2ra-252/25 — recuperarea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- recuperarea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- Recursul este vadit neintemeiat. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-252/25 — recuperarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor
în cauza civilă
Serghei Chiose împotriva Ministerului Justiției a Republicii Moldova,
intervenienți accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova și
Ministerul Finanțelor a Republicii Moldova
(recuperarea prejudiciului material și moral)
împotriva deciziei din 6 martie 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Cahul,
(Dosarul nr. 2ra-252/25
NR. PIGD 2-23046401-01-2ra-16072025)
Recursurile vădit neîntemeiate, conform art. 433 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă,
simplul dezacord al recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare.
Judecătoria Cahul, sediul Taraclia (jud. A. Scripcenco)
Curtea de Apel Sud, sediul Cahul (jud. N. Bondarenco, I. Gorlenco, E. Bancov)
6 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursurile declarate de Serghei Chiose și de
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 martie 2023, Serghei Chiose a depus o cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului de Justiție al Republicii Moldova, intervenienți accesorii
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii
Moldova prin care a solicitat încasarea din contul bugetului de stat, prin
intermediul Ministerului Justiției a prejudiciului material în cuantum de 1 000 lei,
prejudiciului moral în cuantum de 500 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată,
cauzate prin acțiunea ilicită de tragere la răspundere penală ale organului de
urmărire penală și ale procuraturii.
În susținerea cererii, reclamantul indiă că urmărirea penală în dosarul nr.
***** a fost pornită la 25.06.2018 de Procuratura raionului Taraclia, în baza art.
186 alin. (2) lit. c) Cod penal. La 25.07.2019 a fost recunoscut în calitate de bănuit,
iar la 24.10.2019 a fost pus sub învinuire pentru aceeași infracțiune. Pe parcursul
urmăririi penale au fost dispuse măsuri procesuale restrictive, inclusiv obligația de
prezentare, aducerea forțată, anunțarea în căutare și efectuarea perchezițiilor. Prin
ordonanța procurorului din 30.12.2021, definitivă, procesul penal a fost clasat, iar
reclamantul a fost scos de sub urmărire penală din motivul lipsei elementelor
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 Cod penal sau ale oricărei alte
infracțiuni. Reclamantul a invocat prevederile art. 1998 alin. (1), art. 2007 alin. (1),
art. 2036 alin. (1), (2) Cod civil, precum și art. 3 alin. (1) lit. a), c), e) și art. 7 lit.
e) din Legea nr. 1545/1998 privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală. În legătură cu apărarea sa împotriva
acuzațiilor ilegale, reclamantul a suportat cheltuieli de deplasare la Judecătoria
Cahul (3 ședințe) și Curtea de Apel Cahul (1 ședință), utilizând automobilul
personal. Cheltuielile totale de combustibil suportate se ridică la suma de 1000 lei,
care constituie prejudiciu material pasibil de compensare. Totodată, atragerea
ilegală la răspundere penală pe o perioadă excesivă (25.06.2018–30.12.2021),
pentru o infracțiune de gravitate medie ce presupune pedeapsa cu privarea de
libertate, a cauzat reclamantului un prejudiciu moral semnificativ. Măsurile
procesuale aplicate au afectat grav drepturile sale fundamentale, inclusiv libertatea
de circulație, dreptul la muncă și viața profesională. Informațiile privind acuzațiile
1
formulate au avut o rezonanță negativă în societate, afectând reputația, onoarea și
demnitatea reclamantului, determinând scăderea statutului social, a evaluării
publice și a stimei de sine. Acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală au
provocat suferințe psihice intense, dezechilibru emoțional și afectarea stării de
sănătate, atât pentru reclamant, cât și pentru membrii familiei sale. Având în
vedere gravitatea încălcărilor, durata urmăririi penale, natura drepturilor lezate,
intensitatea suferințelor morale și gradul de vinovăție al autorităților statului,
reclamantul consideră justificată acordarea unei compensații pentru prejudiciul
moral în cuantum de 500 000 lei, sumă ce reprezintă o reparație echitabilă pentru
prejudiciul suferit.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 4 iunie 2024 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, cererea
de chemare în judecată depusă de Serghei Chiose a fost admisă parțial. S-a încasat
din bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Justiției în
beneficiul reclamantului Chiose Serghei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 5
000 lei, cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii.
În rest cererea s-a respins ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 6 iunie 2024, Ministerului Justiției al Republicii Moldova a declarat apel
împotriva hotărârii din 4 iunie 2024 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia,
solicitând casarea acesteia în partea admiterii parțiale a cererii de chemare în
judecată și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată
să fie respinsă integral.
La 19 iunie 2024, Serghei Chiose a declarat apel împotriva hotărârii din 4
iunie 2024 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, solicitând casarea acesteia și
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.
La 3 iulie 2024, Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova a declarat
apel împotriva hotărârii din 4 iunie 2024 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia,
solicitând casarea acesteia în partea admiterii parțiale a cererii de chemare în
judecată și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată
să fie respinsă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 6 mai 2025 a Curții de Apel Sud, sediul Cahul, s-au respins
ca nefondate apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și
Ministerul Finanțelor a Republicii Moldova. S-a admis apelul declarat de Chiose
2
Serghei. S-a modificat hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 4 iunie
2024, în partea încasării prejudiciului moral. S-a majorat cuantumul prejudiciului
moral încasat din bugetul de stat în beneficiul lui Chiose Serghei de la 5 000 lei
până la 20 000 lei. În rest, hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 4 iunie
2024, s-a menținut.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a
concluzionat că lui Chiose Serghei i-a fost cauzat un prejudiciu prin acțiunile ilicite
ale organului de urmărire penală și ale procuraturii, la bază fiind pus faptul că
Chiose Serghei a fost tras ilicit la răspundere penală prin intentarea procesului
penal, recunoașterea sa în calitate de învinuit, fiindu-i incriminată comiterea
infracțiunii prevăzute de art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal, urmărirea penală fiind
pornită la 25.06.2018, în cadrul derulării procesului penal Chiose Serghei a fost
anunțat în căutare, totodată s-a dispus efectuarea unor cercetări suplimentare la fața
locului, iar prin ordonanța procurorului din 30.12.2021 fiind dispusă scoaterea de
sub urmărire penală a învinuitului Chiose Serghei în temeiul art. 275 pct.3) CPP
din lipsă în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii.
Astfel, instanța de apel a reținut că temeiuri de exonerare a statului de
răspundere patrimonială pentru acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și
a procuraturii, prevăzute la art. 4 al Legii nr. 1545, cât și la art. 2036 Cod civil, în
speță nu se atestă. În aceiași ordine de idei, instanța de apel a reținut că acțiunile
întreprinse de organele de urmărire penală și de procuratură față de reclamantul
Chiose Serghei, i-au cauzat acestuia o stare de disconfort prin faptul că a intervenit
cu acuzații de ordin penal și au fost petrecute acțiuni de urmărire penală care au
intervenit peste garanții constituționale un prejudiciu moral, considerente din care
Statul poartă răspundere patrimonială pentru prejudiciul cauzat astfel.
Drept urmare, Chiose Serghei, în baza prevederilor art. 1998, 2007 Cod
civil și art. 3, 6, art.11 alin.(1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penal, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25.02.1998, are dreptul de a solicita repararea
prejudiciului moral pentru atragere neîntemeiată la răspundere penală.
Totodată, ținând cont de principiului compensării echitabile și rezonabile a
prejudiciului moral, suferințele psihice cauzate, stare de stres și de frustrare
provocate reclamantului-apelant Chiose Serghei, durata urmăririi penale,
gravitatea învinuirii formulate, statutul social, instanța de apel a considerat că,
suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral prin prisma Legii nr.1545 din
25.02.1998 încasată de instanța de fond, nu constituie un cuantum echitabil și nu
corespunde cu caracterul și gravității suferințelor psihice suportate de către Chiose
Serghei. Or aceste circumstanțe de rând cu trăirile sufletești și morale survenite în
3
urma unor măsuri procesuale de constrângere (percheziție, aducere forțată),
defăimarea bunului nume și a reputației în societate și localitatea sa, caracterul și
gradul de pericol social al infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuit, durata
aflării sub învinuire, aplicarea altor măsuri de investigație care i-au limitat și
îngrădit drepturile sale fundamentale, toate aceste circumstanțe dau temei de a
modifica cuantumul prejudiciului moral încasat de prima instanță prin majorarea
acestuia de la 5 000 lei până la până la 20 000 lei, compensație bănească care ar
putea atenua suferințele psihice suportate de Chiose Serghei ca urmare a atragerii
ilicite la răspundere penală.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 5 mai 2025, Serghei Chiose, a declarat recurs împotriva deciziei Curții
de Apel Sud, sediul Cahul, din 6 martie 2025, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie încasată suma de
1 000 lei cu titlu de prejudiciu material și 500 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
Recurentul este de acord cu argumentele reținute de prima instanță și de
instanța de apel, însă nu este de acord cu cuantumul despăgubirilor stabilit de
acestea, considerând că suma acordată este insuficientă. Instanța de apel nu a luat
în considerare: gravitatea presupuselor infracțiuni, încălcările procesuale,
rezonanța publică a acțiunilor autorităților, durata nejustificat de lungă a urmăririi
penale, natura drepturilor personale lezate și suferințele fizice și psihice cauzate.
Sub acest aspect, recurentul a reiterat aceleași argumente expuse anterior în cererea
de chemare în judecată și în cererea de apel.
La 28 mai 2025, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a declarat
recurs împotriva deciziei Curții de Apel Sud, sediul Cahul, din 6 martie 2025,
solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 4 iunie 2024 și
decizia Curții de Apel Sud, sediul Cahul, din 6 martie 2025 cu emiterea unei noi
hotărâri de respingere integrală a acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
În argumentarea recursului, a indicat drept temei prevederile art. 432 alin.
(1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel
se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Invocă faptul că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au luat în
considerare prevederile pct. 5.3 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 7 din 4 iulie 2005
cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de
instrucție în procesul urmăririi penale, potrivit cărora ordonanțele de recunoaștere
în calitate de bănuit și de învinuit constituie procedee legate de desfășurarea
normală a urmăririi penale și, prin ele însele, nu afectează drepturile sau libertățile
constituționale ale persoanei. De asemenea, susține că tergiversarea examinării
cauzei penale s-a datorat în mare parte reclamantului, întrucât, potrivit ordonanței
4
procurorului din cadrul Procuraturii raionului Taraclia din 24.10.2019 privind
căutarea lui Serghei Chiose, s-a constatat că învinuitul se sustrăgea de la urmărirea
penală, iar locul aflării acestuia nu era cunoscut.
La data de 21 iulie 2025, Procuratura Generală a Republicii Moldova a
depus o referință, prin care a menționat că recursul declarat de Serghei Chiose nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă și,
prin urmare, urmează a fi declarat inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
5
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs reține
că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 6 martie 2025 (f.d. 185).
Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost
expediată participanților la proces la data de 25 martie 2025 (Vol. II, f.d. 207) și
recepționată de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și de Serghei Chiose
la data de 1 aprilie 2025 (Vol. II, f.d. 211-212). Prin urmare, recursurile declarate
de Serghei Chiose la 5 mai 2025 și de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova
la 28 mai 2025 se consideră depuse în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de
procedură civilă.
În aprecierea recursurilor declarate de Serghei Chiose, și de Ministerul
Finanțelor al Republicii Moldova, Completul de judecată le califică ca fiind vădit
neîntemeiate în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Recurenții au invocat drept temei art. 432 alin. (1) lit. b) și lit. e) din Codul de
procedură civilă, susținând că prin admiterea recursului, se schimbă sau se
consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție și că instanța de apel ar fi
apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate. Totuși, recurenții nu indică
în mod concret care probe ar fi fost denaturate, ignorate sau analizate eronat.
Analiza recursurilor relevă că acestea nu formulează critici de drept, ci reiau
obiecții de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel. Astfel, Ministerul
Finanțelor exprimă dezacord față de soluția privind acordarea prejudiciului moral
și a cheltuielilor de judecată, fără a arăta vreo eroare de drept în aplicarea Legii nr.
1545/1998. Serghei Chiose susține că suma acordată cu titlu de despăgubire morală
este insuficientă, fără a demonstra caracterul nelegal sau arbitrar al raționamentului
instanței de apel.
Instanța de apel a motivat decizia detaliat, apreciind durata procedurilor
penale, impactul psiho-social asupra reclamantului și cuantumul despăgubirii în
conformitate cu criteriul echității și jurisprudența CEDO.
La capitolul dat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului
moral este și criteriul echității, care exprimă că, compensația bănească trebuie să
prezinte o justă și integrală despăgubire.
6
În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, precum și în lumina jurisprudenței constante a Curții
Europene, dar și a Curții Supreme de Justiție acest criteriu se traduce prin
necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru
prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât
acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive
pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.
În cauza Ernestina Zullo vs. Italia, CtEDO a subliniat că mărimea
despăgubirii trebuie raportată la nivelul de trai din statul respectiv și apreciată de
instanțele naționale într-un mod rezonabil, proporțional și adaptat circumstanțelor
cauzei. Cuantumul de 20 000 lei stabilit de instanța de apel cu titlu de prejudiciu
moral se încadrează în practica Curții Supreme de Justiție pentru cauze similare,
în temeiul Legii nr. 1545/1998 (deciziile nr. 2ra-262/24, nr. 2ra-98/23, nr. 2ra-
307/23, nr. 2ra-858/23, nr. 2ra-1650/2022), reflectând atât echitatea, cât și
jurisprudența internă și europeană privind protecția drepturilor persoanelor
afectate de proceduri îndelungate.
Recurenții nu combat aceste raționamente prin argumente juridice concrete,
formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În
absența unor critici pertinente, care să încadreze recursurile în limitele stricte ale
art. 432 Cod de procedură civilă, acestea trebuie considerate vădit neîntemeiate.
În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că niciuna dintre
cererile de recurs nu întrunesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se
resping ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2), din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibile recursurile declarate de Serghei Chiose și de
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, împotriva deciziei din 6 martie 2025
a Curții de Apel Sud, sediul Cahul.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
7