2ra-1/21 — încasarea datoriei

2ra-1/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Gîrleanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun)

DECIZIE

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând în ședință publică recursurile declarate de Banca Comercială

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acțiuni și de către Eugenia

Oprea, reprezentată de avocatul Oleg Grosu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acțiuni împotriva Eugeniei

Oprea și Societății cu Răspundere Limitată „Profit-Impex” cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva deciziei din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe Societe

Generale” Societate pe Acțiuni și de către Eugenia Oprea și Societatea cu Răspundere

Limitată „Profit-Impex” și a fost menținută hotărârea din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La data de 16 iulie 2015, Banca Comercială ”Mobiasbancă-Groupe Societe

Generale” Societate pe Acțiuni a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Eugeniei Oprea cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că Oprea Eugenia a beneficiat de două

credite, conform contractelor de acordare a creditului și anume:

- contractul de credit nr. C/06/0059 din 18 decembrie 2006 în sumă de 500 000 de

lei, cu termenul de scadență la 18 decembrie 2009;

1

- contractul de credit nr. I/06/0008 din 21 decembrie 2006 în sumă de 500 000 de

lei, cu termenul de scadență la 21 decembrie 2016.

A indicat că, în scopul asigurării la timp a obligațiilor asumate conform

contractelor de credit, Oprea Eugenia, potrivit clauzelor contractului de ipotecă din

19 decembrie 2006 și prin Acordul adițional din 21 decembrie 2006, a depus în gaj lotul

de pământ pentru construcții cu suprafața de 0,0628 ha, nr. cadastral XXXXX și casa

de locuit amplasată pe acest teren cu suprafața totală de 103,4 m.p., nr. cadastral

XXXXX, situate în XXXXX.

A specificat că prin hotărârea din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Ialoveni, s-a dispus

transmiterea în posesia băncii a bunului gajat, iar, în temeiul contractului de vânzare-

cumpărare din 04 iulie 2014, banca a comercializat bunul gajat la prețul de 30 000 de

euro, echivalentul la ziua achitării a 576 978 de lei.

Reclamanta a reiterat că din suma obținută din comercializarea bunului gajat, a

fost acoperită parțial datoria în baza contractului de credit nr. C/06/0059 din 18

decembrie 2006 și dobânzile calculate, însă, în baza contractului de credit nr. I/06/0008

din 21 decembrie 2006 datoria a rămas total neacoperită și anume, suma de

1 131 636,20 de lei, dintre care: credit în sumă de 500 000 de lei, dobândă în sumă de

432 886,20 de lei, penalitate - 180 000 de lei și comision de gestiune în sumă de 18 750

de lei.

A menționat că prin notificarea din 19 noiembrie 2014, Oprea Eugenia a fost

înștiințată despre existența datoriei și i s-a acordat termen de 15 zile pentru achitarea

tuturor plăților față de bancă, însă, pârâta a refuzat să achite datoria.

BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a solicitat încasarea de la Oprea

Eugenia a sumei de 1 131 636,20 de lei cu titlu de datorie și sumei de 33 949,08 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

La 16 iulie 2015, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Eugeniei Oprea și SRL „Profit-Impex” cu privire la

încasarea datoriei (f.d. 67-68, volumul I).

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că Oprea Eugenia a beneficiat de un

credit conform contractului de acordare a creditului nr. C/06/0059 din 18 decembrie

2006 în sumă de 500 000 de lei, cu termenul de scadență la 18 decembrie 2009.

A indicat că prin contractul de fidejusiune nr. C/06/0059 din 18 decembrie 2006,

încheiat între bancă și SRL „Profit-Impex”, ultima s-a obligat să execute integral

obligațiunile debitorului Oprea Eugenia rezultate din contractul de credit nr. C/06/0059

din 18 decembrie 2006.

A specificat că în urma comercializării bunului ipotecat în baza contractului de

ipotecă din 19 decembrie 2006 și acordului adițional din 21 decembrie 2006, a fost

acoperită parțial datoria față de bancă pe contractul de credit nr. C/06/0059 din 18

decembrie 2006, creanța rămasă neacoperită pe acest contract constituind 484 032,57

de lei, dintre care: credit în sumă de 2 314 lei, dobândă în sumă de 481 239,29 de lei și

penalitate în sumă de 479,28 de lei.

2

Reclamanta a menționat că potrivit contractului de fidejusiune, fidejusorul SRL

„Profit-Impex” a garantat executarea integrală a obligațiilor debitorului cu suma

maximă de 526 250 de lei. La 19 noiembrie 2014, a transmis pârâților notificările nr.

CI/18/01-1435 și nr. CI/18/01-1436, prin care le-a comunicat despre existența datoriei

și le-a acordat termen de 15 zile pentru achitarea acesteia, însă, nu a primit niciun

răspuns.

BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a solicitat încasarea în mod

solidar de la Oprea Eugenia și SRL „Profit-Impex” a datoriei în mărime totală de

484 032,57 de lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 14 520,97 de lei.

Prin încheierea din 27 mai 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, cauzele

civile au fost conexate într-un singur proces.

Prin hotărârea din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA și

a fost încasată de la Oprea Eugenia în beneficiul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe

Generale” SA suma de 568 482 de lei cu titlu de datorie și suma de 17 054,46 de lei cu

titlu de taxă de stat. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 27 aprilie 2017, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a declarat

apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani în partea respingerii acțiunii

și emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care să fie încasată suplimentar din

contul Eugeniei Oprea suma de 563 154,20 de lei și să fie încasată, în mod solidar, din

contul Eugeniei Oprea și SRL „Profit-Impex” suma de 484 032,57 de lei, cu încasarea

din contul intimaților a tuturor cheltuielilor de judecată.

La 27 aprilie 2017 Oprea Eugenia și SRL „Profit-Impex”, reprezentați de avocatul

Oleg Grosu, au declarat apel împotriva hotărârii din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe

în partea admiterii acțiunii și emiterea în această parte a unei hotărâri noi, prin care

acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată și tardivă, cu încasarea totodată de la intimată

a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SRL și Oprea

Eugenia și a fost menținută hotărârea din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

Prin decizia din 22 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție, au fost admise

recursurile declarat de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SRL și Oprea

Eugenia, reprezentată de avocatul Oleg Grosu și a fost casată integral decizia din

28 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SRL și de către

3

Oprea Eugenia și SRL „Profit-Impex”, fiind menținută hotărârea din 05 aprilie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La data de 16 martie 2020 BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SRL a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din

05 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani în partea respingerii acțiunii și

emiterea în această parte a unei hotărâri noi, prin care să fie încasată suplimentar din

contul Eugeniei Oprea suma de 563 154,20 de lei și să fie încasată, în mod solidar, din

contul Eugeniei Oprea și SRL „Profit-Impex” suma de 484 032,57 de lei, cu încasarea

din contul intimaților a taxei de stat pentru cererea de recurs în mărime de 15 707,80 de

lei.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că decizia instanței de apel este

neîntemeiată și nemotivată.

A indicat că instanța de apel eronat a stabilit că banca a dispus de dreptul de

comercializare a bunului gajat din anul 2011, deoarece a dispus de acest drept începând

cu data de 02 mai 2012, potrivit procesului-verbal de transmitere în posesie a bunurilor

gajate, indicate în hotărârea din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Ialoveni. Respectiv,

termenul de comercializare a bunului a durat nu 3 ani, ci 2 ani.

A susținut că a purces imediat la inițierea procesului de comercializare, care s-a

finalizat cu vânzarea bunului la 04 iulie 2014, proces ce este unul complex și nu

întotdeauna de scurtă durată, care la rândul lui presupune atragerea unui evaluator

independent pentru evaluarea bunului supus comercializării, identificarea potențialilor

cumpărători, negocierea prețului în vederea respectării interesului major al debitorului

gajist și stabilirea prețului comercial rezonabil.

Consideră că este neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că nu este în

drept să pretindă dobânda aferentă creditului și alte costuri pentru perioada între

inițierea exercitării dreptului de ipotecă și valorificarea nemijlocită a bunului ipotecat,

or, legislația civilă nu obligă creditorul ipotecar la inițierea procedurii de executare silită

a dreptului de gaj să rezilieze contractul de credit, această opțiune fiind un drept și

nicidecum o obligație. Astfel, la momentul inițierii procesului de recuperare, banca nu

a reziliat contractele de credit, fiind în drept să calculeze dobânzile aferente creditului

pentru perioada valabilității actului juridic.

De asemenea, recurenta consideră că este greșită concluzia instanței de apel cu

privire la încetarea de drept a fidejusiunii, deoarece conform pct. 7.1 din contractul de

fidejusiune, prezentul contract intră în vigoare din momentul semnării lui și acționează

până la achitarea deplină a tuturor sumelor obligațiilor garantate în conformitate cu

prevederile prezentului contract de fidejusiune.

La fel, recurenta a invocat că este neîntemeiat și argumentul instanței de apel cu

privire la neinformarea fidejusorului despre întârzierea executării obligațiilor de către

debitorul Oprea Eugenia, deoarece conform extrasului din Registrul persoanelor

juridice, ultima este administratorul SRL „Profit-Impex”.

4

La 04 iunie 2020 Eugenia Oprea, reprezentată de avocatul Oleg Grosu, a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei

hotărâri noi, prin care acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată și tardivă.

În motivarea recursului s-a menționat că cererea de chemare în judecată a fost

depusă cu încălcarea termenului de prescripție, adică peste 8 ani de la data când s-a

născut dreptul la acțiune (14 mai 2007 – data preavizării recurentei despre acumularea

datoriei la credite) și prin urmare creanța principală, garantată a creditorului gajist a fost

prescrisă.

Astfel, a specificat că odată cu expirarea termenului de prescripție a obligației de

bază, a expirat și termenul de prescripție al obligației accesorii. Deci, este neîntemeiată

și urmează a fi respinsă ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de bancă cu

privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere, respectiv, intimata la satisfacerea

creanțelor sale se va limita doar la valoarea provenită din vânzarea bunului gajat, fără

a mai pretinde alte plăți suplimentare.

Reprezentantul recurentei a mai indicat că instanțele de judecată au omis să se

expună asupra argumentelor cu privire la vicierea procesului de evaluare a bunurilor

preluate de la Oprea Eugenia, or, valoarea gajului a fost stabilită de bancă la suma de

1 034 280 de lei, ceea ce constituia 68 % din valoarea de piață a bunului imobil, iar,

vânzarea a fost efectuată unipersonal de către intimată la propria dorință, la preț

diminuat, fără înștiințarea debitorului.

Consideră că sunt contradictorii concluziile instanței de apel, care pe de o parte a

menționat că restituirea anticipată a creditului, inclusiv prin metoda vânzării bunului

gajat, poate avea loc doar în cazul rezilierii contractului, pe de altă parte a concluzionat

eronat că termenul de prescripție penru diferența sumei datorată începe să curgă de la

data vânzării bunului gajat. Această concluzie nu are niciun suport legal, din contra

sfidează instituția securității raporturilor juridice într-un stat de drept, deoarece dreptul

băncii nu a fost încălcat la data vânzării bunului gajat, însă la data de 14 mai 2007, când

datoria integrală de 1 145 431 de lei a devenit scadentă și exigibilă.

A notat că instanța de fond nu trebuia să respingă acțiunea împotriva

SRL „Profit-Impex” ca neîntemeiată, ci urmă să restituie cererea de chemare în judecată

în conformitate cu art. 170 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, deoarece BC

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SRL nu a respectat procedura de soluționare

prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară, prevăzută atât de lege pentru categoria

respectivă de cauze, cât și de contractul părților.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 26 noiembrie

2019.

5

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 14647, la 26 decembrie 2019 decizia instanței de

apel a fost expediată în adresa părților (f.d. 176, volumul II), însă, la materialele cauzei

lipsesc date cu privire la recepționarea acesteia de către recurenți.

Totodată, se reține că potrivit pct. 1 din Anexa la Dispoziția nr. 1 din 18 martie

2020 a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe durata stării de

urgență termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă,

iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite

potrivit Hotărîrii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020 (17 martie - 15 mai 2020).

Astfel, recursurile, declarate la data de 16 martie 2020 de către BC

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SRL și la 04 iunie 2020 de către Oprea

Eugenia, sunt în termen.

La 03 iunie 2020, copia recursului declarat de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe

Generale” SRL a fost expediată în adresa intimaților Oprea Eugenia, SRL „Profit-

Impex” și avocatului Oleg Grosu (f.d. 192, 207-210,212, volumul II), iar la 13 iunie

2020 a fost expediată copia recursului declarat de către Oprea Eugenia în adresa

intimatei BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SRL și a SRL „Profit-Impex”

(f.d. 206, 211, volumul II), cu înștiințarea despre depunerea referinței.

La 21 iulie 2020, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SRL a depus

referință la recursul Eugeniei Oprea, solicitând considerarea acestuia inadmisibil

(f.d. 213-214, volumul II).

Alte referințe nu au fost depuse.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 05 august 2020 a considerat recursurile admisibile și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a dispus

examinarea recursurilor în ședință publică.

În ședința de judecată reprezentantul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe

Generale” SRL, Alexandru Stahi a susținut recursul declarat și a solicitat admiterea

acestuia, casarea deciziei din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii

din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani în partea respingerii acțiunii

și emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Reprezentantul recurentei Oprea Eugenia, precum și a SRL „Profit-Impex”,

avocatul Oleg Grosu, a susținut recursul declarat și a solicitat admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea

admiterii acțiunii, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi, prin care acțiunea să

fie respinsă ca neîntemeiată și tardivă.

Audiind participanții la proces, studiind materialele dosarului, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul declarat de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SRL urmează a fi

admis, iar recursul declarat de Eugenia Oprea urmează a fi respins, cu casarea integrală

a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri noi,

6

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie

să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Potrivit art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la deliberarea hotărîrii,

instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic

dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că potrivit contractului

de credit nr. C/06/0059 din 18 decembrie 2006, Oprea Eugenia a beneficiat de un credit

de la BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA în sumă de 500 000 de lei, cu

termenul de scadență la 18 decembrie 2009 (f.d. 70-73, volumul I).

Întru asigurarea rambursării creditului respectiv, a fost încheiat contractul de

fidejusiune nr. C/06/0059-F din 18 decembrie 2006, între BC „Mobiasbancă-Groupe

Societe Generale” SA și SRL „Profit Impex”, în persoana directorului Oprea Eugenia,

prin care întreprinderea, în calitate de fidejusor, s-a obligat de a executa integral

obligațiile debitorului Oprea Eugenia, în sumă maximă de 526 250 de lei (f.d. 74-77,

volumul I).

Conform pct. 7.1 din contractul de fidejusiune, contractul acționează până la

achitarea deplină a tuturor sumelor obligațiilor garantate în conformitate cu prevederile

prezentului contract de fidejusiune (f.d. 76 volumul I).

La fel, din materialele cauzei rezultă că prin contractul de credit nr. I/06/0008 din

21 decembrie 2006, Oprea Eugenia a beneficiat de un credit la BC „Mobiasbancă-

Groupe Societe Generale” Societate pe Acțiuni în sumă de 500 000 de lei, cu termenul

de scadență la 21 decembrie 2016 (f.d. 9-16, volumul I).

În scopul asigurării la timp a obligațiilor asumate conform ambelor contracte de

credit, Oprea Eugenia prin contractul de ipotecă din 19 decembrie 2006 a depus în gaj

bunul imobil - lotul de pământ pentru construcții cu suprafața de 0 0628 ha și casa de

locuit amplasată pe acest teren cu suprafața totală de 103,4 m.p., situate în XXXXX,

evaluat de părți la suma de 1 034 280 de lei (f.d. 78-79 volumul I).

Dat fiind faptul că Oprea Eugenia nu și-a onorat obligațiile asumate prin

contractele de credit privind rambursarea creditului și achitarea dobânzii calculate

pentru utilizarea acestora, la data de 15 august 2007 BC „Mobiasbancă-Groupe Societe

Generale” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Eugeniei Oprea cu

privire la transmiterea în posesia Băncii a bunului ipotecat și anume, casa de locuit

amplasată pe acest teren cu suprafața totală de 103,4 m.p., situate XXXXX, pentru

comercializarea acestui bun imobil în scopul achitării datoriei aferente contractelor de

credit nr. C/06/0059 din 18 decembrie 2006 și nr. I/06/0008 din 21 decembrie 2006.

7

Astfel prin hotărârea din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Ialoveni, s-a dispus

transmiterea silită din posesia Eugeniei Oprea în posesia BC „Mobiasbancă-Groupe

Societe Generale” SA a bunului ipotecat situat în XXXXX, compus din lotul de pământ

cu suprafața de 0,0628 ha și casa de locuit amplasată pe acest teren cu suprafața totală

de 103,4 m.p., inclusiv suprafața locativă de 75,3 m.p. pentru comercializarea acestui

bun în scopul achitării datoriilor aferente contractelor de credit nr. C/06/0059 din 18

decembrie 2006 și nr. I/06/0008 din 21 decembrie 2006. S-a dispus evacuarea

persoanelor și bunurilor din imobilele transmise BC „Mobiasbancă-Groupe Societe

Generale” SA fără acordarea altui spațiu locativ (f.d. 20-21 volumul I).

În temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 04 iulie 2014,

BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a comercializat bunul ipotecat la

prețul de 30 000 de euro, echivalentul la ziua achitării a sumei de 576 978 de lei

(f.d. 23-26 volumul I).

Prin notificarea din 19 noiembrie 2014, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe

Generale” SA a informat-o pe Oprea Eugenia, care este și administratorul fidejusorului

SRL „Profit Impex”, că în baza hotărârii din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Ialoveni și-a

realizat dreptul de ipotecă asupra bunului imobil gajat la prețul de 30 000 de euro,

echivalentul la ziua achitării a sumei de 576 978 de lei, totodată a solicitat debitorului

ca în termen de 15 zile din momentul recepționării reclamației, să achite datoriile

debitoare în sumă de 1 244 170,45 de lei. Notificarea a fost returnată băncii cu

mențiunea „nereclamat” (f.d. 6-8, Volumul I).

Înaintând prezentele cereri de chemare în judecată, care au fost conexate într-un

singur proces, BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA a solicitat încasarea în

mod solidar de la Oprea Eugenia și SRL „Profit-Impex” a datoriei în mărime totală de

484 032,57 de lei conform contractului de credit nr. C/06/0059 din 18 decembrie 2006

și încasarea de la Oprea Eugenia a sumei de 1 131 636,20 de lei cu titlu de datorie

conform contractului de credit nr. I/06/0008 din 21 decembrie 2006, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia

temeiniciei parțiale a acțiunii și a încasat de la Oprea Eugenia în beneficiul BC

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA suma de 568 482 lei cu titlu de datorie și

suma de 17 054,46 de lei cu titlu de taxă de stat, în rest acțiunea fiind respinsă ca

neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate de BC

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, Oprea Eugenia și SRL „Profit-Impex”, a

ajuns la concluzia netemeiniciei acestora, menținând hotărârea primei instanțe ca fiind

legală și întemeiată.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au conchis că, bunul ipotecat

a fost transmis în posesia băncii încă în anul 2011, însă, a fost comercializat abia în anul

2014, cu o întârziere vădită și nejustificată, or, termenul de comercializare de 3 ani nu

poate fi considerat ca fiind rezonabil.

8

Din acest motiv, instanțele de judecată au considerat că din momentul exercitării

dreptului de ipotecă, creditorul nu mai era în drept să calculeze sume suplimentare cu

titlu de penalități de întârziere, deoarece, având în vedere că valoarea de gaj a fost

stabilită de către părți în mărime de 1 034 280 de lei, debitorul avea certitudinea că suma

ce va fi obținută prin comercializarea bunului va stinge datoria. Prin urmare, întârzierea

în perioada respectivă nu-i este imputabilă.

În ce privește răspunderea solidară a fidejusorului, instanțele ierarhic inferioare

au reținut că, contractul de fidejusiune nu instituie expres un termen de prestare a

acesteia, conținând doar mențiunea privind scadența contractului de credit. Deci,

dreptul reclamantului de a acționa împotriva fidejusorului a survenit în termen de un an

de la data la care acesta a declarat despre încetarea creditării și a pretins restituirea

întregii creanțe de la debitor, termen ce nu a fost respectat.

Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că instanțele de judecată au interpretat în mod eronat

normele de drept material, precum și au apreciat eronat circumstanțele importante

pentru soluționarea justă a cauzei.

Conform art. 1236 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

prin contractul de credit bancar, o bancă (creditor) se obligă să pună la dispoziția unei

persoane (debitor) o sumă de bani (credit), iar debitorul se obligă să restituie suma

primită și să plătească dobînda și alte sume aferente prevăzute de contract.

Conform art. 1237 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

părțile contractului de credit bancar pot conveni asupra unei dobînzi fixe sau flotante.

În conformitate cu art. 1238 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie

2019), în afară de dobândă, părțile pot conveni asupra unui comision pentru serviciile

prestate în legătură cu utilizarea creditului.

Potrivit art. 1240 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),

părțile pot conveni asupra constituirii unor garanții reale (gaj), personale (fidejusiune)

sau a unor alte garanții uzuale în practica bancară.

Prevederile art. 1243 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019)

stipulează că, în cazul neexecutării de către debitor la scadență a obligației de restituire

a creditului, precum și a obligațiilor de plată a dobânzii și a altor sume aferente,

creditorul poate pretinde plata unor penalități de întârziere în modul și în mărimea

prevăzute de lege sau de contract.

Art. 1146 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019) prevede

că prin contractul de fidejusiune, o parte (fidejusor) se obligă față de cealaltă parte

(creditor) să execute integral sau parțial, gratuit sau oneros obligația debitorului.

În contractul de credit nr. C/06/0059 din 18 decembrie 2006, părțile au stabilit

că suma de 500 000 de lei se oferă pe un termen de 36 de luni până la 18 decembrie

2009, iar, pentru utilizarea creditului debitorul plătește băncii o dobândă în mărime de

21,0 % anual. În pct. 5.1 s-a indicat că, pentru încălcarea termenului rambursării

9

mijloacelor creditare, debitorul plătește băncii o penalitate în mărime de (21% x 2)

procente anuale de la suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere (f.d. 70-72,

volumul I).

După comercializarea bunului ipotecat în baza contractului de ipotecă din

19 decembrie 2006 și a acordul adițional din 21 decembrie 2006, a fost acoperită parțial

datoria față de bancă pe contractul de credit nr. C/06/0059 din 18 decembrie 2006,

creanța rămasă neacoperită pe acest contract constituind, conform calculului prezentat

de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA, 484 032,57 de lei, dintre care:

credit în sumă de 2 314 lei, dobândă în sumă de 481 239,29 de lei (calculată pentru

perioada 20 decembrie 2006 – 02 mai 2012) și penalitate în sumă de 479,28 de lei

(calculată pentru 180 de zile și anume de la 27 decembrie 2014 până la 24 iunie 2015)

(f.d. 69, volumul I).

Conform contractului de credit nr. I/06/0008 din 21 decembrie 2006 părțile au

convenit că suma de 500 000 de lei se oferă pe un termen de 120 de luni până la

21 decembrie 2016, pentru utilizarea creditului debitorul obligându-se să plătească

băncii o dobândă în mărime de 14,51 % anual. Potrivit pct. 5.4.2 din contract, debitorul

achită băncii lunar un comision de administrate a contului de împrumut în mărime de

0,25 % de la soldul creditului. În pct. 7.1 s-a indicat că, în caz dacă debitorul nu va

achita în termen și în volum deplin creditul sau o rată a acestuia, banca este în drept să

aplice sumei restante o penalitate în mărime de 0,2 % pe zi până la achitarea deplină a

sumei restante (f.d. 9-13, volumul I).

Din suma obținută din comercializarea bunului gajat a fost acoperită parțial doar

datoria în baza contractului de credit nr. C/06/0059 din 18 decembrie 2006 și dobânzile

calculate, însă în baza contractului de credit nr. I/06/0008 din 21 decembrie 2006

datoria a rămas total neacoperită și anume, suma de 1 131 636,20 de lei, conform

calculului prezentat de bancă, dintre care: credit în sumă de 500 000 de lei, dobândă în

sumă de 432 886,20 de lei (calculată pentru perioada 21 decembrie 2006 – 02 mai

2012), penalitate - 180 000 de lei (calculată pentru 180 de zile și anume de la

27 decembrie 2014 până la 24 iunie 2015) și comision de gestiune în sumă de 18 750

de lei (calculat pentru perioada 21 decembrie 2007 – 21 decembrie 2011) (f.d. 5,

volumul I).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând circumstanțele constatate, în raport cu legislația în vigoare ce

guvernează raportul juridic litigios, consideră că este eronată concluzia instanțelor

ierarhic inferioare privind încasarea din contul debitorului doar a sumei de 568 482 de

lei cu titlu de datorie pe contractele de credit, din următoarele motive.

În susținerea concluziilor lor, instanțele de judecată au făcut referire la hotărârea

din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Ialoveni, prin care s-a dispus transmiterea silită din

posesia Eugeniei Oprea în posesia Băncii a bunului ipotecat situat în XXXXX, precum

și s-a constatat existența unei datorii a Eugeniei Oprea față de Bancă în sumă de 1 145

460 de lei.

10

Însă, instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație faptul că datoria

stabilită prin hotărârea din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Ialoveni era cea existentă la

data depunerii cererii privind exercitarea dreptului de ipotecă - 15 august 2007 și în

mod eronat au constatat că Eugenia Oprea are față de bancă datorie în sumă de doar

568 482 de lei (1 145 460 de lei, datoria existentă la data de 15 august 2007 - 576 978

de lei: prețul bunului gajat înstrăinat).

Or, datoria expusă în litigiul inițial privind exercitarea dreptului de ipotecă fiind

variabilă, suferă modificări, deoarece transmiterea bunului imobil ipotecat în

posesiunea băncii nu suspendă acumularea dobânzilor și nu scutește debitorul de la

plata datoriilor scadente la creditele beneficiate.

În acest sens, urmează a fi menționate prevederile art. 493 alin. (5) din Codul civil

(în redacția până la 01 martie 2019), care prevede că în cazul în care produsul obținut

din vânzarea bunului nu este suficient pentru stingerea creanțelor și acoperirea

cheltuielilor creditorului gajist, acesta conservă o creanță neprivilegiată pentru diferența

datorată de debitorul său.

Mai mult ca atât, potrivit calculelor prezentate de către BC „Mobiasbancă-Groupe

Societe Generale” SA, dobânda a fost calculată pe ambele credite doar până la 02 mai

2012 – data semnării procesului-verbal de transmitere în posesie a bunurilor gajate

indicate în hotărârea din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Ialoveni.

Prin urmare, instanța de recurs consideră întemeiată solicitarea BC

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA de a fi încasată suma datoriei la

contractele de credit formată la data înaintării prezentei cereri de chemare în judecată

și anume, 16 iulie 2015.

De asemenea, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că sunt neîntemeiate concluziile instanțelor ierarhic

inferioare precum că cerința înaintată de BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale”

SA față de fidejusor nu poate fi admisă, pe motiv că fidejusiunea a încetat de drept,

fiind invocate în acest sens prevederile art. 1170 alin. (2) din Codul civil (în redacția

până la 01 martie 2019), conform cărora în cazul în care termenul nu este determinat,

fidejusiunea încetează dacă creditorul, în decursul unui an de la scadența obligației

garantate, nu a intentat nici o acțiune contra fidejusorului.

Potrivit pct. 7.1 din contractul de fidejusiune nr. C/06/0059-F din 18 decembrie

2009, încheiat între BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA și SRL ”Profit-

Impex”, contractul intră în vigoare din momentul semnării și acționează până la

achitarea deplină a tuturor obligațiilor garantate în conformitate cu prevederile

prezentului contract de fidejusiune (f.d. 76 volumul I).

Iar, conform pct. 1.1 din contractul de fidejusiune, suma maximă garantată de

fidejusor constituie 526 250 de lei (f.d. 74 volumul I).

Deci, din cele menționate supra, urmează că contractul de fidejusiune acționează

până la achitarea deplină a tuturor sumelor obligațiilor garantate.

11

Astfel, instanța de recurs conchide că prin clauza contractului de fidejusiune,

termenul nu a fost limitat la stabilirea unei date calendaristice, or, părțile au prevăzut

termenul de valabilitate și anume, până la achitarea integrală a tuturor sumelor

obligațiilor garantate.

Prin urmare, prevederile contractului de fidejusiune se referă la un termen care

este determinabil în funcție de stingerea obligațiilor garantate.

Concluzionând cele expuse, termenul este unul determinabil și anume determinat

de o împrejurare, astfel termenul pentru care fidejusiunea a fost prestată nu a încetat din

motivul că nu a survenit stingerea obligațiilor garantate și respectiv, norma indicată la

art. 1170 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), nu este aplicabilă

raportului juridic dedus judecății.

Date fiind cele relevate, instanța de recurs conchide că, hotărârile instanțelor

ierarhic inferioare urmează a fi casate integral, cu pronunțarea unei hotărâri noi cu

privire la admiterea integrală a acțiunii.

Cu referire la invocarea de către Eugenia Oprea a omiterii termenului de

prescripție la înaintarea acțiunii, instanța de recurs reține că banca a respectat termenul

de înaintare a acțiunii, deoarece la caz, dreptul la acțiune a apărut în urma

comercializării bunului ipotecat, or, până la comercializare, creditorul nu poate să

cunoască despre diferența de datorie ce se va forma.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție menționează că în baza contractului de credit nr. C/06/0059 din

18 decembrie 2006, urmează a fi încasată în mod solidar din contul Eugeniei Oprea și

SRL „Profit-Impex” în beneficiul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA

datoria în mărime totală de 484 032,57 de lei, formată din:

- credit nerambursat în sumă de 2 314 lei, rămas neacoperit în urma înstrăinării

bunului ipotecat;

- dobândă în sumă de 481 239,29 de lei, calculată conform pct. 2.4.1 din contract

în mărime de 21,0 % anual, pentru perioada 20 decembrie 2006 – 02 mai 2012, luându-

se în considerare că din suma totală a dobânzii de 564 123,29 de lei a fost achitată suma

de 82 884 de lei;

- penalitate în sumă de 479,28 de lei, calculată conform pct. 5.1 din contract

pentru 180 de zile și anume de la 27 decembrie 2014 până la 24 iunie 2015.

Iar, în baza contractului de credit nr. I/06/0008 din 21 decembrie 2006 urmează a

fi încasată din contul Eugeniei Oprea în beneficiul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe

Generale” SA datoria în mărime totală de 1 131 636,20 de lei, formată din:

- credit în sumă de 500 000 de lei;

- dobândă în sumă de 432 886,20 de lei, calculată conform pct. 5.5.1 din contract

în mărime de 14,51 % anual, pentru perioada 21 decembrie 2006 – 02 mai 2012, luându-

se în considerare că din suma totală a dobânzii de 441 586 de lei a fost achitată suma

de 8700 de lei;

12

- penalitate - 180 000 de lei, calculată conform pct. 7.1 din contract pentru 180 de

zile și anume de la 27 decembrie 2014 până la 24 iunie 2015;

- comision de gestiune în sumă de 18 750 de lei, calculat pentru perioada

21 decembrie 2007 – 21 decembrie 2011, conform pct. 5.4.2 din contract.

Totodată, în conformitate cu art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

urmează a fi încasată în mod solidar din contul Eugeniei Oprea și SRL „Profit-Impex”

în beneficiul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA suma de 14 520,97 de

lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii și din contul Eugeniei Oprea în

beneficiul BC „Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” SA suma de 33 949,08 de lei

cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii, suma de 23 567,77 de lei – taxa

de stat achitată la depunerea apelului și suma de 15 707,80 de lei – taxa de stat achitată

la depunerea recursului.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de Eugenia Oprea și a admite recursul declarat de BC „Mobiasbancă-

Groupe Societe Generale” SRL, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea este admisă

integral.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Eugenia Oprea, reprezentată de avocatul

Oleg Grosu.

Se admite recursul declarat de Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe Societe

Generale” Societate pe Acțiuni.

Se casează integral decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 05 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe

Societe Generale” Societate pe Acțiuni împotriva Eugeniei Oprea și Societății cu

Răspundere Limitată „Profit-Impex” cu privire la încasarea datoriei și se pronunță o

hotărâre nouă, prin care:

Se admite integral acțiunea depusă de Banca Comercială „Mobiasbancă-Groupe

Societe Generale” Societate pe Acțiuni împotriva Eugeniei Oprea și Societății cu

Răspundere Limitată „Profit-Impex” cu privire la încasarea datoriei.

Se încasează, în mod solidar, din contul Eugeniei Oprea și Societății cu

Răspundere Limitată „Profit-Impex” în beneficiul Băncii Comerciale „Mobiasbancă-

Groupe Societe Generale” Societate pe Acțiuni datoria conform contractului de credit

nr. C/06/0059 din 18 decembrie 2006 în sumă totală de 484 032, 57 (patru sute optzeci

și patru mii treizeci și doi de lei cincizeci și șapte bani) lei și taxa de stat în sumă de

14 520, 97 (paisprezece mii cinci sute douăzeci de lei nouăzeci și șapte bani) lei, achitată

13

la depunerea acțiunii.

Se încasează din contul Eugeniei Oprea în beneficiul Băncii Comerciale

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acțiuni datoria conform

contractului de credit nr. I/06/0008 din 21 decembrie 2006 în sumă totală de

1 131 636,20 (un milion o sută treizeci și una mii șase sute treizeci și șase de lei douăzeci

bani) lei și taxa de stat în sumă de 33 949,08 (treizeci și trei mii nouă sute patruzeci și

nouă de lei opt bani) lei, achitată la depunerea acțiunii.

Se încasează din contul Eugeniei Oprea în beneficiul Băncii Comerciale

„Mobiasbancă-Groupe Societe Generale” Societate pe Acțiuni taxa de stat achitată la

depunerea apelului în sumă de 23 567,77 (douăzeci și trei mii cinci sute șaizeci și șapte

de lei șaptezeci și șapte bani) lei și taxa de stat achitată la depunerea recursului în sumă

de 15 707,80 (cincisprezece mii șapte sute șapte lei optzeci bani) lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

14