2ra-1050/24 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- Dezacordul recurentei cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei
2ra-1050/24 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Societatea cu Răspundere Limitată „Larsan-Nor” împotriva
Societății cu Răspundere Limitată „Tetra-H Prim” și Svetlanei Nani
(încasarea datoriei)
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2024
(dosarul nr: 2ra-1050/24
Nr. PIGD 2-19200075-01-2ra-18092024)
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni- jud. N. Doroftei
Curtea de Apel Chișinău - jud. A. Panov, V. Cotorobai, V. Mihaila
17 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Studiind în lipsa părților recursul declarat de Svetlana Nani,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 17 decembrie 2019, SRL „Larsan-Nor” a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva SRL „Tetra-H Prim” și Svetlanei Nani privind încasarea
datoriei.
În motivarea acțiunii a indicat că la data de 23 octombrie 2018 între S.R.L.
„Larsan-Nor” în calitate de Vânzător și S.R.L. „Tetra-H Prim” în calitate de
Cumpărător a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 54, în
conformitate cu care în favoarea S.R.L. „Tetra-H Prim” i-au fost livrați 21 000 pui
de una zi broiler. Totuși, suma restantă în mărime de 96344 lei nu a fost achitată.
De asemenea, a indicat că în conformitate cu contractul de fidejusiune nr.
55 din 23 octombrie 2018, încheiat între SRL „Larsan-Nor” în calitate de creditor
și persoana fizică Svetlana Nani în calitate de fidejusor, ultima și-a asumat
obligația de a răspunde solidar pentru executarea de către SRL „Tetra-H Prim” a
obligațiilor sale conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 54 din 23
octombrie 2018 față de SRL „Larsan-Nor”.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat:
4.1. Încasarea de la pîrîtul S.R.L. "Tetra-H Prim" și copârâtul Svetlana NANI
în mod solidar, în favoarea reclamantului S.R.L. „Larsan-Nor" a sumei de
96 344 lei (nouăzeci și șase mii trei sute patruzeci și patru lei), cu titlul de
datorie creată în urma neexecutării obligațiilor de plată față de S.R.L.
,,Larsan-Nor".
4.2. Încasarea de la pîrîtul S.R.L. "Tetra-H Prim" și copârâtul Svetlana NANI
în mod solidar, în favoarea reclamantului S.R.L. „Larsan-Nor" a taxei de
stat în mărime de 2890,32 lei (două mi opt sute nouăzeci mii lei, treizeci și
doi bani), achitată la depunerea acțiunii.
Ulterior, la 5 decembrie 2022, SRL „Larsan-Nor” și-a concretizat
pretențiile menținând doar pretențiile față de Svetlana Nani.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești sediul Ialoveni din 12 iunie 2023 s-a
admis integral acțiunea, s-a încasat de la Nani Svetlana datoria în sumă de 96344
lei și suma de 2890,32 lei cu titlu de compensație a cheltuielilor de judecată ce
constau din taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 3 iulie 2023, Svetlana Nani, reprezentată de avocatul Pavel Tarlev, a
depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 12 iunie 2023 prin care a solicitat
casarea acesteia și emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în
judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2024, s-a respins cererea
de apel declarată de avocatul Tarlev Pavel în interesele lui Nani Svetlana și s-a
menținut hotărârea din 12 iunie 2023.
În motivarea deciziei instanța de apel a apreciat afirmațiile apelantului,
referitor la validarea creanței în mărime de 96 344 lei conform tabelului definitiv
al creanțelor creditorilor împotriva patrimoniului debitorului SRL „Tetra-H Prim”
din 22.01.2020, deoarece nu a fost prezentat instanței tabelul definitiv al creanțelor
creditorilor împotriva patrimoniului debitorului SRL ”Tetra-H prim”, nefiind
prezentată nici-o dovadă a faptului că creanța SRL ”Larsan-Nor”, în mărime de
96344,00 lei ar fi fost validată de instanța de judecată.
La fel se apreciază critic afirmațiile apelantului precum că fidejusiunea
instituită în privința lui Nani Svetlana ar fi încetat în temeiul art. 1170 alin. (2) din
Codul Civil, deoarece potrivit pct. 5.1 al Contractului de vânzare-cumpărare pui
de una zi (broiler) nr. 54 încheiat la 23 octombrie 2018 între S.R.L. ”Larsan-Nor”
și S.R.L. ”Tetra H Prim”, Cumpărătorul s-a obligat să achite prețul total al partidei
stabilite de comun acord timp de 303 zile calendaristice de la data livrării partidei
respective, prin transferarea mijloacelor bănești la contul Vânzătorului. Astfel,
conform Facturii fiscale nr. IM 0249013 din data de 24.10.2018, la data respectivă,
S.R.L. ”Larsan-Nor” a livrat S.R.L. ”Tetra H Prim” pui de o zi broiler în valoare
totală de 166344,00 lei, iar conform actului de verificare a decontărilor reciproce,
S.R.L. ”Tetra H Prim” a efectuat prima plată în baza Facturii fiscale nr. IM
0249013 abia la data de 16 iulie 2019, în sumă de 72000 lei (f.d.10). Prin urmare,
din moment ce S.R.L. ”Tetra H Prim”, la data de 16 iulie 2019 a întreprins acțiuni
din care a rezultat că recunoaște datoria și anume a achitat parțial datoria pe care o
avea față de S.R.L. ”Larsan-Nor” în baza Contractului de vânzare-cumpărare pui
de una zi (broiler) nr. 54 încheiat la 23 octombrie 2018 și a Facturii fiscale nr. IM
0249013 din 24.10.2018, termenul de un an instituit la art. 1170 alin. (2) din Codul
Civil a început să curgă din nou de la data de 16 iulie 2019, iar acțiunea a fost
depusă la 17 decembrie 2019.
Având în vedere cele menționate, instanța de apel nu poate reține
argumentele apelantului, deoarece acesta interpretează eronat normele de drept și
situația de fapt, iar soluția primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a
normelor de drept material, cu aprecierea juridică cuvenită a probelor în
conformitate cu art.130 Codul de procedură civilă și respectării prevederilor
art.121, art.122 Codul de procedură civilă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 12 septembrie 2024, Svetlana Nani a depus o cerere de recurs împotriva
deciziei din 24 aprilie 2024 prin care a solicitat casarea acesteia și a hotărârii din
12 iunie 2023 și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă
integral.
Recurenta susține că a recepționat decizia contestată la 15 august 2024.
În motivarea recursului a invocat temeiul prevăzut la art. 432 alini. (1) lit.
e) din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului a invocat că termenul fidejusiunii nu este
determinat, considerând că sunt incidente prevederile art. 240 din Codul civil –
actul juridic încheiat sub condiție rezolutorie. În susținerea acestei poziții a invocat
deciziile Curții Supreme de Justiție în cauzele nr. 2ra-1081/14, 2ra-2512/15, 2ri-
233/17.
Astfel, recurenta susține că SRL „Larsan-Nor” a depus acțiunea împotriva
fidejusorului Svetlana Nani la 17 decembrie 2019, ci nu în decursul unui an de la
scadența obligațiilor garantate – 23 noiembrie 2018. Astfel, ar rezulta că
fidejusiunea recurentei Nani Svetlana a încetat la data de 23 noiembrie 2019.
Svetlana Nani consideră că în raport cu recurenta Svetlana Nani nu există
nicio creanță a intimatei SRL „Larsan-Nor”.
Termenul de la art. 1170 alin. (2) din Codul civil nu ar fi un termen de
prescripție dar un termen de perimare, fiind un termen de existență a obligației
accesorii în interiorul căruia fidejusorul rămâne obligat față de creditor.
Respectiv, prin expirarea termenului, prin prisma art. 1170, recurenta ar fi
fost eliberată din calitatea de fidejusor.
Totodată, recurenta susține că creanța față de SRL „Tetra-H Prim” a fost
validată în tabelul definitiv al creanțelor din 22 ianuarie 2020.
Recurenta indică în acest sens că validarea creanței intimatei a căpătat
puterea lucrului judecată și urmează să-și revendice toate datoriile în cadrul
procesului de insolvabilitate.
La 13 noiembrie 2024, SRL „Larsan-Nor”, a depus o referință la cererea de
recurs prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului pe motiv că este
vădit neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 24 aprilie 2024 (f.d. 153-154). La materialele dosarului, însă nu
există nicio confirmare a recepționării deciziei motivate de către participanții la
proces.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că doar faptul
atestării scrisorii de expediere la actele dosarului nu este în sine o dovadă suficientă
de comunicare corespunzătoare și eficientă a unui act de procedură, în absența
oricăror probe confirmative de recepție (decizia nr. 2r-148/25, §32).
Din aceste considerațiuni, se consideră că recursul depus la 12 septembrie
2024 de către Svetlana Nani este depus în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.
a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.
În sensul art. 442 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează în
limitele invocate în recurs. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
subliniază că același raționament se aplică și la verificarea admisibilității
recursului prin prisma limitelor invocate în recurs. Or, caracterul vădit neîntemeiat
al recursului nu poate fi determinat în baza altor argumente decât cele invocate în
cererea de recurs.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în
recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei
de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are
un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
În esență, recurenta își construiește recursul pe ideea că fidejusiunea ar fi,
în speță, fără termen pentru ca apoi să prevaleze de prevederea art. 1170 alin. (2)
din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019.
În acest sens, recurenta susține că formularea clauzei – „momentul
executării de către Debitor a tuturor obligațiilor conform contractului de vânzare-
cumpărare pui 1 zi nr. 54 din 23 octombrie 2019” nu s-ar încadra în nicio
modalitate de instituire a termenului și anume prin indicarea unei date
calendaristice, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și sigur că
se va produse. În susținerea acestei teze a invocat 3 decizii ale Curții Supreme de
Justiție din 14 mai 2014, 16 decembrie 2015 și 30 august 2017 care ar califica
clauzele „până la executarea obligației de către debitor” drept unele în care nu este
stabilit un termen.
Totuși, un astfel de argument este vădit neîntemeiat, chiar și la o examinare
sumară a acestuia.
Or, în jurisprudența ulterioară a Curții Supreme de Justiție (decizia nr. 2ra-
1/21 din 14 aprilie 2021; decizia nr. 2ra-1378/21 din 20 octombrie 2021) a fost
indicat că contractele de fidejusiune care acționează până la achitarea deplină a
tuturor sumelor obligațiilor garantate, s-a concluzionat că termenul nu a fost limitat
la stabilirea unei date calendaristice, or, părțile au prevăzut termenul de valabilitate
și anume, până la achitarea integrală a tuturor sumelor obligațiilor garantate. În
aceste cazuri, termenul este unul determinabil, nefiind determinat de o împrejurare.
Astfel, termenul pentru care fidejusiunea a fost prestată nu a încetat din motiv că
nu a suervenit stingerea obligațiilor garantate și respectiv, norma indicată la art.
1170 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), nu este aplicabilă
raportului juridic dedus judecății.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că nu poate
valida un recurs care pleacă de la o calificare eronată a clauzei și nu se poate obține
casarea deciziei instanței de apel în baza unor argumente vădit neîntemeiate.
Controlul de legalitate exercitat de instanța de recurs nu poate substitui concluziile
instanței de apel prin interpretări selective ale practicii judiciare și argumente care
demonstrează o analiză defectuoasă, ab initio, a clauzelor contractuale raportate la
prevederile legale.
Un recurs este vădit neîntemeiat inclusiv atunci când recurentul își sprijină
criticile pe argumente care, în mod evident, nu pot răsturna decizia instanței de
apel, deoarece sunt vădit netemeinice: fie pornesc de la premise greșite, fie
contrazic actele cauzei ori jurisprudența aplicabilă, fie nu indică o eroare reală de
drept sau de procedură. Într-o asemenea situație, recursul nu creează un dubiu
juridic serios asupra legalității soluției atacate și nu poate substitui motivarea
instanței de apel prin simple afirmații sau interpretări speculative.
Faptul că pentru a constata că cererea este în mod vădit neîntemeiată, Curtea
are uneori nevoie să recurgă la un raționament mai lung și minuțios în decizia sa,
nu schimbă nimic din caracterul „vădit” neîntemeiat al recursului. Un asemenea
raționament judiciar este dictat de obligația instanței de a combate cu claritate
argumentele formale ale reclamantului, chiar dacă ele sunt esențial lipsite de fond
juridic (încheierea nr. 2ra-1769/23, §48).
Referitor la celelalte argumente ale recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel
Chișinău, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept
material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a
circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.
Argumentelor invocate de către recurentă și s-a dat un răspuns detaliat și
clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un
simplu dezacord cu soluția adoptată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că
instanța de apel a efectuat o verificare completă a raportului juridic dedus judecății,
a identificat corect natura obligațiilor ce revin participanților la proces în raport cu
circumstanțele faptice, concluziile instanței de apel fiind rezultate din cercetarea
probelor.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul declarat de Svetlana Nani, ca fiind vădit neîntemeiat, prin
urmare inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433,
alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Svetlana Nani.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat