2ra-1769/23 — Repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii

La 2 septembrie 2021, Giovanni Gallitelli, reprezentat de avocatul Eduard Digore, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

În susținerea acțiunii a indicat că în 2015 a deschis un cont bancar de depozit la BC „Eximbank – Gruppo Veneto Banca” SA și l-a alimentat în tranșe până la acumularea sumei de 2 000 200,00 Euro. Contractul de depozit a fost încheiat pe un termen de 8 ani, cu rata dobânzii anuale de 5,25%.

La 20 august 2015 tipul tranzacției a fost calificat drept unul suspect, iar în următoarea zi, prin Decizia Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, au fost sistate pe un termen de 5 zile operațiunile din conturile bancare deschise la BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA. Ulterior, acest termen a fost prelungit.

Prin ordonanța Ofițerului superior Fiodor Verlan din 5 noiembrie 2015 a fost aplicată măsura de constrângere de sechestrare a mijloacelor bănești în sumă de 2 000 200,00 Euro deținute la contul de depozit, precum și asupra oricăror mijloace ce pot parveni pe acest cont. Prin încheierea judecătorului de instrucție din 5 noiembrie 2015 a fost sancționată punerea bunurilor sub sechestru, cu interzicerea instituției financiare a limitării în orice formă a înscrierii mijloacelor financiare la conturile menționate.

La 5 noiembrie 2015, Giovanni Gallitelli a fost recunoscut în calitate de bănuit, fiind amânată aducerea la cunoștință a calității. Prin ordonanța procurorului a fost dispusă autorizarea prelungirii urmăririi vizuale a acțiunilor bănuitului.

Prin ordonanța de ridicare din 17 noiembrie 2015 a fost dispusă ridicarea dosarului juridic și documentele primare la deschiderea conturilor bănuitului la BC „Eximbank – Gruppo Veneto Banca” SA. Prin încheierea judecătorului de instrucție din aceeași dată a fost autorizată ridicarea acestor documente.

La 1 februarie 2016, Giovanni Gallitelli a fost pus sub învinuire conform art. 42 alin. (2), art. 243 alin. (3) lit. b) din Codul penal al Republicii Moldova. În aceeași zi a fost emisă ordonanța privind dispunerea investigațiilor în vederea 1 căutării învinuitului și ordonanța privind reținerea acestuia pentru a fi pus sub învinuire.

Giovanni Gallitelli a fost reținut de către colaboratorii poliției de frontieră la 18 aprilie 2016 și predat colaboratorilor Centrului Național Anticorupție. În aceeași zi a fost emisă ordonanță privind eliberarea lui.

La 8 octombrie 2020 Giovanni Gallitelli a fost scos de sub urmărire penală din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Concomitent, a fost ridicat sechestrul aplicat pe mijloacele financiare ce îi aparțin, procesul penal fiind clasat.

Giovanni Gallitelli susține că i-a fost cauzat prejudiciu material și moral prin următoarele acțiuni pe care le consideră ilegale: a. sistarea operațiunilor din conturile bancare deschise la BC „Eximbank – Gruppo Veneto Banca” SA; b. ridicarea documentelor ce conțin secret bancar și date cu caracter personal; c. aplicarea sechestrului asupra mijloacelor bănești în sumă de 2 000 200,00 Euro aflate pe contul bancar deschis la BC „Eximbank – Gruppo Veneto Banca” SA; d. pornirea urmăririi penale; e. atribuirea calității de bănuit și amânarea aducerii la cunoștință a ordonanței; f. tragere la răspundere prin punerea sub învinuire în lipsă, fără aducerea la cunoștință a ordonanței; g. inițierea investigațiilor în vederea căutării; h. reținerea; i. urmărirea vizuală a acțiunilor în baza ordonanței procurorului.

Toate aceste acțiuni, în viziunea lui Giovanni Gallitelli ar fi cauzat un prejudiciu moral prin încălcarea dreptului de proprietate, dreptului la viață privată, dreptului la libera circulație, dreptului la secretul bancar.

Referitor la prejudiciului material, inițial, în cererea de chemare în judecată s-a indicat că acesta constă în dobânda legală de întârziere. Prin cererea reprezentantului său Eduard Digore, recurentul Giovanni Gallitelli și-a concretizat pretenția privind încasarea prejudiciului material, indicând că acesta îl reprezintă dobânda aferentă contractului de depozit care nu a fost încasată din cauza aplicării sechestrului (Vol. I, f.d. 179-182). La baza acestei poziții, Giovanni Gallitelli a indicat că a fost informat de către bancă despre faptul că ultima nu a putut să calculeze oarecare dobânzi deoarece mijloacele bănești au fost sechestrate, iar după punerea sechestrului au fost încetate orice operațiuni în privința lor.

Prin cererea de chemare în judecată concretizată, Giovanni Gallitelli a solicitat încasarea prejudiciului material cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii în sumă de 538 860,66 Euro și prejudiciului moral în mărime de 145 000 Euro. 2

La 26 octombrie 2022, Ministerul Justiției a depus apel prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea soluției, Curtea de Apel Chișinău a indicat că Giovanni Gallitelli este subiect al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, nefiind necesară emiterea emiterea unui act judecătoresc de dispoziție prin care acțiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanței de judecată să fie declarate ilegale.

Instanța de apel a considerat că intentarea cauzei penale în privința lui Giovanni Gallitelli și recunoașterea acestuia în calitate de învinuit, denotă cauzarea suferințelor psihice, a unui anumit grad de frustrare și incertitudine, retrăiri, încordare psihică și stare de disconfort, iar cuantumul prejudiciului urmează a fi determinat proporțional acestora. Pe cale de consecință, apreciind în ansamblu circumstanțele speței și având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul social al persoanei, instanța de apel contrar apelantului Giovanni Gallitelli consideră echitabilă încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul lui Giovanni Gallitelli a sumei de 40 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, care în opinia Colegiului civil constituie o satisfacție echitabilă pentru reclamantul apelant.

Referitor la capătul de pretenție privind repararea prejudiciului material, Curtea de Apel Chișinău a indicat că nu oricare prejudicii materiale pot fi solicitate 3 pentru încasare în temeiul Legii nr.1545/1998, ci doar acele prejudicii care sunt expuse în art.7 al legii nominalizate. Aceasta a mai indicat că Giovanni Gallitelli putea solicita Băncii restituirea sumei depozitului imediat după sistare/sechestrare, fapt nerealizat de către apelant, deși nu avea careva impedimente în acest sens. Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a indicat că apelantul a avut și are dreptul de a solicita Băncii, care a deținut în circuit mijloacele lui financiare, restituirea surselor financiare și dobânzilor aferente.

Prin cererea sa de recurs, Ministerul Justiției a solicitat casarea hotărârii instanței de judecată și a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii ca nefondată.

În calitate de temei de declarare a recursului, Ministerul Justiției a indicat că decizia instanței de apel este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor și prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție (art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă).

În principal, Ministerul Justiției în recursul său atrage atenția că pentru repararea prejudiciului în baza Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 este necesar să fie întrunite cumulativ circumstanțele de la art. 6 și de la art. 3. Dezvoltând acest argument, Ministerul Justiției susține că fiind în situația scoaterii de sub urmărire penală, Giovanni Gallitelli nu a fost atras la răspundere penală, nu a fost condamnat la pedeapsa sub formă de închisoare ți nii nu i-au fost aplicate măsuri preventive, care ar fi declarate ilegale printr-un act judecătoresc.

În calitate de jurisprudență națională, Ministerul Justiției a făcut referire la Încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2021 nr. 2ra-1635/21. Totuși, instanța observă că prezenta cauză este esențial diferită de cea la care a făcut referire Ministerul Justiție. În cauza soluționată prin Încheierea nr. 2ra-1635/21 recurentul a avut doar calitatea de bănuit, nu și calitatea de învinuit, cum a avut-o Giovanni Gallitelli. În altă ordine de idei, în acea cauză, prima instanță a respins acțiunea și instanța de apel a menținut hotărârea, recursul fiind declarat inadmisibil din motiv că ar reprezenta un simplu dezacord cu soluția dată de instanțele ierarhic inferioare. b. Recursul avocatei Ina Bostan, în interesele lui Giovanni Gallitelli, 4

Recurentul Giovanni Gallitelli a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea integrală a Deciziei Curții de Apel Chișinău și casarea parțială a Hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Avocata Ina Bostan, în interesele lui Giovanni Gallitelli a indicat că Decizia Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2023 se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor (art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă). În special a făcut referire la aprecierea vădit nerezonabilă a probei – Contractul de depozit ***** din 6 februarie 2015.

În susținerea poziției sale, Giovanni Gallitelli, reprezentat de avocata Ina Bostan, a indicat în cererea de recurs că anume din cauza intervenției organelor de urmărire penală și ale procuraturii recurentului i-a fost cauzat prejudiciul material invocat – pierderea dobânzilor aferente contractului de depozit. Dezvoltând acest argument, recurentul susține că între acesta și BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a fost încheiat un contract de depozit cu rada dobânzii de 5,25% pe an. Cu toate acestea, recurentul consideră că Condițiile Generale Bancare pentru persoanele fizice din Eximbank sunt contrare prevederilor art. 996 din Codul civil și contractului încheiat. Prin urmare, recurentul consideră că instanța de apel a apreciat vădit nerezonabil clauzele contractului de depozit și a încălcat principiul forței obligatorii a contractului.

În plus, mai susține că „Condițiile Generale Bancare” nu au fost examinate în cadrul cercetării judecătorești și nu au fost anexate la materialele dosarului, iar răspunsul băncii referitor la faptul imposibilității calculării dobânzilor din cauza sechestrului nu ar fi fost cercetat de instanța de apel.

Referitor la cuantumul prejudiciului moral admis spre încasare, Giovanni Gallitelli a indicat că instanța de apel nu a ținut cont de disproporționalitatea prejudiciului încasat cu cel pretins de apelant.

Mărimea compensației solicitate spre încasarea de către Giovanni Gallitelli este una vădit excesivă, motiv din care nu poate fi solicitată integral (145 000 Euro), or, prin prisma Convenției CEDO, cuantumul despăgubirii trebuie astfel stabilit, încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

Atât instanța de judecată, cât și instanța de apel, suficient de detaliat au examinat și apreciat cuantumul prejudiciului moral care urmează a fi compensat recurentului Giovanni Gallitelli. În acest sens s-a apreciat natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul social al persoanei. În această parte, recursul este vădit neîntemeiat.

În partea ce ține de compensarea prejudiciului material, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. 7

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 este reparabil prejudiciul material cauzat persoanei fizice în urma blocării conturilor bancare.

Cu toate acestea, este esențial a atrage atenția asupra faptului că în prezenta cauză au fost blocate mijloacele bancare aflate la contul BC „Eximbank – Gruppo Veneto Banca”, precum și a oricăror mijloace financiare care vor parveni (inclusiv procente din rata dobânzii la depozit) la conturile acestuia deschise la banca vizată din momentul aplicării sechestrului. Totodată, prin aceeași încheiere a judecătorului de instrucție s-a interzis instituției financiare BC „Eximbank – Gruppo Veneto Banca” SA a limitării în orice formă a înscrierii mijloacelor financiare la conturile menționate (Vol. I, f.d. 38-39).

Aplicarea sechestrului asupra unui cont bancar trebuie analizată nu doar în abstract, ca măsură restrictivă asupra dreptului de proprietate, ci în contextul intenției reale și efective a titularului contului față de disponibilitatea și utilizarea sumelor respective. În cauza de față, contul bancar în cauză este un depozit constituit pe o perioadă de 8 ani – până la 7 februarie 2022. Acest fapt indică asupra intenției lui Giovanni Gallitelli la deschiderea contului de depozit – de a nu utiliza mijloacele bănești respective în perioada de acțiune a contractului de depozit, utilizarea mijloacelor bănești în acest sens fiind o excepție neinterzisă.

Potrivit art. 1222 alin. (1) din Codul civil, în vigoare la data încheierii contractului de depozit, prin contractul de depozit bancar, banca sau o altă instituție financiară (bancă), licențiată conform legii, primește de la clientul său (deponent) sau de la un terț în folosul deponentului o sumă de bani pe care se obligă să o restituie deponentului după un anumit termen (depozit la termen) sau la cerere (depozit la vedere). Scopul inițial al deschiderii acestui cont de depozit, și nu a unui alt tip de cont bancar (de exemplu cont curent bancar), a fost de a conserva mijloacele bănești în vederea obținerii unei dobânzi.

Prin urmare, intervenția sechestrului asupra acestui cont nu are, în mod obiectiv, efectul de a restrânge o libertate de dispoziție asupra mijloacelor bănești de la contul de depozit bancar. Cu adevărat, contractul de depozit permite posibilitatea retragerii mijloacelor bănești (pct. 2.4 din contractul de depozit), însă acest instrument este unul de excepție în contextul raportului juridic în care s-a antrenat Giovanni Gallitelli cu banca. La materialele dosarului nu există nici o dovadă a solicitării ridicării, cel puțin, parțiale a sechestrului de pe conturile bancare de la banca vizată.

În lipsa unei cereri de ridicare a sechestrului aplicat pe contul bancar de depozit, se concluzionează că Giovanni Gallitelli a acceptat existența acestei măsuri care opera în paralel cu intenția sa de a conserva mijloacele bănești și de a nu le utiliza. Prin urmare, simpla existență a sechestrului pe un cont de depozit pe un termen de opt ani nu denotă în mod automat o interferență în exercitarea 8 dreptului de proprietate, cât ea nu contravine expres conduitei sau voinței exprimate de titular.

În general, critica lui Giovanni Gallitelli în partea reparării prejudiciului material se referă la faptul că urmare a existenței sechestrului, banca la care avea deschis contul de depozit nu i-ar fi calculat dobânda contractuală.

Instanța de judecată observă că prin încheierea de autorizare a aplicării sechestrului din 5 noiembrie 2015 (Vol. I, f.d. 38-39), instanța de judecată nu a indicat vreo limitare la parvenirea mijloacelor bănești (inclusiv rata dobânzii la depozit) pe conturile recurentului. Totodată s-a interzis instituției financiare BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA a limitării în orice formă a înscrierii mijloacelor financiare la conturile menționate.

Însuși recurentul Giovanni Gallitelli indică în cererea de recurs că prejudiciul material îl constituie suma dobânzilor aferente contractului de depozit. În continuare, acesta indică faptul că contractul este acordul de voință al semnatarilor și produce efecte juridice (pct. 19, 21 din cererea sa de recurs).

Recurentul încearcă în recursul său să pună în discuție că aplicarea în speță a Condițiilor Generale Bancare pentru persoanele fizice a Eximbank ar fi contrară prevederilor art. 996 din Codul civil și contractului de depozit încheiat. La pct. 23 din cererea sa de recurs, Giovanni Gallitelli indică că contractul de depozit, fiind un act juridic civil obligatoriu pentru părți, este unul purtător de dobânzi și doar părțile puteau conveni ca banca să nu plătească deponentului dobândă.

Cu toate acestea, urmare a refuzului BC „Eximbank-Gruppo Veneto Banca” SA de a calcula și achita dobânda (Vol. I, f.d. 187), Giovanni Gallitelli a solicitat ca cuantumul acesteia să fie încasat în calitate de prejudiciu material de la stat.

Într-un asemenea context, discuția privind eventualul prejudiciu cauzat de neplata dobânzii nu vizează în mod direct o ingerință a autorităților statului în patrimoniul reclamantului, dar comportamentul contractual al băncii în raport cu clauzele depozitului constituit. Însăși recurentul denotă o situație litigioasă în contextul refuzului băncii de a calcula dobânda, aspect ce ține de analiza raportului dintre părți și de interpretarea obligațiilor asumate de bancă, în condițiile reglementate de contractul de depozit, condițiile de afaceri ale băncii și legislația în vigoare.

Prin urmare, recursul lui Giovanni Gallitelli și în partea compensării prejudiciului material este vădit neîntemeiat. Fondul problemei pe care o indică este direcționată împotriva unui pârât necorespunzător, întrucât litigiul pe fond se referă la o eventuală neexecutare sau executare defectuoasă a obligațiilor contractuale cu banca.

Completul Curții Supreme de Justiție statuează că invocarea în acțiune și ulterior în recurs a unor obiecții îndreptate împotriva unui pîrît necorespunzător echivalează cu un recurs vădit neîntemeiat în sensul art. 432 alin. (1) lit.f) din 9 Codul de procedură civilă, întrucât aceste critici nu privesc legalitatea hotărârii pronunțate față de subiectul pasiv real al raportului juridic dedus judecății.

Faptul că pentru a constata că cererea este în mod vădit neîntemeiată, Curtea are uneori nevoie să recurgă la un raționament mai lung și minuțios în decizia sa, nu schimbă nimic din caracterul „vădit” neîntemeiat al recursului. Un asemenea raționament judiciar este dictat de obligația instanței de a combate cu claritate argumentele formale ale reclamantului, chiar dacă ele sunt esențial lipsite de fond juridic.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției și de avocata Ina Bostan, în interesele lui Giovanni Gallitelli, împotriva deciziei din 12 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 10