care prezenta acțiune nu întrunește toate condițiile de

aplicabilitate Legii nr. 545-XIII din 25 februarie 1998. Or, în astfel de situații nu există

nici temei legal de a solicita încasarea acestui prejudiciu.

Mai mult, la materialele cauzei nu există niciun act procedural definitiv și

irevocabil a judecătorului de instrucție, sau a unui eventual organ ierarhic superior, prin

care s-a stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală.

La 18 noiembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copiile cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce

se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele cauzei.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 29 septembrie 2022.

Decizia motivată a fost expediată în adresa Ministerului Justiție al Republicii Moldova

la data 31 octombrie 2022, conform scrisorii de însoțire (f.d. 142), însă date despre

recepționarea acesteia lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a

depus cerere de recurs la data de 02 noiembrie 2022, conformându-se prevederilor

legale, declarând recurs împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

6

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei contestate or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

7

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Ministerul Justiției

al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

8